Pareri despre aceasta mama/situatie

Buna seara! Va avertizez ca este mult de citit..vin si eu cu o problema la voi..

Ce parere aveti despre o mama care nu a divortat niciodata de un sot abuziv verbal si fizic (batai) cu copilul lor?

Sa detaliez, am aproape 24 de ani, sunt fata, si nu am avut propriu-zis un tata adevarat. Mi-a aratat ura de cand ma stiu, nu era interesat de notele mele mari de la scoala, nu a vorbit cu mine niciodata deschis si frumos si calm, nu am avut nimic de invatat de la el niciodata, m-a abuzat verbal si batut de cand ma stiu, ultima bataie a fost pana sa devin majora. Mi-a zis pana sa ma si arunc de la inaltime, ca ma vrea moarta, si maicamea tot nu a facut nimic, nu s-a despartit de el. Acum cateva luni mi-a zis ca ma vrea spanzurata, cica din cauza mea i-a venit factura mare la nu stiu ce. V-ati prins, e un frustrat, sarac, mediocru dpdv mental, si toate supararile vietii si le-a varsat pe mine, nu pe nevastasa. Da, si ei i-a facut multe nasoale, dar nu a inselat-o niciodata si nu a dat niciodata in ea. Nu, in copilul lui, a trebuit sa-i distruga viata copilului si sa-i influenteze negativ toata viata.

Maicamea ii gaseste mereu scuza, ca cica nu stie sa arate ca ma iubeste, ca a crescut fara tata, ca nu a avut parte de iubire de tata, si alte asemenea porcarii si vrajeli ca sa se complaca in jegul de situatie. cand e vorba de barbacsu, nu ma asculta niciodata. Niciodata nu a facut-o. Desi faceam crize de plans, de nervi in fata ei, simteam ca innebunesc, ii ziceam sa-si revina (acum la varsta asta imi permiteam sa ii fac barbatul albie de porci, cand eram mica nici pas nu aveam voie sa zic ca eram batuta grav, jignita, pedepsita, facuta obraznica sau mai stiu eu ce)...ea zicea ca nu stie sa arate ca ma iubeste. Asta e scuza ei. Ah, era sa uit, si scuza ca se putea si mai rau. (maicamea si ea a avut un tata abuziv verbal si fizic, dar ala macar zicea la betie ce nasoale zicea, barbacsu e treaz mereu cand face ce face si zice ce zice, deci e mai GRAV, dar degeaba ii zic, tot nu face nimic).

NU stiu ce a vazut la el, de a stat cu el atata, nu atrage cu nimic, e mediocru dpdv intelectual, nu ii ofera nimic, se ia de ea mereu, se plange numai de facturi, altceva nu stie sa zica, stau amandoi in aceeasi rutina si monotonie. Cand indraznesc sa-i spun, femeiee! pleacaa! de ce te complaci in situatia asta? ...atata imi trebuie sa ma iau de barbacsu. Poate e de admirat ce face ea, sta cu un sarac care o face nefericita, dar era de admirat daca ala avea caracter si era un tata adevarat si un sot adevarat, OM pe scurt.

Vreau si eu sa stiu, vi se pare normal asa ceva? Vi se pare normal sa nu fi plecat de prima oara cand barbacsu mi-a zis ca ma vrea moarta si ma instiga sa ma arunc de la etaj (atunci a fost apogeul si prima oara cand a depasit abuzurile verbale si cand a dus jignirile la un alt nivel)? Vi se pare normal sa ii ia mereu apararea si sa bage scuzele alea penibile pt comportamentul lui (ca a crescut fara tata, ca maicasa era o nebuna, ca nu stie sa arate ca ma iubeste de fapt)?

El are o sora, si este o femeie extraordinara, deci nu are scuza. Sunt atatia oameni care au crescut intr-un mediu de rahat, parinti de rahat, si au ajuns niste parinti formidabili. DECI nu are scuza.

De curand, cand aveam adrenalina in mine, nu-mi pasa ca sarea la mine si ma omora cu mainile lui, am avut curaj sa urlu la el si sa ma descarc pt tot ce mi-a facut, si el stiti ce a zis? Ca cica sa-mi fie rusine, ca am uitat cand ma ducea in parc cand eram mica. Cand nu ma mai mira nimic, atunci am fost chiar "Pe bune ba?" Deci el considera ca fost un tata pt mine doar ca m-a dus intr-un amarat de parc, se insera, nu faceam nimic special, apoi acasa. Wow.
Si cu omul asta maicamea a stat aproape 25 de ani. Un om din gura caruia nu a iesit nimic amuzant, nimic interesant, nimic demn de spus si inteligent. Wow.

Stiu, imi veti spune sa plec, sa ma mut, stiu, trebuia sa o fac demult, dar traim in RO, nu e atat de simplu, mai ales in situatia mea si la ce situatie am avut acasa. Am si eu preocuparile mele, fac ceva, nu stau degeaba, dar nu am apucat inca sa ma mut.

E mult de spus oricum, dar in principiu voiam sa impartasesc doar atat, esentialul si apreciez ca ati citit pana aici.

ah, de curand i-am si zis, facusem o criza urata..l-am intrebat, sa ma lamureasca odata,sa dezleg misterul de ce ma uraste atat..sa-mi zica in fata ca ma uraste, ca si-a dorit baiat, ca nu stiu ce..nu a facut decat sa ma jigneasca,...sunt bolnava, nebuna..sa ma duc la spitalul de nebuni.