Care sunt cauzele PSIHOLOGICE/SOCIALE ale credinței?

Nu vreau să îmi expun propria credință, pentru a nu denatura natura discuției.
Deci vom pleca de la premiza celui mai bun compromis: nu știm dacă există Dzeu sau nu. Nici nu prea contează dacă într-adevăr există sau nu pentru subiectul acestei discuții.

Întrebarea mea este: care sunt motivele psihologice și sociologice care îl determină pe un om să creadă în ceva a cărei existență nu a fost confirmată sau infirmată?

Motivele (psihologice și sociologice, la ele ne limităm pe aria "Stiinte sociale") pe care le văd eu sunt următoarele:

1. frica de necunoscut și de moarte
2. comoditate (este mai ușor să crezi și să nu cercetezi)
3. știința este prea greu de înțeles (corelație cu punctul anterior), nu are o coerență, este inumană
4. educația: ai fost educat într-un fel, toată lumea, vecinii, prietenii, fac asta
5. corelat cu punctul anterior: frica de a fi marginalizat în cadrul grupului social dacă nu crezi
6. nevoia încadrării într-o comunitate călduroasă, care îți oferă un "pântec" spiritual
7. corelat cu punctul anterior: nevoia unui "pântec intelectual" (științific) este mult mai mică
8. nevoia puternică a unei protecții/ghidări spirituale (= credinciosul este o persoană vulnerabilă dpv. spiritual/psihic/social)

Voi ce alte cauze mai puteți vedea?



Addendum:

Am adăugat un chestionar. Poți bifa doar o opțiune, și va trebui să o bifezi pe cea mai reprezentativă pentru tine. Astfel putem observa tendințele behavioristice ale grupului. Motivul "alt motiv" nu este luat în considerare. Dacă vrei să adaugi un motiv la chestionar, spune-l pe topic, într-o propoziție scurtă și clară.

Edited by OriginalCopy, 28 February 2011 - 17:59.

Acum vreo 4 ani eu am început să conștientizez sau cel puțin să cred că Dumnezeu nu există, așa că mi-am schimbat brusc orientarea religioasă.
Deși înainte nu eram un ortodox convins, nu frecventam bisericile sau alte obiceiuri, după ce am renunțat la credință am avut niște momente mai dificile și sincer să fiu, în acele momente de slăbiciune psihică simțeam nevoia să știu că cineva sau ceva divin are grijă de mine.
N-a ținut mult asta și am revenit  cu picioarele pe pământ.  

Din punctele puse de tine acolo reiese ca daca sunt credincios trebuie ori sa fiu prost (doua-trei puncte), ori m-au tampit altii (alte 2 puncte), ori nesigur de mine (alte doua-trei puncte).
Pe cand daca sunt credincios tocmai pentru ca stiinta ma impinge acolo, trebuie sa o trec la "altele", impreuna cu ala care probabil a vazut tufisuri in flacari vorbitoare...
Nu am votat...

SuperDuper, on 27th February 2011, 00:27, said:

Și nici nu ai spus de ce crezi tu (o autoanaliză psihologică), ca să pot adăuga acest motiv în chestionar.

Eu am expus opțiunile împreună cu cauzele/consecințele lor psihologice, pentru că suntem pe aria pe care suntem.

Chiar nu e nevoie să te ataci (aviz celorlați teiști), aici vorbim pur psihologic. Dacă știi că nu poți purta o discuție cu caracter științific (pentru că există și teiști care știu asta), atunci ... nu mai spune nimic.

Vorba aia, decât să spui că nu ai nimic (on-topic) de spus, mai bine ... nu spui nimic.

Unde este optiunea "cred pentru ca NUMAI asa poate fi explicat Universul" in minunea ta de pol? Crezi ca numai prostii si slabii de inger sunt credinciosi? Nu ai auzit de creationism? Nu stii cati oameni de stiinta accepta Creatia ca punct de pornire al Universului?
Pe threadul celalalt cu ateii ai pus numai optiuni "rationale", "stiintifice" si de "oameni duri". De parca nu exista atei doar din comoditate si care nu pot intelege altceva decat ce le-a fost dat gat digerat la scoala. Nu exista atei cares unt atei doar pentru ca este "cool" si se aliniaza la presiunile grupului din care fac parte? Nu exista atei pentru care stiinta este greu de inteles si care abia se taraie sa termine un liceu?

