Un pahar cu/de apă

Daca cineva va reusi sa imi dea un pahar de apa (si nu sa nu gfie inghetata) atunci accept prostia asta....pahar de apa.

Iată o expresie care se aude zilnic în toate localurile din București, dar care nu se aude niciodată la țară și pe care n-o întrebuințează nici un popor străin, în limba lui respectivă. Țăranul român zice un pahar de apă; francezii nu zic un verre avec de l’eau, nici germanii ein Glas mit Wasser și așa mai departe.
Întrebuințarea prepoziției de în această expresie este deci îndreptățită de gândirea general umană, o dată ce așa se zice în toată lumea. Tradiția limbii românești sprijină și ea tot această prepoziție(...).
Dar expresia cea nouă începe să câștige teren și nu rareori auzi, la cafenea, câte un chelner corectându-și în surdină clientul, care ceruse un pahar de apă.
Pe ce se bazează susținătorii ei? Pe afirmația că e mai clară și pe câteva argumente care dovedesc că ar fi și mai logică.
Putem spune a priori că acești reparatori ai limbii n-au dreptate. (...)
Nimeni nu face apel la logică pentru fiecare cuvânt pe care îl rostește, și, dacă totuși vorbirea are o oarecare regularitate, aceasta se datorează unei nevoi inconștiente de simetrie si proporție pe care omul a avut-o întotdeauna. Numai atunci când este o ezitare, o balansare între două forme poate interveni cel care se pricepe la asemenea lucruri, pentru a asigura victoria uneia dintre ele. Incolo, rolul filologului se mărginește la explicarea formelor existente.
Dar să presupunem că cele două construcții ar fi la fel de indreptățite de uz și că numai avantajele logice pe care le-ar oferi una din ele ar trebui să decidă victoria. Să analizăm deci argumentele partizanilor paharului cu apă.
Expresia aceasta – zic ei – e mai clară decât cealaltă. Un pahar de apă ar putea însemna „un pahar facut din apă”. Dar oare o rochie de bal înseamnă „o rochie facută din bal”? un metru de stofă e totuna cu „un metru făcut din stofă”? Funcția prepoziției de în românește nu se mărginește la arătarea materialului din care e făcut un obiect și poate arăta și scopul, și măsura, și alte nuanțe. Deci un pahar de apă va însemna „un pahar făcut din apă” numai pentru amatorii de miticisme ieftine, în nici un caz nu poate da loc la confuzii de felul acesta.
Alt argument ceva mai serios:  un pahar de apă înseamnă „un pahar pentru apă, dar gol”. După această teorie  un metru de stofă ar însemna „un metru pentru stofă”, un vagon de grâu ar fi „un vagon pentru grâu” etc. Dar însuși faptul că pentru a arăta acest al doilea înțeles al expresiei ea trebuie tradusă, schimbându-l pe de  în pentru, ne arată că limba a avut grijă să creeze două expresii pentru două idei.
Toate numele de măsuri se construiesc cu  prepozitia de: deoarece se zice  o vadră de vin, un kilogram de măsline, o cofă de apă, nu se poate să nu se zică și un pahar de apă. E inadmisibil ca atunci când măsura e mai mare să se zică de , iar când e mai mică să se zică cu .(...)
Este cineva care să zică Am baut un pahar cu apă ? Evident că nu, pentru că pahar cu apă se poate spune numai dacă avem în vedere obiectul, nu măsura. Deci dacă cineva ar bea un pahar cu apă ar trebui (...) să cheme Salvarea.
E clar deci că nu se poate bea decât un pahar de apă. Dar admițând că chelnerul îți aduce un pahar cu apă – cum pretinde el – atunci ceea ce bei tu nu este identic cu ceea ce ți-a adus el!
Rezultă din cele arătate mai sus că bine zice majoritatea populației românești: un pahar de apă, și numai cei care se dedau la subtile, dar nepricepute speculații lingvistice înainte de a rosti o frază au ajuns să schimbe construcția consacrată și corectă.
(...) Dar ar putea întreba cineva: Ce pagubă mare ar fi dacă s-ar răspândi asemenea greșeli? Atunci ar deveni acestea formele corecte, de vreme ce ar fi adoptate de majoritatea populației, și limba nu ar avea nimic de pierdut.
Lucrurile stau însă altfel. Nu e mare pagubă dacă se introduce în limba curentă un neologism, chiar când există un cuvânt corespunzător băștinaș. Nu se întâmplă de asemenea nici o nenorocire dacă înțelesul unui cuvânt ori dacă un sunet se confundă cu altul ori se modifică în alt chip. Limba nu-și pierde prin aceasta caracterul ei. Dar o schimbare în morfologie și mai ales în sintaxă e în stare să transforme limba cu totul. O nouă formație în flexiune, introdusă la un singur cuvânt, se poate întinde prin analogie la toate cuvintele din aceeași categorie, iar un nou fel de exprimare în ce privește sintaxa, întrebuințat mai întâi la o singură locuțiune, se întinde ca pecinginea în toată limba.
Ca dovadă voi cita o parte din ravagiile făcute de paharul cu apă. De vreme ce avem de-a face cu o unitate de măsură, construită cu prepoziția cu, vorbitorii, în mod conștient sau inconștient, au început să construiască și celelalte unități de măsură în același fel. Se zice, bunăoară, o litră cu vin (chiar când această litră se găsește într-o sticlă de un litru), am auzit, de asemenea, și  un kilogram cu cartofi, un mosor cu ață si o dată chiar un calup cu săpun. Nu e departe timpul când vom zice și un milion cu franci și o distanță cu doi kilometri.
Iată dar că schimbările de soiul acesta constituie o pagubă serioasă. (...)

