Cum Explicați Holocaustul?

Quote

Fantastic! Un neo-nazist declarat acuzandu-i pe altii de anti-semitism. Tu chiar nu poti sa vezi cat de ipocrit poti sa fii?
Arata-mi si mie un membru MISA care e anti-semit, insa sa-mi explici si de ce crezi tu ca este anti-semit.
Sau te pricepi doar la a pune etichete: tradator, comunist, anti-semit, gunoaie, etc?

Antinanco, on Nov 18 2005, 15:39, said:

Ideologia MISA propaga idei antisemite. Parca a postat Naga ceva scan-uri pe "Gasca ezoterica a lui Grig Bivolaru", thread inchis, cu fituici distribuite la cursuri care propagau asemenea idei.

Antinanco, on Nov 18 2005, 17:39, said:

In mod normal , la un asemena post , ar trebui sa raspund cu indemnul de a te intoarce la origini .

Quote

Atata stie ciobanu\', atata face!

zircon, on Nov 18 2005, 16:56, said:

Ce inseamna "antisemit", "antisemitismn"?

Defineste termenii, apoi vedem cat de antisemiti sunt cei  de la MISA.

Inca nu e clar daca cei mai numerosi straini din asramurile din BUcuresti sunt danezi sau israelieni. O fi vorba de israelieni antisemiti ?

Edited by TAPAS, 20 November 2005 - 13:22.

Holocaustul a ramas in ziua de azi un motiv (din pacate legalizat) cu care sa ne bata la cap cat mai des evreii despre cat de persecutati sunt ei. Credeam ca am scapat acum cateva zile de toate stirile despre holocaust de la tv... ieri seara, un amplu reportaj, din nou. Cred ca ma las de tot de tv.

p.s. Va rog nu divulgati numele meu real, sa nu ma prinda si pe mine ca pe Irving ala pt ca am dus numele Holocaustului in desert.

România intră în război
  În iunie 1941 mareșalul Ion Antonescu s-a înțeles cu germanii la München, privitor la intrarea României în război: (“Soldați români! Treceți linia Prutului!”), ceea ce germanii nici nu cereau atunci. Atâta vreme, cât armata germană repurta victorii în război, statul român a luat parte la lupta îmotriva Uniuni Sovietice cu forțe uriașe. Armata română a ocupat Bucovina, Basarabia și Transnistria, unde, la ordinul lui Antonescu, au fost uciși mai multe sute de mii de evrei, fără orice concurs al germanilor (vezi mai jos).
În 1942 pe frontul de est luptau  26  de divizii românești, dintre care  16  au fost nimicite în luptele din jurul Stalingradului, iar majoritatea altor șase divizii au pierit în Caucaz. “Participarea armatei române la operațiile militare  pe teritoriul U.R.S.S. ─ participare hotărîtă de generalul Antonescu singur ─ a adus țării mari suferințe” (Giurescu, 779).
  
