inertia creatiei

Aveam impresia ca am mai spus de...destin.
Cit sintem in actiune, destin nu exista. Se modifica la vointa noastra datele existentei noastre pe coordonata pe care actionam.. De aceea se si intra in conflict cu alti oameni. Se intersecteaza interesele, vointele, sau numai iluzia ca ne incalcam interesele.
Cum stam, dormim, vin din urma efectele actiunilor noastre.
De fapt destin=destinatie.(?)
Deci se subintelege prin destin ceva de nemodificat.
Eu spun ca prin actiune se modifica si destinatia.
Iar problema se rezuma la....informarea cu privire la destinatie...destinatii.

NASTYPRIMUL, on 30th April 2012, 03:56, said:

Pai despre asta e vorba. Nu exista o actiune sau un traseu implacabil, ci exista doar niste repere, o destinatie, un fel de coordonata. Sa zicem ca eu iau decizia sa plec maine dintr-un oras in altul. Decizia asta e un reper perceput la nivel MACRO si indiferent de factorii nesemnificativi care vor aparea pe parcurs ( schimbarea ph-ului intr-un grup de celule   cu exceptia unor lucruri importante ca schimbarea vremii sau in cazul in care as avea un accident ), ideea in sine de a pleca se pastreaza. Probabil ca daca as repeta asta de 100 de ori( mersul dintr-un oras in altul ), de fiecare data procesul respectiv ar fi diferit ca durata, localizare perfecta in spatiul prin care te deplasezi, gesturile pe care le-as face pe durata drumului, practic ar exista o infinitate de combinatii si niciodata procesul nu ar fi perfect repetitiv. Si chiar daca am avea 100 de universe identice care ar porni din timpul Tx, procesul tot nu ar fi repetitiv datorita miscarii haotice a moleculelor cat si incertitudinii cuantice. Sau un alt exemplu, ma aflu undeva in desert si ma apuca setea. Actionez si decid sa beau 5 pahare cu apa, practic decizia asta e una bazata pe o anumita perceptie de ansamblu la care participa zeci si sute de factori dar in special memoria, nu voi bea o cantitate de apa masurata cu o precizie de microscop electronic, actiune generata exact de nivelul deshidratarii celulare , da in principu decizia de a bea 5 pahare ramane. La fel noi luam decizii macro care oricum niciodata nu sint exacte si care se pot schimba pe parcurs. Jonglam cu decizii si coordonate, nu cu atomi si molecule. Chiar si o decizie de o secunda dureaza foarte mult comparativ cu timpul de la nivel atomic. Pe undeva in tot ce se intampla exista 3 aspecte, incertitudinea cuantica si intamplarea la nivelul miscarii moleculelor, relatia cauza-efect si un liber arbitru partial ( nu total ). Din momentul in care avem incertitudinea cuantica si miscarea haotica a moleculelor, NU MAI EXISTA DESTIN. In tot ce se intampla exista si intamplare, noroc. Noroc pe noi ca avem si vointa si tocmai organizarea care se opune haosului e liberul arbitru. Problema nu trebuie inteleasa in sensul minimalist ca orice actiune depinde de o cauza si nu mai exista deloc liber arbitru, partial exista, de fapt actiunile sint fenomene decise in urma unor ''procese'' de organizare ( de exemplu conexiunile neuronale, adaptarea la mediu etc )aparute ca urmare a unor cauze externe sau fenomene generate de interactiunea organismului cu mediul extern, iar aceste cauze-fenomene de fapt in mare parte sint si ele la randul lor rezultatul efectelor actiunilor noastre anterioare. Atunci recunosti avantajele si dezavantajele fiecarei actiuni si in viitor vei decide altfel. Pe masura ce evoluezi si la nivel de constiinta, vei decide din ce in ce mai complex, uneori si separat si cu mult deasupra unor cauze externe banale. Nu exista liber arbitru cand te nasti, da el se dezvolta pe parcurs pana cand ai un fel de liber arbitru.

Edited by Motanu13, 30 April 2012 - 12:36.

Isildor, on 27th April 2012, 10:04, said:

problema nu se pune asa; intrebarea este, daca reluam experimentul cu magarul de 100 de ori in conditii initiale identice 100%(de preferat intoarcerea in timp), se va schimba alegerea magarului? chiar si macar la nivel atomic?

ghendi, on 28th April 2012, 14:20, said:

sunt de acord cu tot ce zici dar cred ca vorbim despre lucruri diferite care au aceeasi denumire in viata de zi cu zi. "liberul arbitru" poate fi privit din mai multe puncte de vedere.

