Originea românilor

 benedettofane, on Feb 15 2009, 19:45, said:

Piatra de mormant e datata in jurul lui 1050, iarasi bati campii, iar cercetatorul pe care l-am amintit mai inainte, suedez de fel, ii plaseaza pe valahi la nord de Dunare, si la est de Carpati, pe unde intrau in contact si cu vikingii aia varegi, si iarasi revin la Oguzname, care pomeneste tari vecine precum Urus ( a varego-rusilor ), Magar ( a maghiarilor ) si Ulaq ( a ulaqilor-vlahilor ).

 gio19ro, on Feb 15 2009, 19:48, said:

eu ti-am explicat ca inteleg ca nu intelegi.

vezi ca la arabi, trebui sa bagi niste vocale intre consonante.

Sa nu-mi spui ca DR inseamna Dacia Romana!?
Asta vrei sa spui?

Din NNDR --> NaNDoR
din VNDR-->V?N?D?R

explica-mi! Inteleg ca nu intelegi!

 lupu2, on Feb 15 2009, 19:55, said:

n-ai amintit nimic. N-ai dat citate. In plus faci confuzii imense, ortografiezi gresit. adica tot ce afirmi tu este kk.

Daca vrei sa fii luat in serios da un citat, da un link.

 benedettofane, on Feb 15 2009, 19:57, said:

Nop, Dacia Romana insemna jud. Timis, Arad, Caras-Severin, Mehedinti, Olt, Gorj, Sibiu, Alba, Hunedoara si Cluj. E evident că intre Marea Neagra si Marea Moravie incape mai mult. Doar ca nu-i gasiram pe bulgari, ci pe românașii noștri care jucau "tot pe loc, pe loc, pe loc ........"  
Acum puteti sa inchiedti topicul si sa-l publicati sub forma de carte. Fane a demostrat ceea ce era de demonstrat. Românași, adeca vlahi, si la nord și la sud de Dunare.   Thracia uberalles.

VNDR sunt Vlahii Nord Dunareni   mai numindu-se si Romei.

Edited by gio19ro, 15 February 2009 - 20:16.

 gio19ro, on Feb 15 2009, 20:05, said:

tot n-ai explicat:
V_N_D_R

cu ce umplii liniutele alea?
Eu ti-am explicat cum vine la N_N_D_R --> NaNDoR

Din moment ce nu esti capabil, discutia este incheiata

 benedettofane, on Feb 15 2009, 20:09, said:

Le Umplu, cum sa nu le umplu. Le umplu cu ce a zis cronicarul, cu populația dintre Marea Neagră și Moravia Mare. Intre Marea Neagră și Moravia Mare, la acel moment, nu se găseau bulgarii, astia fiind exclusiv la sud de dunare. La nord avem, Ulahii, Vlahii, Olahii. Si la sud ii avem. Vivat Thracia uberalles.  
Topic inchis, mister rezolvat!
Premiu pentru Fane  

Edited by gio19ro, 15 February 2009 - 20:40.

[quote name='gio19ro' date='Feb 15 2009, 12:17' post='6010455']

Vezi dle ca te aude Fane si se supara pe matale.

l
[

 ego_zenovius, on Feb 15 2009, 15:10, said:

-AVEM - "LUCI" si in lb. slave si in cele romanice !

Dictionarul nu il poate deriva de nicaieri pe "LUMINA", dar avem LUCI / Lios / Lius (IE.) si probabil sufixul "- na/ -ina", la cuvantul radacina, " LUM- / LOM- / LAM- / (si avem IE. - LOMPA/ LEMPA/ LAMPA !!! = Lumina), de unde rom - LOM-nina / LOMPASh /Lompa !


Stim ca Latina are forma Rom^neasca, la fel si limbiile neo-romanice.
Este foarte posibil ca in Daca sa fi existat ceva in genul: LOM-nina / LUM-nina / LON-nina, un termen din fondul comun Proto-italo-eleno-panono-tracic.

Acest termen s-a suprapus peste termenul adus de colonii romani si s-a integrat perfect pana la identitatea totala cu acesta.


Etymology
From Proto-Indo-European *leuksnā.

Cognates include Ancient Greek λύχνος (lukhnos), Old Church Slavonic лѹна (luna), and Middle Irish luan.

http://en.wiktionary.org/wiki/luna

LEUKSNA / LUKNOS (gr.)- ALB, luminos  ---------- LU- (-k-) -NOS -----> LUNOS -------> LUNA / LUNI-na (-nos).

