Cum alegeti limba straina de invatat pentru copil?

Citat

Daaa!Pe forumurile romanesti m-am obisnuit sa fiu pusa la zid pentru ca sint o mama criminala ca mi-am dat copiii la meditatii din fasa.

Citat

Te inseli.
Fi`mea la 5,ani jumate vorbeste corect gramatical(limba materna).

Nero-d, pe 25 noiembrie 2013 - 07:17, a scris:

Marginalizezi discutia la extreme.

asa este dar doar pentru ati zugravi situatia reala
incearca sa obtii o explicatie, o descriere de la un copil... din care sa intelegi si tu ceva... la modul serios...

Nero-d, pe 25 noiembrie 2013 - 07:59, a scris:

La modul serios am spus deja mai sus.tu o dai,ba in limba materna,ba limba straina,ba ce invata la scoala,ba nu intelege ce scrie in ziar sau nu stiu cit la suta din vocabular.Ca sa ajungi la tina trebuie sa strabati calea pas cu pas.
Fi`mea nu invata engleza la gradi ci este actitivate extra la centru de engleza,si tot engleza i-a fost introdusa si la centru meditatii.Am spus mai sus,nu poate sa tina o conversatie dar intelege/scrie/formeaza cuvinte si propozitii scurte.Concluzia este;Se poate.Si prima limba aleasa ar trebui sa fie engleza in cazul in care nu locuiesti intr-o tara nativa(engleza).A explicat Adijapan de ce este importanta engleza.

Editat de Ulpiatraiana, 25 noiembrie 2013 - 08:17.

Nero-d, pe 25 noiembrie 2013 - 06:39, a scris:

În condițiile în care se învață limba străină în majoritatea grădinițelor (indiferent de țară) aveți dreptate. Copiii învață trei cuvinte și un cîntecel. Asta nu e limbă, ci memorare, practic pierdere de vreme. Prin aceeași experiență am trecut și eu în grădiniță. Cică făceam franceză, dar de atunci nu mai rețin decît un singur cuvînt (journal, l-am ținut minte pentru că l-am asociat cu telejurnalul nostru) și o bucățică dintr-un cîntec („Un éléphant se balançait...”).

În schimb dacă imersezi copilul mic într-un mediu în care se vorbește o altă limbă va reuși garantat să o învețe la fel de bine ca pe o limbă maternă. Dar asta presupune cîteva lucruri importante:

- Adulții care transmit limba să fie vorbitori nativi sau măcar să vorbească limba la un nivel superb, indistinctibil de nativi.

- În acel mediu să fie și alți copii de vîrstă apropiată, cu care să existe nevoia de comunicare, iar comunicarea să se facă numai în limba dată.

- Imersarea să dureze suficient de mult, în orice caz mai mult de un an.

Nu are importanță că deocamdată copilul nu știe multe. Nici cînd învață limba maternă nu știe mare lucru. Miracolul limbii este că înveți simultan și limba, și informațiile care se transmit prin intermediul ei.

Nero-d, pe 25 noiembrie 2013 - 06:39, a scris:

Dumneavoastră garantați, dar de fapt nu e adevărat. Limba maternă nu o poți uita (excludem accidentele cerebrale). În cel mai rău caz unii indivizi pot ajunge să nu mai știe cum se zice la una sau alta, dar baza limbii se păstrează. Sigur, există unii care pretind că după cîteva luni de trăit printre francezi, de exemplu, au uitat complet limba română (am întîlnit o astfel de persoană). Sau există fotbaliști care se întorc din Italia cu un puternic accent italian. Dar asta nu înseamnă uitarea limbii.

Și o știu și pe pielea mea. Sînt plecat din țară de peste 10 ani și multă vreme singurul contact cu româna a fost de cîteva minute pe lună prin telefon și cîteva zile pe an în scurte vizite în țară. Și totuși nu numai că nu simt nici un semn de uitare a limbii, dar rudele și prietenii îmi spun că n-am nici un fel de accent străin.

Așadar trebuie să vă verificați din nou teoriile cu privire la limbă.

Tipiric, pe 25 noiembrie 2013 - 06:46, a scris:

Nici vorbă. Copilul nu are nevoie să cunoască mai întîi bine o limbă pentru a învăța o alta. Asimilarea a două sau chiar trei limbi materne simultan e ceva firesc în comunitățile multilingve. (Da, toate trei se cheamă materne, chiar dacă mama nu vorbește decît una din ele.) Fiecare limbă se învață de la început, cu gramatica ei, așa cum învățăm noi limba maternă, adică în primii cîțiva ani de viață, fără lecții și teorii gramaticale, fără memorare de liste de cuvinte și fără exerciții grilă.

Iar asta nu reprezintă pentru ei nici un stres suplimentar. Nu știu de unde scoateți ideea unui stres „colosal”.

