Credință și Adevăr

zerobitsunt, on 26 iulie 2013 - 10:06, said:

Unde scrie că eşti captiv şi trist (experienţă personală nu basme) dacă îl vinzi ?

genius, on 27 iulie 2013 - 08:21, said:

Sufletul nu se poate vinde.
Numai lucrurile care aparțin lumii acesteia se pot vinde.
Iar Satan, care chipurile cumpără suflete este o minciună a creștinismului catolic:

1. Satan nu este un nume.
2. Satan este o caracteristică care înseamnă “a nu fi de acord” sau “a fi împotrivă”.
În Iov 1:6 se spune
Fiii lui Dumnezeu (referinţă la îngeri) au venit intr-o zi de s-au infăţişat înaintea Domnului.
Şi a venit si Satana, (cel ce nu a fost de acord - în ebraică - nu demon) in mijlocul lor.

De fapt aici este vorba despre unul dintre îngerii care nu a fost de acord
(în ebraică înseamnă satana) cu afirmaţia Zeului paradisului cum că Iov ar fi o persoană absolut ideală.
Povestea nu spune că așa zisul Satana ar fi fost împotriva Zeului Paradisului,
sau că ar fi vrut să cumpere sufletul lui Iov
ci că nu a fost de acord cu afirmația Zeului că Iov ar fi așa de bun fără Motiv.
De aceea îi propune să fie pus la încercare.

In povestea lui Iov, acest fiu al Zeului Paradisului supranumit Satan,
nu este deloc pe postul celui ce vrea sa-l dea jos de pe tronul Său pe Zeul Paradisului.
Acest Satan nu are nimic de a face cu monstrul prezentat de creştinism
în persoana inventatului Lucifer - Luceafărul în română,
aşa zisul înger de lumină care chipurile vrea sa-l dea jos pe Dumnezeu
şi să-şi pună scaunul mai sus ca El
(invenție bazată pe interpretarea distorisionată prin ruperea din context a celebrului Isaia 14.12-15).

Acel înger, în istoria lui Iov, Satanul (Cel ce nu fusese de acord)
acţionează conform instrucţiunilor primite de la Zeul lui Izrael
adică e ascultător.
Căci celui ce nu a fost de acord (satana) cu afirmațiile Zeului lui Izrael
i se dă voie să-l pună pe Iov la incercare;
iar încercarea a fost făcută conform limitelor impuse de Zeul lui Izrael.

Cu alte cuvinte acel înger ascultător (satanul) descris în povestea lui Iov ,
nu are nici un caracter malefic, nihilist sau ateist, cum e prezentat de creștinism.
În istoria lui Iov nu se spune că acel înger ar fi avut nişte planuri insidioase contra Zeului Paradisului,
sau împotriva lui Iov, (aceste lucruri şi le doresc creştinii să le vadă).


Îngerul care nu a fost de acord (satana) fiind convins că Iov nu se abătea de la rău,
pentru că acesta se temea de Zeul tribului lui Izrael să nu-i ia bogăţiile pe care le avea,
adică pentru că era materialist,
îi propune Zeului Paradisului să-l pună la încercare pe Iov.

9. Si Satana a raspuns Domnului: "Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?
10. Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui si tot ce este al lui? Ai binecuvantat lucrul mainilor lui, si turmele lui acopera tara.
11. Dar ia intinde-Ti mana si atinge-Te de tot ce are, si sunt incredintat ca Te va blestema in fata."

Şi Domnul lui Izrael a vrut să vadă dacă este aşa, sau a vrut să arate că nu este aşa:

12. Domnul a zis Satanei: "Iata, iti dau pe mana tot ce are, numai asupra lui sa nu intinzi mana."
Si Satana  a plecat dinaintea Domnului.

Ce sentiment îl lega pe Iov de Dumnezeul lui Izrael? Sentimentul de teamă, nu de iubire:

"Ai vazut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pamant.
Este un om fara prihana si curat la suflet, care se teme de Dumnezeu si (de aceea) se abate de la rau."

După cum s-a văzut în continuare, Iov se temea atât de tare,
că orice ar fi făcut cu el, nu ar fi a spus un cuvânt împotriva Lui.
Ar fi fost mai degrabă „normal” să-l spună, căci Iov se afla într-o situaţie disperată.

Iov a fost prezentat pentru a statua un exemplu de urmat și de aici morala istoriei lui Iov
-  tribul lui Izrael trebuie să se teamă de Zeul lor, şi
- după modelul lui Iov să îndure orice s-ar întâmpla cu ei, şi până la urmă vor fi câştigaţi.

