Veda--teologie si filozofie vedica

Dharmapurusha, on Oct 6 2007, 17:17, said:

Dharma, scuza-ma dar tu parca esti ca preotii ortodocsi care se inchid singuri in dogmatica crestina si apoi sunt obligati sa respinga tot ce nu e in concordanta cu aceasta, singura diferenta ca tu ai luat-o pe calea visnava.
Ai spus ca noi NE CREDEM SEPARATI, dar tie nu ti-e clar cine este cel care se crede separat; in general atentia ar trebui mutata asupra subiectului nu asupra actiunii, toata lumea discuta de Dumnezeu, meditatie, dar cine discuta de fapt?

mastercodran, on Oct 6 2007, 13:55, said:

Pai cum cine? Tu citesti numai un post si tragi concluzia? Am vorbit de atatea ori despre atma si paramatma, sinele si suprasinele (Dumnezeu) care sunt de aceeasi natura sac-cid-ananda vigraha. Acel sine cand crede ca TRAIESTE SEPARAT de Dumnezeu se numeste jivatma, adica e suflet incorporat (in Maya) si cand traieste ALATURI de Dumnezeu (nu e el insusi Dumnezeu) este simplu, atma. Yoga are scopul de a realiza ca suntem atma si ca acest corp-minte este exterior noua. Dar dupa aceasta realizare relatiile dintre atma si paramatma continua in eternitate.

Atma fata de paramatma este ca fotonul din Soare, care este de aceeasi natura dar este in acelasi timp cu o putere infinitezimal mai mica decat Soarele.

Scopul budismului este de a ne detasa de corp si minte, caci acestea aduc suferinta, dar din cauza ca budismul nu accepta informatia despre atma, identitatea noastra nu exista, dupa ce dai jos toate straturile corporale si mintale. Ceea ce am intalnit eu in budism apropiat de atma, dar foarte vag este rigpa, natura fundamentala a mintii.

In concluzie, eu sunt interesat in a verifica prin propria practica metodele de realizare din Vede, iar daca prin asta ti se pare ca sunt dogmatic, feel free to think so...Intrebare: crezi ca exista o identitate indivizibila fundamentala individuala a noastra?

Dharmapurusha, on Oct 6 2007, 22:48, said:

nu vreau sa sa le stricam topicul baietilor, dar daca atma traieste alaturi de Dumnezeu si nu e Dumnezeu inseamna ca e altceva decat Dumnezeu, deci tu imi spui ca poate exista si altceva decat Dumnezeu, exact asa spun si crestinii ca omul se poate face asemenea lui Dumnezeu dar niciodata nu va fi Dumnezeu.(wrong) Repet budismul si crestinismul ar trebui sa fie expresia invataturilor lui Budha si Isus, nu seria conceptelor ulterioare deformate si ingustate cristalizate in timp ca dogme cu autoritate absoluta.(Crede-ma budsimul este gresit inteles, Budha in esenta nu a invatat nimic diferit decat ce spun Vedele si Upanishadele si Isus si Taoismul etc- repet ma refer la esenta tuturor acestor invataturi nu la puzderia de rituri di tampenii derivate din ele).

mastercodran, on Oct 7 2007, 05:05, said:

Doctrina lui ATMA si  PARAMATMA este la baza sastrelor (imnuri vedice, upanisade, vedanta-sutra, purane, itihase, tantre). Doctrina lui Buddha neaga existenta lui ATMA si lui PARAMATMA, chiar daca practica este de fapt o Yoga modificata.
Vedanta Sutra a lui Vyasadeva contine esenta Vedelor si exista 6 scoli ale ei, care difera in interpretare (una impersonalista a lui Shankaracarya si 5 personaliste: Madhva, Ramanuja, Nimbarka, Vishnuswami si Caitanya, personaliste). De retinut ca cele 5 scoli personaliste nu difera si nu se considera detinatoare ale adevarului absolut, insa venerarea divinitatii are mai multe aspecte, in functie de gust, adica unii prefera sa-i admire Atotputernicia lui Dumnezeu (vezi Hanuman in Ramayana), iar altii vor sa fie prieteni intimi cu El (vezi Arjuna in Mahabharata). Nu exista conflicte aici intre scolile personaliste ci sunt complementare. Toate aceste scoli vaisnave sunt expresia scolii antice a lui Vyasadeva, VEDANTA, care era personalista. Vedele insele sunt considerate si de catre impersonalisti si de catre personalisti ca fiind SABDA, adica sunet transcendental, si au autoritate absoluta. Din fericire, insa exista in interiorul acestor Vede raspunsuri clare la intrebari din cele mai filozofice, si practici pentru verificarea adevarului din ele.


Iar ca raspuns la nelamurirea ta cu atma si paramatma, raspunsul este acintya abheda-bheda tattva, adica diferenta si identitate simultane inconceptibile mintal. Este o identitate CALITATIVA si o diferenta CANTITATIVA.
Asa cum si fotonul este in acelasi timp diferit fata de soare, dar in acelasi timp este parte din Soare. Exemplul dat de Caitanya este al paianjenului si al panzei de paianjen, care este parte din paiajen, dar in acelasi timp este diferita de paianjen. Dar paianjenul are tot timpul control asupra ei si ce se intampla pe ea.

