PSIHOLOGIE CUANTICĂ

În cadrul abordării cuantice a conștiinței se au în vedere căi experiențiale prin care individul poate începe să perceapă și să relaționeze un univers cuantic – un univers în care ,,realitățile” create de observator și interconectivitatea inerentă tuturor lucrurilor sunt recunoscute și experimentate. În timp ce majoritatea formelor de terapie se focalizează pe ajutarea clientului să devină o persoană ,,întreagă”, Psihologia Cuantică extinde acest context pentru a include restul universului. Acest lucru se realizează prin conducerea către o serie de nivele care dezvăluie, lărgește încet vederea limitată asupra lumii, o vedere a separării, o vedere liniară, o vedere a relațiilor cauză&efect, o vedere în care individul nu se mai experimentează ca ,,formă separată” sau ,,o victimă a..”.
Nivelele conștiinței dpdv al psihologiei cuantice, a abordării cuantice a conștiinței, sunt mai multe iar împărțirea lor nu este una absolută. Fiecare ,,nivel” denotă înțelegeri particulare și experiențe prin care cineva ar putea trece pentru a se ,,deplasa” către următorul nivel. Acesta poate fi legat de ,,drepturile de trecere”, în care, cu fiecare nouă înțelegere experiențială a unui aspect al conștiinței, devine eliberat  pentru a se deplasa către următorul aspect al conștiinței, către următorul nivel de înțelegere.
Aceste ,,treceri” se numesc ,,salturi cuantice” prin care individul poate trece. Odată cu trecerea printr-un aspect al conștiinței, se deschid noi porți, se explorează noi experiențe, și se poate trece la următorul aspect al conștiinței. În continuare aceste nivele vor fi împărțite în număr de 7 (această împărțire este orientativă). Aceste ,,nivele” constituie ,,harta” Conștiinței Cuantice.
Este importantă sublinierea principiilor de bază care diferențiază Psihologia Cuantică de psihoterapia modernă (care se bazează pe ceea ce s-ar putea numi ,,psihologie newtoniană”).
Psihoterapia se bazează pe principiile fizicii newtoniene, o metaforă care reflectă foarte bine acest aspect este cea a bile de biliard în care structura și mișcarea fiecărei bile de biliard poate fi în mod clar definită și prezisă. Atunci când o bilă A este lovită, ea se mișca către Buzunarul A. Newton, un geniu, a descris o vedere reducționistă asupra lumii: orice poate fi redus la unități mici, comportându-se și reacționând una asupra alteia, într-un pattern predictibil, măsurabil (cauză&efect).
Când aceste principii sunt translatate în premize psihoterapeutice, fiecare persoană este văzută ca o entitate separată în ea însăși, care este clar deconectată de la altă persoană, obiect, structură, sau formă, și care trece în viața de zi cu zi printr-o serie liniară de stimul- răspuns, relații cauză&efect. Nu este discutată unitatea conștiinței. În unele școli de psihoterapie, nu există nici o conștiință – funcționarea umană fiind văzută ca un lanț complex de căi stimul-răspuns.

