Pariul lui Pascal

paulone, on 23rd December 2011, 11:14, said:

corect cred ca e "raspunsul nu a existat" fiindca avand un raspuns rezulta existenta deci nu ai ce nega.

paulone, on 23rd December 2011, 11:14, said:

Intotdeauna am considerat ca un "om" care se respecta, ca fiind  singura fiinta dotata cu inteligenta din univers (cel putin din ceea ce cunoastem in acest moment) este obligat sa-si puna intrebari si sa-si formeze propria sa parere in legatura cu lumea si natura in general.
Si mai consider ca trebuie incercat acest lucru facand abstractie de rutina vietii de zi cu zi, altfel nu vei avea ca rezultat decat o parere impregnata de neimpliniri la nivel personal, departe fiind de acea obiectivitate necesara unei astfel de abordari.
De fapt poate ca putini sesizeaza lucrul acesta, dar de fapt acesta este testul pe care trebuie sa-l trecem. Se pare ca tu Paulone l-ai ratat tocmai cand altii, mai putini intr-adevar, il descopera.

johnnickelby, on 23rd December 2011, 11:36, said:

nu ai cum Johnny sa te "detasezi" de lumea in care traiesti, "sa faci abstractie" de viata de zi cu zi....suntem prea conectati la ea....
suntem in stransa legatura cu lumea, nu traim in vis...
si ca sa intelegi mai bine...religia ne spune ca divinitatea este conectata direct la OM, de-aici si asteptarile noastre, daca ne spunea ce zic deistii poate credeam(suntem doar creati si atata tot, fiecare este pe contul lui) dar asa...sa-mi spui ca d-zeu face , d-zeu drege....cand de fapt stim cu totii ca nu este asa....

paulone, on 23rd December 2011, 11:57, said:

Poate ca este mai greu pentru mine sa inteleg felul tau de a judeca lucrurile. Trebuie sa recunosc faptul ca eu nu m-am raportat niciodata la dumnezeu din biblie, pe care l-am considerat o personificare mai mult sau mai putin reusita a ceva ce nu poate fi descris. Asta nu m-a impiedicat sa-i respect pe credinciosi pentru simplul fapt ca asta este modul in care ei isi fac o imagine despre lume.
Eu am considerat religia ca fiind un pact intre persoana care fiinteaza in aceasta realitate si ceea ce ar vrea sa fie cu adevarat, fara de care diferentele evidente intre aceste doua stari ar cauza momente de criza care ar putea fi de nedepasit.
Ceea ce ar trebui sa recunoasca un ateu ar fi tocmai acest lucru, ca el nu are nici o problema, si ceea ce este el in realitate asta isi si dorea sa fie. Sau se multumeste cu putin din punct de vedere spiritual si vrea maxim din punct de vedere practic chiar daca pentru asta este necesara o schimbare dramatica a regulilor.
Ceea ce este cert este faptul ca aceasta schimbare este de neacceptat pentru ceilalti.
Dupa parerea mea punctele lor de vedere sunt ireconciliabile.

johnnickelby, on 23rd December 2011, 12:37, said:

de unde si pana unde un ateu se multumeste cu putin spiritual?sau spiritual este = credinta religioasa?
e o eroare in enuntul tau.o eroare care aproape anuleaza.

iozefini, on 23rd December 2011, 12:57, said:

Adevarul este ca m-am gandit si eu ca nu este tocmai potrivit "spiritual" asta si era mai bine daca spuneam ca "se multumeste cu mai putin in aceasta privinta", dar Paulone cred ca a inteles. Intr-adevar de pe margine greselile se observa mai repede. Cert este ca ai dreptate.

johnnickelby, on 23rd December 2011, 12:37, said:

Iar chestia asta, cu parere de rau, imi aduce putin a ipocrizie.

Edited by johnnickelby, 23 December 2011 - 13:14.

johnnickelby, on 23rd December 2011, 13:13, said:

ultimul enunt nu il inteleg.pare ca te apostrofezi pe tine

iozefini, on 23rd December 2011, 13:48, said:

Nu avea legatura cu tine, era pentru Paulone. Se pare ca astazi sunt un pic confuz.
Cred ca o sa iau o pauza.