Exterminarea evreilor ordonată de mareșalul Antonescu și executată de autoritățile românești Primul pogrom a avut loc la 1 iulie 1940 în orașul Dorohoi, unde soldații regimentului 3 de grăniceri, conduși de români din localitate și organele de poliție, au împușcat  52  de locuitori evrei (p. 37 în Martiriul evreilor din România, 1991, din care am cules aceste date; dăm în continuare numai numărul paginii de referință).
După venirea la putere a legionarilor, mii de evrei au fost jefuiți, maltratați, uciși; locuințele, școlile, cimitirile lor au fost pângărite sau distruse (43).
Pogromul din Iași: la 29 iunie 1941, la Iași, șeful poliției locale a raportat conducerii centrale a poliției, iar prefectul ministrului de interne: noaptea s-a tras din case particulare asupra trupelor germane și române care treceau prin oraș și asupra unor clădiri (89-90).
Ca o măsură de reprimare, în aceeași noapte, soldați români și germani au omorât mai mulți evrei. La crimele comise pe străzile orașului  “au contribuit în mare măsură și români localnici, care au fost convinși, că au tras comuniștii și evreii  [asupra soldaților] și au arătat ascunzișurile evreilor”  (din declarația șefului poliției din Iași, V. Leahu; Martiriul 102).
În numărul din 2 iulie 1941 al cotidianului Universul a apărut un anunț: “la Iași au fost executați  500  de comuniști evrei, care au tras din case particulare asupra soldaților germani și români “
Concluzia raportului ordonat de Ministerul de Interne, care cuprindea rezultatele anchetei: la Iași trupele românești n-au avut niciun rănit sau mort. Conform comandantului german Hoffman au fost “aproximativ  20 de morți și răniți germani”, nu s-a permis însă verificarea acesteia. Autorii raportului presupun pe baza acestora, că gloanțele au fost trase de legionari, din arme de exercițiu, cu scop provocator (șeful poliției Leoveanu;  108).
La 8 iulie 1941 mareșalul Antonescu a ținut o cuvântare la ședința Consiliului de Miniștri, din care cităm (140): “... eu sunt pentru migrațiunea forțată a întregului element evreiesc din Basarabia și Bucovina, care trebuie azvîrlit  peste graniță.  De asemenea sunt pentru migrațiunea forțată a elementului ucrainian, care nu are ce căuta aici în momentul acesta”.
“Îmi este indiferent dacă în istorie vom trece ca barbari. Imperiul Roman a făcut o serie de acte de barbarie față de orizontul contemporan și a fost totuși cel mai măreț așezămînt politic”.
“Nu există în istoria noastră un moment mai favorabil”.
“Dacă este nevoie, să trageți cu mitraliera”.
Transnistria
Una dintre multele procese verbale (Martiriul 142-143):
“Astăzi, 9 august 1941.
  Noi, sublocotenent Heinrich Fröhlich Untersturmführer din Marele Comandament al Unității din Chișinău, avînd sectorul Cetatea Albă, m-am prezentat în comuna Tătărești, unde se află un lagăr de evrei în număr de  451  (patru sute cincizeci și unu) sub comanda căpitanului de jand.  Vetu Gh. Ioan din Leg. Jand. Chilia Nouă, căruia i-am comunicat ord. dlui general Antonescu de a-i executa imediat.
Subsemnatul căpitan Vetu Ioan, luînd cunoștință de ordinul sus transmis, l-am adus la cunoștință dlui comandant al Legiunii, care mi-a ordonat a executa acest ordin, urmînd a raporta.
Pentru care am încheiat prezentul proces verbal.
Untersturmführer ss FRÖHLICH    Căpitan ss IOAN GH. VETU.”

Și diplomatul american Franklin Mott Gunther a constatat, în scrisoarea sa din 19 august 1941, emisă de la ambasada din București a SUA, că Ion Antonescu a fost cel care a dat primul ordin pentru persecuția evreilor ...”fapt este că el [mareșalul Antonescu] a dat primul ordin în acest sens [este vorba de Žexcesele sângeroase comise împotriva evreilorŽ] (vezi p. 5 a Memorandumului” (Martiriul, 151;  traducere din limba engleză. In original, diplomatul american scrie “General Antonescu”, iar în traducerea dată în Martiriul... se scrie greșit “guvernul Antonescu”).  Din scrisoarea aceasta mai cităm: “Pe aici se aude că ziarele ungurești vor lansa o campanie împotriva României pe această temă. Ea va servi cel puțin ca să se aducă situația în atenția lumii occidentale, în România nefiindu-se nici un corespondent american” (Martiriul, 153).  

Raportul unui Hauptsturmführer SS german:
“După cum a comunicat astăzi directorul general Lecca 110.000 de evrei din Bucovina și Basarabia vor fi evacuați în două păduri din zona Bugului. Din cîte a putut el afla această acțiune trebuie pusă în seama unui ordin al mareșalului Antonescu. Scopul acțiunii este lichidarea acestor evrei.
București, 17 octombrie 1941.  Semnătură (indescifrabil)   SS Hauptsturmführer”  (Martiriul 166; traducere din limba germană. ─ Directorul general Lecca a fost emisarul guvernului în problemele privitoare la evrei; 188).
Printre actele lui Lecca s-a găsit o notă, în care, printre altele, se găsesc următoarele date despre evrei:
“La Odesa arși de viu, în barăci:    10.000
La Odesa spînzurați ca represiune după explozia care a avut loc în casa comandantului german de la Odesa:  25.000”
“Numărul evreilor împușcați, spînzurați și arși pe acest teritoriu , în total:  333.600” (Martiriul 186).

Edited by rakoczy, 20 November 2005 - 16:41.

Sint curioasa daca urmatoare pozitie va pare voua echilibrata.