Tipiric, pe 25 noiembrie 2013 - 06:46, a scris:

Iertați-mă, nu vă cred. În afară de cazurile patologice sau de copiii crescuți în izolare de societate, orice copil asimilează cel puțin o limbă maternă. Cei crescuți în medii multilingve asimilează două sau mai multe limbi fără să le amestece. Asta cu amestecatul e o teamă a adulților care nu știu mare lucru despre limbi. Sigur, în mediile multilingve se poate întîmpla să nu știi cum se zice la x într-una din limbi și atunci să folosești un cuvînt din altă limbă, dar asta nu e amestecare a limbilor, ci rezolvarea unei probleme punctuale de comunicare.

Și eu știu o mulțime de cuvinte japoneze pe care nu le pot traduce în română, pentru că noțiunile denumite de ele nu există în spațiul cultural românesc. Dacă îi spun altui român din Japonia că „Am primit prin takkyuubin două kile de shibugaki” el înțelege exact ce-i spun, dar românii în general nu. Iar asta nu înseamnă că am amestecat limbile, ci că mesajul meu e destinat unuia care înțelege termenii și contextul, la fel ca, de exemplu, textul unui articol științific dintr-un domeniu îngust, pe care 99% din români nu l-ar înțelege.

Pe de altă parte e drept că mulți copii, tineri și adulți se exprimă îngrozitor de prost și neinteligibil în limba lor maternă, fără să putem da vina pe interferența altor limbi.

andreic, pe 25 noiembrie 2013 - 00:55, a scris:

Exercitiu mental, fara finalitate. Eu as prefera sa exersez cu folos. Frantujii vorbesc engleza. Iar engleza nu este o limba oarecare. Mi-ai exemplificat tarile in care engleza este limba natala, dar la momentul actual, muuult mai multi oameni o vorbesc ca limba straina. Chineza nu va ajunge niciodata limba mondiala. A pierdut prea mult timp fiind inchisa. Chinezi invata engleza. Ar fi un atu sa le cunosti limba, dar un atu numai individual. Practic, sa le cunosti graiul, nu e musai. Orice chinez care face comert direct in alta tara, invata limba tarii respective.

AdiJapan, pe 25 noiembrie 2013 - 08:25, a scris:

Stresul colosal pentru un copil e ceea ce fac multi parinti habotnici: pe langa scoala ii duc la taspe meditatii (meditatii la engleza, meditatii la matematica, meditatii la muzica, meditatii la....). Un copil trebuie sa invete dar trebuie sa mai aiba si copilarie, iar o copilarie completa nu e aia petrecuta numai pe scaun cu nasul in carti.
Ma refer la aspectul asta:

Ulpiatraiana, pe 25 noiembrie 2013 - 02:43, a scris:

River_Song, pe 25 noiembrie 2013 - 06:50, a scris:

Pana si lingvistilor de profesie cu multi ani de experienta in spate le mai scapa cate o greseala gramaticala din cand in cand si au unele nedumeriri asupra unor aspecte ale limbii respective. Perfectiunea nu exista niciunde daramite la un copil pentru care procesul de invatare nici nu s-a terminat.

Editat de Tipiric, 25 noiembrie 2013 - 14:30.

Tipiric, pe 25 noiembrie 2013 - 14:29, a scris:

A, sigur, dacă învățarea limbii străine se face stînd pe scaun cu nasul în cărți atunci nu e bine, mai ales dacă copilul ar vrea de fapt să facă altceva. Dar la grădiniță nu așa trebuie predată limba străină, ci prin jocuri, povești, stat de vorbă etc., adică aproximativ la fel cum se învață și limba maternă. Iar în cazul ăsta nu e nici un stres pentru copil.

Tipiric, pe 25 noiembrie 2013 - 14:29, a scris:

Perfecțiunea în vorbirea unei limbi nu este nivelul la care nu mai faci nici o greșeală gramaticală, ci nivelul la care nu se mai distinge nici o diferență față de vorbitorii nativi ai acelei limbi. Copiii ating cu ușurință nivelul ăsta dacă încep devreme, să zicem pe la 3 ani, și sînt imersați în mediul acelei limbi, dar adulții nu-l ating decît în cazuri rarisime.

AdiJapan, pe 25 noiembrie 2013 - 08:25, a scris:

Sunt curios ce se întâmplă în cazul copiilor cu părinţi care stăpânesc bine limba engleză (dar departe de nivelul nativ), iar mediul cu copii de vârstă apropiată să fie înlocuit de filme/desene animate, iar mai târziu de calculator cu soft în engleză, internet, eventual cărţi în engleză. Dacă rezultatul e un adult care înţelege tot, dar se exprimă greoi şi cu accent puternic, tot e bine faţă de reţeta cu (ne)învăţatul la grădiniţă, şcoală şi prin meditaţii.

Editat de Rabbit, 25 noiembrie 2013 - 16:48.

Deci mai bine e sa fii un adult care intelege, dar de-abia leaga doua vorbe decat un adult cu fluenta buna? Pentru ca-n primul caz, n-ai facut efort, iar in al doilea, da?