Motanu13, on 29th April 2012, 12:05, said:

- sa presupunem urmatorul scenariu:

- la momentul t1 alegem o persoana, sa-i spunem Petre, si o rugam ca in momentul t4 din viitor, moment in care i dam un biletel iar pe biletel va scrie "la stanga", el sa mearga la dreapta(respectiv daca apare dreapta sa o ia la stanga);
- la t2 scriem un program de calculator inteligent care pe baza unor informatii vectoriale poate determina viitoarele actiuni
- la momentul t3 facem o poza vectoriala instant la intreg universul(sa zicem ca dispunem de tehnologie) si dam acest fisier "harta_vectoriala_univers.cdr" ca intrare la un program de procesat. Acesta va prelua din acea poza poza la creierele noastre din care extrage intentia noastra "parsiva", poza la creierul lui Petre din care isi va da seama ca o va lua in directia opusa, si poza la componentele si ram-ul calculatorului; din aceste date teoretic se va determina in ce directie o va lua Petre.

- intrebare, poate scrie calculatorul pe acel biletel in ce directie o va lua Petre?

NASTYPRIMUL, on 30th April 2012, 03:56, said:

se modifica fata de ce? Inseamna ca deja recunosti ca implicit ar exista deja o linie de referinta foarte clara intr-un fel fata de care te raportezi nu ?

Motanu13, on 30th April 2012, 13:31, said:

ar fi diferit pentru ca contextul e diferit si deja ai mai facut acel traseu. E adevarat ca omul este complex si frumos dar asta nu este relevant.

daca ai repeta experimentul de 100 de ori prin intoarcere in timp m-ar interesa pe mine.

bineinteles vorbesc in afara contextului cuantic despre care ati spus ca este aleator si care elimina orice fel de destin. Cu toate ca nu intareste liberul arbitru ci din contra pe langa ca la nivel macro suntem determinati de context, la nivel cuantic suntem aleatori.

republicall, on 4th May 2012, 23:56, said:

deja ma doare capul, ajutati-ma

Edited by republicall, 04 May 2012 - 23:10.

republicall, on 5th May 2012, 00:23, said:

Da. Din cauza miscarii haotice a moleculelor si a incertitudinii cuantice. Niciodata universul nu va arata identic.

republicall, on 5th May 2012, 00:23, said:

pare interesant da nu e realist ; in primul rand ar trebui sa vorbim de fenomene reale si nu virtuale, pentru ca in realitate nu e posibil. Chiar si procesul de observare sau comunicare in fizica cuantica presupune energie ; ar trebui sa avem un observator real, un proces de observare real, o cauza reala, o actiune reala, da asa ceva e imposibil fizic vorbind. Daca ar fi reale, conexiunile fizice dintre tot ce ai enumerat tu ar schimba toate datele problemei ; in al doilea rand si daca ar fi posibil scenariul, exista o gramada de necunoscute.

Liberul arbitru e o alegere intre fericire si nefericire. Da, veti spune ca asta depinde de ce ai in cap, de cum reactionezi cu mediul si de toate experientele anterioare. Problema nu tine de constructia piramidei, ci de pornirea dintr-o zona in care faptul de a fi fericit daca faci doar anumite lucruri nu e o obligatie sau o constrangere ci e privit ca un fel de libertate. In timp ce nefericirea e efectul unei actiuni care duce la o constrangere. Deci trebuie sa redefinim conceptul de libertate. Desi intelegi constrangerea( ca pe o neplacere care te face nefericit, te limiteaza si realizezi ca-s lipsesc unele lucruri ) prin sinele tau, refuzi sa actionezi altfel pentru a schimba ceva ( ca sa fi fericit, sa te simti liber, fara constrangeri, tu insuti, complet in existenta ta ). Constrangeri si limitari fizice ( si nu numai ) tot vor exista, dar nu te vor face nefericit ci dimpotriva vei avea senzatia ca urci mereu in sus spre o libertate tot mai mare cu fiecare alegere potrivita pe care o faci. Faci o alegere ca sa fi liber, inseamna ca de fapt alegerea in sine( constransa de lipsa de libertate ) se identifica simultan cu libertatea, noi nemaiavand timp si spatiu la nivel mental ca sa constientizam constrangerea ci doar libertatea. De fapt despre asta e vorba, actiunea constransa si efectul ei=libertatea alcatuiesc un fenomen intreg, iar valoarea de adevar in final e data de perceptia mentala ; existenta noastra sau sinele se rezuma la perceptie si nu la procesele din afara constiintei, deci nici nu are rost sa vorbim despre liber arbitru in afara unei entitati sau a unui observator ; Imaginati-va cum un melc ar iesi din propria sa cochilie intr-un univers nou si prin fiecare actiune si-ar cladi simultan o libertate tot mai mare. El ar simti propria sa decizie si actiune la nivel de perceptie ca fiind libera. E vorba de cum iti ''creezi'' spatiu si timp in propria ta existenta.  

Edited by Motanu13, 10 May 2012 - 23:36.