Chiar daca in Holocaust nu au murit 6 000 000 de oameni, ci 1 000 000, e normal ca poporul asta care pe parcursul ultimilor 2000 de ani a trait din persecutie in persecutie sa devina paranoic si sa incerce inclusiv pe cai propagandistice sa se protejeze si de umbra unui eveniment asemanator.

Ei nu traiesc intr-o stare de spirit normala, ci cu cicatricile astea pe care si le amintesc constant.

Evident ca au murit si altii pe alte meleaguri, poate mai rau si poate mai multi.

Dar Holocaustul s-a intimplat in inima "civilizatiei" (Europa), aproape ieri (ce sint 60 de ani in istorie) si cei mai multi evrei au pe cineva care a murit acolo, un unchi, o matusa, un bunic, un strabunic, daca nu familii intregi.

E o reactie de aparare normala. Puteti sa o simtiti exagerata, zgomotoasa, enervanta, ilegala, dar uman este normala.

Si o sa devina cu atit mai paranoici cu cit nu sint lasati sa li se inchida ranile.

La urma urmei este moral folositor sa ai in istorie un parametru negativ absolut la care sa raportezi binele si raul astazi. Chiar daca nu este 100% clar ca cristalul ce / cit s-a intimplat, mentinerea Holocaustului ca absolutul tragediei unui popor are avantajele ca:
- alte popoare aflate in suferinte asemanatoare se pot raporta la acel eveniment si pot atrage automat simpatia si sprijinul lumii intregi
- popoarele care brutalizeaza minoritatile se pot uita la ce i-a costat pe nemti, austrieci, romani, etc, participarea lor (fie si minora) la evenimente asemanatoare.
- tratamentul israelienilor fata de palestinieni astazi ar fi fost mult mai brutal daca nu ar exista voci care sa faca acesta comparatie descalificanta intre guvernul israelian si guvernul nazist.

In fond, "raul" pe care il face propanganda israeliana este infim fata de raul pe care l-au suferit evreii de mii de ani. Faptul ca un user de pe forumul asta este iritat de amploarea mediatica a evenimentului este ca in povestea aia cu printesa care nu putea sa doarma pe 10 saltele fiindca sub ele se afla un bob de mazare. Ce sa spun! Iritarea ta fata de suferinta unui om care se uita acum la poze vechi de familie si care stie ca bunica asta, matusa asta, strabunicul asta au murit gazati la Auschwitz fiindca erau evrei e moral mizerabila.

Mutatis mutandis, este ca si crestinismul. Ce mai conteaza daca Isus chiar a mers pe ape, sau chiar a existat istoric exact in datele pe care ni le transmite crestinismul, faptul ca avem acum o istorie chiar si imaginata de o sfisietoare frumusete si moralitate si care a creat Europa (cea buna) are mai multa importanta decit adevarul istoric.

rakoczy, on Nov 20 2005, 16:38, said:

Foarte interesant cum poate crește numărul victimelor dintr-o mișcare.
Trec peste imposibilitatea fizică de a spânzura 25.000 de oameni dintr-o mișcare; plus că un astfel de carnagiu, ca șli arderea a 10.000 de oameni tot dintr-o dată, ar fi lăsat urme consistente în documentele și presa vremii.

Monumentul din curtea tenplului Coral numără 240.000 de victime. De unde au răsărit în câțiva ani încă 90.000?????

În două luni, iulie și august 1941 au fost uciși 330.000 de oameni. Asta înseamnă că zilnic erau uciși 5000 de oameni? E posibil fizic? hai să zicem până la sfârșitul aanului, și tot e imposibil.
Unde sunt cele 300.000 DE cadavre? Gropile comune descopereite sunt foarte mici? Restul unde au fost ascunși? Nimic în presa sovietică după 1944.
Mulți evrei au plecat împreună cu armata sovietrică.
Lagărele din Transnistria nu erau de exterminare ci de concentarra. Mulți evrei de aici au emigrat repede în Palestina.

Că au murit nevinivați, e clar, dar oare numărul contează.

Ai idee câți evrei au fost omorâți sau duși în lagăre din Transilvania??? sub ocupație hortistă, DA!!