LUNINOS = LUMINOS

- IATA originea lui "Lumina", in TRACO-ELENA, prin eliminarea lui "k", care ramane cu 2 variante si in Latina.

Edited by Infinitty, 15 February 2009 - 20:52.

 Infinitty, on Feb 15 2009, 20:33, said:

LIMBA ROM^NA are o consistenta arhaica ELENO-SCITICA (multe cuvinte de tip latin pot fi autohtone-tracice cu corespondent arhaic comun cu Elena, iar cuvintele comune cu slava, pot fi de asemenea autohtone-tracice cu corespondente comune arhaice cu SCITA).  

 Infinitty, on Feb 15 2009, 22:09, said:

Este perfect adevarat.

Incerc sa va arat ceva ce cred ca inca nu ati ineles.

Vorbeam de lu_MIN-a si de morfemul MIN cu acest inteles,la care vreau sa maiadaug:
un om luminat are MIN-te,deci mintea este tot "lumina".
O sa-mi sa spuna nea Fane hai plimba ursul hodorogule si veziti de treaba, cum ram^ne cu MIN-ge,MIN-cioc,M^N-care etc si ar avea dreptate pentru ca exista un spil o explicatie cum zice "Garcea",aceste morfeme nu au un inteles precis decat intr-o anumita sfera semantica,MIN=lumina si in LU-M^N-are,pentru ca lumanarea este inca in sfera semantica a luminii spre deosebire de MIN-gioc ori M^N-care.

Deci regula este ca intr-o singura sfera semantica MORFEMUL chiar codat cu *in loc de sunetul vocalic (ce poate fi un diftong sau triftong),nu-si pierde sensul.

MIN-a=lumina (fara lumina nu vezi in MIN-a,dar si M^IN-e va fi lu-MIN-a;repet precizia nu depaseste imaginea unei metafore.

 benedettofane, on Feb 15 2009, 19:12, said:

Un studiu interesant despre perioada de creștinare a tracilor (bessilor), despre Perperikon:
http://www.latinitas...aria/bulg03.pdf

 Hangeonos, on Feb 15 2009, 21:35, said:

Nu inteleg rationamentul d-voastra in acest caz chiar deloc.

In cazul " CAL/ CALE" era perfect valabil si stiam ca si alti lingvisti au discutat originea IE a lui CALE (gr./ lit) si stiam ca CALUL este o achizitie recenta in istorie (tracii si popoarele marii au fost primii care au introdus calul la scara larga; probabil au reusit sa scoata o rasa domestica si robusta).

Eu zic ca despartiti cuvintele mai repede decat le explicati.
Eu in general nu cred ca legile sunt universal valabile.

EU zic ca morfeul este LUC- / LUN- ; adica radacinile IE ("MIN" nu are nici un sens in rom^na).

Va propun ca mai inainte de "a face un morfeu", sa postati toate sinonimele si cuvintele cu posibila inrudire cu acesta si apoi cuvintele omoloage din alte limbi IE si abia la urma sa despartiti si sa faceti comparatii.

Avem ILUMINAT / luminat la cap, dar nu avem -------- MIN-a ? minat ?! ????!
Avem MINA= galerie sub pamant, tunel--------------------- nici vorba de lumina, apoi MINA = explozibil, etc.

 Pierde_verile, on Feb 15 2009, 21:41, said:

NU ! NUuuuuuuuuuuuuuu! iar  PREPELIȚA aaaaaaaaaaaaa !

 Pierde_verile, on Feb 15 2009, 22:41, said:

