Biblia ortodoxa si modificarile ei.

 Trestiana, on 22nd February 2011, 15:06, said:

trestiana pentru cultura ta afla ce inseamna ortodoxie daca te dai asa destept........doi afla ca isus cu un i egal magar......de ce pastorii vostrii predica adevarata credinta??????la ce sunteti voi martori??? la eclipsa la ce sau la rautatile de care sunteti dispusi sa le faceti celor care nu trec la adevarata voastra credinta????


si inca o intrebare pentru toti cei de alta factura religioasa ca sa nu le spun pe nume....ce este biblia tata????

Edited by sergiu8606, 22 February 2011 - 15:10.

 Eugen3, on 22nd February 2011, 15:02, said:

  Avem aceeasi traducere dar ortodocsii nu vad nici cu microscopul.

 sergiu8606, on 22nd February 2011, 15:02, said:

Semnul crucii are legatura cu Dumnezeu, cu semnul inaltat de Moise in pustiu (sarpele de arama) etc

 sergiu8606, on 22nd February 2011, 15:02, said:

Dacă ești amabil, ne poți spune și nouă care sunt celelalte "multe nume" ale lui Dumnezeu, despre care vorbești?  

În plus, când spui Domnul nu neapărat înseamnă că te referi la Dumnezeu Creatorul.
Vezi mai jos:
(Efeseni 2:2) . . .potrivit conducătorului autorității aerului (domnul puterii văzduhului în BOR), spiritul care lucrează acum în fiii neascultării. . .
Deci, în anumite contexte, "domnul" se mai referă și la Diavol, așa cum titlul Dumnezeu îi este atribuit uneori în Biblie și Diavolului.
Vezi mai jos:
(2 Corinteni 4:3–4) . . .Dar dacă vestea bună pe care o anunțăm este acoperită cu văl, este acoperită cu văl printre cei ce pier, 4 printre cei necredincioși, cărora dumnezeul acestui sistem le-a orbit mintea, ca să nu poată pătrunde în ea lumina glorioasei vești bune despre Cristos, care este chipul lui Dumnezeu. . .

 Trestiana, on 22nd February 2011, 15:06, said:

Ce exemplul Domnului Iisus ca martorii il reneaga pe Hristos ca Dumnezeu, deci nu se pot numi crestini nici gramatical (crestin = credincios in Cristos ca Dumnezeu)

 Trestiana, on 22nd February 2011, 15:06, said:

Da cum sa practice asemenea minciuni vreo religie fara ca apoi sa se desfinteze?
Martorii de ce nu s-au desfintat dupa ce si-au dovedit singuri ca spun minciuni? Deci dupa ultimul sfarsit (1975) pe care l-au prezis si nu s-a intamplat nimic, ce anume i-a facut sa se faca ca ploua?

 Trestiana, on 22nd February 2011, 15:12, said:

Si cum scrie la Evrei 1.8

Edited by altul, 22 February 2011 - 15:24.

 Trestiana, on 22nd February 2011, 15:12, said:

"(Matei 24:14) Această veste bună despre regat va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate națiunile. "....ce legatura are versetul cu greseala pe care o ridici tu??????inca o intrebare pe care o puneti si voi noua: cand a-ti aparut?????

 Eugen3, on 22nd February 2011, 15:13, said:

explica o greseala stiintifica cu explicatii stiintifice nu cu versete din biblie sau doar de atat sunteti in stare????

S-au simtit amenintati superstițioșii?

 sergiu8606, on 22nd February 2011, 15:08, said:

Sergiu, hai să ne arăți erudiția ta.

În ce limbă cuvântul "Isus", cu un I înseamnă măgar?
Nu de alta, dar afirmația asta am mai auzit-o des, însă nimeni nu a putut să dea o explicație clară.  Sau repeți și tu într-un mod mecanic ce auzi de la alții?  

În plus, multe cuvinte din limba română, au o semnificație urâtă în alte limbi.
Tot la fel, pronunția unor cuvinte dintr-o limbă străină poate avea o semnificație urâtă în limba română.  

Tu măcar știi cum se pronunța numele Isus în evreiește?  Dacă ai căuta, ai putea observa că nu se pronunța nici pe departe așa cum îl pronunțăm noi în prezent.