Ahava, on Nov 20 2005, 17:42, said:

corect 100%.
aceasta stare de tensiune psihica o au si alte popoare, chiar de au suferit mai putin.
si , culmea, au o stare asemanatoare si cei ce au provocat suferinte!
vina "colectiva", ca un pacat "stramosesc" se transmite chiar "ocultat si irecognoscibil in mentalul constient" cum zice Jung Karl Gusztav.
si reiau mesajul de mai sus:

http://forum.softped...dpost&p=1056984

este o Terapie de anamnesis, de pocainta, daca vreti.... re-Cunoasterea si asumarea Trecutului, VINDECA!!!

sorin mok, on Nov 20 2005, 17:48, said:

da.
aprox. 140.000.
s-au intors numai 35.000.
datele postate de mine se refera la intregul timp al ocupatiei romane in urss. sunt preluate din "martiriul evreilor din romania" si alte surse, citate in paranteze.

Ahava, on Nov 20 2005, 17:42, said:

Ai pefect[ dreptate. Dar e o problemă. Asta:"alte popoare aflate in suferinte asemanatoare se pot raporta la acel eveniment si pot atrage automat simpatia si sprijinul lumii intregi"

Știi foarte bine că se postulează unicitatea H(cu majusculă întotdeauna)olocaustului. A fost singurul. Și alte popoare au suferit, dar nu așa de mult. Se încearcă, cel puțin în România, vezi Paull Goma, o asumare atrecutului sub titulatura Holocaustul comunist. Nu marșează nimeni.

Quote

http://www.romanianj...romania_01.html

Quote

http://www.observato....phtml?xid=7698


"

Quote

Asta-i realitatea. Holocaustul nu slujește la ajutarea altor popoare aflte în suferință. Numai să îndrăznești să afirmi că palestinienii trec printr-un mic holocaust, și ești deja etichetta antisemit, nazist, legionar et.
Cum ar veni, acestă comparație descalifică pe cel care face comaprația

"

Quote

http://ro.altermedia.info/?p=2241

Edited by sorin mok, 20 November 2005 - 18:22.

sorin mok, on Nov 20 2005, 17:48, said:

Sorin, in mod onest poti sa spui ca moral exista o diferenta semnificativa intre 240 000 si 330 000? Moral, nu matematic?

sorin mok, on Nov 20 2005, 18:20, said:

Sint convinsa ca parerile tale vin din buna credinta. Nu contest zgomotul si iritarea pe care poate sa le produca repetarea ad nauseaum a suferintelor unui popor si singularizarea lor drept punctul negativ absolut al istoriei. Este perfect uman. Nu foarte moral, dar perfect uman. Dar citatele pe care le aduci aici sint doar SOFISME, ele nu vindeca, nu ajuta in convalescenta asta psihologica si isterica in care se afla poporul evreu, ci le mentin ranile proaspete, tocmai prin minimalizarea, trivializarea suferintei lor.

Exista opozitie in Israel fata de ce se intimpla in teritorii. Exista opozitie din partea unor politicieni, jurnalisti si oameni de cultura extraordinari. Nu e ca in Rusia unde 99% din populatie este convinsa ca cecenii sint niste monstri singerosi.

Parerea mea si a multora de aici este ca ocupatia este o pedeapsa in sine mai mare pentru Israel decit pentru Palestina. Dar lucrurile sint atit de complexe, atit de ingrozitor de tensionate si de complexe, incit si progresele mici care se fac (cum ar fi retragerea din Gaza) sint fapte de un pozitivism incredibil, care demonteaza teoria ta cu repetarea ad literam a Holocaustului in West Bank si Gaza de catre fostele victime. (Apropo, in araba Holocaustul palestinian se numeste Nakba, de retinut).

Nu, nu e repetare ad litteram a holocastului. Nici vorbă.
Dar în mediile culturale din România nu poți compara Holocaustul\Shoah-ul cu absolut nimic. Cum s-a văzut și din linkuuri (care aparțin comunității evreiești din România etc - nu obscure publicații alternative) comparația este interzisă întrucât minimalizează suferința evreilor și e primul pas către negare și apoi repetare. Aici lucrurile sunt în alb și negru. Nu glumesc și nu exagerez.