ok. hai sa spunem ca sunt chelner. aranjez o masa festiva in restaurant. si la un moment dat ii cer colegului "gigele, adu-mi un pahar de apa!".

ce intelege el? ca am nevoie de un pahar gol, sa-l asez alaturi de cel destinat consumului de bere, de vin, de tuica s.a.m.d.? sau ca mi-e sete si ca vreau sa beau un pahar plin cu apa?  

corect nu inseamna neaparat si logic, nu?

Și dacă-i ceri o sticlă de vin crezi că o să-ți aducă o sticlă goală?

dar tie daca ti-ar cere copilul "da-mi niste sticle de bere" (sa le duc la centrul de colectare ... remember? da' asta n-o mai specifica) i le dai pline?

de ce? din cauza varstei, fiindca e evident ca unui copil n-o sa-i dai o sticla cu bere, ci doar o sticla de bere? limba romana nu tine cont de varsta.

Engleză, franceză

Un verre d'eau
Un verre avec eau

A glass of water
A glass with water

Unitățile de măsură, ca în exemplul de mai sus, cer prepoziția "de"...

Aici, paharul este unitatea de măsură pentru apă!

Avand in vedere ca paharul poate avea diferite capacitati (50 ml, 100 ml, 150 ml...etc) nu il vada ca o unitate de masura.

Pai sa analizam putin:
"-Ioaneeeee, da-mi un pahar DE apa sa torn in coca !!" (deci, o anumita cantitate, fapt ce ar duce spre o idee ca paharul este folosit ca unitate de masura) dar...
"- Iti dau mei Marie dar spune-mi de cati mililitri sa fie capacitatea paharului"    
Unde intervine unitatea de masura in strigarea Mariei ??

Este diferit paharul de halba, unde halba are o capacitate bine stabilita, de 500 ml .
In plus, halba este prin excelenta destinata berii, in ea servindu-se doar bere, insa in pahar pot fi si alte lichide pentru servit.

același pahar nu poate avea capacități diferite. deci rămâne unitate de măsură.
ai auzit de unitatea de măsură „picior”? știi de unde și-a primit denumirea. și nu toate picioarele au aceeași lungime. nu a zis nimeni că paharul DE apă este o unitate de măsură în SI.