Observ ca semnatura ta contine un citat din Ramana Maharishi. Acest intelept este mayavadi (impersonalist), iar filozofia lui este in directa opozitie cu Vedanta Sutra lui Vyasadeva si cu filozofia vaisnava. El ne invata ca noi putem deveni Dumnezeu, speculand faptul ca oamenii nu inteleg doctrina acintya adheda-bheda tattva expusa foarte clar in Vedanta Sutra antica si reiterata de Caitanya Mahaprabhu in secolul 15. In plus, concluzia Bhagavad Gitei este PREDAREA catre Suprem, nu CONTOPIREA in Suprem.

Mayavadii trebuie sa raspunda satisfacator la intrebarile urmatoare, inainte sa sustina ca noi suntem Dumnezeu insusi :

1.Daca sufletul este de fapt unul si acelasi cu Dumnezeu, cum de a fost acoperit de iluzie? Cum de o entitate Atotputernica Atotetc a cazut in iluzia de a se crede mai multi? Este iluzia mai mare decat Dumnezeu?

Am atasat un editorial vaisnav despre impersonalism, daca vrei sa-mi intelegi mai bine post-ul, sa nu ma iei iar la rost...

Personally Speaking
by Krishna Dharma Dasa
Why do so many people find it hard to think of God as a person?
De ce le vine atator de multi oameni greu sa-l vada pe Dumnezeu ca fiind o persoana?

(traducere)

"De fiecare data cand presa da un articol despre credinta, ideea ca Dumnezeu ar putea fi o persoana pare mai mult sau mai putin aberanta autorilor. Chiar si cei care s-ar defini ca si teisti se stramba la aceasta idee, oferind tot felul de allternative.

The Guardian (Londra) publica in mod regulat un editorial care are de-a face cu diferite credinte. Intr-un articol recent, un profesor de filozofie si-a expus opinia ca este timpul sa lasam in urma "vechiul concept al credintelor occidentale...Ar trebui sa ne indreptam toti spre filozofia mult mai inteligenta a Avdaitei Vedanta.". Alt articol, venind de la unui faimos psihiatru, vorbeste depsre idea de Dumnezeu ca fiind "de neimpacat cu realitatea cruzimii, mizeriei si durerii, ...un cuvant periculos (Dumnezeu) in orice sens al lui, dand mana libera persecutiei si crimei"

Acesta sunt numai cateva din exemplele de confuzie in mod regulat afisate in acest editorial. Singurul lucru care-l au in comun autorii este ca toti fac aceeasi gresala. Ei presupun, cam prea increzatori in ei insisi, ca, deoarece ei nu stiu nimic despre Dumnezeu, fie ca nimic nu se poate stie, sau macar ca nimeni altcineva nu stie." Nu pot intelege cum de Dumnezeu poate fi o persoana; prin urmare nu are cum sa fie". Dar poate ca ei pur si simplu nu au intalnit acea cunoastere. Pana la urma, sunt atatea lucruri pe care noi nu le cunoastem, dar pe care le putem invatata gasind un profesor bun.


De fapt, care este ideea? E asa de dificil sa intelegem natura lui Dumnezeu? Sunt atatea argumente simple si totodata profunde care ne pot ajuta sa intelege. De exemplu, asa cum un ceas are in mod evident o persoana care-l face, asa si universul, infinit mai complex decat un ceas, trebuie sa aiba o minte in spate. Sau, daca Dumnezeu l-a creat pe om in imaginea lui, inseamna ca Dumnezeu este o energie fara forma? Putem da numai un singur exemplu de un act al creatiei care sa nu fie facut de o persoana?

Nimic nu se petrece din intamplare; fiecare lucru urmeaza legea cauzei si a efectului. Chiar si in teoria probabilitatii cuvantul "sansa" nu poate fi definit ca lumea. Daca poti repeta perfect conditiile unei aruncari cu zarul si la urmatoarea aruncare, vei obtine exact acelasi numar. Poate ca noi nu suntem constienti de toate variabile, dar este absolut sigur ca CEVA determina rezultatul. Variabilele fixe, cum ar fi zarurile masluite, for da rezultate fixe. De asemenea, trebuie sa exista o cauza ULTIMA, a tuturor cauzelor ulterioare, si o daca ne vom gandi putin, vom vedea ca aceasta cauza trebuie sa fie o persoana.


Ganditi-va: Poate ordinea sa se nasca din dezordine, fara influenta unei inteligente? Obiectele materiale tind sa se dezintegreze sau sa se refaca si sa creasca ca loc? Care este experienta noastra? Cum putem sa spunem ca lumea, cu complexitatile sale infinite si ordonate, s-a dezvoltat de capul ei dintr-o vasta caldare plina cu "supa primordiala"? Sau, mai haios-dintr-o masa de stanca care a explodat?

Universul este plin de legi care nu pot fi violate. Trebuie sa ne supunem timpului--sa imbatranim si sa murim. Totul trebuie sa se dezintegreze si sa se transforme in alte obiecte. Soarele rasare si apune cu o precizie perfecta; stelele si planetele se misca de asemenea, cu o precizie perfecta. Po sa existe legi fara un legiuitor? Inca o data, care este experienta noastra?