Moral (am remarcat repetiția ta, dar înțeleg perfect ce vrei să spui),  NU E NICI O DIFERENȚĂ. Nici între 300.000 și 100, nici între 6.000.000 și 500.000. Nu se poate lucra matematic decît în statistici.
Pentru mine: 1 evreu =1 palestinian= 1american= 1cecen=1român=1 rus etc- vorbim de civili nevinovați, nu militari.

ce a fost, nu trebuie sa uitam!
Romanizarea Romaniei


CETATENI SI "SUBOAMENI"
Atitudinea ostila fata de evrei si rromi intre 1940 si 1944 este in consonanta cu ideologia "rasei pure". Romania, aliat al Germaniei naziste, a preluat o legislatie care consfintea doua tipuri de oameni: cetatenii si "suboamenii" (evreii si rromi).
Poporul roman este unul tolerant" a fost o sintagma acreditata de-a lungul veacurilor, in Romania, despre romani. O generalizare care usor poate fi demontata. Istoria ofera exemple in care strainii si minoritarii din Romania au fost uneori exclusi. Revelatoare sunt cazurile evreilor si rromilor din Romania in perioada celui de-al doilea razboi mondial. Impotriva lor au fost adoptate legi si masuri cu efecte tragice.

LEGILE ANTISEMITE ALE LUI CAROL AL II-LEA. Exista astazi o perceptie eronata potrivit careia legislatia antievreiasca a fost in exclusivitate opera regimului Antonescu. Este adevarat ca cele mai multe si mai dure legi si decrete antisemite au fost adoptate dupa venirea la putere a generalului Ion Antonescu. Dar el a continuat o politica inaugurata de regele Carol al II-lea. In vara anului 1940, dupa cedarea Basarabiei, a nordului Bucovinei si a Tinutului Herta catre Uniunea Sovietica, regimul dictatorial al regelui Carol al II-lea devine din ce in ce mai subred. Marile democratii (Franta si Anglia), pe care isi sprijinise politica externa, isi dovedisera "dezinteresul" fata de Romania. Astfel ca regele se reorienteaza inspre Germania nazista. Ca "dovezi" de simpatie pentru Hitler, el supervizeaza adoptarea primelor masuri antisemite din Romania. La 9 iulie 1940 este promulgata o lege prin care evreii sunt indepartati din toate functiile si serviciile publice. Este acesta inceputul unei politici ce va fi continuata pe parcursul urmatorilor patru ani. La 6 septembrie 1940, regele Carol al II-lea este silit sa abdice, conducerea statului fiind preluata de generalul Ion Antonescu. Dupa opt zile, Romania este proclamata stat national-legionar.

AMENINTARILE GARZII DE FIER. Dupa venirea la putere a extremei drepte romanesti, Garda de Fier a inceput sa aplice principiile ideologiei antisemite. Scopul declarat al politicii statului national-legionar era acela al "romanizarii Romaniei" si al eliminarii minoritatilor, in special a evreilor, din tara. Legislatia de "romanizare" este resimtita dur de evrei, impotriva carora este indreptata.

Acum este pusa pentru prima oara si "problema rromilor". Guvernul national-legionar este primul care face din rromi o "problema". Deocamdata lucrurile raman la stadiul de amenintare.

MINORITARI SUB ANTONESCU. Incepand din februarie 1941, dupa indepartarea legionarilor de la guvern, generalul Ion Antonescu este singurul, in calitate de reprezentant al unei dictaturi militare, care decide politica Romaniei. Continua "politica de romanizare" promovata de Garda de Fier, pe care abia o inlaturase de la putere. Faptul era in consonanta cu politicile interne ale aliatei Romaniei, Germania nazista. Antonescu se va orienta si el intr-o prima faza spre o legislatie economica antievreiasca. Evreii sunt deposedati de toate proprietatile pe care le aveau, li se interzice prestarea anumitor munci, cum ar fi, de pilda, comertul cu produse ale monopolului de stat (tutun, chibrituri). De asemenea, le este impus un regim de munca fortata, prin care practic toti evreii intre 18 si 50 de ani erau obligati sa munceasca. Celor care incercau sa se sustraga in vreun fel li se aplicau sanctiuni dure, de la pedepse corporale pana la deportarea in Transnistria. Evreii erau pedepsiti pentru "intarzierile de orice fel" la locul de munca, pentru "atitudine nedisciplinata", pentru "sustragerea de la lucru prin inselaciune, cumparare, interventie, parasire fara voie a lucrului", dar si daca "intretineau relatii intime cu romancele".
Antonescu infiinteaza, in mai 1941, Centrul National de Romanizare, insarcinat cu administrarea si revanzarea bunurilor evreiesti expropriate. Scopul era inlocuirea treptata a evreilor din economia romaneasca. Spre deosebire de legionari, Antonescu a considerat insa necesar a face exceptii in legislatia antisemita. El i-a exclus din legile de expropriere pe evreii care "adusesera o contributie reala la bunastarea Romaniei", cum erau militarii reangajati sau cei care primisera decoratii din partea statului roman.