 Eugen3, on 22nd February 2011, 15:20, said:

ti-ai raspuns singur despre limba....asta daca poate tu nu stii sigur...vrei mai multe informatii??am un prieten la franceza-araba....traducatorul vostru a cam gresit si greaseala asta de traducere am gasit-o in toate bibliile celor care au plecat prin secolele 17-18 de la crestinism si se considera eii insisi adevaratii crestini si martori la nu stiu ce ca siguri martori ai venirii lui Iisus si ucenici nu sunt

 problematicul, on 22nd February 2011, 14:58, said:

  Nu faci altceva decat sa-i trimiti pe cei de pe forum la abureala. Prezinta-le informatii dovedite prin imagini scanate, originale. Pana acum ai venit doar cu abureli. Nu mai prosti omenirea cum  a facut si BOR si face. Ce, nu mai faci faci fata? Ei bine, la 14 ani am avut sansa sa invat teologia si sa fiu preot iar pe timpul lui Ceasca era greu sa devii preot. Dar m-a ferit Dumnezeu de asa ceva. Ce sa fac ca preot? Sa paravlagesc si sa le iau banii la enoriasi? Vino cu dovezi si daca ai imagini,ceea ce stiu ca nu ai, ca sa-ti aperi inselaciunea BOR.

Cum a ajuns Biblia până la noi — Partea 1

ÎNTR-UN atelier mic, un tipograf și tinerii lui ucenici manevrează ritmic o presă de lemn, punând cu grijă coli albe de hârtie peste tiparul imprimat cu cerneală. Pe măsură ce le scot, ei verifică textul tipărit. Pe sforile întinse dintr-un perete într-altul sunt agățate la uscat paginile îndoite.
Deodată se aude o izbitură puternică în ușă. Speriat, tipograful trage zăvorul de la ușă și un grup de soldați înarmați dau bu
zna înăuntru. Aceștia încep să scotocească pentru a găsi cea mai condamnabilă operă literară clandestină — Biblia în limba poporului!

Soldații au ajuns prea târziu. Înștiințat de pericol, traducătorul și ajutorul lui au părăsit în grabă atelierul, luând cu ei brațe de pagini, iar acum fug pe fluviul Rin. Cel puțin au salvat o parte din munca lor.

În acest caz, traducătorul era William Tyndale, care încerca să tipărească în 1525 la Cologne, Germania, „Noul Testament“ în limba engleză, operă literară oprită de lege. Experiența lui nu a fost nici pe departe unică. Pe parcursul celor aproape 1 900 de ani care s-au scurs de la încheierea scrierii Bibliei, numeroși bărbați și femei au riscat totul pentru a traduce și răspândi Cuvântul lui Dumnezeu. Astăzi, noi beneficiem încă de munca lor. Ce au făcut ei? Cum a ajuns până la noi Biblia pe care o ținem acum în mâini?

Copierea și traducerea primei părți a Bibliei

Adevărații slujitori ai lui Dumnezeu au prețuit întotdeauna foarte mult Cuvântul său. New Catholic Encyclopedia confirmă lucrul acesta: „La fel ca strămoșii lor evrei, primii creștini au apreciat citirea Cărților Sfinte. Urmând exemplul lui Isus (Mt 4.4; 5.18; Lc 24.44; In 5.39), Apostolii se bucurau de o bună cunoaștere a V[echiului] T[estament], care presupunea o citire și un studiu îndelungat și atent, și i-au îndemnat pe discipolii lor să facă același lucru (Rom 15.4; 2 Tm 3.15–17)“.

În acest scop, au trebuit făcute copii ale Bibliei. În timpurile precreștine, o bună parte din această muncă a fost realizată de ‘cărturari foarte pricepuți’, cărora le era teamă să facă greșeli (Ezra 7:6, 11, 12). Străduindu-se să atingă perfecțiunea, ei au stabilit un înalt standard pentru toți copiștii de mai târziu ai Bibliei.

Însă în secolul al IV-lea î.e.n. a apărut o problemă. Alexandru cel Mare dorea ca toți oamenii din lume să fie instruiți în spiritul culturii grecești. Cuceririle sale consolidaseră greaca comună, sau koiné, ca limbă internațională pe tot cuprinsul Orientului Mijlociu. Ca urmare a acestui fapt, mulți evrei crescuseră fără să învețe să citească în ebraică și, de aceea, nu puteau citi Scripturile. Astfel, în jurul anului 280 î.e.n., un grup de erudiți evrei s-au strâns la Alexandria (Egipt) pentru a traduce Biblia ebraică în koiné. Traducerea lor a ajuns să fie cunoscută sub numele de Septuaginta, în latinește „Șaptezeci“, cu referire la numărul aproximativ de traducători despre care se crede că au luat parte la traducere. Septuaginta a fost încheiată în jurul anului 150 î.e.n.

Pe timpul lui Isus, ebraica se folosea încă în Palestina. Însă limba cel mai mult folosită atât acolo, cât și în îndepărtatele provincii ale lumii romane era koiné. De aceea, scriitorii creștini ai Bibliei au folosit această formă comună a limbii grecești pentru a ajunge la cât mai mulți oameni de diferite naționalități. De asemenea, ei au citat fără rezerve din Septuaginta și au întrebuințat mulți termeni folosiți în ea.