Astazi auzim chiar si propuneri absurde ca noi suntem Dumnezeu. Dar pot in mod onest sa zic ca totul este controlat de mine? Ca sunt Atotcunoscator, desi nu pot vedea dupa zidul camerei in care ma aflu? Cate fire de par sunt in capul meu? Pot crea chiar si un singur atom? In mod clar, este o gresala in a sugera ca eu sunt Fiinta Suprema, care poseda cunoasterea perfecta.

Altii ofera teoria ca, desi acum nu suntem constienti de faptul ca suntem Dumnezeu, ne vom realiza aceasta suprematie dupa ce vom atinge o anumita stare, nirvana sau alte asemenea. Acum suntem in iluzie, dar chestia asta se va termina cand vom deveni autorealizati. Dar care este rostul acestei suprematii daca putem fi coplesiti de iluzie si uitare? Daca forta iluziei, oricare ar fi ea, este mai mare decat noi, cum putem fi noi Supremul?

Evident, eu nu sunt Supremul, dar ceva tot trebuie sa fie. Chiar si cei mai primitivi oameni ofera respect suprematiei. Cateodata ei venereaza cerul, altadata muntii, oceanele, si chiar si ploaia, de care toata viata depinde. In orice caz, exista o acceptare a superioritatii; exista lucruri mai mari decat mine. Acest lucru nu-l putem nega. Forta naturii este mai mare, aducand transformare si moarte tuturor, inevitabil.

Dar care este Suprematia primordiala? Vedem un tablou frumos si ne minunam--cine l-a pictat? Dar cum ramane cu peisajul original? Pe ala cine l-a "pictat"? Ploaia cade, si mancarea noastra creste--un sistem minunat. Dar nimeni nu l-a inventat? Creierele oamenilor de stiinta se chinuie de mor si tot nu reusesc sa emuleze chiar si aspecte minuscule ale naturii, cum ar fi creatia unei mici amoebe.

Desi eu nu sunt Supremul, am atributul personalismului. Pot gandi, poti simti, pot voi, pot dori. Sunt oare eu capabil de ceva de care Dumnezeu, Supremul, nu este?

Acestea sunt argumente elementare, si chiar daca ele nu acopera totul, si nu am stat aici sa ma refer la toate posibilele obiectii impotriva lor, o persoana sincera trebuie sa recunoasca ca totusi sunt de bun simt. Comparati simplele puncte ale prezentarii teiste cu argumentele complexe, abia inteligibile care se fac pentru a suporta ateismul [teoria evolutiei, big bang etc]. Care vi se par mai credibile?

Este in van sa speculam la scara mare si sa ajungem in final la concluzia ca nu exista raspuns la marile intrebari ale vietii. Concluzia reala este ca puterea de intelegere a creierului nostru este insuficienta pentru a ajunge la raspunsuri independent. Daca vrem sa aflam adevarul trebuie fim gata sa luam in considerare autoritatea in aceste chestiuni: scripturile.

Toate scripturile vorbesc de Dumnezeu ca o persoana. Renuntand la aceste marturii, intram in taramul speculatiilor personale unde vedem ca lucurile nu sunt solutionate niciodata si nu vom ajunge niciodata la un acord. Desi subiectul Adevarului Absolut este cel mai profund domeniu de studiu, fiecare isi da cu parerea si are propria teorie despre acesta. Ce-ar fi daca, in loc sa ma duc la facultatea de drept, decid sa-mi fac eu propriile legi si apoi sa-mi fac un cabinet de avocatura, sunt eu calificat in drept, ar veni cineva la mine? Dar oricine poate vorbi orice de Dumnezeu fara sa fi studiat nimic despre el. Suntem noi atat de naivi incat sa-i ascultam?

Ca devoti ai lui Krishna, suntem cateodata acuzati ca ne predam inteligenta unui sistem fix de credinte. Dar oare avocatul nu s-a predat unui sistem fix acceptand legile tinutului, studiindu-le zilnic, si apoi repetandu-le clientilor sai? Noi am acceptat faptul evident ca Dumnezeu exista si ne-am dedicat viata studierii Lui si a Vointei lui, sub ghidarea autoritativa a scripturilor vedice si a maestrului spiritual autorizat prin linia disciplica.

Este intr-adevar dureror pentru noi, din moment ce ne-a dedicat viata studiului atent si scrupulor al stiintei de Dumnezeu, sa vedem cum oamenii sunt indusi in eroare de postularile absurde ale unor filozofi speculativi, part-time. Poate ca presa ar trebuie sa fie mai inteleapta si sa examineze autoritatea celor care ofera articole care formeaza opinii in arii unde ei au foarte putina cunoastere sau chiar de loc. Macar atat le datoreaza cititorilor lor."

anada, on Oct 8 2007, 15:05, said:

Poti sa-mi spui ce este acel "ceva atemporal"? Sau cum pot sa-l gasesc?

@Dharmapurusha   Cu ce ma ajuta pe mine sa stiu cate scoli de yoga exista si care este diferenta dintre ele? Va rog eu sa nu mai deviati de la subiect, ca sunt unii care poate chiar au nevoie de ajutor.

