Literatura SF

River_Song, on 12 mai 2013 - 16:11, said:

Cam cata literatura SF ai citit de ai ajuns la concluzia ca 'foarte multa literatura SF nu este literatura'?

Edited by Sirius_B, 12 May 2013 - 16:20.

River_Song, on 12 mai 2013 - 16:11, said:

Ei, uite exact asta e motivul pentru care desi vad extraordinar de multe filme nu gasesc unul bun decit o data la cinci ani. Explozii, efecte, etc dar la subiect sint absolut ridicole. Iar cele care zice-se sint facute vag dupa vreun SF celebru ... nu au treaba cu SF-ul respectiv, exemplu Starship Troopers (care nu are in comun cu cartea decit ca e vorba de humani care se lupta cu niste insecte naspa).

Sirius_B, on 12 mai 2013 - 15:51, said:

Invata engleza si citeste in original (eventual pe kindle daca sint greu de gasit altfel), daca iti place SF-ul trebuie sa o faci. Ideal este sa incepi cu ceva cunoscut (vreo serie neterminata de exemplu), altfel si daca stii perfect engleza s-ar putea sa treaca pe linga tine ce se intimpla pe acolo pina intelegi contextul/atmosfera. Asa am patit eu cu excelanta "Time Enough for Love" de Heinlein, vreo 30% din carte am fost "WTF is this crap".

Depinde de ceea ce înțelegi prin stil. Anticalofilia este o tendință literară perfect legitimă. Și poate că, în mainstream, subiectul ar fi extrem de banal dacă n-ar fi spus într-un mod mai special, nu crezi? Ia încearcă să repovestești Anna Karenina în stil jurnalistic. Ar merge direct la Click. În genurile literare care se bazează în mai mare măsură pe subiect, cum ar fi SF-ul, fantasticul, literatura polițistă, thrillerul, se pune mai puțin accent pe figurile de stil. Nu au nevoie de ele, au alte mijloace pentru a capta cititorul, nu neapărat „inferioare” (pun cuvântul în ghilimele pentru că mi se pare ridicolă ierarhizarea mijloacelor literare).
În altă ordine de idei, există stiliști și printre autorii de SF: Ray Bradbury, Cordwainer Smith, Gerard Klein, Vladimir Colin, ca să dăm exemple din mai multe arii culturale, inclusiv a noastră.

f300, on 12 mai 2013 - 16:25, said:

Da, multe ecranizari SF sunt proaste, superflue, super-comerciale, multe efecte speciale in detrimentul unei idei filosofice and so on.
In ecranizarea Riwerwold l-au inlocuit pe Burton cu un astronaut american. Asta pe laga multe alte aberatii.

Am citit si SF in engleza, nu am probleme, doar ca prefer daca incep ceva in romana, sa termin in aceeasi limba.

Edited by Sirius_B, 12 May 2013 - 16:33.

Sirius_B, on 12 mai 2013 - 16:19, said:

I-am citit pe clasici. De pilda, Asimov imi place foarte mult dar, literar, e cam la nivelul Agathei Christie - lectura placuta, stil accesibil, clenci la final si cam atat.

Kiki13, on 12 mai 2013 - 16:29, said:

Tocmai, alea nu prea sunt literatura. Subiectele sunt finite, diferenta vine din cum iti spui povestea. In literatura SF, daca dai la o parte pojghita "futurista", constati ca povestea, ca schema, nu difera foarte mult de ce s-a scris pana atunci in literatura clasica. Temele nu prea se schimba.

Edited by River_Song, 12 May 2013 - 16:37.

Mulțumesc, Sirius_B, în numele traducătorilor.

Domnișoară River Song (presupun, după replici, că sunteți foarte tânără), literatura este mult mai largă decât cred unii profesori de română fără har, iar metaforele nu o definesc câtuși de puțin în totalitate. Dacă gândim așa, nu ne place nici Camil Petrescu. Mult mai important mi se pare dacă un autor își alege mijloacele potrivite pentru a transmite eficace o idee sau o emoție. Zău că mi s-ar părea cam stupid ca Asimov (e adevărat, un autor sărac din punct de vedere stilistic), să-și povestească epopeea în stilul lui Sadoveanu.

