Fa femeie....

cred ca s-a pornit gresit de la o generalizare. femeile pot fi unele prostituate iar unele care sa te motiveze si sa te faca fericit. nici nu mai vorbesc de rolul femeii mama/fica.
acum fiecare alege sa vorbeasca despre ce segment vrea, dar nu inteleg cum de mai toti vorbesc la modul general. indiferent cit de macho am fii, experientele noastre sint limitate si poate ar fi mai bine sa ne rezumam la ele. eu am intilnit si jigodii dar si femei care au insemnat un timp foarte frumos din viata mea. sa le judec la gramada cu cele care mi-au facut mizerii ar fi nedrept. pt ca nici eu nu as vrea sa fiu judecat la gramada cu altii.

Quote

nice...

Uh!
Prea mult misoginism pe aciulea ...
Clar ... sunt multe femei proaste, da' fratzilor, sunt shi multe cu cap!
Bani ... de acord. Multe vor bani. Da' sa-l vad io p'ala care dintre doua gajici (amandoua la fel de bune/rele fizic), una cu bani shi una fara, o alege p'aia fara bani! :D

sint convins ca ai mare succes cu teoria asta..

Recent am fost parasita de omul pe care l-am iubit sincer si caruia i-am fost fidela 4 ani (desi ocazii sa-l insel au fost destule). Nu inteleg inca cum s-a putut schimba si a putut deveni atat de brusc un strain indiferent. Intr-o zi imi spune ca ma iubeste, in cea de-a doua zi iese cu altcineva "ca prieteni", fara ca eu sa stiu, iar peste inca doua zile ajunge la concluzia ca tot ce a fost intre noi a fost fals, ca se mintea ca ma iubeste. Mi-a reprosat chiar ca ii ingradeam libertatea, cand eu nu faceam tot timpul decat sa il incurajez sa-si urmeze visele si sa-si infranga temerile (ceea ce a si facut pana la urma, dar, in momentul in care si-a depasit toate problemele a constat ca nu mai are nevoie de mine si a gasit-o pe ea). Am suferit o vreme, am incercat fara succes sa-l inteleg, si m-am resemnat. Am decis ca o sa-mi continui viata alaturi de cineva care sa ma merite, care sa tina la mine la fel de mult cum tin si eu la el, care sa poata conta pe mine in orice situatie si pe care sa pot conta oricand... Marturisesc ca mi-este teama sa iubesc din nou, pentru ca sa nu se intample la fel.
Si cautand eu raspunsuri, incercand sa-i inteleg pe barbati, ce gasesc?
"necromanc - femeile nu vor ajunge niciodata unde e barbatul.Si eu cel putin niciodata nu le voi lasa sa fie mai sus decat barbatul.(cel putin pe cele din preajma mea)", "tarzy-daca este un barbat adevarat are cel putin doua femei in state (cred ca a vrut sa scrie "spate")" si mult, mult misoginism.
Acum le dau dreptate tipelor care isi trateaza prietenii ca pe carpe. Am observat si inainte ca treaba asta da rezultate, (tipii erau ca niste mielusei :)) dar mi-am spus ca eu nu o sa pot sa fac niciodata asa ceva, pentru ca nu imi sta in caracter. Cred ca revin la unul dintre primele ganduri care mi-au trecut prin cap cand m-a parasit prietenul meu: "Dragostea este cel mai cretin concept, pentru ca este total absurd sa-ti legi viata intr-atat de o alta persoana, careia nu poti sa-i controlezi sentimentele si care in orice moment poate sa te paraseasca si sa-ti distruga intr-o clipa lumea". Este adevarat ca dupa ce mi-a mai trecut eram gata sa fac aceeasi greseala: vroiam sa gasesc un tip de care sa ma indragostesc! Dar nu-mi mai trebuie, fratilor! Daca lumea este asa cum o descrieti voi, atunci o sa ma chinui sa fiu asa cum n-am fost niciodata - lipsita de sentimente, am  sa devin si eu o tipa materialista, care nu isi urmareste decat propriile interese, am sa umblu cu mai multi tipi deodata, daca asa o sa am chef, si n-o sa-mi pese decat de mine. La dracu cu dragostea, increderea reciproca, sentimentul ca putem conta unul pe celalalt in orice situatie, si alte bazaconii...

Ti-ai ales si tu niste exemple...

Vezi ca mai sint barbati pe lumea asta si nu cauta pe forumuri...

Iesi prin parc, cluburi, etc.

