Probleme fizică

In acest circuit exista doar un curent care merge de la borna 1 la borna 1 ' ?

   https://www.scribd.c...ste-dublu-helix
Motto:

Antonimul  „inteligenței” nu este „prostia” ci „CUNOAȘTEREA”!

Sau,  o explicație logică pentru versetul:

“Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerurilor” (Matei 5, 3, vezi pag.20).  

  

  Cei mai mulți dintre creștini „cred” (o noțiune care, cu siguranță, trebuie definită într-un mod universal acceptat) că „dumnezeul” lor este (cel mai) bun.

   Și totuși ei se diferențiază. Funcție de ei sau funcție de „dumnezeul” lor? Nici una dintre variantele de răspuns nu-i pune într-o lumină favorabilă.

   În pofida acestei stări de lucruri există ecumenismul (tolerarea credinței care îl are la bază pe Isus, indiferent de forma sa concretă).

Atunci afirm și eu, aici, că „TATĂL lui Isus, dumnezeul cel adevărat, este ADN-ul!”

1)  ADN-ul „este cel ce este!” „El” nu „apare”, nu „dispare”! Doar se „replică”!

2)  Este UNIC!

3)  „Suntem făcuți după chipul și asemănarea lui”!

3’) Și, important, suntem făcuți și îndrumați de ADN fără jertfe, „arderi de tot”, sacrificii rituale, închinare etc.

   Adică o „atitudine” mult mai apropiată de noțiunea generică de „BUN”, „IUBITOR”: ADN-ul dă totul fără să ceară nimic în schimb!

  Pentru că TOT ceea ce dă  „dă pentru sine însuși”!

  Sau, dacă (ne) dă viață se poate replica. Și reciproc!

  NOI ȘI EL UNA SUNTEM!  

   Chiar dacă 3) nu pare atât de evident, nimeni nu mai poate contrazice astăzi afirmațiile geneticii.

Așa că  ADN-ul are toate atributele unui „tată” lipsit de „defectele” celor sustinuți de alte religii (vezi pag. 29).

   Ceea ce ar fi, poate, mai greu de acceptat ar fi faptul că el este „în noi” (nu în „ceruri”).  

Biblia

   Ioan 14

   8. "Doamne", I-a zis Filip, "arată-ne pe Tatăl, și ne este de ajuns."

9. Isus i-a zis: "De atâta vreme sunt cu voi și nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl! Cum zici tu, dar: "Arată-ne pe Tatăl"?

10. Nu crezi că Eu sunt în Tatăl, și Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine; ci Tatăl, care locuiește în Mine, El face aceste lucrări ale Lui.

11. Credeți -Mă că Eu sunt în Tatăl, și Tatăl este în Mine; credeți cel puțin pentru lucrările acestea.

Biserica susține că Isus numește „Tată” pe dumnezeul evreilor.

  Eu susțin că Isus vorbește despre ADN.

Să analizăm puțin.

Există o  „chestie” (omul de știință, preotul) care, eventual, afirmă „cunoașterea” unui anumit fenomen.

Nu știu de ce face respectiva afirmație pentru că argumentația de la baza ei nu pornește NICIODATĂ  cu începutul: cu descrierea omului de știință (preotului) însuși (cel cu care începe procesul de „cunoaștere” respectiv).

   Neștiind cum este generat modelul unui fenomen oarecare nu se poate aprecia gradul său de adevăr.

  „Păi se verifică experimental (se crede)!”. Nu zău?! Și experimentul, credința (care, evident, NU SUNT SPONTANE) cum sunt generate?!

   O să vedeți mai jos că răspunsurile la aceste întrebări sunt DEJA CUNOSCUTE?!

   Și sunt atât de simple încât este evident faptul că doar un proces foarte sofisticat de manipulare împiedică acceptarea lor.

   Cu alte cuvinte, este suficient ca paradigma să fie schimbată!

   Să începem cu faptul că individul are un contact personal, spontan, cu realitatea.

   Acest proces are două consecințe, aparent distincte:

  1) „individul însăși” – prin „naștere”,

  2) „modelul” exterior organismului (cu diferite suporturi) al unui anumit fenomen.

  Acesta implică un limbaj acceptat de mai mulți indivizi.  

Postulat:

Crearea modelului exterior organismului, științific și/sau religios, are un singur scop: COMUNICAREA lui.

  O asemenea acțiune este corectă doar dacă însăși realitatea, care se manifestă spontan prin „nașterea” „omului de știință” și/sau „preotului” (nu s-a putut demonstra că „viața” provine cauzal din materie amorfă), implică simultan acel model și COMUNICAREA lui!

  Sau: asocierea „MODEL (incluzând „omul de știință” și/sau „preotul”) + COMUNICARE”, adică „ADEVĂRUL”, „există” (este unic și, implicit, imuabil).