Edited by usti, 08 October 2007 - 16:22.

usti, on Oct 8 2007, 10:10, said:

Eu zic ca e chiar foarte important. Unul care vrea sa mearga la Paris are mai multe variante de a ajunge acolo. Unele sunt mai grele dar mai rapide, altele mai lejere dar mai lungi. Pentru unele variante trebuie sa ai un anumit bilet, pentru altele nu etc samd. Care este scopul tau? Ce vrei sa obtii: pace, eliberare, chestii materiale, pe Dumnezeu etc? Pentru fiecare dintre aceste dorinte exista o cale yoghinica. Chiar si pentru obsedati sexuali exista o cale (foarte foaaaaaaaaaarte lunga) numita tamassika tantra yoga.

Om de jad, pe topicul cu metode de meditatie  expune niste invataturi, fara prea multe detalii de unde vin ele, desi pe mine ma intereseaza foarte mult sa le spuna pe nume mai des. Intentia lui probabil este sa fie mai universal, dar prin asta poate crea confuzie. Dupa opinia mea, ce expune el acolo sunt diferite tipuri de meditatii budiste (chiar zen budiste daca nu ma insel). Am incercat sa vin si eu cu o metoda, cu instructiuni despre cum se poate realiza si cu descrieri din scripturi si din maestrii, care LEGITIMEAZA METODA. Om de jad vrea sa legitimeze metoda prin el insusi, prin rugaminti ("incercati, va rog").

Poate tu nu ai incredere in nici o autoritate, dar, remember, cand citesti postul cuiva, acel cineva devine pentru tine o autoritate pe care ori o accepti ori n-o accepti.

Dharmapurusha, on Oct 8 2007, 22:04, said:

Se pare ca suntem surghiuniti aici.Nu le place cand nu le canta in struna cineva.
Intreba inainte un user usti cine este atemporal si cred eu ca l-ar interesa de ce este important sa avem acea relatie cu El?Poti sa ne spui Dharmapurusha?

anada, on Oct 9 2007, 03:20, said:

Dupa parerea mea, inainte ca un om sa incerce sa inteleaga chestii legate de un posibil Suprem in afara lui, prima oara trebuie sa se inteleaga pe sine. Vorba lui Socrate:"Cunoaste-te pe tine insuti". Cuiva care vrea sa inteleaga ce este atemporal ii recomand sa mediteze asupra lui insusi o vreme. Sa se intrebe foarte serios: Cine sunt eu? Ce sunt eu? Cine este cel care spune "creierul meu". Cumva este cineva DIFERIT de creier? Anul trecut pe vremea asta acel cineva diferit de creier era alt-cineva, sau tot acelasi? Se pot face exercitii si pe termen scurt: priveste-ti gandurile cum trec prin mintea ta. Esti tu gandurile acelea? Din moment ce tu le percepi, inseamna ca nu este tu acele ganduri. Iar cum ele trec si capacitatea ta de perceptie a lor ramane nealterata, poate astfel vei obtine un indiciu despre ce inseamna ca ceva sa fie atemporal. E numai inceputul.

Caci ce este atemporalul? Este "ceea ce nu se schimba" si este temporar "ceea ce se schimba". Cu aceste definitii simple putem sa ne analizam pe noi insine si mediul nostru inconjurator. De exemplu putem spune ca FORMELE prin care trece materia sunt temporare, dar materia insasi, din cauza ca nu se schimba in fundament, este ATEMPORALA.

Acum, analizandu-ne pe noi vom realiza ca capacitatea de a fi constienti de noi insine este atemporala, in timp ce CEEA ce constientizam, in afara de noi insine, este temporar. Aceste realizari sunt chestii personala si ca sa ajungi la ele trebuie in mod constant sa meditezi asupra acestor lucruri. Nu trebuie sa ne ferim de tehnicile de meditatie care pun accentul pe MEDITATIA ASUPRA SINELUI, caci este firesc sa exista un experimentator separat de ceva de experimentat. Daca incerci sa anihilezi acest SINE fundamental, nu ramai cu nimic, caci nu mai e nimeni acolo ca sa constientizeze ceva.

Realizarea sinelui individual neschimbator este un pas important pentru cineva care vrea sa afle natura atemporalului. Dupa ce se reuseste acest lucru se pot extinde intrebarile. OK, eu sunt atemporal, iar natura, in fundamentul ei este tot atemporala (numai formele ei sunt temporare). Dar acele forme nu le impun eu asupra naturii, iar separatia asta dintre mine si natura nu eu am realizat-o. Atunci cum de exista? Care este sursa tuturor formelor, tuturor energiilor necesare infaptuirii acestor forme, acestor manifestari? De unde am eu capacitatea sa constientizez forme si sa ma bucur de ele? Aceste intrebari sunt necesare si se poate medita asupra lor. E clar ca Sursa unor lucruri atemporale este ea insasi atemporala, neschimbatoare in sine.

Acestia sunt numai niste pasi spre Adevarul Absolut, care este sursa si a atemporalului si a formelor temporare.