Întrucât primii creștini erau misionari zeloși, ei au devenit repede experți în folosirea Septuagintei pentru a dovedi că Isus era mult așteptatul Mesia. Acest lucru i-a tulburat pe evrei și i-a determinat să realizeze câteva traduceri noi în greacă, menite să-i priveze pe creștini de argumentele pe care le aduceau, revizuind anumite pasaje-cheie folosite de creștini. De exemplu, în Isaia 7:14, Septuaginta folosea un cuvânt grecesc care înseamnă „virgină“, referindu-se în mod profetic la mama lui Mesia. Noile traduceri foloseau un cuvânt grecesc diferit, care înseamnă „femeie tânără“. Deoarece creștinii au continuat să folosească Septuaginta, evreii au fost nevoiți ca, în cele din urmă, să renunțe cu desăvârșire la tacticile lor și să încurajeze întoarcerea la textul ebraic. Până la urmă, această acțiune s-a dovedit a fi o binecuvântare pentru traducerea de mai târziu a Bibliei, deoarece a păstrat vie limba ebraică.

Primii editori creștini

Zeloșii creștini din secolul I au început să producă tot mai multe copii ale Bibliei, toate scrise de mână. De asemenea, în loc să folosească în continuare sulurile, ei au folosit primii codexul, care avea pagini la fel ca o carte modernă. În afara faptului că versetele puteau fi găsite mai repede, codexul putea cuprinde într-un singur volum mai mult decât putea fi consemnat într-un singur sul — de exemplu, toate Scripturile grecești sau chiar întreaga Biblie.

Canonul Scripturilor grecești creștine s-a încheiat în jurul anului 98 e.n. cu cărțile ultimului apostol care mai era în viață, Ioan. Există un fragment dintr-o copie a Evangheliei lui Ioan, numit Papirusul Rylands 457 (P52), care nu datează mai târziu de anul 125 e.n. Încă din anii 150 până în 170 e.n., Tatian, un elev al lui Iustin Martirul, a întocmit lucrarea Diatessaron, o sinteză a vieții lui Isus compilată din aceleași patru Evanghelii care se găsesc în Bibliile noastre de astăzi. Acest lucru indică faptul că el a considerat autentice numai aceste Evanghelii și că ele circulau deja. În jurul anului 170 e.n. a fost realizat cel mai vechi catalog cunoscut al cărților „Noului Testament“, numit Fragmentul Muratorian. În el sunt enumerate majoritatea cărților Scripturilor grecești creștine.

Răspândirea convingerilor creștine a creat în scurt timp o cerere pentru traduceri ale Scripturilor grecești creștine, precum și ale Scripturilor ebraice. Până la urmă au fost realizate numeroase versiuni în limbi ca: armeană, coptă, georgiană și siriacă. Deseori au trebuit inventate alfabete tocmai în acest scop. De exemplu, se spune că Ulfila, episcop din secolul al IV-lea al Bisericii Romano-Catolice, a inventat alfabetul gotic pentru a traduce Biblia. El a omis însă cărțile Împăraților deoarece a considerat că acestea ar încuraja tendințele războinice ale goților. Acest lucru nu i-a împiedicat însă pe goții „creștinați“ să jefuiască Roma în 410 e.n.!

Bibliile în latină și slavă

Între timp, latina a cunoscut o largă răspândire și au apărut mai multe versiuni în latina veche. Însă acestea se deosebeau ca stil și exactitate. Astfel, în 382 e.n., papa Damasus l-a împuternicit pe secretarul său, Ieronim, să pregătească o Biblie latină autorizată.

Ieronim a început cu revizuirea versiunilor latine ale Scripturilor grecești creștine. Cât privește Scripturile ebraice însă, el a insistat să traducă din originalul ebraic. Astfel, în 386 e.n., el s-a mutat la Betleem pentru a studia ebraica și pentru a cere ajutorul unui rabin. Din cauza aceasta, el a stârnit însemnate controverse în cercurile bisericești. Unii, printre care și Augustin, contemporan cu Ieronim, credeau că Septuaginta era inspirată și l-au acuzat pe Ieronim că „trecuse de partea evreilor“. Încet, dar sigur, Ieronim și-a terminat lucrarea în jurul anului 400 e.n. Fiind aproape de limbile și de documentele originale și redându-le în limba vie a timpului său, Ieronim a anticipat cu o mie de ani metodele moderne de traducere. Lucrarea sa a ajuns să fie cunoscută sub numele de Vulgata, sau Versiunea populară, și le-a adus foloase oamenilor timp de secole.

