Finalul unui vis(povestire)

Era odata un om sarac ce traia intr-o cocioaba. Si el avea un fiu care era mereu nemultumit de viata pe care o duceau. Si in fiecare zi isi certa parintii ca nu i-au oferit mai mult. Si fiul a descoperit intr-o zi un inel magic. Cand si l-a pus pe deget, hainele i s-au transformat complet. Acum purta haine scumpe, ca a celor mai bogati oameni din oras. Si l-a dat jos repede. Hainele i-au revenit la normal. A mers la parintii lui, care i-au explicat:
-Este inelul dorintelor! Orice iti doresti, inelul iti poate oferi!
-Perfect!
-Nu, fiule! Nu e bine sa-l folosesti!
-De ce? intreaba tanarul aruncandu-i o privire plina de ura. Tanarul si-a pus inelul iar si cocioaba s-a transformat intr-un palat luxos. Tatal s-a aruncat in genunchi si i-a spus:
-Da-ti-l jos! O sa-ti aduca doar nenorociri!
Fiul refuza. Isi cree o caleasca cu cai frumosi si puternici. Isi cree niste haine atat de frumoase ca stelele de pe cer si isi facu bijuterii. Se acoperi in aur si diamante. Si isi facu o armata de sclavi. Au ajuns sa-l poarte pe brate. Ajuns astfel, s-a uitat pe campul din fata palatului si l-a umplut cu gramezi de aur. Tatal si mama sa izbucnira in plans. Tatal incerca sa-l atace, dar garzile fiului il prinsera.
-Acum voi avea tot ce mi-am dorit si n-am putut sa am!
  Si fiul, escortat de garzile sale de corp, care purtau cele mai bune armuri si niste arme infricosatoare, pleca de la parintii sai. Ajunse intr-un mare oras si intra in palatul regal. La vederea lui, toate garzile se dadeau in spate si nobilii ii faceau loc, socotindu-l vreun mare imparat. Tanarul merse cu indrazneala in fata regelui.
-Da-mi mana fetei tale! ceru el scurt. Regele incepu sa tremure.
-Stii, este o mare onoare ca fiica mea sa se marite cu cineva ca tine! Totusi, exista o traditie aici: Oricine vrea asta, trebuie sa-si dovedeasca valoarea. Daca vei reusi sa ii infrangi pe ceilalti pretendenti, fata mea va fi a ta!
-Foarte bine! raspunse tanarul. Unde sunt ei?
-Sunt patru. Unul ajunge chiar acum.
Primul petitor avea o sabie uriasa. Tanarul il provoca la duel. Il invinse curand, iar el se retrase umilit. Veni al 2-lea. Tanarul il invinse in scurta vreme. Regele il aplauda. Veni si fiica lui. Tanarul intoarse inelul si o hipnotiza. Printesa se arunca in bratele lui si striga:
-Tata, el este barbatul vietii mele! Doar cu el vreau sa ma marit!
Auzind aceste cuvinte, regele clatina din cap. Nu-i placea aroganta tanarului. Nu-i placea privirea lui. Insa printesa il saruta si il lua cu ea. Atunci veni un sfetnic al regelui, care zise:
-Urasti pe acest om?
-Da! A invins deja 2 petitori. Cum scapam de el?
-Invita-l la un ospat si otraveste-i mancarea! El va muri, iar printesa se va marita cu altcineva mai vrednic.
   In vremea aceasta, tanarul cree din nimic o floare frumoasa si o darui printesei. Apoi, facu ca doi porumbei sa se aseze pe umerii lor. Tanarul si printesa ajunsera in fata casei unui taran. Omul plangea amarnic.
-Om bun, de ce plangi? intreba printesa.
-Maria Ta, pamantul nu a dat rod. Eu si familia mea vom muri de foame iarna aceasta!
  Tanarul zambi. Se uita la campul gol si atinse inelul. Campul se transforma complet. Deveni plin. Roditor. Taranul privi recolta bogata si se pleca pana la pamant in fata celor doi.
(va continua postarile urmatoare)

[ http://1.bp.blogspot.com/-Yt5viWc2Ft4/UMj8plTYJiI/AAAAAAAADmQ/S1Kxwoj3yoc/s1600/lord+of+the+rings.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Stim cum se termina povestea

Alte 2 minute pierdute pe care nu le voi mai recupera...