Eu personal consider ca orice doctrina care te incurajeaza sa cauti ceea ce este etern si sa-ti realizezi natura fundamentala, neschimbatoare, este vrednica de a fi urmata. Urmarea unei doctrine este riscanta dar are si beneficii. In primul rand, daca identifici o sursa credibila si o verifici atent, pas cu pas, vei beneficia de acelasi avantaj al unei carari printr-o padure deasa. Nu trebuie sa te bagi in toti rugii si eventual chiar sa sangerezi pana la moarte, numai ca sa fii tu independent in calea ta.

Intreaba-te: daca exista o Sursa a tuturor lucrurilor, poate ca acea sursa comunica...Si acele comunicari poate sunt interesante si folositoare in incercarea mea de a ajunge inapoi la aceasta Sursa...

As dori daca nu este cu suparare sa postez aici o descriere destul de frumoasa a celui atemporal!
11. Îi plângi pe cei ce nu trebuie să-i plângi și cuvântezi despre înțelepciune; cei învățăți nu-i plâng nici pe cei vii, nici pe cei morți.
12. N-a fost nici [o vreme] când eu să nu fi existat sau tu, sau prinții aceștia; la fel, noi nu vom înceta să existăm vreodată cu toții în viitor.
13. Precum cel întrupat în acest [trup] trece prin copilărie, tinerețe și bătrânețe, tot așa trece [după moarte] și în alt trup. Cel tare nu este tulburat de aceasta.
14. Contactele [simțurilor] cu materia, o fiu al lui Kunti, sunt reci sau calde, plăcute sau dureroase, vin și se duc, sunt trecatoare; îndură-le, o Bharata.
15. Omul, pe care acestea nu-l clatină, o tu cel [puternic ca un] taur [printre] oameni, care este același la suferință și bucurie, numai acela poate capăta nemurirea.
16. Nu există existență pentru Neființă și nici nonexistență pentru Ființă; hotarul lor este văzut de cel care cunoaște adevărul.
17. Să știi că cel ce le-a desfașurat pe toate este nepieritor; nimeni nu poate aduce pieirea celui Neclintit.
18. Despre trupurile celui întrupat care este veșnic, nepieritor, de necunoscut, se spune că au un sfârșit; de aceea luptă, o Bharata!
19. Cel care știe că acesta [cel întrupat] ucide, [ca și] cel care știe că acesta este ucis, amândoi nu știu; acesta nu ucide și nici nu este ucis.
20. El nu se naște și nu moare niciodată; nefiind supus devenirii [acum] nu va mai deveni [nici în viitor]: cel nenăscut, etern, neântrerupt, străvechi, nu este ucis când trupul este ucis.
21. Cel care-l cunoaște pe cel nepieritor, etern, nenăscut, neschimbator, o fiu al lui Pritha, cum [poate crede] acest om că face să omoare sau că omoară?
22. Precum un om care lepădând veșmintele învechite, ia altele noi, așa și cel întrupat, lepădând trupurile învechite, se unește cu altele noi.
23. Pe acesta nu-l taie armele, nu-l arde focul, nu-l udă apa și nu-l usucă vântul.
24. El nu poate fi tăiat, ars, udat și uscat; el este etern, omniprezent, stabil, imuabil, continuu.
25. Despre acesta se spune că este nemanifestat, de necuprins cu mintea, neschimbător; de aceea, cunoscându-l așa, nu trebuie să te întristezi.
26. Chiar dacă crezi că acesta se naște mereu și moare mereu, totuși, o tu, cel cu brațul mare, nu trebuie să te întristezi.
27. Moartea este sigură pentru cel născut; nașterea este sigură pentru cel mort; de aceea, lucrul fiind de neânlăturat, tu nu trebuie să te întristezi.
28. La început, ființele sunt nemanifestate, [la mijloc] sunt manifestate și la sfârșit [sunt din nou] nemanifestate; de ce te jeluiești atunci, o Bharata?
29. Careva îl privește ca pe ceva minunat, altul vorbește ca de ceva minunat, altul aude despre el ca de ceva minunat, însă, deși auzind de el, niciunul nu-l cunoaște.
30. Cel întrupat în toate trupurile este pururi de nevatamat o Bharata; de aceea nu trebuie să plângi vreo ființa.
31. Privind la Legea [ta] proprie (svadharma) nu trebuie să tremuri; pentru un războinic nu există nimic mai bun decât lupta înscrisă în Lege.
32. Fericiți sunt războinicii care, o fiu al lui Pritha, au parte din întâmplare de o astfel de luptă, ca de o poartă a cerului deschisă.
33. Dacă însă nu vei da aceasta luptă înscrisă în Lege, atunci, trădându-ți Legea proprie și renumele, îți vei atrage păcatul.
34. Ființele vor face să se povestescă despre nefaima ta veșnică; pentru cel ce ține la numele lui, nefaima este mai rea decât moartea.
35. Căpeteniile de oști vor crede că de frică te-ai oprit din luptă și vei ajunge în disprețul celor ce te-au prețuit.
36. Și multe vorbe ce nu-s de spus le vor spune despre tine dușmanii, râzând de bărbăția ta; există ceva mai dureros?
37. Ucis, vei dobândi cerul; trăind, vei avea parte de pământ. Deci ridică-te, o fiu al lui Kunti, hotărât pentru luptă.
38. Făcând egale fericirea cu suferința, câștigul cu pierderea, victoria cu înfrângerea, fii gata de luptă; așa nu-ți vei atrage păcatul.
39. Aceasta cunoștere ți-a fost rostită după [doctrina] Samkhya; ascult-o acum, după [doctrina] Yoga, cunoașterea prin stăpânirea căreia, o fiu al lui Pritha, vei parasi lanturile faptei
Scuze pentru citat insa sper sa il cititi!