Spre deosebire de evrei, fata de rromi nu au existat explicit legi discriminatorii nici in vremea lui Antonescu. Toate ordinele pe care le-a dat acesta referitoare la evacuarea lor din Bucuresti, iar mai apoi la deportarea in Transnistria au fost ordine verbale transmise direct subordonatilor sai. Nu exista nici un document oficial care sa poarte semnatura lui si nici vreunul care sa fi fost publicat in Monitorul Oficial, cu referire la minoritatea rromilor. Maresalul Ion Antonescu a recunoscut el insusi acest lucru in procesul care i-a fost intentat in anul 1946.

"Acest stat (Romania – n.n.) va fi intemeiat pe primatul romanesc in toate domeniile de activitate (...). Toate reformele necesare inlaturarii influentelor straine pentru asigurarea destinului nostru national le voi infaptui fara sovaire. Toata lupta si asezarea marii revolutii national-socialiste germane si infaptuirile fasciste ne vor sluji ca temeiuri de experienta pentru a altoi pe sufletul si nevoile romanesti, rodul acestor organizari de popoare, temeiuri de lume noua" - Ion Antonescu, 1941



DATE DIN STATISTICI
Conform datelor recensamantului din 1930, numarul evreilor care traiau in Romania era de 722.000 de persoane (aproximativ 4% din totalul populatiei). Comunitatea a crescut, dupa datele recensamantului din aprilie 1941, la circa 800.000 de persoane.

Datele aceluiasi recensamant indica un numar de 262.501 de persoane care s-au declarat a fi rromi. Ca procentaj, acestia reprezentau 1,5% din totalul populatiei Romaniei. Dintre acestia, 84,5% locuiau la sate.


REPRESALII ANTIEVREIESTI INAINTE DE DEPORTARI
Pe fundalul masurilor legislative se declanseaza si in Romania pogromurile antievreiesti. Cel mai cunoscut este Pogromul de la Iasi. In capitala Moldovei locuiau un numar mare de evrei (aproximativ 45.000). Generalul Ion Antonescu a ordonat direct, telefonic, comandantului garnizoanei Iasi, colonelul Constantin Lupu, sa evacueze toti evreii din oras. In colaborare cu comandantul corpului de armata german de la Iasi a fost stabilit tratamentul care sa fie aplicat evreilor. Un plan minutios a fost elaborat, pentru a agita spiritele populatiei locale impotriva acestora. Au fost lansate zvonuri ca evreii trag in armata romana ori ca sunt comunisti, sabotori care lupta pentru dusmanul sovietic. In noaptea de 28 spre 29 iunie a fost declansat atacul asupra locuintelor evreiesti. Multi au fost omorati pe loc, altii au fost bagati in vagoane de tren cu destinatia Calarasi. Transportati in conditii inumane, majoritatea nu a mai ajuns la destinatie. Datele referitoare la numarul evreilor morti in pogromul de la Iasi variaza intre 13.266 (conform Serviciului Secret de Informatii Roman) si 14.850 (dupa informatiile Comunitatii Evreiesti).

Anterior pogromului de la Iasi, la Bucuresti, in timpul rebeliunii legionare din 21-23 ianuarie 1941, au fost savarsite numeroase masacre impotriva evreilor. In haosul evenimentelor petrecute in acele zile, guvernul national-legionar a trecut la aplicarea "solutiei finale". Pentru singurul motiv, al apartenentei la minoritatea evreiasca, au fost impuscati aproximativ 120 de oameni (dupa datele detinute de Comunitatea Evreilor din Romania).


EXPROPRIERI LA SATE
Un decret-lege datat 5 decembrie 1940 prevedea trecerea in proprietatea statului a tuturor proprietatilor evreiesti din mediul rural. Astfel, toti evreii au pierdut pamanturile pe care le detineau. Ulterior va fi adoptata o noua lege care ii deposeda pe evreii de la sate de celelalte bunuri din proprietatea lor: paduri, fabrici de che-restea, mori etc.



LAGARUL DE LANGA BUG
Deportarile in Transnistria au fost efectul unei succesiuni de masuri legislative, actiuni propagandistice, pogromuri si manipulari. Datorita acestora, tragedia exilatilor a fost prezentata ca actiune de "igienizare" a tarii.