Tanarul si printesa ajunsera in fata a doi barbati care bateau o femeie. Tanarul facu cateva miscari de lupta si ii ucise. Femeia ii saruta mana. Printesa zambi. Ajunsera in fine la o nunta. Mirele si mireasa erau tristi.
-Ce ati patiti, oameni buni? intreba printesa.
-De ce sunteti tristi? Si tocmai in aceasta zi?
-Nu mai avem vin, se planse mirele.
-Ne pleaca nuntasii! intari si mireasa.
Tanarul zambi. Se apropie de carafele goale de vin si atinse inelul. Vasele fura umplute de vin. Toata lumea ingheta de uimire. Tanarul facu ca vinul sa curga in valuri. Apoi, cauza o ploaie de monede de aur. Nuntasii urmarira uimiti. Unii luau din monezi. Ochii printesei sticleau. Tanarul o saruta din nou. Pe drumul spre casa, un alt pretendent se apropie de ei. Tanarul, cu cateva miscari de lupta, il invinse. Omul pleca umilit. Ajunsera la palat. Un mare ospat ii astepta. Tanarul si printesa se asezara in capul mesei, desi aceasta onoare ar fi trebuit sa revina regelui. Regele zambi insa. ,,ultima ta aroganta!" gandi el. Parintii tanarului navalira in sala de ospat. In spatele lor, garzile ii urmarira gafaind.
-Am incercat sa-i oprim, dar n-am reusit! zise seful garzilor.
-Fiule, opreste nebunia asta!
-Acesti oameni pretind ca sunt parintii lui! zise iar seful garzilor. Tanarul le arunca o privire dura si zise:
-Nu-i cunosc pe acesti oameni!
Parintii tanarului, la auzul acestor vorbe, se retrasera. Garzile plecara. Ospatul continua. Servitorii adusera tava cu paharele de bautura. Regele si sfetnicul sau isi facura semne cu capul. Paharul cu otrava ajunse in fata tanarului.
-In sanatatea viitorului print! zise regele.
-Sa fii fericit cu printesa! intari si sfetnicul.
Toata lumea incepu sa bea. Tanarul lua paharul. Il duse la buze. Bau din el. Regele si sfetnicul il urmarira. Ii sorbeau fiecare miscare. Tanarul incepu sa se clatine. Trupul incepu sa-i tremure. Printesa il privi cu ingrijorare. Regele abia se abtinea sa nu strige de bucurie. Tanarul, cu ultimele puteri, isi atinse inelul. Ca prin minune, toate simptomele incetara. Strigate de uimire. Tanarul se ridica in picioare.
-Asa ma rasplatiti pentru ca am binevoit sa va cinstesc? Nu este o mare onoare ca vreau sa ma casatoresc cu fiica ta? zise el, tintuindu-l pe rege cu privirea. Regele pleca capul rusinat. Tanarul continua:
-Si acum, fie ca cel din spatele acestui atentat sa pateasca ce ar fi trebuit sa patesc eu!
Sfetnicul incepu sa tremure din tot corpul. Cazu mort de pe scaun. Ospatul se termina brusc. Garzile navalira si luara trupul sfetnicului. Tanarul se ridica in picioare. Se teleporta dintre ei.

Propozițiile sunt mult, mult prea scurte și lipsite de esență. Dezvoltă contextul în fraze complete.

Nu am citit toată povestirea pentru că nu mi-a captat atenția.

Edited by namespace, 15 June 2014 - 21:47.

Ce frumos.... total neinteresant.

Las' ca peste muuulti ani poate va ajunge subiect de bacalaureat ca Eminescu, de la a carui disparitie se implinesc azi 125 de ani.

@initiator: Nu te lasa descurajat de parerile celor de pe forum (nici de a mea).

asta e doar teaser (demo)... mai departe cumperi cartea

pe mine m-au obosit abundenta/avalanşa de verbe la perfect simplu

Prima data am crezut ca-i un basm, ceva de genul Fat Frumos din Lacrima de Eminescu, dar cand am citit "teleportare" mi-am dat seama ca viitorul roman va sta la cinste alaturi de Dune si alte carti SF.

