Literatura SF

@Sirius_B
Ai pomenit de atuurile genului, dar as vrea sa fac referire si la marele dezavantaj al literaturii SF, acela ca risca sa devina "depasita". In opinia mea, odata ce ne vom dezvolta, ca omenire, si vom progresa in domeniul tehnologiei, vom ajunge sa privim cartile SF (cel putin cele publicate in a doua jumatate a secolului XX) cu dezinteres, fiindca universul prezis in ele nu se va fi intamplat. Sau se va fi intamplat intr-o mica masura. Asimov recunostea acest lucru intr-o postfata la Curentii spatiului (1952), mentionand ca speculatia sa cu privire la formarea novelor "a fost atat de inteligenta, incat a crezut ca trebuie neaparat sa fie si adevarata". Stiinta a infirmat teoria sa, insa.
Desigur, placerea de a citi carti SF nu ne-o poate lua nimeni, insa ramai cu un regret cand citesti ca in anii 2000-2015, omenirea a trecut la productia in masa a robotilor capabili de a vorbi si de a efectua sarcini mai dificile, iar dupa ce inchizi cartea sa treci, oftand, la sapat singur prin gradina utilizand o sapa rudimentara.   (exemplu cam nepotrivit, stiu).
Sirius_B, din cate am citit acum pe net, Omul demolat al lui Bester nu a stat la baza vreunui film. Posibil sa ai dreptate, totusi, nu am efectuat vreo documentare temeinica.

 illusion_user, on 21 aprilie 2013 - 19:26, said:

Un subiect de discutie interesant.
Eu nu cred ca literatura SF va deveni depasita din cauza progresului tehnologic sau a  previziunilor prea optimiste ale ei.
Un lucru ce mi se pare extrem de important e ca o mare parte dintre scriitori de SF sunt oameni de stiinta. Matematicieni, ingineri,fizicieni,  medici, specialisti in telecomunicatii, astronomi,  programatori etc. Si multi dintre ei nu lucreaza in Cuca Macaii, ci chiar la universitati de prestigiu din State si nu numai, implicati in proiecte de cercetare, ei fiind implicati in acelasi timp in facerea si imaginarea viitorului. Cei de la Nature au scos o antologie de texte SF scrise de membrii ei, de exemplu.Aparitia transumanismului  a fost puternic influentata de SF. Scriitorul SF Vernor Vinge a folosit prima data termenul de singularitate in 1990 parca, termen ce a ajuns astazi sa denumeasca o ipoteza serioasa de estimare a viitorului in randul specialistilor. Fahrenheit 451 a fost studiat pentru latura politica in universitati precum Priceton, iar parte din informatiile din  Furnicile lui Werber au fost incluse in orele de biologie, din cate stiu.
Sigur ca se 'speculeaza' mult in SF si e inevitabil ca o parte dintre lucrurile prevazute in el sa ramana neindeplinite in timp util( Clarke visa pentru 2001 la o Odisee Spatiala) sau gresite. Asimov era matematician, din cate retin nu avea pregatire specializata in astronomie, deci e de inteles ca ipoteza sa nu a prevazut un adevar stiintific.
Totusi nu cred ca asta ia din placerea lecturii, pana la urma rolul SF-ului bun e inclusiv sa te faca sa visezi.
Sigur ca unele teme din literatura SF ( plecarea pe Luna sau pe Marte, calatoria in timp, transformarea omului in masina,robotii,  primul contact cu o alta inteligenta) au fost hiperfolosite si par desuete. Totusi literatura SF are marea capacitate de a se reinventa mereu, de a se inoi precum un sarpe isi lasa in urma pielea naparlita.
In SF se publica totusi enorm si , mai important, cunoaste o diversificare nemaivazuta in ultimii ani, probabil unica in istoria literaturii. Doar in State daca retin bine se publica sute de romane si mii de povestiri anual. Chiar daca ai sta tot anul doar sa citesti nu ai putea epuiza materialul publicat in acel an. Si asta doar in State. O mare parte din ea este, in opinia mea si nu numai, un New Wave continuu, influentat de descoperirile permanente din stiinte, de la fizica cuantica la xenobiologie.
De aceea, zic eu, literatura SF va continua sa impinga in continuare barierele imaginatiei  din literatura, la fel precum imping cercetatorii stiintifici ( nu neaparat britanici) frontierele cunoasterii umane.