Povestea nu are de-a face
◾nici cu predicare iubirii de Dumnezeu, care este o treaptă superioară a religiozităţii şi
◾nici cu prezentarea inventatului Îngerul de Lumină din Isaia care a fi acest înger din istoria lui Iov,
fiara şi "şarpele din geneză" care chipurile vrea să-l detroneze Dumnezeul lui Izrael.

Trebuie să nu uităm niciodată că prorocii evrei nu au dat niciodată vina pentru nenorocirile
prin care treceau pe inventatul Lucifer al creştinismului, alias Satan.
Toate nenorocirile erau date de propriul lor Zeu tribal, aşa spun prorocii lor.

Iov însuşi în lamentările sale nu se referă la nici un Satan,
care ar fi responsabil pentru nenorocirile sale,
ci se abţine să nu-l insulte pe …Zeul tribal pentru ceea ce se întâmplă,
căci în credinţa evreiască iniţială atât nenorocirile cât şi lucrurile bune
vin de la Zeul lor propriu, conform comportamentului fiecăruia.

„Câte greşeli şi câte păcate am făcut? Dă-mi pe faţă călcarea mea de lege şi păcatul meu.”

Iov, sau cei cu care vorbeşte nu fac nici cea mai mică aluzie
că Satan ar fi persoana notorie care ar fi cauza nenorocirii sale.

19:4-13 Chiar dacă ar fi adevărat că am păcătuit, greşeala mea este pe capul meu.
Iar dacă voi vă faceţi tari şi mari împotriva mea şi-mi scoateţi ochii cu ticăloşia mea,
Să ştiţi că Dumnezeu este Cel ce mă urmăreşte şi că El m-a învăluit cu laţul Său. ...
El a astupat calea mea, ca să nu mai trec pe ea, şi a acoperit cu beznă toate drumurile mele.
M-a dezbrăcat de mărirea mea şi mi-a smuls cununa de pe cap.
M-a dărâmat de jur împrejur şi sunt în ceasul morţii şi nădejdea mea a scos-o din rădăcină ca pe un copac.
Aprins-a împotriva mea mânia Sa şi m-a luat drept duşmanul Său.
Hoardele Sale sosesc grămadă, îşi fac drum până la mine şi pun tabără de jur împrejurul cortului meu.
A depărtat pe fraţii mei de lângă mine şi cunoscuţii mei îşi întorc faţa când mă văd.

Iar când Zeul lui Izrael vorbeşte în cele din urmă cu Iov,
acesta nu spune nici un cuvânt despre existenţa unui înger Lucifer,
chipurile “vestitul” Satan care ar fi de vină pentru ceea ce s-a întâmplat

40:6;8 Atunci Domnul a vorbit cu Iov, din mijlocul furtunii şi a zis:
Poţi tu cu adevărat să găseşti cusur judecăţii Mele? Şi Mă vei osândi pe Mine, ca să-ţi faci dreptate?
Este braţul tău ca braţul lui Dumnezeu? Şi glasul tău este, oare, tunet, precum este glasul Lui?...

madhukar, on 26 iulie 2013 - 22:20, said:

stiinta are nevoie de dovezi. credinta nu, ca deaia e credinta
un orb care merge pe strazi NU STIE CA VA AJUNGE LA DESTINATIE
un orb care merge pe strazi CREDE CA VA AJUNGE LA DESTINATIE
omenirea NU STIE daca "lumea" va mai dura inca 1000 de ani
omenirea CREDE ca "lumea" va mai dura inca 1000 de ani

cearta-te cu ei pe carti
eu sunt aici sa-ti dau temelie. lucruri fundamentale
ti-e frica de cuvantul CREDINTA
de ce? esti un fariseu ieftin cu carti?
nu stiai ca indiferent in ce tzara te nasti tot un singur Dumnezeu ai?
pune-te si unifica toate religiile+toata stiinta
iti va rezulta ca Iisus Hristos e Fiul lui Dumnezeu
nu mai spune tampenii

zerobitsunt, on 27 iulie 2013 - 13:52, said:

Ai dreptate. Neștința = Credința nu are nevoie de dovezi, că de-aia e neștiință.

Reține că totuși creștinii își bazează credința pe următoarele dovezi
neconcludente
- propriile scrieri inventate, așa numitul Nou Testament (al omenirii!)
- interpretări distorsionate ale unor texte rupte din context din Tanakul evreiesc,
care chipurile demonstrează autenticitatea inventaților Isus și Satan, etc...
nu pe credință.