Eu vă recomand cu căldură să citiți cartea lui John Gray Men are from Mars, Women are from Venus , a apărut și prin librăriile noastre în românește. Vă veți lămuri că o mare parte din probleme derivă din felul diferit în care bărbații și femeile văd lumea, aluatul lor interior nu este același. Percepția lumii exterioare, cât și necesarul pe plan emoțional sunt complet diferite.
Bărbatul lucrează cu lumea fizică exterioară, pe care încearcă să o modifice în interesul său. El poate fii total absorbit de perfecționarea unui șurub, și să dedice acelui scop luni sau ani de muncă. Femeia este mult mai receptivă la relațiile interumane, toate "antenele" ei se îndreaptă spre nuanțe de intonație, privire, detalii vestimentare etc. Bărbatul este stupefiat văzând cum femeia își pierde timpul întorcând o vorbă pe toate fețele, exact la fel cum femeia este uimită de câtă pasiune pune bărbatul în șurubul ăla nenorocit. Problema nu este că ea nu ar fi în stare să înțeleagă șurubul, sau că e prea proastă ca să-l perfecționeze, ci pur și simplu nu o atrage acest gen de activitate. Exact la fel și el poate petrece ore în șir bârfind evenimentele mondene, sau uitându-se la telenovele, dar nu are chemare pentru așa ceva.
Poate ați văzut reclama cu tipa care și-a cumpărat cercei noi, și este disperată că soțul nu remarcă nici o schimbare, cu toate insistențele, în timp ce secretarei, de cum intră în cameră, îi sar în ochi noii cercei. E un mare sâmbure de adevăr acolo. Alt exemplu: familia X merge în vizită la familia Y. La întoarcere, domnul X va știi să-ți spună despre noul model de DVD player al lui Y, și ce au discutat despre noul cod rutier, sau modificările de la Bursă. Doamna X va reține toate detaliile vestimentare, bârfele despre prietenele comune, și atmosfera tensionată dintre soții Y, care probabil s-au certat de curând.
Pentru un bărbat e mai important să îi placă ceea ce vede, pentru o femeie e mai important ca ea să fie plăcută și admirată.
Din partea partenerei, bărbatul are nevoie de acceptare, încredere, aprobare, încurajare, laudă. Femeia are nevoie de tandrețe, declarații, reasigurări, empatie. Problema este că fiecare, vrând de fapt să facă bine, dă celuilalt ceea ce i-ar plăcea lui să primească, și nu ceea ce de fapt vrea celălalt. De exemplu, când bărbatul are o problemă, el urăște atitudinea de compătimire de genul "vai săracul de tine, prin ce treci...", o consideră o jignire. El se așteaptă la cu totul altceva, de genul "nici o problemă, tu ești capabil să rezolvi situația, am încredere în tine". Situația este exact pe dos cu femeia, căreia îi face plăcere să se plângă și să fie compătimită, la fel cum fac celelalte femei, pentru ea e o fericire să audă "da, te înțeleg, nici eu nu mai rezist, suntem toate distruse dragă...", în timp ce bărbatul îi servește un "Fii serioasă, e un fleac, te descurci tu". Răspuns care ar fi pe placul unui alt bărbat desigur.
Faptul că nu există prea multe femei savant, președinte, chirurg etc. nu este o consecință a condițiilor sociale (așa cum sugerează multe feministe), și nici a unui grad mai scăzut de inteligență (așa cum sugerează mulți misogini), ci în primul rând a faptului că femeile nu sunt atrase de acele preocupări, energia și inteligența lor sunt canalizate altfel.

Recunosc ca imi vine oarecum greu sa mai scriu si eu ceva acum...
Adunasem idei "pe parcursul" threadului, insa exact in postul precedent a cam fost subliniat tot ce era de spus. Sau aproape tot :)

Misogini suntem cu totii. Numa' gandul ca "femeia nu merita" sau "femeia e zero" (sau alte 'zicale' aproximativ echivalente) imi inspira un orgoliu nemasurat. Nu ai nevoie de ea cand o ai, insa cand nu mai e langa tine plangi ca un copil. Sau o blestemi pentru ca te'a parasit.
Ceva mai devreme petra sublinia exact genul de femei pe care majoritatea barbatilor shi-ar dori-o. Acel mic procent lipsit de fitze si impresii/fasoane, oarecum dedicat NOUA, barbatilor egocentrici.
Personal consider ca acest lucru (lipsa ifoselor, intelegerea fata de "barbati", etc.) conteaza enorm, insa prost dramuit poate duce la o lipsa de feminitate.
Daca stai sa analizezi un picutz, e cam greu de gasit femeia ideala. O data ce o ai, vrei altceva. Asa suntem noi, asa sunt ele. Asa cum bine a subliniat LazyPawn, sunt aceste mici detalii si exact faptul ca, deseori, sunt de neinteles le face atat de fermecatoare si frumoase.

