Cum sa iti faci prieteni?

Ah, si apropo, conteaza mult stilul tau. Parul/hainele/modul cum vorbesti. Daca le amesteci, gen ai freza de "roackar", esti imbracat la camasa, si vorbesti ca o pitipoanca, nu o sa dea prea bine. Obisnuieste-te cu un singur stil, gen ori SWAG, ori class. SWAG= sapca, tricou, trening etc, style = camasa, pantaloni casual, iti recomand tinuta camasa alb, cravata neagra, pantaloni negri si pantofi/bocanci negri. O sa dea super bine. Freza, din nou, sa se asorteze cu stilul. Hai ca nu-i asa greu daca te straduiesti. Si eu m-am lovit de problema ta si m-am integrat destul de usor.

fa asa
1 vezi ce te-ar interesa in peisaj (un anume sport , filme , carti etc)
2 fati traiul pe unde se aduna cei ce ii intereseaza.
3 baga si tu o intrebare : ce carti citesti, cu ce echipa tii , unde stai , imi place si mie filmul asta )
4 de acolo te orientezi daca se uita ciudat incerci alta data daca nu atunci ai legat o prietenie

Kain_12, on 27 ianuarie 2014 - 22:36, said:

Gata frate, chill, c-o sa vomit.
Mersi pentru bunavointa .

Aici nu era vorba de prieteni adevarati, era vorba de niste nebuni cu care sa petrec, sa ma simt bine, ca prieteni... hmm, la 17 ani nu stiu . Si n-am decat vreo doua persoane pe care le pot considera prieteni,  ma rog, 3 (si nu ma refer la mama si la tata).

Kain_12, on 27 ianuarie 2014 - 22:36, said:

Apai stiu c-o sa fiu penibil, da' ce naiba? Toti suntem, la un moment dat, ca sa ne simtit bine, nu? Dupa un timp ma gandesc c-o sa fie bine

Cel mai usor te imprietenesti cu cei cu care esti oricum fortat sa stai impreuna si sa ai aceleasi activitati, in speta, colegii. Ai subiecte comune de discutie. Restul depinde de personalitatea si pasiunile fiecaruia. Si sa ai un pic curaj sa te implici. Restul va veni de la sine.

Da, faza cu colegii chiar ar merge, daca n-as fi dat-o in bara la un anume moment dat, cam acum un an, printr-a 10-a, in sensul ca m-am indragostit de una, aia m-a refuzat, si am clacat... Si parca chiar nu mai am rabdare sa le schimb lor parerea despre mine, cu atat mai putin sa ma rog de ei sa iasa cu mine pe undeva. Plus ca imi place elementul ala de necunoscut, imi place ca pot sa ma arat asa cum sunt . Anyway, trebuie sa imi inving frica de a fi penibil, si atunci toate vor fi mai bune .

imi spun si eu parerea. nu trebuie sa te rogi de nimeni sa iasa nicaieri. un "ce faceti weekendul asta?"  este suficient. ca si alti colegi de forum, consider ca cel mai la indemana sunt colegii din liceu. apoi daca nici asa nu merge, desi mi-e greu sa cred ca nu te-oi lipi macar de unul, cauta pe facebook. vezi tu, internetul asta, asa cum il critica unii ca nu mai stim sa socializam, sa agatam o fata live sau cum vrei tu sa ii spui, vine in ajutorul acelora care sunt mai deficitari la capitolul incredere in sine si care nu gasesc o replica buna sa se bage in seama cu cineva face-to-face. este mult mai usor sa iti gasesti cuvintele potrivite din fata monitorului decat din fata respectivului/ei. ajuta-te de treaba asta. si inca o solutie(sau nu) este sa iti dezvolti anumite activitati care implica persoane cum ar fi mersul la sala, la un fotbal in parc unde se strange mai multa lume... fii creativ. trebuie sa gasesti ceva.

De ce sa fii penibil? Trebuie sa ai incredere in tine. Eu de exemplu, sunt in a 11-a. Prin a 9-a si a 10-a, eram foarte retras, aveam o prietena, nu prea socializam cu altii etc. Am descoperit ca am facut o greseala imensa. Din vara anului trecut am inceput sa ies cu alte persoane, de exemplu fosti colegi buni din clasele 5-8, am cunoscut alte persoane, am impartit aceleasi pasiuni ( IT/jocuri video/muzica/filme ), am luat un Skype/Steam ID, am jucat impreuna, ne-am uitat la un film impreuna, toate chestiile astea iti imbunatatesc relatia cu persoana respectiva.