Edited by Sirius_B, 21 April 2013 - 20:37.

Ceea ce mulți cititori au tendința să uite este faptul că literatura SF este în primul rând literatură, nu popularizare a științei. Nu mai citim Jules Verne și H. G. Wells pentru că avem telefon mobil în buzunar și ne putem cumpăra (e adevărat, cu prețuri accesibile doar câtorva persoane de pe planetă) excursii pe orbită? În SF nu este vorba despre tehnologie, ci despre implicațiile ei. Chiar și când este vorba despre extratereștri foarte stranii (a fost citată undeva pe-aici Zeii înșiși a lui Asimov), tot despre noi, amărâții de pământeni, este vorba, și despre eternele noastre calități și (mai ales) defecte. Nu cred că SF-ul trebuie luat ca tentativă de previziune, ci mai curând ca un „ce-ar fi dacă”, și uneori, în cazul distopiilor, ca un „atenție să nu ajungem așa!”.

 Sirius_B, on 21 aprilie 2013 - 20:24, said:

Daca te referi la pregatirea universitara era biochimist, dar daca nu au fost traduse atit de multe opere stiintifice (ma rog de popularizare a stiintei) de-ale lui in romana publicul de la noi de obicei nu are habar ca a scris mult mai multa stiinta decit SF. Chiar daca aparent a scris foarte mult SF...

Si a acoperit tot ce iti poti imagina, fizica, matematica, astronomie si in particular in astronomie are nspe carti despre tot ce vrei: sistemul solar, stele, quasari, gauri negre, etc. Te asigur ca cercetarea pentru scrierea lucrarilor respective face mult mai mult decit o facultate, master si doctorat cu turma (chiar si daca nu e copy-paste).

Edited by f300, 10 May 2013 - 07:47.

În cazul lui Asimov, nu uitați și religia: Asimov's Guide to the Bible. O cunoștință de-a mea spunea odată că e ușor să citești mainstream, dar pentru SF trebuie să fii deștept. Și, mai ales, să ai o cultură generală în multe domenii, atât din registrul științelor exacte cât și al celor umaniste. Cum ar putea crea cineva universul din Dune (mă refer la toată seria), fără cunoștințe solide de sociologie, politologie, istoria religiilor, și mai departe vă las să continuați voi? Nu-i nevoie să ai doctorat în toate, ci doar să te documentezi foarte serios în legătură cu ceea ce vrei să scrii. Și cu cititul e cam la fel. Am tradus o carte pentru editura Leda (neapărută încă), și-am bântuit tot internetul ca să mă lămuresc în legătură cu câteva probleme. Am dat chiar și peste niște lucrări de-ale unor studenți la politehnică în căutarea unor echivalențe românești la niște termeni englezești. De aceea mi se pare o prostie și încadrarea SF-ului la literatura pentru copii și tineret. Trebuie să fi terminat măcar liceul, și cu note bunicele la toate materiile, ca să pricepi despre ce e vorba în cele mai multe dintre cărțile de SF. Ca să nu mai pomenim de faptul că prima carte pe care am întâlnit-o eu în limba română cu mențiunea „recomandat numai peste 18 ani” a fost una de SF. Nu-i nici un secret, pentru că e o carte extraordinară: Mașinăria Rock and Roll de Norman Spinrad, apărută în '93 la Nemira, în traducerea (excelentă) a actorului Eugen Cristea, „Măgărușul”, mare amator de SF. O carte din categoria „atenție să nu ajungem așa”, cum am spus în comentariul anterior, îngrijorător de de apropiată de realitate, apropo de previziuni mai mult sau mai puțin exacte.

 Kiki13, on 10 mai 2013 - 17:52, said:

Exact.
Trebuie sa ai niste cunostiinte din diverse domenii,  degeaba citesti Scara lui Schild sau Natura morta cu timp  daca nu stii nimic depsre fizica cuantica, povestirile cu roboti ale lui Lem parca au mai multa savoare daca stii un pic de xenobiologie, niste cunostinte de geopolitica sa intelegi substraturile din 29 de zile pana la sfarsitul lumii etc. etc.

In general persoanele respective sunt cele cu cunostiinte nule in domeniul SF, sau limitate la manifestari superflue gen Avatar sau alte non-sensuri cu filosofii tautologice si usor de digerat de avarage Joe  ce impanzesc astazi cinematografele americane.

Edited by Sirius_B, 10 May 2013 - 18:06.