Ce nu intelege gramada de tute e ca, indirect, nu frumusetea (in stilul inteles de ele) primeaza. Intr'adevar, e bine sa ai craci de 2 metri cu ceva "bun" intre, e bine sa intoarca toti pushtii capu' dupa tine si e bine sa ti se vada juma' de pepeni la chindie. Dar...
Nu e chiar totul :) Bine'nteles ca nimeni nu'si va "alege" (in cazul in care ai aceasta optiune) una care nu s'ar rade la fofo, cu un nas pana'n al tau si burta ca de la cele 10 beri pe care le bem zilnic (exagerez, bine'nteles). Insa frumusetea este inteleasa diferit de FIECARE barbat, iar ele tre' sa inteleaga lucrul asta.

O femeie SEXY (NU buna, ci doar sexy. Sau draguta, pentru cei ce inteleg diferit termenul) in compania careia as putea vorbi 24 de ore fara sa ma plictisesc este un fel de "role model" pentru mine. Blah :D

Sunt multe lucruri pe care noi nu le vom intelege niciodata in ceea ce le priveste, insa acest lucru este universal valabil. anna24 a specificat lucrul acesta, insa dintr'o postura foarte subiectiva. Cu timpul "isi va reveni".
Sunt femei mai femei si barbati mai barbati.
Feminitatea este punctul lor forte, masculinitatea (deh, suntem barbati :D ) este punctul nostru forte. Depinde doar de ceea ce intelege fiecare prin acesti doi termeni.
Ah da, si intr'o relatie orgoliul nu'si are rostu'. Un cuplu in care nimeni nu'si poate calca orgoliul imi pare ca un "cuplu de looseri".

Scuzati eventualele fraze incoerente precum si alte gresheli. E...munca...si sunt nedormit si suferind.


Respect :cya:

In medicina a existat o situatie crunta in anii ceausisti generata de o problema destul de simpla : sistemul facea ca, daca nu intrai din prima la facultate, ceea ce nu era deloc simplu, dat fiind ca admiterea era un cumplit mestesug de tampeala, sa fii luat la armata daca erai baiat. Dupa un an si 4 luni reglementare de tampeala crunta si munca de sclav erai "tocmai bun" sa mai pici odata. Rezultanta : in promotia mea erau cam 6 fete la un baiat. S-a ajuns la situatii hilare la alegerile de posturi pentru ca ok, tipii cu doxa si tipele cu doxa isi alegeau chestii ok, insa excedentul de femei imens facea sa se ajunga la ce am vazut : o tipa de cam 48 kg cu haine si pantofi cu tot si-a luat ortopedie intr-un spital de provincie unde o si vad tragand de o coapsa sa puna un femur in ax sau cine stie ce alta munca de salahor prestand cand din greseala naturii mai e si pe problema aia lunara. Well, this should rise some questions : asta de care zic e un exemplu de inadecvare maxima rezultata din idiotia societatii. Let alone cazurile alea de femei-sudor, frezor, sondor si alte inventii ceausiste care erau destinate sa tampeasca femeia pana la refuz transformand-o intr-un soi de barbat la toate al muncilor anapoda. In realitate, la situatia de neintelegere "de la origine" datorata temperamentului, hormonilor, creierului etc etc se ajunge la ineptii generate de mentalitati bolnave. Nu sunt sovin profesional. Cunosc si femei medic, strungar, sondor etc exemplare care fac meseriile astea din placere, talent si cu competenta. Tampenia intervine cand se apuca unii sa si generalizeze. Si duce la discutia acra pe care am auzit-o intre doi doctori intr-un spital : unul injura de toate alea "abuzul de sex slab in medicina" via situatiile descrise. La care alalalt a zis : da draga, dar asta e si vina celor care in loc sa fie sexul tare se comporta ca sexul moale :) :) :)

PS : luati notiunea de "sex moale" <> Femeile alea "mama-doamne-ce-mai curve" sunt exemple tipice de femei masculinizate abuziv si refugiate in compensari aberante. Adica sorry to say, is femei "fara ovare" (era sa zic fara ... alea masculine :) ) Da' de barbatii aia care-si maltrateaza familiile cu femei si copii cu tot, de sefii care imping angajatii cu biciul pana cand ajung sa se insoare cu cariera, de femeile traumatizate de responsabilitati asumate aiurea din clisee sociale care devin mult mai usor ca barbatii vulnerabile la - sa zic asa - superficialitate senzitiva, de copiii crescuti anapoda in ceausism care devin familisti incapabili in pseudo-capitalism etc. etc. nu credeti ca e cazul sa discutam inainte de a apela la culmea snobismului ? (that is, sa scrii "fah" cu "ph" :) :) :) )