Prieteniile rezista atata timp cat exista un interes comun.  Nu prea e nimeni prieten de dragu de a fi prieten. Cu fetele, cel mai sigur o iei ruta facebook, le abordezi acolo vorbesti 2-3 zile apoi vine invitatia la un suc. Asa nu o sa mai pari penibil. Problema cu facebook`u e ca personalitatea ta nu iese prea bine la suprafata, si o sa fii refuzat pt ca mai sunt altii 5-10 ca tine care incearca si pari neinteresant. Secretu e sa nu te dezarmezi si sa ai rabdare, trebuie sa accepti de la inceput ca reactia poate fi pozitiva sau negativa.

Socializare ca-n filme la bar?
Mda, am experimentat-o fara sa vreau.
In noiembrie 2013 am fost in orasul natal si m-am intalnit cu cel mai bun prieten (ne vedem cam de 3 ori / an).
El iasa afara din bar si ma cheama inauntru. Merg dupa el, se opreste 2 secunde in dreptul unei mese, la care eu am crezut ca el sta la masa aia si baietii de acolo sunt prietenii lui. Si incep sa fac cunostinta cu baietii (in timp ce prietenul meu tot mergea inainte, eu crezand ca se duce pana la baie). Imi dau haina jos, ii intreb ce fac, pe unde lucreaza fiecare, etc. Dupa 10 minute il intreb pe unu de la masa de ce nu mai vine Mihai, ca pana mea, a trecut 10 minute, cat stai la baie?
La care toti de colo: care Mihai? Pai baiatul cu care am intrat aici Si ei imi raspund ca l-au vazut cand am intrat cu el, dar nu-l cunosc deloc. Ma duc pana dupa colt (credeam ca acolo este baia) si cand trec de colt, vad o masa cu toti prietenii mei, inclusiv Mihai. La care Mihai ma intreaba: cine erau baietii la care te-ai oprit?

Si uite asa, m-am bagat in sufletul a 4 oameni noi, am aflat lucruri despre ei, am vorbit, etc.
Bine, aici a fost o greseala de interpretare a situatiei, dar daca ar fi sa ma duc asa sa ma asez la masa...nu as avea curaj, mi s-ar parea ciudat.

On:
Prieteni poti sa-ti faci peste tot, oricand, oriunde. Problema este: ce fel de prieteni vrei? Sunt acei oameni intr-adevar de buni ca sa-ti fie prieteni?
Si eu sunt de putin timp intr-un oras nou, dar am mai iesit cateodata la o cafea cu unu, cu altul. Problema este ca nu mi-au placut ca oameni, ca personalitate. Nu imparteam aceleasi ganduri, pasiuni.
Si nu vad rostul de a petrece timp din viata ta, cu cineva, care te plictiseste sau de la care nu ai ce invata sau nici macar nu gandeste oarecum pe aceeasi lungime de unda.

Pentru mine, ca cineva sa-mi fie prieten, trebuie sa fie destept (istet), trecut prin viata, sa fie o persoana calculata, integra, etc. Sa reuseasca prin ceea ce zice sau face, sa ma faca sa capat o oarecare incredere in el. Sa am ce invata de la el sau sa fie curios si atent daca vrea sa invete ceva de la mine, sa fie o persoana care gandeste matur, care stie ce inseamna onoarea, demnitatea, bunul simt si respectul. La fel, conteaza foarte mult si imaginea, felul cum se imbraca, cum se exprima, gesturile, etc.

Pentru ca daca ai un prieten asa cum am descris eu mai sus ca vreau, ai garantia (oarecum) ca nu te va duce pe cai gresite, nu te va face de rusine in anumite situatii, si nu in ultimul rand, pe o persoana cu astfel de caracteristici, te poti baza la nevoie deoarece are cuvant.

Incercarile mele pana acum de a gasi un prieten sau un cerc de prieteni astfel, au esuat lamentabil.
Desi in viata de zi cu zi, au un comportament civilizat si il pot considera un posibil candidat ca prieten, cand vine vorba de iesit in oras...masca bunului simt dispare.
Practic, dupa 2-3 beri baute (iar mie nu-mi place alcoolul), se lauda cum si-a batut sotia din nu stiu ce cauza, altu vine cu propunerea sa mergem la curve, altul vrea sa plece beat cu masina ca-l doare-n 14 de viata, altu se ia la bataie, altu vorbeste "murdar" cu chelnerita, altuia i se pare amuzant ca-i curg mucii si vrea sa dovedeasca ca poate sa si incghita singur. Ca sa nu mai vorbim de majoritatea, care singurele subiecte de discutie pe care le stiu sunt: la cate curve a fost, cat de gigolo e el, ce "spart" era aseara-n club, care-i ultimul album a lui Guta, si tot asa...