River_Song, on 12 mai 2013 - 16:35, said:

Pai cand spui ca 'majoritatea literaturii SF' nu este literatura, inseamna ca ai citit cel putin 50%+1 din toata literatura SF existenta in acest moment. Or, tinand cont ca doar in Statele Unite (pentru care exista  cele mai numeroase estimari) se publica anual zeci de romane si sute de povestiri, ma indoiesc ca exista cineva care sa poata tine pasul cu acest ritm, chiar daca ar citit SF nonstop de dimineta pana seara.
Ce inseamna  mai exact clasici?Asimov, Clarke , Bradbury, Herbert?
Nu cred  ca de exemplu conversatie dintre Leto 2 si Provaduitorul din Copii Dunei poate fi calificata ca accesibila, e chiar o discutie cu numeroase accente filosofice, politice, sociale, psihologice etc. Nici romanele lui Philip K. Dick, alt 'clasic' nu cred ca se incadreaza aici. Substanta M  de exemplu nu mi se pare deloc o carte usor de digerat, te pierzi literalmente  in ea la un moment dat.
Daca vorbim de stil, iti recomand de exemplu Orasul si stelele de Arthur C. Clarke, mai ales sfarsitul care mi s-a parut magistral.
Sau hipercunoscutul Fahrenheit 451.
Clasicii literaturii SF au avut meritul ca au facut tranzitia de la povestile SF pentru copii, fara prea mare valoare literara, la un stil Sf matur, concentrat pe dezbateri filosofice, acuratete a descrierilor tehnice, seriozitate a afirmatiilor stiintifice  si in general transcenderea unor framantari generale ale omenirii intr-un cadru care sa le permita optiuni noi si inovative de dezvoltare si punere in scena a problematicii respective.

Edited by Sirius_B, 12 May 2013 - 16:50.

Eu desi probabil numeric cel putin am citit mai mult in romana nu cred ca o sa o mai fac pentru ceva in engleza. Pina si titlurile in romana ma debusoleaza imens (no offence, nu-i vina nimanui :-) ).

Ce gasesc eu satisfacator la anumite SF-uri sint deseori anumite "adevaruri" filozofice, astronomice, de logica sau teoria informatiei sau chiar economie care sint absolut noi si surprinzatoare pentru mine desi sint logice si verificabile (fie mintal ca au sens, fie pe wikipedia sau prin alte moduri). Autorii "vinovati" de de-astea sint pentru mine: Heinlein, Clarke, Hamilton, Egan (oh, Egan...).

P.S. o lectura extrem de amuzanta si misto pentru ceva "non-hard-core SF" este "To Say Nothing of the Dog" de Connie Willis. Nu stiu daca sa recomand citirea inainte a "Three Men in a Boat" de Jerome K. Jerome, daca n-ati facut-o deja.

f300, on 12 mai 2013 - 16:51, said:

Uneori este aproape imposibil să traduci un titlu astfel încât să păstreze sensul celui original și să nu sune ridicol. Am avut problema asta la Counting Heads de David Marusek. L-am întrebat până și pe autor cam ce-a vrut să spună, dar erau prea multe trimiteri la expresii fără echivalent în limba română, așa că am ajuns la un compromis, sugerat de coordonatorul de colecție: Vânătoarea de capete. V-aș recomanda cartea, mi-a plăcut la nebunie, dar nu vreau să fac vânzări editurii (prietenii știu de ce - și traducătorii).

f300, on 12 mai 2013 - 16:51, said:

Citisem in antologiile Dozois o povestire despre realtiile unui fiu cu tatal sau care din anumite motive medicale  a decis sa-si modifice anumite parti ale corpului sau pentru a semana cu un caine.
Iata o problematica care nu poate fi pusa in literatura mainstream, cel putin nu in felul in care il poate face SF-ul. Includerea unor anumite problematici din domeniile stiintei in viata de zi cu zi si consecintele acestora la nivelul conditiei umane e unul dintre marile plusuri ale acestui gen.