În partea răsăriteană a creștinătății, mulți puteau citi încă Septuaginta și Scripturile grecești creștine. Mai târziu însă, slava veche, predecesoarea limbilor slave de astăzi, a devenit principala limbă din nord-estul Europei. În 863 e.n., doi frați care știau limba greacă, Chiril și Metodiu, au mers în Moravia, situată acum în Republica Cehă. Ei au început să traducă Biblia în slava veche. Pentru aceasta, ei au inventat alfabetul glagolitic, care a fost înlocuit mai târziu cu alfabetul chirilic, numit după numele lui Chiril. Acest alfabet a stat la baza alfabetelor rusesc, ucrainean, sârbesc și bulgar de astăzi. Biblia în slavă le-a fost de ajutor oamenilor din acea parte generații la rând. Cu timpul însă, pe măsură ce limbile s-au schimbat, Biblia a devenit neinteligibilă pentru persoanele de rând.

Biblia ebraică supraviețuiește

În această perioadă, care a început prin secolul al VI-lea și a durat până în secolul al X-lea e.n., un grup de evrei, cunoscuți sub numele de masoreți, au elaborat metode sistematice de copiere pentru a păstra textul Scripturilor ebraice. Ei au mers până acolo încât au numărat toate rândurile și chiar fiecare literă, semnalând diferențele dintre manuscrise, totul din dorința de a păstra un text autentic. Eforturile lor nu au fost zadarnice. Pentru a menționa doar un exemplu, o comparație a textelor masoretice moderne cu Sulurile de la Marea Moartă, scrise între 250 î.e.n. și 50 e.n., nu indică nici o schimbare doctrinară pe parcursul a peste 1 000 de ani.
În Europa, evul mediu a fost sinonim cu epoca întunericului. Cititul și scrisul au fost în declin în rândul populației. În cele din urmă, chiar și preoții, în general, nu mai știau să citească în latina bisericească și, deseori, nu știau să citească nici în propria lor limbă. Tot în această perioadă, în Europa, evreii erau constrânși să trăiască în ghetouri. Într-o oarecare măsură, datorită acestei izolări, cunoștințele de ebraică biblică s-au păstrat. Cu toate acestea, din cauza prejudecăților și a neîncrederii, cunoștințele evreilor nu le erau deseori accesibile celor din afara ghetourilor. În Europa Occidentală, cunoștințele de greacă erau și ele în declin. Această situație a fost agravată și mai mult de venerația acordată de Biserica Occidentală Vulgatei latine a lui Ieronim. Aceasta era privită în general ca singura versiune autorizată, chiar dacă la sfârșitul perioadei masoretice latina devenise o limbă moartă. Astfel, în timp ce dorința de a cunoaște Biblia începea să încolțească încet, se pregătea scena pentru un mare conflict.

Traducerea Bibliei întâmpină opoziție

În 1079, papa Grigore al VII-lea a emis primul edict medieval bisericesc, dintr-o serie lungă ce a urmat, care interzicea producerea și uneori chiar posedarea versiunilor în limba poporului. El a anulat permisiunea ca Liturghia să fie oficiată în slavonă, pe motiv că lucrul acesta ar fi pretins traducerea unor porțiuni din Sfânta Scriptură. Complet contrar atitudinii primilor creștini, el a scris: „Dumnezeului Atotputernic i-a făcut plăcere ca în anumite locuri sfânta scriptură să fie un secret“. Aceasta fiind poziția oficială a bisericii, promotorii citirii Bibliei erau considerați tot mai periculoși.

În ciuda acestui climat nefavorabil, copierea și traducerea Bibliei în limbile populare a continuat. În Europa au circulat clandestin versiuni în numeroase limbi. Acestea erau toate manuscrise, deoarece tiparul cu litere mobile nu a fost inventat în Europa decât după jumătatea secolului al XV-lea. Dar, întrucât copiile erau scumpe și puține la număr, un cetățean de rând se considera fericit dacă avea măcar o parte dintr-o singură carte a Bibliei sau numai câteva pagini. Unii au memorat porțiuni imense, chiar Scripturile grecești creștine în întregime!

Cu timpul însă, în multe locuri au început să apară mișcări în vederea reformei din cadrul bisericii. Acestea au fost motivate în parte de o nouă conștientizare a importanței Cuvântului lui Dumnezeu în viața de toate zilele. Ce influență urmau să aibă aceste mișcări și perfecționarea tiparului asupra Bibliei? Și ce s-a întâmplat cu William Tyndale și cu traducerea lui, menționată la început? De această captivantă povestire care se continuă până în zilele noastre ne vom ocupa în numerele viitoare.