Printre cei care declară că nu le place SF-ul, am întâlnit deseori argumentul că „nu e real, e o fantezie”. Îmi pare rău să-i dezamăgesc, dar nici Anna Karenina n-a existat vreodată, mai mult decât Dua din Zeii..., numai că seamănă ceva mai mult cu vecina sau cu mătușa lor, cel puțin în aparență (dacă lăsăm la o parte aspectul fizic, cunosc vreo câteva persoane care ar înclina balanța în partea cealaltă ). Din observațiile mele, amatorii de SF sunt chiar mai bine ancorați în realitate, se adaptează mai bine la schimbări și nu se sperie de telefoanele mobile și de calculatoare. Și nu e vorba neapărat de vârstă, ci mai curând de faptul că pentru ei ideile noi nu sunt chiar atât de noi, au dat cu siguranță peste ele cândva, prin paginile vreunui autor de „literatură evazionistă”. De preferință unul de bună calitate.

Majoritatea adultilor nu mai citesc carti; iar cei care citesc "de placere" au de obicei anumite preferinte destul de specifice - daca le dai o carte la intimplare, chiar capodopera a genului (oricare de la istoric la erotic) e foarte probabil sa nu o termine. SF-ul nu are nimic special nici macar in ce cunostinte trebuie sa ai ca sa-ti placa, sint unele romane grele, unele f usoare; la un moment dat o mare parte din SF era pentru adolescenti, chiar si maestrul Heinlein are o serie intreaga de "juvenile" care sint la fel de accesibile ca "Ciresarii".

E o gaura mare insa in lumea academica romaneasca cu SF-ul. Clar nu exista nici un curs similar cu cel de care am amintit la inceputul topicului (pe care il recomand oricui poate intelege engleza vorbita si are vreo pasiune pentru SF, este EXTRAORDINAR in a oferi context). Daca vorbesti cu un profesor f tinar de limba si literatura despre SF pur si simplu nu o sa aibe nici o parere speciala, decit cel mult ca e ceva neserios. Genul probabil nu a fost amintit la nici un curs, decit cel mult ca exista, nu exista nu stiu ce lucrari de referinta si critici "grei" la care sa se raporteze, nu prea stie ce sa spuna despre asta decit cel mult ca a citit acum 15 ani Fundatia si i-a placut.

Mie si traducerea termenului in romaneste imi suna aiurea. In engleza e "science fiction", adica "fictiune a stiintei", "fictiune stiintifica", iar in romaneste e "stiintifico-fantastic".

Edited by illusion_user, 11 May 2013 - 17:51.

 f300, on 11 mai 2013 - 09:07, said:

Si eu cred ca SF-ul nici macar nu se studiaza la Litere, sau se face foarte superficial, gen uite o Dune si o Fundatie.
O posibila explicatie ar fi ca pentru SF-ul serios trebuie sa ai niste inclinatii/pasiuni pentru stiinta, chestii care cei de la umanism nu le au.
Bineinteles ca e mai convenabil ca ignori ceva incomod pentru tine decat sa faci un efort ca sa-l pricepi.

Stiti ceva de Heinlein tradus in romana? Eu n-am vazut nimic pe la noi.

Edited by Sirius_B, 11 May 2013 - 23:10.