Iar credința că ajungi în împărăția cerurilor dacă crezi că Isus
s-a jertfit pentru tine este neștiință,

pentru că dovezile pentru această afirmație
care nici măcar nu aparține Isusului din cele 4 evanghelii ale curentului catolic
aparțin inventatului Pavel al epistolelor creștinilor catolice de la mijlocul secolului al doilea.

madhukar, on 27 iulie 2013 - 16:43, said:

1.inversu credintei este NECREDINTA
inversu nestiintei este STIINTA

credinta este EXTENSIA STIINTEI
asa cum
imaginatia este EXTENSIA RATIUNII
asa cum
iubirea este EXTENSIA CONSTIINTEI
vezi desenu de mai jos:
[ http://s8.postimg.org/3vw7cyvol/image.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]
sfera stiintei creste prin credinta

2. Testamentele(vt,nt) sunt ale Parintilor si sunt date copiilor

zerobitsunt, on 27 iulie 2013 - 17:39, said:

Da, știința este ne-credință
Cel care are  știință, nu mai are nevoie să creadă, el știe.
Iar  Ne-știința este credință
Cel care nu știe, crede.

zerobitsunt, on 27 iulie 2013 - 17:39, said:

Da, Păriinții minciunii. În acest sens există mute evidențe.
Iată ceva despre Evanghelii (poți vedea și șirurile despre Epistolele lui Pavel și Petru)

Istoria creării așa ziselor 4 evanghelii ale curentului catolic arată că Isusul catolicilor
este o invenție târzie care nu se potrivea cu Isusul descrierilor gnostice inițiale,
drept pentru care ele au și fost distruse cu tot cu cei ce se aflau în spatele acestora.
Asta nu are nimic de-a face cu ateismul.

Prima menţiune a numelor sau titlurilor celor patru “Evanghelii” a fost făcută începând cu 182 e.c.
când apar pentru prima dată in literatura ecleziastă sub numele de “Evanghelii” în conformitate cu … Marcu, etc.
Imposibilitatea pretenţiei că cele patru “Evanghelii” au circulat fără a fi definite şi anonime în biserici
timp de un secol şi jumătate este combătută de mai multe dovezi.

“Dovada” furnizată despre “Evanghelia în conformitate cu Marcu”, a cărei “istorie” insă este înregistrată …
300 de ani mai tarziu și de aceea este nedemnă de încredere
si privită doar ca un act politic, de legitimare a unor scrieri ne-autor-izate.
Cel care după 300 de ani descrie istoria “Evangheliei în conformitate cu Marcu”,
este episcopul Eusebius în celebra sa Istoria Bisericii.

El susţine, fără însă a aduce nici o dovadă, că Petru predicând în Roma, l-a avut pe Marcu ca discipol şi însoţitor.
De asemenea Eusebius susţine că lumea (“citită”) a acelor timpuri vroia o înregistrare scrisă a discursurilor lui Petru
si de aceea Marcu ar fi inregistrat în scris acele discursuri; ceea ce de asemenea este foarte puţin credibil,
pentru că este exagerat să crezi că discursurile lui Petru, dacă ar fi ţinut asemenea discursuri,
ar fi fost doar ceea ce este astăzi scris în “Evanghelia în conformitate cu Marcu”.

Acelasi Eusebius pretinde apoi, că “Evanghelia în conformitate cu Marcu” trebuie să fi fost în mod public dată bisericilor din Roma,
în jurul anului mortii lui Petru (64-67 e.c.), moment în care ea trebuie să fi fost parafată cu sigiliul ... Duhului Sfant,
purtând din chiar acel moment ampreta divinităţii, spunând că Petru şi-ar fi dat binecuväntarea pentru pretinsele scrieri ale lui Marcu.
Această poveste a Episcopului Eusebius este considerată o fraudă și datorită faptului că autorul așa ziselor epistole ale lui Petru
nu face nici un fel de aluzie la nemaipomenitele fapte şi … învăţături ale lui Isus, prezentate chipurile lui Marcu.

Prin extrapolarea acestei invenţii, s-a declarat că în mod similar “trebuie să se fi întâmplat”
si cu celelate trei “Evanghelii”, adică au fost inspirate ..de Sfăntul Duh.
Faptul că descrierile lui Eusebius nu sunt adevărate este încă o dată evident, prin faptul că
marele papă Clement I, care se presupune ca a murit la sfârşitul primului secol,
nu pomeneste de nici o “Evanghelie după Marcu” sau Petru.

În Enciclopedia Catolică se spune că : “ El nu a citat niciodată “Noul Testament”
si deşi foloseste zicale de-ale lui Isus, el nu a făcut-o niciodată în limbajul « Evangheliilor ».

Timp de un secol si jumătate, nu există nici o menţionare a celor patru “Evanghelii”
ale curentului catolic care sunt acceptate astăzi ca şi canonice,
Evanghelii despre care nu se spune nici un cuvănt în tomurile primilor Părinti ai Bisericii lui Isus,
care ar fi trebuit să fi fost pomenite, dacă ar fi fost considerate divine sau apostolice ... sau ar fi existat.