Nu ai cum sa incepi si sa dezvolti o discutie constructiva cu cineva care nu are in cap decat Guta, curve si party in cluburi.
Sa incep sa (dezbat) discut despre psihologie comportamentala sau despre afaceri...un specimen ca aia de mai sus, imi raspunde ca profa lui de psihologie din liceu avea un c*r fenomenal iar ca afacere se pricepe foarte bine la dat clickuri pe "PTC-uri" sau cum vinde el cartofi pe okazii ...
O prietenie cu o astfel de persoana, nu numai ca nu-ti aduce nimic bun, nu te ajuta ca sa te dezvolti, dar te aduce la nivelul lui si te si bate cu experienta. Sa nu mai vorbim ca daca te gandesti sa intri in cercul lui de prieteni..."esti lipsit de speranta".

Deci...TU ce fel de prieteni vrei?
Sper ca ti-ai dat seama ca un prieten adevarat nu-l gasesti in baruri, si de cele mai multe ori il descoperi in timp, dupa ce ti-a dovedit printr-o serie de actiuni ca merita o sansa.
Asa ca fi mai activ social, implicate in diverse lucruri si totul va veni de la sine.

Edited by Business_style, 28 January 2014 - 06:49.

nu mai conteaza prietene ce-ai scris ingrosat, prima parte a  facut tot postul. acolo se afla cheia. ia-ti un film in cap, du-te la niste oameni ca si cum ai stii ca trebuie sa faci asta si intra in vorba cu ei asa din senin. cel mai bun sfat l-ai putut da si fara sa vrei.

Cum am spus, prieteni din aia, pentru o viata, nu o sa caut in baruri, pentru ca sunt sanse foarte mici sa ii gasesc, ca asa ma duc intr-o biblioteca, de fapt vreau doar sa imi dezvolt aptitudinile sociale, si chiar simt nevoia sa cunosc mai multa lume, cum spuneam, acum nu prea am prieteni (amici) . Ei, mie asta imi place cum suna, du-te la niste oameni si intra cu ei in vorba asa din senin, asta-mi place , doar ca trebuie exersat, si nu stiu unde-s oamenii aia, dar ii gasesc eu, printr-un pub pe undeva, o sa tot incerc. Si cu penibilitatea, ma tot gandesc, ce e mai penibil, faptul ca vreau sa ma dezvolt, sa evoluez (si) din punct de vedere social, sau faptul ca, daca-s treaz, imi dau seama ca habar n-am sa dansez? Ca daca beau ceva, parca se schimba datele problemei, se deblocheaza articulatiile ...

La 17 ani ai colegi de liceu. Ai cu cine sa socializezi.

S3Se7, on 27 ianuarie 2014 - 22:04, said:

La psiholog, prin metoda psihoterapeutica. Ai probleme la bibilica, serios vorbesc.

n-are nici pe dracu. e doar timid

Wow wow wow, m-ai inteles putin gresit, daca vreau sa imi dezvolt abilitatile sociale inseamna ca am probleme cu capu'? Come on...

S3Se7, on 29 ianuarie 2014 - 08:51, said:

Quote

Dar hobby-uri ceva nu ai? Cand eram mai tanar eram pasionat de fotografie si ne strangeam ditamai grupul atunci cand faceam cate-o iesire la pozareala. Imposibil sa nu legi o prietenie cu cineva. Asta ca exemplu. Acum cu internetul este mult mai simplu, pana si cei de la cluburile de sah fac iesiri la bere. Daca faci si un sport ceva, chiar e imposibil sa stai in casa si sa te uiti pe geam toata ziua. Orienteaza-te ca timpul trece destul de repede.

Apai timpul... e destul, macar din ala sa fie, nu? Ca ma gandesc ca n-oi "muri" la 25-30 de ani ... Hmm, adevarul e ca imi dau seama in fiecare zi tot mai bine de problema, sunt intr-un decurs de autocunoastere, sa zic asa. Astazi mi-am dat seama ca, de fapt, eu nu duc lipsa de prieteni, ci ca nu stiu sa ma distrez. Ma rog, sunt ca vremea, ce vreti de la unul de 17 ani , ma pripesc in analizarea problemei. Dar, oricum, sfaturile de pe aici sunt foarte utile pentru a ma ajuta sa invat sa ma distrez , si daca mai aveti, shoot, citesc cu interes.