Am văzut nu demult un film simpatic numit The Jane Austen Book Club, în care un membru al unui club de lectură dedicat autoarei din titlu îi recomandă unei colege The Left Hand of Darkness de Ursula K. Le Guin (apărută și la noi, la Nemira, cu titlul Mâna stângă a întunericului, în traducerea lui Mihai Dan Pavelescu), cu un succes surprinzător. Ceea ce vreau să sugerez este că nu trebuie să oferim cărțile la întâmplare, ci „cu adresă”. Există cărți potrivite pentru adulți și pentru adolescenți, pentru ingineri și pentru literați și chiar pentru adeptele literaturii din jurul lui 1800. Important este să fie bune. La fel ca toate celelalte genuri, SF-ul are capodoperele și verzele lui. Dacă dorim să convertim pe cineva, avem desigur șanse mai mari cu partea de sus a spectrului.
În ceea ce privește denumirea, „literatură științifico-fantastică” nu este o traducere din engleză, ci din rusește (nu mă puneți să scriu cum se spune în rusește, că nu mă descurc). Nu uitați că în perioada răspândirii genului la noi, timidele încercări de traduceri sau de texte originale dinainte de război fuseseră în mare parte uitate, iar Efremov domnea... Astăzi, termenul mai este folosit doar de cei din generația mai veche, ca și cel de literatură de anticipație. Este preferată denumirea anglo-saxonă de science fiction sau (cu un sens mai larg, cuprinzând și fantasticul, fantasy-ul, horror-ul sau fuziunea de genuri din perioada mai recentă) cea de ficțiune speculativă. Unii teoreticieni ai genului își inventează proprii termeni. Important este doar să înțelegem cu toții la ce ne referim.
Au existat cursuri de science fiction la universități (la Galați, din câte știu, iar la universitatea Spiru Haret profesorul și scriitorul Florin Pîtea a ținut o vreme un curs de SF anglo-saxon),dar din păcate nu pentru mult timp. Există din când în când și ateliere de creative writing. La urma urmei, suntem într-o economie de piață. Dacă publicul cere, vor apărea. Dar nu vă așteptați să fie pe gratis. Nici prin alte părți nu sunt. La urma urmei, mi se pare corect ca timpul și efortul cuiva să fie răsplătite.

 Sirius_B, on 11 mai 2013 - 23:09, said:

da, imprumutasem eu de la Biblioteca Judeteana Mures "Infanteria Stelara". Din pacate, nu am retinut editura si anul aparitiei. Si am mai "cumparat" de pe net "Luna e o doamna cruda" si "Strain in tara straina".

+ Manuitorii de zombie, Pilotul Jones

Aici găsești cred cam tot ce s-a publicat la noi din Heinlein: http://ro.wikipedia....rt_A._Heinlein. Mai greu e cu găsitul lor. Succes!

Ceva e-n neregulă cu link-ul. Mai sigur, iată lista:
Romane:
Mânuitorii de zombi - editura Antet 1994
Pilotul Jones - editura Nemira 1997
Stea dublă - editura Cristian 1992
Infanteria stelară - editura Cristian 1992 și editura Pygmalion 2002
Străin în țară străină - editura Vremea 1999
Luna e o doamnă crudă - editura Vremea 1997
Povestiri:
Dealurile verzi ale Pământului - în antologia Cronici metagalactice, editura Tehnică 1990
Veghe îndelungată! - în revista CPSF nr. 82
Și el construi o casă în dungă - în antologia Povestiri despre invențiile mileniului III, editura Științifică și Enciclopedică 1986
Columb a fost un nătărău - în almanahul Realitatea ilustrată 1990-1991

P. S.: Scuze, Infanteria stelară n-a mai apărut la Pygmalion.

Mersi de link, intr-adevar unele par pietre rare.

In alta ordine de iei, stie cineva daca Nemira mai scoate volumul 3 din Zorii noptii de Hamilton? N-am gasit nimic despre asta si deja pauza e prea lunga.
Si parca au mai fost suprize de genul.
Mi-e si groaza de regula sa ma apuc de vreo serie care nu-i tradusa in totalitate, ca parca vad ca se opresc brusc la volumul 2-3-4-x.

Ultima oară când am vorbit cu cineva de la Nemira pe tema asta (la târgul Final Frontier, în martie), au promis că termină toate seriile începute. Pot exista multe motive pentru care întârzie: banii (probabil principalul motiv, piața merge prost, cumpărați cărți dacă vreți altele noi), traducătorii (anul ăsta toți traducătorii parcă și-au propus să întârzie, cu mine în frunte) etc. Prin urmare, răbdare și tutun (bomboane mentolate, gumă de mestecat, ciocolată sau ce alte mici vicii avem fiecare). Din păcate, seriile sunt o problemă în care ambele părți au dreptate: cititorii care n-au curaj să se apuce de o serie pentru că nu sunt siguri că ajunge la final, și editurile care n-au bani să publice volumele următoare dacă primele nu se vând. Din păcate, singurii care pot rupe cercul vicios sunt tot cititorii, care trebuie să-și asume riscul, pentru că editurile n-au de unde să scoată alți bani. Cel mult să mai scoată cărți fără urmări.

 Kiki13, on 10 mai 2013 - 02:16, said:

Din punctul asta de vedere, nu foarte multa literatura SF este literatura. Scriitorii mari sunt atenti in primul rand la CUM spun, nu la CE spun. Or, in literatura SF subiectul este, de cele mai multe ori, mai important decat stilul.