De asemenea papi care trăiseră înainte de acea dată, şi care sunt consideraţi precursori
a ceea ce mai tărziu se va autointitula, in mod megaloman, biserica catolică (universală) cum ar fi Petru si Clement I,
ar fi fixat „inalterabil” divinitatea si canonicitatea celor patru „Evanghelii” ...
dacă ar fi existat acele „binecunoscute lucrări” ale „sfintilor apostoli”.

Aparitia subită, la o anumită dată târzie, a unui document anterior necunoscut,
ca în cazul celor patru evanghelii ale curentului catolic,
care apoi este atribuit unei date în trecut, cănd nu este nicăieri pomenit,
si astfel atribuit unui autor care a trăit cu mult înainte, este semnul sigur al fraudei.

Edited by madhukar, 27 July 2013 - 20:25.

madhukar, on 27 iulie 2013 - 20:23, said:

1. NU. stiinta creste prin credinta.
2. ai tai sunt mincinosi. cu zeii vostrii inventati

zerobitsunt, on 27 iulie 2013 - 20:36, said:

1. Știința materialistă,
crește din credință (neștiință), că nu are altceva din ce să crească.

2. Știința transcendentală
nu crește, ea fiiind revelată
Șabda, sau șruti (scrierile revelate), sunt acceptate ca evidenţă autentică,
pentru că nu este influenţată de cele patru defecte ale condiţionarii materiale

3. Știința  creștină ...
nu există,
nu există decât credința (neștiința)...
iar credința creștină crește...de nu mai ajunge la știință.

zerobitsunt, on 27 iulie 2013 - 20:36, said:

Te rog să aduci dovezi pentru a le analiza.

Edited by madhukar, 27 July 2013 - 21:38.

madhukar, on 27 iulie 2013 - 21:29, said:

crestinatatea imbina materialul cu imaterialul
rezultatul e numit REALITATE
voi astia cu meditatu ati ramas blocati acolo, in meditatie

madhukar, on 27 iulie 2013 - 21:29, said:

Da, nu exista stiinta crestina,dar exista dragoste. Iar daca matale nu intelegi ca Dumnezeu inseamna dragoste. inseamna ca nu intelegi nimic!

Credinta , necredinta,stiinta..cuvinte fara valoare. Dragostea fata de Dumnezeu este tot ce conteaza!!!! Asta trebuie sa intelegi matale, zic eu...Cand o sa il iubesti pe Dumnezeu, o sa il vezi si in crestinism , si in islamism, si in hinduism, vaijnavism , etc si intr-o pasare si intr-un fir de iarba, un copac, un vierme..El este peste tot! Dragostea conteaza, nu textele

Madukare, creierul nu te va apropia de Dumnezeu! Inima , madhukare. acolo exista ceva , ceva ce nu pot sa descriu in cuvinte..acolo este scanteia de Dumnezeu! Dragostea Madhukare, aia te apropie de Dumnezeu!! Iar tu nu emani dragoste,emani idei reci si cumva impersonale...Dumnezeu nu este rece, este cald. Trebuie sa fie cald! :)Tu nu esti cald, esti rece! Eu inteleg ce spui tu,dar tot rece ramai ....NU il cauta pe Dumnezeu in exterior, El este in tine, acolo o sa il gasesti!

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/XDqCcmkvWcg?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Serpone, on 28 iulie 2013 - 03:20, said:

Da,  istoria creștină e plină de dragoste, cum a fost comunismul plin de egalitatea pe care o propovăduia.
Vezi aici modul plin de dragoste prin care s-a răspândit creștinismul:
http://forum.softped...6#entry13552801

Quote

Răspunsul este în șirul Iubirea divină pentru Domnul Suprem:
http://forum.softped.../#entry13552811

Serpone, on 28 iulie 2013 - 03:20, said:

bravo ma !
nu ma mai lasa astia sa dau like...e ca si cum likeurile au primit suspend...tre sa mai astept cateva ore...

Edited by zerobitsunt, 28 July 2013 - 08:14.

Serpone, on 28 iulie 2013 - 03:55, said:

Citește despre Știința iubirii divine:
http://forum.softped.../#entry13552811
http://forum.softped.../#entry13553807

madhukar,
stii de ce nu esti un om iubitor de Dumnezeu?
tu lupti cu cei care cred in Dumnezeu....
nu cu cei care vor distrugerea speciei
nu lupti cu necredinciosii...
tie nu-ti pasa de noi ori de Romania...
ai 53 de ani dar nu te duci sa opresti anticristii....te duci sa opresti oamenii linistiti

Edited by zerobitsunt, 28 July 2013 - 14:09.

zerobitsunt, on 28 iulie 2013 - 14:07, said:

de ce faci afirmatii gratuite?

de ce esti veninos?


fiecare, pina la urma se lupta cu el insusi...