Un client care vine la terapie plângându-se despre relația sa cu o femeie, îi este sugerat faptul că o anumită relație cu o femeie, probabil mama sa, a CAUZAT problema. Spre deosebire, abordarea cuantică a conștiinței oferă căi experiențiale prin care poți începe să percepi și să relaționezi un univers cuantic.
Un exemplu: să spunem că o parte din tine ca și copil a pretins că lucrurile au fost ok și s-a comportat într-un anumit fel a.î. mama ta te-ar iubi. O altă parte, totuși, a fost mânioasă, și a încercat întotdeauna să dovedească că mama se înșela. Psihoterapia convențională ar încuraja copilul furios din interior pentru a se exprima pe sine, iar pe copilul ok din tine, să renunțe la a încerca să-și mulțumească mama. Dar, cele două părți ar putea fi ,,reframed” ca mecanisme de supraviețuire și creștere care conțin resurse ce pot fi folosite în viața de adult. Probabil că drive-ul tău de a dovedi că mama ta se înșală într-un fel, ar duce la dezvoltarea unor skilluri de succes în afaceri mai târziu. Harta nu este teritoriul. Ideea acestui topic nu este de a creea o altă hartă sau model la care oamenii să adere ci de a oferi exerciții simple care stimulează noi experiențe în așa fel încât fereastra prin care oamenii văd realitatea lor poate să înceapă a fi shiftată.
Majoritatea formelor de psihoterapie încearcă să creeze o ,,nouă” credință peste cea veche, problematică, presupunând că e mai bine să ai un program ,,bun”, credință, sau decizie decât unele ,,rele”. Abordarea cuantică a psihoterapiei creează nivele de înțelegere care conduc la experimentarea INTERCONEXIUNII dpdv al contextului mai degrabă decât al părților aflate în confict. E o chestie de context nu de părți aflate în conflict. În exemplul de mai sus, adultul ar putea îvăța să observe reacțiile numite ,,Copilul ok” și ,,Copilul mânios” ca și realități create de observator care au fost create CA RĂSPUNS la unele experiențe particulare în legătură cu mama sa. Scopul aici este de a experimenta interconectivitatea subiacentă comună tuturor răspunsurilor. Odată ce este experimentat un context mai larg, răspunsurie specifice încep să-și piardă importanța și definiția.
Din acest motive abordarea cuantică nu pune emfază pe integrarea selfurilor false ale copilăriei, nu este interesată cu reframing-ul traumei în sursă și mai ales nu reprogramează sistemul de credințe. Abordarea cuantică este interesată de TU care ești acolo în spatele tuturor părților, traumelor, selfurilor false. Experiența pură a conștiinței cuantice nu este despre a integra ceva, ci despre a RECUNOAȘTE ȘI EXPERIMENTA UNITATEA SUBIACENTĂ – ABSENȚA SUBIACENTĂ SAU INTERCONEXIUNEA TUTUROR PĂRȚILOR. Această experiență subiacentă a unității este acolo unde se poate experimenta adevărata întregime și este de fapt contextul la orice experiență. Acest context este deja, trebuie doar recunoscut. Este spațiul unde problemele dispar și în care TU emergi. Adică, tu devii fundalul neschimbător iar problemele, fie ele psihologice sau emoționale, sunt văzute ca prim planul mereu schimbător. Spus mai dur: psihologia modernă este interesată de prim plan, psihologia cuantică este interesată de fundal. Asta nu înseamnă o negare a prim planului, ci în ultimă instanță o unitate a prim planului cu fundalul.

right, fiindca psihologia nu era deja de-ajuns de incurcata..

Shape,

Asta este un nou elogiu adus de tine non-dualitatii. Cu parere de rau, omul tot rupt ramane. Numai o constiinta "impura" are nevoie de "experiente pure". Ce-s alea "psihoterapii moderne" in care se sugereaza ca mama e problema ? Poate ne integreaza si pe noi in modernitatea psihologiei un absolvent de psihologie prezent in zona. Face cineva o prezentare, o clasificare si o scurta descriere ? Eu stiu ca psihoterapiile moderne sunt atat de variate ca te ia ameteala.

Edited by Diane, 22 September 2006 - 17:06.

Pana la psihologie cuantica sau de alt fel, nu ar strica sa intelegem ce este psihologia. Care sunt definitiile acceptate azi ? Cum poate fi diferentiata o realitate psihologica de alte realitati de constiinta ? Ce confuzii pot aparea ? Care sunt domeniile la granita psihologiei ? Pot afecta acele domenii felul in care este inteleasa psihologia azi ?  Exista anumite principii generale dupa care psihologul psihoterapeut contemporan isi conduce activitatea ?

incearca data viitoare sa simplifici lucrurile si sa nu ma plictisesc citind textele tale, fara suparare in 10 min daca as citi ce-ai scris as simplifica dar e postul tau asa ca fa-o u de dragul conversatiei