@anna24, nu fi amarata, o sa treaca... timpul le rezolva pe toate, asa se spune. Stiu, de pe margine e usor sa dai sfaturi, dar o sa vezi mai incolo... Toti am fost mai mult sau mai putin in situatia ta, toti am zis ca se termina pamantul cand ne-a parasit persoana iubita, dar dupa ce ti se intampla de cateva ori devii mai filozof si iei lucrurile mai usor. Iti faci o parere de genul "toate femeile sunt niste curve materialiste" sau "toti barbatii sunt niste idioti ahtiati dupa sex" dar cand e sa o iei de la capat nu prea sufli nici macar in ciorba, tot speri sa-ti faci veacul dupa cum te indeamna inima si dupa cum esti in realitate si nu dupa cum ti-ai propus la suparare... pentru ca-ti doresti sa traiesti din tot sufletul, nu intr-o continua falsitate. Intotdeauna (sau aproape) orice sac isi gaseste peticul.
Sper sa ramai pe forum in continuare si sa ne impartasesti impresiile tale dupa cateva luni. Iar parerea mea este urmatoarea: e mai bine ca s-a intamplat asa, inseamna ca tipul respectiv pur si simplu nu te merita - odata si odata tot s-ar fi intamplat, si atunci poate ca era mai rau: divort, partaj, copii ramasi fara tata, etc.
Si un sfat (ar fi bine sa tii seama de el, ca e bun) : cui pe cui se scoate, adica inlocuieste-l cat mai repede, chiar daca ti-e greu si nu ai nici un indemn, nu sta sa bocesti si sa gandesti in tonuri de gri.

Despre gelozie: multe persoane se lauda ca nu sunt geloase. Nu cred ca este adevarat, nu poti fi indiferent cand vezi partenerul(a) tau(a) de viata de mana pe strada cu un(o) foarte buna(a) prieten(a) de familie, daca exista iubire atunci exista si gelozie. Problema e sa nu devina un lucru impins la extrem caci atunci se transforma in boala si ca orice boala, e daunatoare. Toti trebuie sa ne gandim ca daca persoana iubita ne iubeste sincer la randul ei, atunci rezista presiunilor din afara doar prin puterea proprie, fara a fi nevoie ca noi sa-i suflam in ceafa tot timpul. In momentul in care acest lucru nu se mai intampla, deja e prea tarziu. Legand-o cu lantul de pat nu rezolvam nimic, dimpotriva - ajungem in situatia de a ne minti singuri.

Despre greseli pe care le fac oamenii inainte si dupa ce se casatoresc:    

- casatoriile in pripa: de obicei se intampla la varste de pana la 20 de ani, din cauza lipsei de maturitate a partenerilor si se bazeaza doar pe atractia fizica si foarte buna "potriveala" la pat. Pentru ei casnicia e un mod de a putea fi impreuna si a face sex oricand si oriunde  fara a mai fi trasi la raspundere de parinti: "de ce vii la ora asta acasa" sau "iar ai iesit cu ala?". Nu tin mult timp deoarece una e sa fi la mama acasa si sa ai doar grija scolii (daca o ai si pe aia) si alta e sa fi gospodina la casa ta, sa faci mancare, sa speli, sa ai grija de copil in timp ce prietenele tale umbla prin discoteci, sau, pentru barbati, sa-ti vezi colegii ducandu-se la chefuri si la fetite in timp ce tu trebuie sa vii acasa si sa asculti cicalelile nevestei. Ca exemplu, dintre toate colelgele mele care s-au casatorit la 18...19 ani, doar una nu e la a doua casatorie si asta deoarece (cum recunoaste si ea) are un barbat extraordinar, care a dus greul familiei pana cand i-a venit si ei mintea la cap (nu mai spun ca tipul avea 25 de ani cand s-a insurat).

- lipsa dialogului intre parteneri: in loc de a rezolva totul la masa tratativelor, ca de-aia s-au luat "la bine si la rau", fiecare are orgoliul sau - el e barbat si stapan in casa, se impune dand cu pumnul in masa si nu prin argumente logice, ea "dar ce, eu sunt mai proasta" insista, plange, face scandal doar ca sa primeze parerea ei chiar si atunci cand n-are dreptate. Si in loc sa stea de vorba si sa incerce o cale de compromis, fiecare se confeseaza prietenilor sau parintilor care bineinteles ca tin aceeasi parte, adancind si mai mult divergentele.