Sau ABSOLUT!

Atunci, în mod forțat, natura ADEVĂRULUI nu poate fi decât de IMAGINE într-un mediu HOLOGRAFIC: „MODELUL (incluzând „omul de știință” și/sau „preotul”) dintr-un punct  există SIMULTAN, în toate celelalte puncte (în toți ceilalți „oameni de știință” și/sau „preoți”), rezultând COMUNICAREA ABSOLUTĂ”!

Gândiți-vă la cioburile suportului unei holograme care s-a spart: fiecare, poartă o imagine dată - imaginea inițială.

   Astfel, ele CUNOSC  și  COMUNICĂ simultan (biunivoc) un obiect (fenomen), „cu” și „prin” intermediul mediului holografic.

   Adică în  mod absolut!

   La nivelul ADEVĂRULUI cunoaștrea unui fenomen se întâmplă spontan și SIMULTAN pentru toți indivizii: NU EXISTĂ „TIMP”!

„Am realizat că trecutul şi viitorul sunt iluzii reale, că ele există în prezent, care este ceea ce există şi tot ceea ce există.”

  Alan Watts

   Acest truism a fost cunoscut în istorie (astronomia care le-a permis mayașilor să-și elaboreze calendarul atât de precis nu implica telescoape performante: ea era cunoscută de la nivelul „punctului” holografic – meditație?!).

   De asemenea, rezultatele experimentelor de mecanică cuantică sunt influențate spontan de prezența (mentală?!) a omului de știință („efectul de observator”).

Sau https://www.youtube.com/watch?v=VLPahLakP_Q  (Gregg Braden fiind tot fizician).

Abordând alte căi (vedeți mai jos) știința a intrat în fundături din care, pur și simplu, nu vrea să iasă.

Pentru că asta nu se poate decât negându-se: acceptând realitatea holografică (ABSOLUTĂ).

Să presupunem că  „indivizii” care comunică sunt chiar organismele fundamentale, celulele vii ale unui organism.

“Dată fiind evoluţia în timp (materializată prin latenţa τ) a acestor procese, cum se explică faptul că o substanţă străină este decelată aproape instantaneu, iar organismul poate deja începe fabricarea anticorpilor adecvaţi?”

Karen Bulloch – Universitatea San Diego, 1978.

Orice întârziere (chimică, fizică, adică „timp”) în apariția reacției globale adecvate (ca rezultat al comunicării absolute între celule) este letală pentru un organism.

Rezultă că la reacția reflexă procesele acestuia nu relaționează cauzal.

   În organismul sănătos „timpul” NU există!

   Celulele se manifestă SIMULTAN, independent și SINCRONIZAT cu ceea ce se întâmplă la nivelul „punctelor” spațiului holografic („cioburile” fundamentale ale suportului holografic - care conțin TOATE aceeași informație - ÎNTREAGA informație).

Edited by jfkusa, 29 August 2016 - 17:47.

Problema la fizica moleculara

Marea Neagra are adincimea medie de 1km si aria suprafetei de 4*10^5km^2.
Estimati volumul apei in mare. Comparati valoarea lui in mm^3 cu numarul de atomi ce se contin in 12 g de carbon.

ai de facut doar o inmultire si o conversie.
"fizica moleculara" se face in a 10 a, daca tu nu poti sa afli volumul unui corp cand ti se da inaltimea si aria, ar trebui sa schimbi profilul si profesorii care te-au trecut sa fie demisi.

newbie13, on 14 septembrie 2016 - 18:30, said:

foarte mult m-ai ajutat,  raman dator.

chiar te-am ajutat, am specificat : VOLUM, ARIE, INALTIME.

cata apa intra intr-un pahar? pai depinde cat de INALT e si CAT DE MARE e cercul pe care il descrie (ARIE).

care e formula ? v=s*h

exydos, on 14 septembrie 2016 - 19:24, said:

da

Problemă:

De la suprafața Terrei se aruncă pe verticală cu accelerația a=7 m/s² un corp având masa m=7 Kg.Să se calculeze înălțimea maximă pe care o atinge corpul și timpul total în care acesta a efectuat mișcarea pe verticală.

newbie13, on 14 septembrie 2016 - 19:42, said:

Nu.

kosinus, on 30 octombrie 2016 - 08:37, said:

Cum bre poti sa arunci un corp pe verticala cu acceleratia 7 m/s² ?

Edited by XORIAN_L, 31 October 2016 - 12:57.

XORIAN_L, on 31 octombrie 2016 - 12:56, said:

Dar, dacă accelerația este de 17 m/s².

Quote

cum adica nu?