@Kyu
Despre aparitia karmei


Suferinta este o lege insurmontabila a naturii. Ea vine asupra noastra fie individual fie in mod colectiv, ca REACTIE fata de un rau pe care l-am provocat in trecut. Aceasta lege a karmei ne tot timpul ocazia de a suferi sau a ne bucura de FRUCTELE ACTIUNILOR noastre, de la o viata la alta. Prinse intr-un ciclu aproape nesfarit de actiuni si reactiuni, sufletele care au ales sa paraseasca lumea spirituala se reincarneaza viata dupa viata, specie dupa specie in diferite forme (sexe, culturi si circumstante diferite), fiecare intr-un acord perfect cu activitatile bune (good dharma--in conformitate cu planul divin) si rele (bad dharma impotriva planului divin). Karma se aplica numai la fiintele pe deplin constiente, care au cel mai inalt grad de libertate de alegere. Oamenii sunt facuti special cu aceasta capacitate de auto-control, tocmai pentru a avea ocazia de a alege dintre dharma si adharma.

Acum, de ce un lucru contrar planului divin este considerat "rau" (adharma) si un lucru conform planului divin (dharma)? Raspunsul este insasi natura noastra de suflet spiritual, fiind particule din Divinitate. Diferenta dintre un suflet si Suprasuflet (Dumnezeu) este POTENTA (capacitatea de a ne indeplini prin sine dorintele). Dumnezeu poate emana mereu lumi, suflete, fiinte din el insusi fara a-si diminua capacitatea, in timp ce noi nu putem emana la randul nostru nimic. Analogia vedica este cu oceanul si o picatura din ocean. Ambele au aceeasi compozitie, dar ceea ce poate face oceanul nu poate face picatura...REcunoasterea acestui adevar, ca suntem subordonati din punct de vedere ontologic lui Dumnezeu este dharma, iar ignorarea acestui adevar este adharma. Cu cat ignoram mai mult acest lucru, cu atat ne indepartam mai mult si invers.

Asa, deci fiind particule din Divinitate, noi avem bineinteles TENDINTA de a ne controla circumstantele, de a face scenarii conform propriei dorinte, pentru satisfacerea proprie. Aceasta tendinta nu are efecte negative atunci cand intre suflet si Dumnezeu exista o relatie de iubire, caci intr-o relatie de iubire fericirea proprie este obtinuta prin dedicarea catre persoana iubita. Intr-un sens, egoismul in iubire se manifesta prin transferul atentiei catre iubit;in relatia suflet-Dumnezeu dorintele fiecaruia sunt satisfacerea celeilalte parti. In acest fel, tendinta sufletului de a controla este dharmica pentru ca scopul acestui control asupra circumnstantelor se manifesta prin indeplinirea de servicii devotionale catre Dumnezeu (prin participarea la infinite tipuri de activitati dintr-o multitudine de roluri). E de la sine inteles ca Dumnezeu este tot timpul angajat in schimburi de iubire cu sufletele respective (simultan cu toate sufletele), datorita potentei sale infinite de expansiune.

In tot acest "joc divin etern" (lila), apare la un moment dat , din cauza vointei absolut libere, dorinta sufletelor de a experimenta ele insele starea lui Dumnezeu, de Controlor Suprem. Aici este momentul cheie in care apare un fel de conflict de interese: sufletul nu poate fi Dumnezeu dar doreste sa vada cam cum ar fi, iar Dumnezeu, in iubirea sa pentru acel suflet doreste sa-i indeplineasca aceasta dorinta. Bineinteles ca acel suflet nu poate sa devina Dumnezeu, insa poate fi iluzionat in a crede acest lucru prin potenta duvina numita Yogamaya. Astfel Dumnezeu creaza materia convertind o infinitate de parti finite in lumi materiale. Acesta convertire din energie spirituala in energie materiala se face prin extragerea constiintei din ea. Cu alte cuvinte, in lumea spirituala totul este constient (raurile, pomii, planetele etc) si in lumea materiala totul este inconstient. Asta e diferenta fundamentala dintre cele doua tipuri de lumi (una eterna si una temporara).

La inceput nu se creaza direct lumea materiala, caci i se da permisiunea sufletului care vrea si el sa controleze ceva sa faca acest lucru, dar totul e numai o pacaleala ca de fapt acelui suflet i se da iluzia ca el face lucrurile sa se intample prin faptul ca Dumnezeu actioneaza pe ascuns, pentru a-i indeplini dorinta acestui suflet de indepdenta. Astel se naste Brahmaa de care vorbeste Shape. El este un suflet imputernicit cu putere divina de a crea. Acest suflet obtine planurile de creatie si puterea de creatie prin inspiratie de la Vishnu (expansiunea lui Dumnezeu care comunica cu lumile materiale). Ca si un copil care e pus la volan de tata si tatal respectiv ii da iluzia acelui fiu ca el conduce, desi pedalele si volanul sunt manuite de data. Dar din iubirea pentru fiu, tatal il lasa sa se duca unde vrea el.