[Note de subsol]

Cartea Cel mai mare om care a trăit vreodată, publicată de Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc., este un exemplu modern de armonizare a celor patru Evanghelii.
Vezi Insight on the Scriptures (Perspicacitate pentru înțelegerea Scripturilor), volumul 2, pagina 315, publicată de Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc.
[Graficul de la paginile 8, 9]
Date-cheie cu privire la transmiterea Bibliei
(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicația)
ÎNAINTEA EREI NOASTRE (î.e.n.)
            Încheierea Scripturilor ebraice, cca 443 î.e.n.
400 î.e.n.
            Alexandru cel Mare (m. 323 î.e.n.)
300 î.e.n.
            Începerea Septuagintei, cca 280 î.e.n.
200 î.e.n.
100 î.e.n.     Majoritatea Sulurilor de la Marea Moartă, cca
            100 î.e.n. până în 68 e.n.
ERA NOASTRĂ (e.n.)
            Distrugerea Ierusalimului, 70 e.n.
            Încheierea Scripturilor grecești, 98 e.n.
100 e.n.
            Papirusul Rylands al Evangheliei lui Ioan
            (î. 125 e.n.)
200 e.n.
300 e.n.
400 e.n.       Vulgata latină a lui Ieronim, cca 400 e.n.
500 e.n.
600 e.n.
             Pregătirea textului masoretic
700 e.n.
800 e.n.
             Chiril în Moravia, 863 e.n.
900 e.n.
1000 e.n.
             Edict împotriva Bibliei în limba poporului,
             1079 e.n.
1100 e.n.
1200 e.n.
1300 e.n.
[Legenda ilustrației de la pagina 9]
Creștinii din secolul I au fost primii care au folosit codexul
[Legenda ilustrației de la pagina 10]
Ieronim a mers la Betleem pentru a studia ebraica

 Trestiana, on 22nd February 2011, 15:28, said:

Si cum a tradus Evrei 1.8

 Trestiana, on 22nd February 2011, 15:28, said:

vrei informatii intra pe site-ul Bor....nu o mai da atat in balarii primite de la pastori....ai fost tu preot cand a fost ceasca electrician, ca daca erai nu erai ata de ....sa treci la o alta religie in loc sa o aperi......nu mai face reclama atata la cartile voastre cas am citit si eu destule de la diferite culte si m-am ingrasat de ras de cate aberatii si inventii stupide cuprindeau....putem sa o tinem asa pana maine dimineata tot nu reusesti sa ma convingi ca ai dreptate pentru ca respect religia in care sunt de cand m-am nascut asa cum e ea plina de greseli cum spuneti voi, insa o sa o apar indiferent unde voi ajunge cand voi murii si nu am nevoie de alte religii

 Trestiana, on 22nd February 2011, 15:28, said:

Minciuna e a doua natura a martorilor, crestinii din secolul 1 nu puteau folosit textul masoretic din secolul 9.

 altul, on 22nd February 2011, 15:35, said:

(Evrei 1:8) . . .Dar despre Fiul spune: „Dumnezeu este tronul tău pentru totdeauna și veșnic, iar sceptrul regatului tău este sceptrul dreptății. . .

              (Matei 28:18) Isus s-a apropiat și le-a vorbit, zicând: „Toată autoritatea mi-a fost dată în cer și pe pământ.
              (Faptele 2:30) Astfel, pentru că era profet și știa că Dumnezeu îi promisese cu jurământ că va așeza pe tronul lui un rod al coapselor lui,
              (Revelația 3:21) Celui care învinge îi voi da voie să se așeze cu mine pe tronul meu, așa cum și eu am învins și m-am așezat cu Tatăl meu pe tronul său.

 altul, on 22nd February 2011, 15:13, said:

  „Spune-mi, ce înseamnă acest 1975?“
Martorii aveau de mult timp convingerea că, după 6 000 de ani de istorie umană, va urma Domnia de O Mie de Ani a lui Cristos. Dar când aveau să ia sfârșit cei 6 000 de ani de existență umană? Cartea Life Everlasting — In Freedom of the Sons of God (Viață veșnică în libertatea fiilor lui Dumnezeu), lansată la seria de congrese de district din 1966, indica anul 1975. Chiar la congres, în timp ce frații îi examinau conținutul, noua carte a suscitat multe discuții cu privire la anul 1975.
La congresul din Baltimore (Maryland), Frederick Franz a rostit cuvântarea de încheiere. El a început cu cuvintele: „Chiar înainte de a urca pe podium, un tânăr a venit la mine și m-a întrebat: «Spune-mi, ce înseamnă acest 1975?»“ Fratele Franz s-a referit apoi la numeroasele întrebări care fuseseră puse pentru a afla dacă materialul din noua carte sugera că în 1975 va lua sfârșit Armaghedonul și Satan va fi legat. În esență, el a spus: ‘S-ar putea. Dar noi nu spunem acest lucru. Totul este posibil la Dumnezeu. Dar noi nu spunem acest lucru. Și nici unul dintre voi nu ar putea spune în mod concret ce se va întâmpla de acum până în 1975. Însă, dragi frați, punctul important al acestei discuții este următorul: Timpul este scurt. Timpul expiră, despre acest lucru nu încape nici o îndoială’.
În anii care au urmat după 1966, mulți dintre Martorii lui Iehova au acționat în armonie cu spiritul acestui sfat. Totuși, au fost publicate și alte declarații în legătură cu acest subiect, iar unele dintre ele au fost mai categorice decât ar fi trebuit. Acest lucru a fost recunoscut în Turnul de veghere din 15 martie 1980 (pagina 17), în engleză. Însă Martorii lui Iehova au fost totodată îndemnați să se concentreze în principal asupra înfăptuirii voinței lui Iehova și să nu fie exagerat de preocupați de date și de perspectivele unei proxime salvări.