Quote

~2.37 m?

newbie13, on 03 noiembrie 2016 - 00:06, said:

Vă rog frumos să-mi spuneți cum ați calculat?Mulțumesc!

kosinus, on 03 noiembrie 2016 - 07:33, said:

Nu este nevoie: la asa enunt, raspunsul este cat se poate de potrivit.

Sunt sigur ca textul este o inventie personala elaborata nu cu scopul de a propune o problema decenta ci de a starni discutii inutile. Ramane de stabilit daca ideea iti apartine sau ai cules-o de pe altundeva.

Doamne ferește ce prostii pot spune și eu la ceas de seara Nu știu la ce ma gândeam.

"problema" e prost formulata. Dpdv fizic, ma gândesc ca ai putea privi "problema" ca și cum ai acționa cu o forță corespunzătoare pentru o perioada "foarte mică" de timp. Evident, pentru cazul cu accelerația de 7 m/s^2 nu se întâmplă nimic, nu poți învinge greutatea. Pentru cazul celălalt, as fi tentat sa spun ca ar putea exista o deplasare infinitesimala, dar nu se poate vorbi în termeni cantitativi.
Matematic, problema vine din enunțul prost/incomplet: accelerația e discontinua, suferă salt de la valoarea 17 la t=0 la -g pentru t>0

mdionis, on 03 noiembrie 2016 - 08:38, said:

Problema a fost propusă cu scopul de a înțelege corect și mai bine mișcarea corpurilor într-un câmp gravitațional.Această problemă a rezultat ,de fapt, din discuțiile mele cu un amic în legătură cu mișcarea rectilinie uniform accelerată sau încetinită cu așa zisa viteză inițială.Multe probleme sunt enunțate ,de exemplu, în felul următor:
De la suprafața Terrei se aruncă pe verticală cu viteza inițială v₀=21 m/s un corp având masa m=7 Kg.Să se calculeze înălțimea maximă pe care o atinge corpul și timpul total în care acesta a efectuat mișcarea pe verticală.
Întrebări:
1) Acest enunț ,de mai sus, este corect?Dacă nu ,atunci, care ar fitrebuit sa fie enunțul problemei?
2) Cum poate pleca un corp de la suprafața Terrei pe verticală cu o viteză inițială diferită de zero?
--------------------------------
În general cum poate pleca un corp din starea de repaus cu o viteză inițială diferită de zero?

------------------------------------

Poate ar trebui ca să vorbiți la persoana a doua plural , cu mine și cu oricine de pe acest forum pentru că așa este politicos și pentru că nu știți de fapt ce vârstă au interlocutorii Dvs. ...

newbie13, on 03 noiembrie 2016 - 16:34, said:

Din acest răspuns eu trag concluzia ca ați făcut ,totuși, niște calcule de v-a rezultat h=~2.37 m...Repet:"Vă rog frumos să-mi spuneți cum ați calculat?".

Cum ,credeți Dvs. , că ar trebui formulată problema?

Edited by kosinus, 04 November 2016 - 09:31.

Simplu, am scris ca da/dt=-9.81 m/s^2, ceea ce e evident greșit.(nici nu da bine dimensional ce am "calculat")

Problema cu viteza inițială este corect formulată. Cat despre cea cu accelerația "inițială", ți-am zis deja cam cum arată a(t)-e discontinua. Sigur, ai putea zice ca s-ar putea integra pe bucăți. Doar ca tu ai un singur punct (momentul inițial) în care accelerația e diferita de 0,deci integrala pe el ("viteza ") e în mod evident 0->corpul nu se mișcă.
O problema corect formulată ar fi "unui corp cu masa de 7 kg i se imprima o accelerație pe verticala timp de 1 s. Găsiți h max și timpul total de mișcare". Trebuie sa ai un timp finit în care îl accelerezi.

Va multumesc ca m-ati introdus in lista dumneavoastra de amici.
Cateva precizari

1. Daca nu este altfel specificat, problemele se considera a avea loc intr-un mediu ideal (frecarea este ignorata).
2. Avand in vedere 1 si legile de miscare, masa corpului este irelevanta.
3. Studiati ciocnirile elastice. Datorita conservarii momentului si a energiei totale, un corp va avea un salt de viteza. Exemplu clasic ar fi ciocnirea a 2 bile de biliard.

@newbie13
Putem avea salt de acceleratie si viteza in acelasi timp. Considera urmatorul caz: o bila intr-un tub vertical, aflata in repaos. Bila este lovita de jos in sus de o alta bila. Este exact studiul unui corp aruncat de jos in sus cu o viteza initiala v0.
Exemplu concret, neideal insa, de care am profitat de atatea ori. Mingea de fotbal ramane in copac, intre crengi. De cele mai multe ori folosim o piatra, un bat sau o alta minge pentru a da un impuls mingii agatate in copac.