Dupa teroarea si masacrele ce-au survenit intrarii Romaniei in razboi, in sedinta de guvern din 8 iulie 1941, Mihai Antonescu, ministrul de Externe si presedinte ad-interim al Consiliului de Ministri, expune planul "de purificare etnica pentru migratiunea fortata a intregului element evreiesc din Basarabia si Bucovina" care "trebuie zvarlit peste granita". In sustinerea proiectului, afirma: "Nu stiu peste cate veacuri neamul romanesc se va mai intalni cu posibilitatea de purificare etnica si revizuire nationala".

Prin incheierea la Tighina a unui pact intre Romania si Germania (19 august 1941) teritoriul dintre Nistru si Bug trece sub administratie romaneasca devenind un imens lagar pentru deportati.

PRIMUL VAL DE DEPORTATI EVREI. A avut loc intre 12 septembrie – 10 noiembrie 1941. Dupa datele oferite de comunitatile evreiesti, circa 142.000 de oameni din Basarabia, Bucovina de Nord, tinutul Herta si judetul Dorohoi au fost transportati in cea mai mare parte in convoaie, pe jos, in Transnistria. Deplasarea lor fusese posibila intr-un timp atat de scurt deoarece evreii fusesera deja comasati in lagare si ghetouri in imprejurimile Transnistriei, unde au ajuns in ceea ce va fi numit "trenurile mortii". Conform raportului final al Comisiei Internationale pentru Studierea Holocaustului in Romania intocmit in 2005, numarul celor deportati in aceasta perioada este estimat la peste 147.000.

Iarna grea din 1941-1942, conditiile inumane ale transportului si cazarii, lipsa alimentelor si medicamentelor, epidemia de tifos au facut ca aproximativ jumatate dintre ei sa nu supravietuiasca deportarii.
AL DOILEA VAL. Din noiembrie 1941 s-au mai facut deportari pana la 15 octombrie 1942. Atunci s-a comunicat Hotararea Consiliului de Ministri de a nu se mai face nici un fel de deportare de evrei pana cand nu se va crea o institutie pentru organizarea acestei actiuni. Pana la aceasta data vor fi deportati in Transnistria inca aproximativ 7.000 evrei printre care evreii supravietuitori masacrului de la Odessa si evrei din Vechiul Regat si Transilvania de Sud. In aceasta etapa vor fi insa si masacrati evreii din lagarele Bogdanovka, Domanovka si Acmecetka (judetul Golta) in principal pe motivul actiunilor si simpatiilor lor comuniste, anterioare razboiului.

DEPORTAREA RROMILOR. Nu a existat un document scris, decizia survenind hotararii luate de maresalul Antonescu in mai 1942. Operatiunea a inceput la 1 iunie 1942 cu rromii nomazi. Oficial, operatia s-a incheiat la 15 august, satrele deplasandu-se cu carutele lor din post in post. Aproximativ 11.500 de rromi au ajuns in felul acesta in Transnistria.

In septembrie 1942 s-a facut si deportarea rromilor "indezirabili" sedentari, cu trenuri speciale, formate in diferite orase din tara. Pe langa rromii deportati ca autori ai unor fapte antisociale, promisiunea mincinoasa, raspandita sub forma de zvon, ca vor fi improprietariti cu pamant a determinat plecarea benevola a numerosi oameni.

Pana in primavara lui 1943 au fost deportati circa 25.000 rromi, numarul supravietuitorilor nefiind cunoscut cu exactitate. Conditia lor anterioara elimina presupunerea ca ar fi avut cu ce cumpara "bunavointa" administratiei ori hrana, astfel ca procentul supravietuitorilor va fi fost inca mai mic decat in cazul deportatilor evrei.

Ofensiva sovietica de la Stalingrad (noiembrie 1942) a schimbat opiniile guvernului Antonescu despre deportari.

CANIBALISM. Printre efectele conditiilor inumane in extrem, la care este fortat sa traiasca pe o perioada semnificativa un grup de oameni se afla canibalismul. Daca in comunitatile de rromi din Transnistria a fost o mai frecventa "sansa de viata", canibalismul a fost semnalat de amintirile supravietuitorilor evrei doar in lagarul Peciora.