  Martorii lui Iehova isi recunosc greselile, dar celelalte religii cum este BOR isi recunoaste greselile de-a lungul istoriei?

Profeți falși
Definiție: Persoane și organizații care proclamă mesaje atribuite unei surse supraomenești, dar care nu provin de la adevăratul Dumnezeu și nu sunt în armonie cu voința sa revelată.
Cum pot fi identificați profeții adevărați și cei falși?
Profeții adevărați își declară credința în Isus, dar nu este suficient să pretindă că predică în numele său
1 Ioan 4:1–3: „Verificați declarațiile inspirate ca să vedeți dacă provin de la Dumnezeu, pentru că în lume au ieșit mulți profeți falși. Prin aceasta puteți cunoaște declarația inspirată care vine de la Dumnezeu: Orice declarație inspirată care mărturisește că Isus Cristos a venit în carne provine de la Dumnezeu, dar orice declarație inspirată care nu-l mărturisește pe Isus nu provine de la Dumnezeu“.
Mat. 7:21–23: „Nu oricine îmi zice: «Doamne, Doamne» va intra în regatul cerurilor, ci acela care face voința Tatălui meu care este în ceruri. Mulți îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n-am profețit noi în numele tău . . .?» Și totuși, atunci le voi mărturisi: Niciodată nu v-am cunoscut! Plecați de la mine, voi, lucrători ai nelegiuirii!“
Profeții adevărați vorbesc în numele lui Dumnezeu, dar nu este suficient să pretindă că îl reprezintă
Deut. 18:18–20: „Le voi ridica din mijlocul fraților lor un profet ca tine [ca Moise], voi pune cuvintele mele în gura lui și el le va spune tot ce-i voi porunci. Și dacă cineva nu va asculta de cuvintele mele, pe care le va spune el în numele meu, eu însumi îi voi cere socoteală. Dar profetul care îndrăznește să spună în numele meu un cuvânt pe care nu i-am poruncit să-l spună sau vorbește în numele altor dumnezei, profetul acela trebuie să moară“ (vezi și Ieremia 14:14; 28:11, 15).
Isus a spus: „Nu fac nimic de la mine, ci spun lucrurile acestea așa cum m-a învățat Tatăl“ (Ioan 8:28). El a mai spus: „Eu am venit în numele Tatălui meu“ (Ioan 5:43). Și a adăugat: „Cine vorbește de la sine își caută propria glorie“. — Ioan 7:18.
Dacă unele persoane sau organizații pretind că îl reprezintă pe Dumnezeu, dar refuză să folosească numele său și obișnuiesc să-și exprime propriile păreri, credeți că satisfac ele această cerință importantă privitoare la profeții adevărați?
Capacitatea de a face „semne mari“ sau „minuni“ nu este neapărat o dovadă că cineva este profet adevărat
Mat. 24:24: „Se vor ridica Cristoși falși și profeți falși și vor face semne mari și minuni ca să-i inducă în eroare, dacă s-ar putea, chiar și pe cei aleși“.
2 Tes. 2:9, 10: „Prezența celui nelegiuit este prin lucrarea lui Satan, cu toate faptele de putere, cu semne și minuni mincinoase, cu nedreptate și toate amăgirile pentru cei care pier, ca răsplată pentru că n-au primit iubirea adevărului ca să fie salvați“.
Este adevărat că Moise a făcut minuni sub îndrumarea lui Iehova (Ex. 4:1–9). Iehova i-a dat și lui Isus puterea să facă minuni (Fap. 2:22). Dar dovezile care atestau că ei au fost trimiși într-adevăr de Dumnezeu nu s-au limitat la minuni.
Ceea ce prezic profeții adevărați se împlinește, dar s-ar putea ca ei să nu înțeleagă exact când și cum
Dan. 12:9: „Du-te, Daniel, căci aceste cuvinte sunt ținute ascunse și sigilate până la timpul sfârșitului“.
1 Pet. 1:10, 11: „Profeții ... cercetau spre care timp sau spre ce fel de timp arăta spiritul care era în ei cu privire la Cristos, când depunea mărturie dinainte despre suferințele rezervate lui Cristos și despre gloriile care urmau după acestea“.
1 Cor. 13:9, 10: „Căci cunoaștem parțial și profețim parțial, dar, când va veni ceea ce este complet, ceea ce este parțial va fi înlăturat“.
Prov. 4:18: „Cărarea celor drepți este ca lumina zorilor a cărei strălucire crește până la miezul zilei“.
Apostolii și unii dintre primii discipoli creștini au nutrit unele speranțe greșite; dar Biblia nu îi numește „profeți falși“. — Vezi Luca 19:11; Ioan 21:22, 23; Faptele 1:6, 7.
Profetul Natan l-a îndemnat pe David să procedeze conform cu ceea ce era în inima lui în ce privește construirea unei case pentru închinarea la Iehova. Dar, mai târziu, Iehova i-a spus lui Natan să-l informeze pe David că nu el va construi acea casă. Iehova nu l-a respins pe Natan pentru ceea ce spusese mai înainte, ci l-a folosit în continuare ca profet, deoarece el a îndreptat cu umilință lucrurile atunci când Iehova și-a dezvăluit voința. — 1 Cron. 17:1–4, 15.
Declarațiile unui profet adevărat promovează închinarea curată și sunt în armonie cu voința revelată a lui Dumnezeu
Deut. 13:1–4: „Dacă un profet sau un visător care a avut un vis se ridică în mijlocul vostru și îți prezintă un semn sau o minune și dacă se împlinește semnul sau minunea despre care ți-a vorbit când a zis: «Să umblăm după alți dumnezei, pe care nu i-ai cunoscut, și să le slujim», să nu asculți cuvintele acelui profet, nici pe visătorul care a avut visul acela, fiindcă Iehova, Dumnezeul vostru, vă pune la încercare ca să știe dacă îl iubiți pe Iehova, Dumnezeul vostru, cu toată inima voastră și cu tot sufletul vostru. După Iehova, Dumnezeul vostru, să umblați și de el să vă temeți, poruncile lui să le respectați și de glasul lui să ascultați, lui să-i slujiți și de el să vă alipiți“.