Tanarul ajunse in propriul sau palat. Frumusetea si luxul decorului nu se pot descrie in cuvinte. Nu exista cuvinte suficient de frumoase pentru a descrie ce se gasea acolo. Curand, sosi si printesa, cu garzile sale de corp. Se arunca in bratele tanarului. Cei doi erau fericiti. Tanarul o conduse prin salile si gradinile palatului. Ea tremura la vederea plantelor si decoratiunilor. Tanarul se simtea mandru. Cei doi au inceput sa discute. Au poruncit garzilor sa ramana in urma, si ei au luat-o inainte, prin gradina palatului. In vremea aceasta, regele era mohorat. Veni si ultimul petitor. Dupa armura, parea un mare razboinic. Acesta se inchina pana la pamant in fata regelui si intreba:
-Unde este printesa pentru care am venit de peste mari si tari?
Regele chibzui putin si raspunse cu siretenie:
-A fost rapita de unul dintre dusmanii mei. Iti pot arata palatul unde este tinuta prizoniera. Daca o vei elibera, iti voi oferi mana ei si jumatate din imparatia mea!
Razboinicul isi ridica sabia si zise:
-Atunci porunceste armatelor tale sa lupte de partea mea!
   Ultimul petitor si armatele regelui incepura asaltul. Tanarul se plimba cu printesa de mana cand auzi zgomotul bataliei. Isi cree din nimic doua sabii. Una in fiecare mana.
-Sa ne retragem in palat! zise el. Printesa il urma. Inauntru, navali oastea inamica. Tanarul sari in mijlocul luptei. Isi scalda sabiile in sangele dusmanilor. Capetele zburau. Sangele forma rauri. Soldatii isi pierdeau din membre. Atat de rapida era batalia, incat uneori chiar timpul parea ca isi incetineste cursul. Razboinicul sari intre ei. Printesa se ascunse intr-un dulap. Tanarul ucise ultimii soldati. Il infrunta pe ultimul petitor. Dupa o lupta grea. In toiul luptei, acesta zise:
-Elibereaz-o pe fiica regelui si voi suna retragerea!
-Cum adica s-o eliberez? raspunse tanarul cu uimire. Batalia dintre cei doi continua.
-Regele a spus c-ai rapit-o! Da-i drumul sau vei plati cu viata!
Auzind aceste cuvinte, printesa iesi din dulap.
-Am venit aici de buna voie, pentru ca il iubesc! Tata te-a mintit pentru ca nu e de acord ca noi sa fim impreuna!
  Razboinicul se opri din atac. Isi ceru iertare. Cei trei mersera la rege. Petitorul ii zise:
-Nu exista rusine mai mare decat ca un rege sa minta! Din cauza ta, am pierdut o gramada de oameni. Oameni care nu imi erau doar supusi, ci si prieteni buni.
Cu aceste vorbe, razboinicul ii intoarse spatele si pleca.
-Faptele tale n-au facut decat sa ma apropie si mai mult de el! zise si printesa.
Tanarul o lua de mana si plecara. Regele urla de manie. Un alt sfetnic se apropie de el, dar regele zise:
-Orice sfat mi-ai da, se va dovedi inutil!
-Maria Ta, mai exista cineva care...
-Fostul arhiepiscop. Stiu. Viclenia lui nu are rival pe lume. Tot din cauza lui, era sa-mi pierd tronul.
-Stiu. Cand ti-a convins propria sotie ca vrei sa-ti omori familia  doar ca sa ramai cu slujnica aia...
-Si m-a facut sa ma lupt cu propria nevasta. Eram foarte aproape de un razboi civil. De atunci l-am aruncat in temnita!
-Maria Ta! continua sfetnicul. Daca a reusit asta, cu siguranta ca va reusi sa-l opreasca si pe el!
-Nu stiu daca-i o idee buna, dar...
  Regele se ridica de pe tron. Sfetnicul il urma.
Intre timp, la palatul tanarului. Tanarul cree un inel pentru printesa. Apoi, facu un stol de porumbei albi sa zboare pe langa ei.
-Orice ti-ai dori, iti pot oferi! raspunse el zambind.
-Atunci, as vrea sa-mi oferi un lant cu diamante.
Tanarul cree un lant cu diamante si i-l oferi.