Asa si Brahma. Este lasat sa creeze. Intre timp vin si alte suflete care vor sa creeze si in functie de relatiile lor cu Vishnu, sunt puse in diferite pozitii, unii drept alti Brahmaa in alte universuri, altii subordonati ai acelor Brahmaa (sub forma de progenitori) etc. Nu intru in detalii dar unii dintre acesti progenitori, atrasi de controlul asupra materiei, decad din ce in ce mai mult, si se incarneaza in specii din ce in ce mai independente de fiinte, ajungand sa formeze pana la urma 8, 400, 000 de specii.

Ideea este ca deja aceste suflete au parasit mediul lor natural, lumea spirituala, si se afla intr-un mediu in care interactiunea lor cu Dumnezeu devine din ce in ce mai slaba. De fapt interactiunea este cu atat mai slaba cu cat dorinta lor de indepartare de Dumnezeu este mai mare. De ce doresc indepartarea? Pentru ca astfel se pot simti ei mai in control.  

Situatia asta e ca si cea a fiului risipitor din Biblie. El pleaca de acasa, dar tatal, in iubirea lui neconditionata fata de fiu, trimite tot felul de subordonati pentru a avea grija de el in ascuns. Asa si aici, sufletele se indeparteaza in constiinta lor de Dumnezeu, dar El tot are grija de ei pe ascuns (pentru a nu-i deranja in independenta lor).

Prin aceasta independenta sufletul este menit sa invete o lectie. Lipsa lui Dumnezeu inseamna suferinta. Incercarea noastra de a ne substitui lui Dumnezeu este in van. Dar in loc sa ne tina cu japca langa el, Dumnezeu ne trimite intr-o lume iluzorie, unde El aparent nu exista. In Absolut, Dumnezeu nu dispare, dar relativ la noi, da.  Un motiv pentru care D-zeu face acest lucru, pe care l-am mai spus, este ca sa ne indeplineasca dorinta de a fi independenti, dar alt motiv este si pentru ca noi sa invatam ca fara el nu putem fi fericiti.

Karma este legea de functionare a acestei lumi. Sufletele nu mor, ci trec dintr-o forma de viata la alta si asftel,  intr-o privire de ansamblu, moartea este de fapt o iluzie. Karma asta este menita sa ne faca sa realizam ca fericirea eterna nu este posibila in aceasta lume.

In concluzie, karma a aparut o data cu intrarea noastra in aceasta lume si va sfarsi o data cu plecarea noastra din aceasta lume in cea spirituala. Este deci posibil sa scapi de karma si, cum eternitatea e vesnica , moment dat o sa scapam toti de ea, avand bineinteles, oricand ocazia de a re-cadea din nou...Si tot asa in vecii vecilor amin...

O sa pregatesc niste FAQ si raspunsuri despre karma.

Edited by Dharmapurusha, 05 February 2008 - 21:27.

Dharmapurusha, on Feb 9 2008, 00:00, said:

Am mai vorbit cu shapeshifter, dar pe mine nu prea m-a lamurit. Cred ca ai observat ca are un stil...caracteristic si , personal, am impresia ca se pierde in cuvinte si simboluri si neglizeaza esenta.

Pai sufletul individual e creat doar de corp (gene) si de memorie/experiente. Cu fiecare reincarnare iti creezi o alta individualitate, s-ar zice. Fara gene si memorie ce mai ramane? Mai ramane ceva? Si daca ramane, ceea ce ramane nu poate fi decat universalul, opusul individualului.

Despre acea lume nu stiu ce sa zic daca e posibil sa existe. Corpuri de constiinta care au unicul scop sa...observe? Caci altceva ce ar putea face? Sau poate reprezinta doar o stare, statica.

Regasirea unuei individualitati? Poate formarea unei alte individualitati, dar pe baza a ce? Eu nu percep individualitatea ca fiind doar corpul.

Cred ca am pus prea multe intrebari. Sunt constienta ca nu prea imi poti raspunde, eventual astept parerile tale despre.

Acest topic trebuia să conțină expres precizarea: doar pentru cei peste 30 de ani. Și asta din respect pentru Vede nu pt. că așa vreau eu.. Nu orice puțișoară trebuie să discute despre Vede.

Să dau și exemplu:

-------------
Pai sufletul individual e creat doar de corp (gene) si de memorie/experiente. Cu fiecare reincarnare iti creezi o alta individualitate, s-ar zice. Fara gene si memorie ce mai ramane? Mai ramane ceva? Si daca ramane, ceea ce ramane nu poate fi decat universalul, opusul individualului.
--------------
la cei 17 anișori ești prea sigură de ce am bolduit. Nici măcar nu cunoști alcătuirea omului conform Vedelor. Întâi pui mâna și studiezi și apoi vii eventual cu întrebări pertinente și nu cu obrăznicii de copil de 17 ani.