Edited by SuperDuper, 27 February 2011 - 03:01.

Deoarece nu cred în atâtea coincidențe.

SuperDuper, on 27th February 2011, 00:27, said:

Subscriu.

Edited by m3th0dman, 27 February 2011 - 13:05.

SuperDuper, on 27th February 2011, 02:31, said:

Adăugat. Și lasă tonul urâcios. Ca un teist ce ești, mă aștept să fii o persoană blajină.

Aici discutăm. Eu am pus părerile mele, și deoarece sunt ale mele, sunt subiective (obiectiv-subiective, deoarece am privit problema dpv. psihologic/social). Tocmai de aceea am pus întrebarea pe care am pus-o.

Deci ori discuți frumos cu ceilalți participanți la discuție, ori vei fi avertizat.

Edited by OriginalCopy, 27 February 2011 - 14:00.

Eu am votat 1.

balonash, on 26th February 2011, 23:14, said:

Si eu am simtit asta la inceput, dar am trecut peste.

m3th0dman, on 27th February 2011, 13:05, said:

Ce concidente? Cunosc coincidentele care va uimesc ... Sunt ceva de genul: cum de traim pe o planeta pe care viata e propice?

Si eu am optat pentru primul punct. Doar cunoasteti topicul initiat de mine ...

archaeus5, on 27th February 2011, 21:07, said:

Ceva de genul; cum de viața propice doar pe planeta noastră? Dacă viața se crează fără anumite condiții speciale (abiogeneză) și viața se adaptează la mediu, de ce doar Terra?

m3th0dman, on 27th February 2011, 22:37, said:

Pai daca nu erau conditiile propice mai erai tu aici sa observi coincidenta? Sau invers ...

Si cine a zis ca doar Terra? Am studiat in detaliu toate sistemele solare din galaxie si nu am gasit deloc viata?

Edited by archaeus5, 27 February 2011 - 22:59.

m3th0dman, on 27th February 2011, 23:37, said:

OT scurt: Abiogeneza nu inseamna ca viata apare "fara conditii speciale" ci "fara interventie exterioara", din materie nevie. Evident, pentru a avea o viata bazata pe chimia compusilor complecsi ai carbonului, este nevoie ca o serie de conditii restrictive (care permit functionarea acelei chimii) sa fie indeplinite: in primul rand un anumit domeniu de temperaturi si prezenta apei lichide. O data ce procesul biologic se declanseaza, viata se poate adapta la diferitele conditii de mediu existente pe o planeta oarecare (nu neaparat Terra, care este un caz particular de interes doar pentru ca se intampla sa fim aici si sa il putem investiga cu o buna doza de succes) si la eventualele schimbari ce intervin pe parcurs.