Evident că e mai bine să fii un adult cu fluenţă bună, dar, ca copil, nu poţi face rost la comandă de părinţi care să ştie engleza la nivel de nativ şi nici de tovarăşi de joacă pe maidan vorbitori de engleză. Învăţarea organizată a unei limbi străine nu face decât să-ţi pompeze informaţii de proastă calitate sau greu asimilabile la acea vârstă. Poate fi utilă pentru completarea unor cunoştinţe dobândite în frageda copilărie, dar nu poţi ajunge să cunoşti bine limba respectivă exclusiv pe baza celor învăţate în şcoală decât dacă eşti pasionat de învăţarea acelei limbi. Faptul că ulterior eşti expus involuntar la ea, precum se întâmplă în cazul englezei (filme, internet etc) ajută în mică măsură dacă ai trecut de o anumită vârstă. Chiar dacă eşti studios şi urmezi mai departe o facultate de profil, eventual într-o ţară vorbitoare de engleză, un nativ se va prinde după 3 cuvinte că eşti străin.

Editat de Rabbit, 25 noiembrie 2013 - 17:32.

Tu cate limbi straine vorbesti, Iepure?

Nici una la un nivel superb, dacă asta te preocupa.

Cate carti despre achizitia limbii ai citit? Pe ce te bazezi cand afirmi unele lucruri atat de categoric?

Pe mine m-a interesat subiectul si m-am documentat cat de cat. Ce sustii tu acolo e incorect, dovedit si la nivel teoretic si practic.

Aştept cu interes dovezi care să-mi demonstreze că greşesc.

Io cind va spun ca bateti cimpii
Avem mai jos exemplu de individ care, pina la a ajunge sa vorbeasca "la un nivel superb" vreo limba straina, apropo de postul 66, ar fi bine sa priceapa macar la un nivel multumitor o discutie in prorpria cotcodaceala materna. Aka ce intreaba unul sau altul si ce pricepe mnealui

Nero-d, pe 24 noiembrie 2013 - 23:42, a scris:

Rabbit, pe 25 noiembrie 2013 - 00:04, a scris:

La gradinita este caz particular, iar in copilarie este la modul general, bah. Ala te-a intrebat in mod special de gradinita, bah

superior, pe 25 noiembrie 2013 - 00:14, a scris:

Rabbit, pe 25 noiembrie 2013 - 01:05, a scris:

Bah, ala a intrebat foarte clar daca se poate invata daneza cunoscind engleza. Vai de priceperea ta, bah

Rabbit, pe 25 noiembrie 2013 - 20:42, a scris:

Ti-am spus deja ca stiu 4 copii care sunt bilingvi. Sunt si pe forum destui transilvaneni care vorbesc maghiara curent. In rest, sunt sute de carti despre subiect, indrazneste.

River_Song, pe 25 noiembrie 2013 - 21:25, a scris:

Iar tu fie n-ai priceput ce a vrut el sa spuna, fie incurci situatia de a fi bilingv cu invatarea unei limbi in cadru organizat, dar in ore disparate la gradinita sau la scoala. Prin ore disparate nu se devine bilingv, iar asta ti-o spune chiar un bilingv. Fix asta afirma si el. A vizita o gradinita pentru etnici este cu totul alta mincare de peste. Initiatorul topicului n-a specificat varianta asta, singura de altfel prin care un copil poate invata o limba in plus in cadru organizat. Alta situatie viabila, specificata clar si corect de userul "Iepure", este cazul in care un copil se-nvirte intre nativi si absoarbe prin imersiune. Este valabil de altfel chiar si pentru adultii "fortati" la o astfel de situatie. La asa ceva am asistat pe viu in decursul anilor atit in ce priveste copiii, cit si adultii.
Daca n-ai fost educat bilingv, poti sa tragi pe nas cite carti vrei, ca tot n-o sa "simti" mecanismul care sta in spate.

Cred ca engleza ar avea prioritate. Desi este drept ca limbile se prind mai usor cand sunt mici si ca ar fi mai usor (teoretic) sa invete germana de mici - o limba relativ greu de invatat de adulti dar nu imposibil. Problema e alta: daca invata germana de mic, copilul va fi privat de engleza o buna perioda de timp. Insa engleza este cea care ofera accesul la o cantitate extrem de vasta de informatii. De asemenea, desi e mult mai usor de inceput engleza decat cu germana, atingerea unui nivel avansat de engleza e o chestie destul de dificila. Multi elevi de liceu, desi invata engleza de multi ani, nu o stapanesc suficient cat sa invete la alte obiecte din carti in engleza (lucru asta e frecvent intalnit pe aria de programare unde li se recomanda carti in engleza iar ei spun ca vor in romana). Lucru care sugereaza ca in scoala nu prea se invata limbi straine cum trebuie (de fapt din pacate e valabil pentru majoritatea materiilor). Stiu si eu asta pe cont prorpriu ca am invatat engleza de nivel serios abia dupa ce am terminat liceu, din niste manuale incomparabil mai bune cu ce faceam la scoala.