River_Song, on 12 mai 2013 - 16:35, said:

Sirius_B, on 12 mai 2013 - 17:10, said:

S-ar putea ca subiectele să fie finite, dar SF-ul a introdus destule subiecte noi de neconceput pentru literatura clasică. Iar viziunea este cu totul diferită. În mainstream, subiectul este doar un accident. Suntem introduși într-o lume oarecare, se întâmplă ceva care afectează viețile câtorva personaje, acestea reacționează, răul e pedepsit, binele răsplătit (sau nu...), lumea se reașază în matca sa. Mainstream-ul se petrece într-o lume neschimbătoare, în care nimic nou nu apare vreodată. Poate singurele excepții ar fi romanele istorice, care (surpriză!) au drept cadru evenimente petrecute în realitate. SF-ul se petrece într-o lume mereu schimbătoare. Privește oamenii nu ca pe indivizi, ci ca pe membri ai unei specii care a evoluat și continuă să evolueze, iar acțiunile lor au consecințe asupra întregii specii și asupra universului în care se desfășoară acțiunea. La sfârșitul cărții, lumea este diferită de cum era la începutul ei. Din acest punct de vedere, aș zice că e mai „realistă” decât literatura clasică.
Recunosc, nu mi-au căzut în mână cărți recente de mainstream. Aș dori să aflu, de pildă, cum vede un autor de tip clasic o temă de genul „un băiat iubea o fată” în condițiile de acum, cu SMS-uri și rețele de socializare, dar nu ca simplă recuzită. Pentru că trebuie să recunoaștem că acestea au devenit elemente esențiale, care au produs schimbări în felul în care se desfășoară o relație. Dacă știți o astfel de carte, recomandați-mi-o și mie (numai să nu fie pentru „young adults”).

Sirius_B, on 21 aprilie 2013 - 16:12, said:

Mie nu mi-a placut. Mai ales dupa Inima Cometei, aveam alte asteptari.

Kiki13, on 12 mai 2013 - 16:07, said:

Ei promit multe. Si anul trecut se laudau ca o sa scoata The Naked God. Dar a trecut un an. Din fericire, am reusit sa citesc versiunea in engleza.

In legatura cu Peter F Hamilton, sunt singurul de aici care are impresia ca Pandora's Star si Judas Unchained sunt 2 romane care ar fi avut succes mai mare daca nu erau lungite inutil? Adica, actiunea pare mult prea diluata, iar cel putin un sfert din personaje nu contribuie cu nimic interesant. Cred ca o buna parte a capitolelor ar fi putut fi eliminate si nu li s-ar fi simtit lipsa in firul narativ principal.

Dupa parerea mea EXTREM de subiectiva firul narativ principal nu are asa mare relevanta acolo ci universul in sine, pe care eu l-as fi explorat chiar si in mai mari detalii si paranteze si devieri de la subiect. Depinde de la caz la caz (carte versus cititor), au fost alte opere unde ma plictisisem de paranteze, doar vroiam sa vad "cum se termina".

Sirius_B, on 12 mai 2013 - 17:10, said:

Sunt curioasa de o treaba. Inima de caine a lui Bulgakov oare intra la literatura FS?

catalina1, on 12 mai 2013 - 20:45, said:

N-am citit.
Sa-ti raspunda cineva mai avizat.

catalina1, on 12 mai 2013 - 20:45, said:

Sigur că intră. Ceea ce n-o împiedică să fie în același timp o satiră feroce la adresa regimului sovietic din acei ani.

Ce zici de Jocul cu mărgelele de sticlă de Hermann Hesse? Carte de premiul Nobel. Și mai sunt multe cărți universal acceptate de literatura „serioasă” care sunt revendicate de science fiction. Portocala mecanică de Anthony Burgess, 1984 de George Orwell, Minunata lume nouă de Aldous Huxley, Povestea unei servitoare de Margaret Atwood și, bineînțeles, aproape toate cărțile lui Kurt Vonnegut. Cam toate au apărut în românește. Granița e mai fluidă decât ar vrea snobii.

Edited by Kiki13, 12 May 2013 - 22:08.

Am intrebat pentru ca zilele trecute am avut o mica disputa cu o cunostinta (absolventa de litere, evident ) pe tema asta.