On: e de considerat intreaga discutie din capitolul dedicat special acestui subiect in lucrarea lui Dawkins, God's Delusion. Acesta pleaca de la observatia ca existenta religiilor este un fenomen extrem de raspandit Though the details differ across the world, no known culture lacks some version of the time-consuming, wealth-consuming, hostility-provoking rituals, the anti-factual, counter-productive fantasies of religion. si analizeaza problema din punct de vedere selectiv in lumina principiului de baza ca daca nu ar servi la ceva, religiozitatea ar fi fost eliminata rapid. In aceasta optica, intrebarea naturala este What is the benefit of religion?. Raspunsul propus in lucrare este unul indirect; nu atat religia in sine este utila cat altceva, o alta caracteristica avantajata corelata cu religia: I am one of an increasing number of biologists who see religion as a by-product of something else. [...] If, then, religion is a by-product of something else, what is that something else? [...] What is the primitively advantageous trait that sometimes misfires to generate religion?.
Dawkins propune o ipoteza de baza in acest sens, conditionarea mentala a copiilor speciei Homo sapiens de a accepta fara simt critic anumite cerinte exprimate de adulti: My specific hypothesis is about children. More than any other species, we survive by the accumulated experience of previous generations, and that experience needs to be passed on to children for their protection and well-being. Theoretically, children might learn from personal experience not to go too near a cliff edge, not to eat untried red berries, not to swim in crocodile-infested waters. But, to say the least, there will be a selective advantage to child brains that possess the rule of thumb: believe, without question, whatever your grown-ups tell you. Obey your parents; obey the tribal elders, especially when they adopt a solemn, minatory tone. Trust your elders without question. This is a generally valuable rule for a child. But, as with the moths, it can go wrong. In alte cuvinte, religia ar fi un rezultat colateral al favorizarii selective a ascultarii necritice din stadiul copilariei.
Pe langa aceasta ipoteza de baza, mai sunt amintiti si alti factori proveniti din conditionarea noastra mentala care actioneaza in sensul crearii unui fundal subconstient arhetipal religios. Dennett has offered a helpful three-way classification of the 'stances' that we adopt in trying to understand and hence predict the behaviour of entities such as animals, machines or each other. They are the physical stance, the design stance and the intentional stance. [...]
The design stance and the intentional stance are useful brain mechanisms, important for speeding up the second-guessing of entities that really matter for survival, such as predators or potential mates. But, like other brain mechanisms, these stances can misfire. Children, and primitive peoples, impute intentions to the weather, to waves and currents, to falling rocks. [...] I catch myself momentarily harbouring savage resentment against some blameless inanimate such as my bicycle chain. Asadar in aceasta viziune, judecatile de tip "design" si finalist, necesare analizei rapide a unor situatii in care analiza fizica a functionalitatii unui obiect sau a unei alte fiinte ar fi penalizant de lenta, sunt favorizate selectiv. Pe baza disponibilitatii noastre mentale de a considera ca exista un "arhitect" care a proiectat obiectele si fiintele in anumite scopuri specifice se poate explica relativ usor emergenta caracteristicilor de baza ale religiei.
Intreg capitolul 5 (The roots of religion) are o bibliografie destul de bogata si merita citit pentru explicatiile detaliate oferite.
Dincolo de cele prezentate in lucrare, este demn de retinut ca mintea noastra este intr-adevar conditionata evolutiv extrem de complex. Un principiu extrem de bine inradacinat in noi este cel al cauzalitatii; aparent paradoxal, acest principiu este aplicat constant in stiinta insa totodata este invocat la fel de constant si de religie (desigur, intr-o viziune diferita). Puterea noastra de a asocia o cauza unui efect ne transforma in fiinte ceva mai inteligente, cu abilitatea de a prezice ce se intampla daca arunci cu un bolovan in capul unui animal bun de mancare si de a construi artefacte tehnologice care sa serveasca unui scop propus urmand un lant de cauzalitati din ce in ce mai complex. Este neindoielnic ca radacinile gandirii noastre religioase au de-a face cu transfigurarea cauzalitatilor din natura, mi se pare insa ca orice reductionism nu reuseste sa surprinda bine complexitatea fenomenului religios in sine. Altfel spus, un poll eterogen precum cel de fata care amesteca aspecte marginale cu cele esentiale are putine sanse sa aduca vreun raspuns pertinent, cred ca discutia aferenta este de departe mai importanta in masura in care se concentreaza efectiv pe aspectele cruciale ale fenomenului.

Hm am cartea, din păcate n-am găsit niciodată timp să o citesc.
Deci motivele invocate sunt:

mdionis, on 28th February 2011, 13:45, said:

mdionis, on 28th February 2011, 13:45, said:

Eu cred că trebuie să sintetizăm cauzele acestea pentru a le face ușor de digerat pentru oameni, care apoi pot prelua ideile și gândi pentru sine. E adevărat că problema cauzalității e complexă, da.

(iar chestionarul mai are un avantaj) Dar cum altfel am putea stabili un model behavioristic al grupului, dacă nu cu un chestionar? Chestionar care evident este orientat pe grup, nu pe individ, care cu siguranță are mai multe motive de a crede, fiecare cuantificat într-un grad diferit, individual.

mdionis, on 28th February 2011, 12:45, said:

Oh ... nici nu am dat atentie la aceasta interpretare gresita. E asa de comuna la teisti incat ... deja nu o mai bag in seama. La ei sunt doar niste "amanunte nesemnificative" care oricum la fac ei sa sune cum le convine lor asa ... "din condei".