Regele intra in inchisoare. Temnicerul descuie poarta dupa poarta. Coboara trepte. Traverseaza holuri. Mai coboara. Temnita deveni intunecata. Veche. Aproape o ruina. Si drumul cobora tot mai mult. Se apropiara de celula arhiepiscopului. Aceasta era in coltul cel mai indepartat.
-Nu vorbi cu el! il avertiza regele pe temnicer.
Temnicerul clatina din cap. Ajunsera in final si la celula arhiepiscopului. Doar cateva lumanari defineau conturul celulei. Temnicerul o descuie. Fostul arhiepiscop isi ridica privirea din pamant. Ii fixa ca un sarpe cu privirea. Regele si temnicerul incepura sa tremure.
-Nu va fie frica de un detinut amarat! zise arhiepiscopul.
-Avem nevoie de ajutorul tau! Regatul si regele tau te roaga sa le oferi sfaturile!
Fostul arhiepiscop afisa un zambet malefic. Avea o privire ce iti ingheta sangele in vene.
-Cum ar putea un biet detinut, fara nicio putere, sa te ajute, Maria Ta? Nici macar nu mai stiu cum arata lumina zilei.
-Cu sfaturi! Cu intelepciunea ta.
-Si daca refuz? Ma vei arunca intr-o temnita mai rea decat asta?
Temnicerul isi scoase sabia si o puse la gatul arhiepiscopului. Regele incerca sa-l opreasca.
-Continua ce ai inceput! Pana la urma, nu eu am nevoie de ajutorul vostru...
Temnicerul isi puse sabia inapoi in teaca.
-Spune-mi ce vrei! zise regele.
-Tot ce am pierdut! zise el, ridicandu-se in picioare. Pozitia mea. Averile mele.
-Tu ai complotat sa ma omori ca sa-mi iei locul!
-Si tu m-ai aruncat aici. As spune ca suntem chit!
Regele accepta. El si temnicerul parasira celula. Intre timp, in gradina palatului, luna isi trimitea razele sale peste cei doi tineri.
-Vrei...sa fii sotia mea? intreba el si cree un inel de logodna in acelasi timp.
-Da!
Tanarul zambi.
-Poate ca tata va fi de acord pana la urma! Judecand dupa ce ai aici, trebuie sa fii vreun mare conducator, nu?
-Sunt si eu un print! spuse tanarul. Printesa zambi. Cei doi intrara in palat. Tanarul facu o ploaie de petale de trandafir.
  Veni si dimineata. Arhiepiscopul, in haine scumpe si cu o suita de servitori, se infatisa inaintea regelui.
-Te-ai gandit la vreun plan?
-Daca ar fi fost vreun mare imparat, cu siguranta am fi auzit de numele lui. Ar fi avut o familie, un neam cunoscut. Si acea avere fabuloasa...asa ceva nu se poate obtine peste noapte, decat daca...
-Decat daca?
-Decat daca e vorba de magie. Ai observat ceva mai deosebit la el?
-Daca stau bine sa ma gandesc, da. Purta un anumit inel...
-Acel inel este sursa puterilor lui. Tot ce are, tot ce reprezinta, este o iluzie.
-Intram acum pe domeniul tau. Spune-ne ce sa facem, si te vom asculta!
Arhiepiscopul zambi.
-Am nevoie de niste hoti priceputi. Si, sa jucam teatru. Sa il facem sa creada ca suntem de acord cu nunta lor!
Regele clatina din cap. Arhiepiscopul pleca.

daca nu vrei sa renunti la perfectul simplu (suna olteneste grav)... fa-ti o favoare si fa o varianta in engleza macar

Motanul007, on 17 iunie 2014 - 15:51, said:

Da, are un final(cred ca mai am 1 postare, doua si se termina). Nu fac misto, nici prin cap nu-mi trece asa ceva!! PS: Din pacate, saptamana asta sunt f. ocupat, asa ca n-o sa prea scriu decat atunci cand o sa pot... Oricum, multumesc tuturor pentru pareri si comentarii!

Fratilor, dar nu aveti deloc rabdare sa cititi o biata poveste? Perfectul simplu e ok in acest gen literar, asa sunt scrise toate povestile. Arhiepiscopul pare un personaj interesant, care ne incita interesul. Asteptam sa vedem de ce e in stare :-) !

trebuie sa existe si un personaj enervant... care-ti vine sa-l strangi ne gat si un personal care actioneaza si se comporta total nenatural

Uite cum l-ati tulburat si nu mai vrea sa scrie continuarea. Huo!