Lipsite de posibilitatea aprovizionarii, ca sa-si salveze copiii de la moarte, acolo au fost mame care au gatit carne din cadavre. "Supa" o faceau noaptea, copiilor spunandu-le ca gasisera carne de vita.
"PETE ALBE" au fost in istoria Romaniei aceste realitati. Soarta razboiului si alianta cu "eliberatorii sovietici" au determinat tacerea asupra faptelor de front si din spatele frontului savarsite inainte de 23 august 1944. In "chestiunea evreiasca", accentul a fost deplasat pe refuzul maresalului Antonescu de a permite deportarile de evrei in "lagarele mortii" naziste. Exceptand romanul "Satra" al lui Zaharia Stancu – din a carui naratiune nu se poate deduce amploarea dramei si nici contextul politic al producerii ei –, despre deportatii rromi nu s-a scris.
Dupa 1989, prin aceeasi tehnica a omisiunii, exponentii extremei drepte in Romania au fost prezentati exclusiv ca "eroi ai rezistentei anticomuniste". Primele nume noi aparute in simbolistica urbana post-comunista au fost al maresalului Antonescu ca "patriot" si "antibolsevic" si al generalului Milea... "erou anticeausist"!
"Asa am crescut eu: cu ura impotriva turcilor, jidanilor si ungurilor. Sentimentul acesta de ura impotriva dusmanilor patriei trebuie impins pana la ultima extremitate. Imi iau aceasta raspundere" - Ion Antonescu, sedinta Consiliului de Ministri din 8 aprilie 1941

http://www.jurnalul....ile_raului.html

se poate face un calcul simplu: intre 1918-1945 armata si administratia romana este responsabila de moartea a peste 400.000 civili apartinatori ai altor etnii. dintre acestia, peste 300.000 sunt evrei
daca la aceste cifre adaugam si cei 100.000 evrei exterminati de hortysti, ajungem la un total inspaimantator de 500.000 victime!
sa nu uitam, pentru ca asa ceva sa nu se mai repete.

"Asa am crescut eu: cu ura impotriva turcilor, jidanilor si ungurilor. Sentimentul acesta de ura impotriva dusmanilor patriei trebuie impins pana la ultima extremitate. Imi iau aceasta raspundere" - Ion Antonescu, sedinta Consiliului de Ministri din 8 aprilie 1941

ACEASTA E EXPLICATIA. URA, URA BESTIALA IMPOTRIVA A ORICINE E STRAIN.

Edited by strul rabbinowich, 21 November 2005 - 09:22.

Nu uităm, dar evreii stabiliți în Israel au uitat deja și comit genocid asupra palestinienilor.

Quote

Se poate vorbi deja de o culmea ipocrizei: evreii (dupa tot ce le-au facut palestinienilor) plangandu-se de ceea ce nazistii le-au facut lor. Probabil ca de aia e si toata propaganda asa holocaustiana, evreii au probleme mari cu tinerea de minte si trebuie musai sa le aminteasca mereu cineva sa nu faca si ei ceea ce altii le-au facut lor. Tot degeaba, insa!

Quote

Mama ce m-a induiosat scena asta. Era cat pe ce sa-mi dea lacrimile, noroc ca mi-am adus aminte ca de fapt chestiia cu gazarile de la Auschwitz nu-s altceva decat povesti de sensibilizat cucoane simandicoase. Tu n-ai decat sa crezi in ele, daca vrei, nu-mi cere si mie (sau altora) asta. Parca tu vorbeai de pacatul ala, ignoranta, se vede insa ca e simplu sa dai altora sfaturi, mai greu e sa le pui tu insati in practica.

Quote

Ce mai conteaza daca in timpul celui de-al 2-lea razboi mondial au murit 6 mil sau un milion de evrei, ce mai conteaza daca tot atunci au murit mult mai multi membri ai altor etnii, ce mai conteaza ca Europa intreaga a avut de suferit dupa acele orori, ce mai conteaza ca sunt alte zeci de milioane de fiinte care au ramas cu cicatrici nevindecabile, doar evreii sunt cei care au fost in stare (de, pentru ca pot) sa puna la punct o intreaga industrie de exploatat mitul Holocaustului in propriul folos. Si macar de-ar fi beneficiat cei care au avut intr-adevar de suferit, din nefericire sunt  si ei exploatati de o mana de excroci netrebnici insetati de bani si putere. Dupa cum bine se zice, somnul ratiunii naste monstri, iar cei la care fac eu referire sunt printre cei mai hidosi pe care i-a cunoscut umanitatea. O fi fost Hitler o creatie abjecta a infernului, insa el este mic copil pe langa cei care se folosesc in mod criminal de suferinta reala a unor oameni nevinovati.