- lipsa preocuparii de a mai placea. Inainte de casnicie, fiecare incearca prin toate mijloacele sa-si atraga perechea: ea - tot timpul in oglinda, frumoasa, diafana, la moda, atenta cu caloriile, el - dichisit, barbierit, la timp la intalnire, intotdeauna cu un buchet de flori sau alta atentie, tandru, iubitor, intelegator. Dupa casnicie: ea - obosita de la serviciu, in bucatarie, cu un capot murdar, cu parul atarnand dezordonat, nervoasa, el - fara chef, murdar de vaselina de la reparat masina sau in maieu la TV la meci, nebarbierit, transpirat, cu sticla de bere in mana. Seara in pat, o juma' de ora cearta pentru bani, a mai ramas un milion, ea vrea perdele, el un cauciuc la masina, intors spatele unul altuia si adormit fiecare pe partea lui.
Culmea stiti care e? Dimineata fiecare se aranjeaza pe intrecute, pentru a arata bine la serviciu, adica pentru altii, care la randul lor au aceleasi probleme acasa. Si uite asa apar flirturile si uite asa fiecare din soti isi gaseste un(o) amant(a). N-ar fi fost mai bine ca fiecare sa incerce sa-si cucereasca (din nou) propriul partener de viata?
:cya:

petra, jos palaria.... si saru' mana :0


vorba celor de la atract - Una intr-un milion -

Doar una dintr-un milion 

Te va iubi cu adevarat

Doar una dintr-un milion 

Va face din tine barbat

Doar una dintr-un milion

Pentru tine ar in stare si viata sa-si dea 

Doar sa fii al ei

Iar ea va fi mereu numai a ta.



...



Intr-un milion exista femeia

Esti fericit daca ai gasit-o pe aceea.

Quote

asta cu... supunerea... de unde ai scos-o ? :drac:

am auzit de ultra-ortodoxi ca o pun fara, drept care
orice familie tanara are de la 4 juniori in sus... da' astept
confirmarea cu supunearea :oK:

anna dear,

daca ceasu' bate inca bine, o sa vina o zi cand o sa lasi totul deoparte si o sa pornesti ca in prima zi cu "el"/altul. asta e aspectu' cel mai placut (dar si cel mai enervant) la oameni: se adapteaza :drac:


ankeem rulez :yeah baby

as avea niste komentarii, da' raman scrise p'aci :drac: problema cu viata asta a fost idenficata de Einstein in Teoria Relativitatii: totu'i relativ.


tu spui ceva, si oricine iti poate dovedi oricand ca adevaru' ala e relativ :rolleyes:

era o vorba de duh, dar nu stiu daca o citez bine

intr-o casatorie fericita, barbatul devine fericit[?!]
intr-o casatorie nefericita, barbatul devine filozof


din cate vad eu, ambele variante sunt cu happy-end :drac:

totusi cred ca fiecare [el/ea] tb sa treaca printr-o experientza mai 'roz'
ca sa-i vina mintea la cap si sa gandeasca. daca el nimereste o ea f. buna,
si o tzine cu neroziile inainte, iexceptand cazurile cand ea e f.f. buna si-l
trezeste la realiate, nu cred ca se termina bine.


am inceput cu el ca sa nu sara "gagicile" de ceva in sus. ca sunt destule
care nimeresc un baiat bun si habar n'au saracele lange cine s-au asezat.


totusi, generatia 9 blows your mind: eram intr-o excursie (acum multi ani) cand niste junioare-de-cartier aratau :degetele: din autobuz si le strigau trecatatorilor "sa te ..." fack. da' ma rog... la nivelu' de cultura de la .ro


iexemplu de cultura occidentala:

junioarele de la .fi, flegmeaza intr-un mod asa de original ca fac pana si pe barbati sa rosheasca (ok, cel putin pe mine). de notat ca ele nu vorbesc prea mult, da' beau si trec direct la fapte :drac:

De acord cu tine, cazuri particulare se gasesc cu gramada in orice domeniu al vietii, eu vorbeam la modul general si n-am pretentia nici pe departe ca am epuizat subiectul. Astept sa-si mai dea si altii cu parerea.

Despre pustoaicele de care zici n-are rost sa discutam, deocamdata nu conteaza ca persoane umane.