Întrucât, potrivit Bibliei, cine este „prieten cu lumea“ este dușman al lui Dumnezeu, se poate spune despre clericii care-i îndeamnă pe enoriașii lor să se amestece în afacerile lumii că promovează închinarea adevărată (Iac. 4:4; 1 Ioan 2:15–17)? Adevăratul Dumnezeu a spus că națiunile ‘vor ști cu siguranță că el este Iehova’, iar Biblia mai afirmă că Dumnezeu și-a ales din națiuni „un popor pentru numele său“. Dar acționează oare în armonie cu această voință divină revelată organizațiile religioase care minimalizează importanța folosirii numelui lui Dumnezeu (Ezec. 38:23; Fap. 15:14)? Isus i-a învățat pe continuatorii săi să se roage pentru Regatul lui Dumnezeu, iar Biblia ne avertizează să nu ne punem încrederea în omul pământean. Prin urmare, pot fi numiți profeți adevărați clericii sau organizațiile politice care-i îndeamnă pe oameni să-și pună încrederea în conducerea umană? — Mat. 6:9, 10; Ps. 146:3–6; compară cu Revelația 16:13, 14.
Atât profeții adevărați, cât și cei falși pot fi recunoscuți după rodul pe care ei și continuatorii lor îl produc în viața lor
Mat. 7:15–20: „Păziți-vă de profeții falși, care vin la voi în haine de oi, dar care pe dinăuntru sunt lupi prădători! După roadele lor îi veți recunoaște. ... Orice pom bun dă roade bune, dar orice pom rău dă roade rele ... Într-adevăr, după roadele lor îi veți recunoaște pe oamenii aceștia“.
Ce anume caracterizează modul lor de viață? „Lucrările cărnii sunt ... fornicația, necurăția, conduita libertină, idolatria, spiritismul, dușmăniile, cearta, gelozia, izbucnirile de mânie, disputele, dezbinările, sectele, invidiile, bețiile, chefurile și lucrurile asemănătoare acestora. ... Cei care practică astfel de lucruri nu vor moșteni regatul lui Dumnezeu. Pe de altă parte, rodul spiritului este: iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunăvoința, bunătatea, credința, blândețea, stăpânirea de sine.“ — Gal. 5:19–23; vezi și 2 Petru 2:1–3.
N-au predat Martorii lui Iehova uneori lucruri greșite?
Martorii lui Iehova nu se pretind a fi profeți inspirați. Ei au făcut greșeli. Uneori, asemenea apostolilor lui Isus Cristos, au nutrit speranțe greșite. — Luca 19:11; Fap. 1:6.
Scripturile conțin indicații de ordin cronologic referitoare la prezența lui Cristos, iar Martorii lui Iehova le-au studiat cu viu interes (Luca 21:24; Dan. 4:10–17). Pe lângă aceasta, pentru a identifica generația care avea să vadă sfârșitul sistemului rău al lui Satan, Isus a descris un semn complex a cărui împlinire avea să coincidă cu împlinirea profețiilor cronologice (Luca 21:7–36). Martorii lui Iehova au indicat dovezile care confirmă împlinirea acestui semn. Este adevărat că Martorii au făcut unele greșeli în modul de înțelegere a unor evenimente care urmau să aibă loc la sfârșitul anumitor perioade, dar ei nu au făcut greșeala de a-și pierde credința sau de a înceta să fie vigilenți în ce privește împlinirea scopurilor lui Iehova. Ei nu au pierdut niciodată din vedere sfatul dat de Isus: „Vegheați deci, pentru că nu știți în ce zi vine Domnul vostru“. — Mat. 24:42.
Lucrurile cu privire la care au trebuit să-și corecteze punctul de vedere au fost relativ minore în comparație cu adevărurile biblice fundamentale pe care le-au înțeles și le-au anunțat. Printre adevărurile fundamentale la care ne referim se numără: Iehova este singurul Dumnezeu adevărat. Isus Cristos nu este o parte dintr-o divinitate trinitară, ci Fiul unic-născut al lui Dumnezeu. Eliberarea din păcat este posibilă numai prin credința în jertfa de răscumpărare a lui Cristos. Spiritul sfânt nu este o persoană, ci forța activă a lui Iehova, iar rodul său trebuie să fie evident în viața adevăraților închinători ai lui Dumnezeu. Sufletul uman nu este nemuritor, așa cum susțineau păgânii din antichitate; sufletul moare, iar speranța vieții viitoare depinde de înviere. Dumnezeu a permis răutatea din cauza controversei privitoare la suveranitatea universală. Regatul lui Dumnezeu este singura speranță pentru omenire. Începând din 1914, trăim în zilele din urmă ale sistemului mondial rău. Numai 144 000 de creștini fideli vor fi regi și preoți cu Cristos în cer, în timp ce restul omenirii ascultătoare va primi viață eternă pe un pământ paradiziac.
Mai există un factor ce trebuie luat în considerare când examinăm învățăturile Martorilor lui Iehova. Nu au ridicat oare acestea nivelul moral al oamenilor? Nu se disting oare prin cinstea lor cei ce aderă la aceste învățături? Nu exercită oare aplicarea acestor învățături o influență binefăcătoare asupra vieții lor de familie? Isus a spus că discipolii săi vor fi ușor de recunoscut datorită iubirii pe care o vor avea unii față de alții (Ioan 13:35). Nu este evidentă această calitate printre Martorii lui Iehova? Să lăsăm faptele să vorbească.