Era cu cateva zile inaintea nuntii. Tanarul se plimba prin palatul sau. Era cu capul in nori. Darama un vas decorativ superb. Se opri. Isi atinse inelul si cree un alt vas, si mai frumos decat cel spart. Apoi, se retrase in camera sa. Adormi zambind. Se lasa intunericul. Hotul angajat de arhiepiscop se strecura pana in camera lui(o camera uriasa, luxos decorata). Hotul lua incet inelul tanarului. Se retrase pe nesimtite. A doua zi, tanarul se trezi. Nimic din luxul dinainte nu mai exista. Era cocioaba de la inceput. Hainele ii erau acum niste zdrente vechi. Tanarul se sperie. Isi cauta inelul. Nu mai era acolo. Iesi din casa saracacioasa. Cazu la pamant. Varsa lacrimi amare. Atunci, arhiepiscopul se apropie de el si zise:
-Totul ti s-a intamplat cand erai singur. Imagineaza-ti daca s-ar fi intamplat asta in mijlocul nuntii!
Tanarul intoarse privirea spre el si zise:
-Tu mi-ai luat inelul!
Arhiepiscopul clatina din cap. Ii arata inelul furat. Tanarul incerca sa il smulga, insa arhiepiscopul era priceput in arta magiei. Il facu incapabil sa se miste.
-Nu te teme, iti voi da inelul inapoi si vei avea tot ce ai avut pana acum! Insa va trebui sa faci ceva pentru mine.
-Ce?
Arhiepiscopul ii dadu inapoi inelul. Si un pumnal ascutit.
-La petrecerea de nunta, te vei apropia de rege si il vei ucide cu acest pumnal. Am vazut ca ai abilitati numeroase. Cu siguranta nu iti va fi dificil sa-l ucizi si sa te retragi. Nevazut. Nebanuit de nimeni.
-Si daca refuz?
-Am reusit sa-ti fur inelul odata. Ce te face sa crezi ca nu voi reusi chiar in ziua nuntii? Atunci, toti vor afla despre inselatoria ta! I-ai mintit pe toti!
Arhiepiscopul se retrase discret. Tanarul isi puse inelul pe deget. Transforma cocioaba din nou intr-un mare palat. Tanarul tremura. Cazu pe ganduri. Se uita la pumnal. Apoi la inel. ,,Nu sunt un ucigas!" gandi el. ,,Dar atunci toti vor afla cine si ce sunt!". Tanarul alerga prin palat in cautarea parintilor sai. ,,Ei sunt intelepti, ma vor sfatui ce sa fac acum!" gandi tanarul. Nu ii gasi nicaieri. Dadu peste un servitor. Il intreba despre parintii sai.
-Maria Ta, ai poruncit ca parintii tai sa fie izgoniti de aici! Ai spus ca te fac de rusine, ca nu sunt vrednici sa stea langa tine, pentru ca nu ti-au oferit nimic in viata!
Atunci tanarul incepu sa planga amarnic. Se caia pentru faptele si vorbele sale. Insa era prea tarziu. Nunta urma sa aiba loc chiar in ziua urmatoare.
Veni si ziua nuntii. O armata de slujitori ai regelui veni la palatul tanarului. Un mare grup de curteni, inalti demnitari si servitori aparura la palat. Tanarul fu urcat, cu alai, intr-o trasura superba. Merse cu mare alai la palatul regelui. Acolo, fu intampinat de familia regala. Toti se prefaceau veseli. Chiar regele il imbratisa si ii zise:
-Ma bucur ca, dintre toate printesele din lume, tu ai ales-o tocmai pe fiica mea! De astazi, te consider ca pe fiul meu!
Tanarul clatina din cap si zambi. Ajunsera si la catedrala impunatoare. Acolo, o intalni pe viitoarea lui sotie. Nunta urma sa fie oficiata tocmai de arhiepiscop. Acesta ii arunca tanarului o privire plina de inteles. Apoi, incepu si continua ceremonia de nunta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Ceremonia decurse normal. Printesa nu avea ochi decat pentru tanar. Apoi, nuntasii se retrasera la palatul tanarului, dupa cum fusese stabilit dinainte. Era chiar ideea tanarului, dornic sa-si impresioneze, si chiar sa-si umileasca viitoarea familie, prin bogatia si luxul sau care erau de zeci de ori mai mare decat cele ale regelui. Petrecerea incepu. Era muzica, dans, veselie. Numai tanarul parea ca nu se bucura de nimic. Era bantuit de ganduri adanci. Chiar printesa il lua de mana, se uita in ochii lui si intreba:
-Iubirea mea, de ce esti trist tocmai in aceasta zi? Ce ganduri te preocupa?
Tanarul nu raspunse. Regele si suita lui se amestecara printre nuntasi. Arhiepiscopul se apropie de tanar si ii sopti:
-Acum e momentul!
-Nu! zise el.
-Ai cinci minute, apoi totul se va afla!
Arhiepiscopul se retrase, amestecandu-se printre alti nuntasi. Tanarul alerga spre printesa. Dadu la o parte diferiti nuntasi care ii intoarsera niste priviri aspre. Prabusi tavi cu mancare. Ajunse la printesa si, gafaind, zise:
-Trebuie sa-ti marturisesc ceva!
Prea tarziu. Hotul smulse inelul. Ca prin farmec, hainele tanarului devenira zdrente. Palatul se dezintegra. Se transforma in cocioaba. Nuntasii ingroziti, incepura sa fuga care incotro, nestiind ce se intampla. Printesa, regele si arhiepiscopul ramasera pe loc. La fel si cativa nuntasi mai curajosi, garzile regelui si niste servitori.
-Ce inseamna asta? intreba printesa. Ce vrajitorie a determinat toate astea?
Arhiepiscopul arata tuturor inelul si zise:
-Aceasta este sursa vrajitoriei! Cu acest inel v-a mintit pe toti! Printesa incepu sa planga.
-Deci totul...a fost o minciuna? Palatul? Bogatia ta? Cu ce altceva m-ai mai mintit?
Tanarul incerca sa se apropie de ea, insa fu respins. Tanarul arata spre arhiepiscop si striga:
-Poate ca eu am mintit, insa acest om incearca sa il ucida pe rege! Afland despre inel, mi-a oferit un targ: El va pastra tacerea daca accept sa il ucid pe rege!
Arhiepiscopul incepu sa rada:
-Inca il mai credeti, dupa ce v-a inselat in halul asta? Maria Ta, daca voiam sa te ucid, te asigur ca nu as fi avut nevoie de un mincinos ca asta sa m-ajute!
-Iata, fiica mea, cu cine voiai sa te mariti! Ai fi trait o viata in minciuna!
-Da, tata, ai dreptate! Sa-ti fie rusine ca ti-ai batut joc de sentimentele mele!
-Nuu, te iubesc cu adevarat! Chiar daca nu sunt bogat, sa stii ca...
Printesa clatina din cap si raspunse:
-Iti inchipui ca mai pot sa cred ceva din ce imi spui?
Tanarul isi lasa capul spre pamant. Printesa ii arunca inelul.
-Refa-ti palatul! Traieste din nou in minciunile si iluziile tale, vad ca-ti place! ii zise regele, apoi se retrase. Printesa, arhiepiscopul, si restul oamenilor plecara. Tanarul izbucni in plans. Nu ii mai venea sa-si puna inelul. Astepta sa treaca timpul. Isi lua o coaja de paine si porni in cautarea parintilor lui. Colinda lumea in lung si-n lat. Obosit si plans, ii gasi intr-o pestera, in varf de munte. Erau murdari si flamanzi. Tatal ii arunca o privire ucigatoare. Tanarul alerga la ei, se arunca in genunchi si striga:
-Parintii mei iubiti, imi cer iertare pentru tot! Pentru purtarea mea nebuneasca! Pentru ca nu v-am fost recunoscator pentru tot ce ati facut pentru mine! Aveti mila de mine, fiul vostru netrebnic!
Vazandu-l asa plans, parintii il imbratisara. Tanarul isi puse inelul si facu sa apara o masa calda. Tanarul le povesti tot ce s-a intamplat.
-Din cate vad, situatia e grea pentru tine! Daca incerci sa discuti cu ei, vor refuza.
-Atunci, ce sa fac?
-Tu chiar vrei sa fii cu printesa asta? intreba tatal tanarului.
-Neaparat! Nu pot cu niciun chip sa renunt la ea!
Tatal ofta adanc.
-Exista o singura sansa! Doar una singura. Ai spus ca arhiepiscopul a vrut sa te foloseasca pentru a-l ucide pe rege.
-Corect!
-Nu cred ca va renunta la acest plan doar pentru ca nu mai esti tu sa-i slujesti ca unealta! zise si mama tanarului.
Tanarul se ridica in picioare, presimtind ce urmeaza sa auda.
-Singura sansa ca sa ii salvezi, sa le recastigi increderea si sa dovedesti ca nu ai mintit in toate privintele este sa-l ucizi pe arhiepiscop! zise tatal.
Se lasa o tacere adanca.