PS: @caroline: Consideră că am postat din răutate dacă nu poți să vezi mai mult..

Edited by shapeshifter, 14 February 2008 - 15:53.

shapeshifter, on Feb 14 2008, 15:44, said:

Heeeeei, cum adica, sunt puțișoară daca am sub 30 de ani? Sunt major in orice stat din lumea asta (raportat la ziua de azi, nu grecia antica).

Oricum, shapeshifter, respectul meu pentru spiritul uman si dorinta de cunoastere si satisfacere a culturii, apreciez faptul ca ai petrecut probabil foarte mult timp asimiland tot acest bagaj filozofic, si iti urez mult succes in continuare, precizand insa ca la fel ca multe alte bagaje de cunostinte din lumea asta, este, a fost, sau va fi complet inutil la un moment dat in timp, si de acolo inainte.

Vreau sa stiu un lucru totusi, in demersurile tale filozofice, ai reusit vreodata sa te ridici ca ideologie si concepte suplimentare, deasupra dogmei veda? Ai descoperit informatii si concepte noi, care se bazeaza pe vede, nu sunt incluse in ele, si totusi urmeaza spiritul si cadrul lor fondator? Adica, Esti inovator?!

shapeshifter, on Feb 14 2008, 08:44, said:

stiu ca duritatea e si ea buna la ceva, dar nu cred ca e prea constructiva in cazul asta...fiecare om are dreptul sa dea cu bata in balta cateodata...mai bine pune si tu ceva despre suflet, din cercetarile tale multi-religioase...chiar am si o intrebare: ce zic gnosticismul si islamul despre suflet?

mrproper, on Feb 14 2008, 10:10, said:

exista informatii si concepte noi care urmeaza spiritul vedelor: fizica cuantica e un exemplu, astronomia altul...s-a vorbit pe tema asta deja (cred ca shape a dat destule detalii)...

Edited by Dharmapurusha, 14 February 2008 - 17:42.

shapeshifter, on Feb 14 2008, 15:44, said:

1. Abtine-te de la apelativele caracteristice tie.
2. Aici nu am zis ca omul e format doar de asa ceva. Ziceam ca individualitatea, ceea ce te deosebeste de celalalt , e data de corp (gene) si de memorie/experiente. Si daca e vorba de FIINTA aceea de care vorbesti tu, ea e individualizata? Oare nu e universala? (te intreb)
3. Nimeni nu se naste invatat si nici nu am auzit de cineva care sa le stie pe toate. Iar la chestii de logica cu siguranta ma descurc.
4. Deci, daca cred ca ai facut-o din rautate inseamna ca sunt...limitata? Nu te poti abtine nu?

caroline_hi, on Feb 14 2008, 10:52, said:

Dar daca deosebirea merge mult mai departe? Daca faptul de a avea aceste deosebiri (corp, circumstante, capacitate intelectuala etc) este o CONSECINTA a faptului ca sufletul constient are niste dorinte pre-corporale deosebite de alt suflet? Si configuratia corp-minte actuala este de fapt numai un instrument pentru satisfacerea acelor dorinte?

In Vede, corpul si mintea sunt jada (inconstiente). Sunt ca niste invelisuri foarte sofisticate care infasoara intr-un mod foarte iluzionant jiva (sufletul constient). Manifestarea lor este o consecinta a vointei de separare a lui jiva de Suprasuflet. Fiind inconstiente, corpul si mintea sunt afectate de legile universului material, cele grosiere (gravitatie, electromagnetism etc) si cele subtile (legea karmei si legea transmigratiei mintii cu tot cu suflet dintr-o circumstanta in alta).

Tot ce putem noi face este SA NE DORIM lucruri si apoi, prin gratia si in limitele legilor, mintea si corpul actioneaza in conformitate cu dorintele noastre (controlate fiind de puterea Suprasufletului). Diferenta dintre o minte de animal si o minte de om este ca aceasta din urma are capacitatea de a fi purificata astfel incat sa devina total transparenta si astfel sufletul poate comunica direct cu Suprasufletul. Omul are simturi mediocre ca si capacitate fata de celelalte animale nu din cauza ca am evoluat asa ci din cauza ca un simt exagerat de sensibil iti poate rapi mintea atat de mult incat nu te mai poti concentra pe altceva (uita-te la caini cat de obsedati sunt de miros)...Conform Vedelor viata umana este facuta special pentru a ne putea realiza sinele si mai departe, de a re-intra in relatii cu Suprasufletul...

Dar, avand liber arbitru, nimeni nu ne obliga sa si profitam de aceasta...La o adica, daca te chinui putin, si un laptop il poti folosi ca sa bati cuie...

Edited by Dharmapurusha, 14 February 2008 - 18:18.

Dharmapurusha, on Feb 14 2008, 17:36, said:

Din punctul tau de vedere, consideri ca urmeaza spiritul vedelor, probabil pentru ca vedele au oferit supozitia: spirit de cercetare = natura divina a omului.

Altfel, dorinta de cunoastere e doar o capacitate naturala o omului, si existenta ei il diferentiaza de alte animale prin amploarea si complexitatea tehnologiilor disponibile.