 Eugen3, on 22nd February 2011, 15:38, said:

Si ce inseamna ca Dumnezeu este un tron, si de unde au scos martorii definitia asta pentru Dumnezeu?

 altul, on 22nd February 2011, 15:38, said:

  Mai nene, nu stii sa citesti? Codexul e una iar textul masoretic e alta. Trecerea de la suluri la codex, adica cum citesti tu cartile azi, a fost inventat de crestini.
Tu nu stii sa citesti niste note de subsol.

Edited by Trestiana, 22 February 2011 - 16:32.

 Trestiana, on 22nd February 2011, 16:04, said:

Martorii au recunoscut ca au gresit dupa ce s-a dovedit ca au gresit, dupa 1975 in 3 ani secta era sa se desfinteze din cauza asta.
Practic asa cum era subiectul la inceputul topicului, secta martorilor aduna toate "desteptaciunile" care in 3 ani uita si cum ii cheama, dapoi sa mai poata discerne ca secta spune numai minciuni.
Faptul ca secta isi recunoaste greselile nu inseamna decat ca recunoaste singura ca e inspirata de diavol. Poate ti se pare vre-o filozofie recunoasterea greselilor poate iti inchipui ca la judecata va fi ca la tribunal cu diminuarea pedepsei pentru cei care recunosc ca sunt mincinosi. Deci diavolul e cel care recunoaste in gura mare ca e diavol ceea ce binenteles nu-i aduce mai putina pedeapsa ci mai multa (da oricum nu cred ca intelegi)

 Trestiana, on 22nd February 2011, 16:04, said:

Mai frate, ce sa zic si doctorii folosesc diagnostice mincinoase pentru binele pacientului.

 Trestiana, on 22nd February 2011, 16:28, said:

Deci textul masoretic este scris in codex (uri).
Da nu de aia am zis ci de aia ca martorii folosesc codexul si textul masoretic pe post de testament vechi, deci inseamna ca nu sunt crestini (cata vreme crestinii din primele secole nu faceau la fel)

 Trestiana, on 22nd February 2011, 16:04, said:

Toate minciunile astea nu difera cu nimic de profetirea anului 1975, doar au acelasi izvod. Deci cum iti inchipui ca astea ar fi adevarate numai pentru ca sunt propagate de niste mincinosi?

Edited by altul, 22 February 2011 - 16:41.