Un alt motiv ar putea fi smerenia.
Bine, daca esti smerit nu esti neaparat si teist, dar pentru unii ar putea fi o cauza.

chmihai, on 28th February 2011, 18:32, said:

Adăugat.

Nu am folosit însă termenii cu nuanță ecleziastică, deoarece plecăm de la premiza că ești în starea neutră, și din cauza acestor trăsături decizi apoi să fii religios.

Este adevărat că orice om (chiar și atei) pot avea astfel de trăsături, cum și uscături există atât la teiști, cât și la atei, însă cred că aceste trăsături ("modestie, supunere, umilință") într-adevăr conduc preponderent către credință.

Mulțumesc.

OriginalCopy, on 28th February 2011, 14:35, said:

Merita efortul.

Quote

Ai uitat sa mentionezi motivatia de baza propusa de Dawkins: feedback evolutiv pozitiv pentru ascultarea neconditionata din partea copiilor -> rezultat colateral: disponibilitatea mentala pentru un sistem de reprezentare a lumii in care exista niste autoritati supreme care trebuie ascultate (un fel de reminiscenta a "faci ce spune tata/mama fiindca stiu ei mai bine, sau o iei pe coaja").

Quote

Geneza religiozitatii este extrem de complexa si e clar ca nu poate fi stabilita cerandu-le unor forumisti sa raspunda la un chestionar ca acesta: e ca si cum ai incerca sa determini mecanismul de transmitere a informatiei genetice prin consultarea unui public format in majoritate din nespecialisti (chiar bine intentionati). In linii foarte mari, se poate spune ca niste schimbari de mediu au dus la adoptarea pozitiei bipede de catre stramosii omului, fapt crucial ce a permis cresterea in volum a creierului si la cresterea accelerata a uzului inteligentei in cadrul genului Homo, ceea ce a dus la randul sau la "explozia" sistemului de comunicatie verbal si la transmiterea masiva de informatie de la parinti la urmasi pe canale non-genetice (lucru neintalnit in masura macar pe departe comparabila la nici o alta specie a regnului animal) precum si la sisteme extrem de complexe de reprezentarea a realitatii. Receptarea corecta a aceastei comunicari non-genetice a experientei de viata sintetizateimpreuna cu sinteza cauzala despre realitate sunt in ultima instanta responsabile de geneza religiozitatii in cadrul speciei noastre. Detaliile sunt insa inca de stabilit.

Quote

Tocmai. Daca scopul chestionarului este de a oferi o reprezentare a ceea ce crede lumea, atunci da, are rost sa fie facut. Daca intentia era discutia serioasa a cauzelor aparitiei religiei (asa cum pare mai potrivit pentru un forum), atunci parerile personale raman mai curand de domeniul anecdoticului, asa cum sunt anecdotice reprezentarile Terrei ca un disc ce sta pe spatele a patru elefanti situati pe carapacea unei broaste testoase uriase in ceea ce priveste cosmogonia. Chestionarul poate fi in aceasta optica util doar pentru a initia discutiile intr-un mod care sa ii implice pe toti cei interesati.

OriginalCopy, on 28th February 2011, 18:04, said:

Nu sunt de acord deoarece nu consider ca motivul este bazat pe o decizie (indiferent ca e vorba de teist sau ateu).
Consider ca daca n-ar exista conceptul de Dumnezeu in momentul X, tot ar fi oameni smeriti "cu nuanta ecleziastica", oricat de absurd ar putea parea   .
Dar ma rog, e o parere proprie, n-o pot dovedi.
De asemenea, nu consider ca e vorba de o singura cauza, ci de un cumul.
Adica eu consider ironic ca cineva sa spuna "Motivul pentru care sunt ateu este <<Ratiunea (Faptul ca ajungi la o varsta cand nu mai crezi in basme)>>".

Edited by chmihai, 28 February 2011 - 18:27.