După Dr.Lucian Iosif Cueșdean, Începuturile creștinismului românesc dovedesc apartenența slavonei la limba română.
Începuturile creștinismului românesc se află sub imperiul incertitudinilor legate de geneza poporului român http://www.youtube.c...1CF2E7C0849C136.
Laicii au încercat și ei prin metode mai mult sau mai puțin științifice să mai reducă din penumbra ce acoperă aspecte la fel de greu de explicat ca și însăși geneza limbii române.
Poporul român este un popor creștin de la primele lui începuturi, dar nimeni nu știe cum s-a produs această creștinare în masă, fără să fie poruncită de regi sau prinți, ca la alții.
Profesorul doctor în istorie Augustin Deac a furnizat o documentație bogată privitoare la începuturile creștinismului la români, în lucrarea Istoria adevărului istoric, Ed.Tentant, Giurgiu, România, 2001.
In conformitate cu ea, istoricul Eusebiu, episcop de Cezarea, între anii 260 și 310 AD, ne spune că Sinodul Apostolic de la Ierusalim, a avut loc în anul 50 AD, după care Sfinții Apostoli s-au răspândit peste tot.
Sfântul Apostol Andrei a ajuns în Sciția, din care făcea parte și Dacia.
Era la 4 ani după ce armatele romane s-au instalat la Dunăre și Marea Neagră.
Lumea de aici era încă de sorginte daco-getă, integral.
Câteva mici colonii grecești, în Polisuri deschise numai spre mare,  făceau o excepție.
Originea nord-dunăreană a grecilor, de pe teritoriul actual al României este cunoscută, afirmată și de A.Deac.
La fel de cunoscută este și asemănarea dintre română, greacă și latină (dar nu mediatizată la români) precum CUON=Câine, OIS=oaie, OON=ou, OSTOUN=os, OUS=auz, OPOS=sucul APOs, ARCHEUTOS=arc, ARASTOS=urs, ZUGON=jug, MORON=mure, LACCOS=lac, LEICHO=a linge, MANON=a mângâia, OMOS=amar, EIDO=a vedea, MENOS=minte, AMELGO=a mulge, BUZUNARA=buzunar, CARAMIDIS=cărămidă, etc, argument pentru o limbă primordială europeană (tracă?), cu evoluție excentrică, dintr-un spațiu de origine, conform Teoriei valurilor, emisă de Johan Schmidt, citat de Alex Boldur, în La grande Thrace, Ed.Carpați, Traian Popescu, Madrid, 1980.
Conform cu André Bonnard, Civilizația Greacă, Ed.Șt.Buc., 1967, grecii și greaca nu au depășit niciodată zidurile unui Polis, decât în campanii militare sau activități comerciale ori literatură.
Nimeni nu a pomenit de vreun Polis pe un alt amplasament decât pe o coastă maritimă.
Polisuri la munte sau pe continent nu au existat niciodată.
Un asemenea teritoriu era un spațiu exclusiv al geților.
Greci păstori sau agricultori nu au existat niciodată, decât în legendele care preamăreau faptele lui Hercule.
Aceste activități, inclusiv meșteșugurile, nu erau de demnitatea unui grec și intrau doar în atribuția sclavilor lor, recoltați de la barbari, de către războinicii navigatori și negustori greci.
Fiecare Polis era o "Grecie".
Ei n-au fost niciodată prea numeroși, cum nu sunt nici astăzi, când, prin greci înțelegem, de fapt, marea masă a foștilor sclavi ai grecilor, care le perpetuează limba în contemporaneitate.
"Grecii", ca state independente, au dispărut de 2300 de ani, când macedonienii lui Alexandru cel Mare le-au spulberat definitiv.
În onoarea civilizației vechilor greci, contemporanii au creat Statul Grecia în 1821.
Scriptele ecleziastice precizează că Apostolul Andrei a fost întâmpinat de o mulțime uriașă, care s-a înflăcărat de cuvintele sale, fapt ce arată că ei l-au înțeles.
Un orator poate fi înțeles doar într-o limbă cunoscută.
Indo-europenistul W.Porzig susține că, în porturile aferente Mediteranei, încă de la anii 500 BC, se vorbea o limbă comună (Traco-iliră, după o hartă a lui M.Gimbutas, în Civilizație și cultură, Ed. Meridiane, Buc., 1989; traco-geto-dacă, după A.Deac).
Roma a fost fondată abia 250 de ani mai devreme.
Sfântul Justin Martirul, care a trăit înainte de anul 150 AD, scria, în Apologia și Dialogul cu evreii, că ideile creștine sunt cunoscute la sciți.
Izvoare scrise arată că geții au fost de multe ori etichetați ca sciți, inclusiv cei din Dobrogea, numită Scythia Minor de romani.
Tertulian, unul dintre teologii fondatori ai Patristicii, care a trăit între anii 155 și 220 AD, afirma și el creștinarea dacilor și sciților.
Despre evanghelizarea "sciților" și tracilor de către Apostolul Andrei , înainte ca el să fie răstignit la Patras, în teritoriul actual al Greciei, scriu Martirul Hipolit Romanul, 170-235 AD și Origenes (teolog în Alexandria, 185-254 AD, în Comentarii la Geneză).
După Ioan Rămureanu, citat de A.Deac, la p.16, vol.II, Sfântul Apostol Pavel și discipolii săi propovăduiau și ei creștinismul în Tracia, Moezia, Panonia și Dacia Carpatică, încă din secolul întâi.
Iezuitul Martin Bola, scrie că Sfântul Apostol Pavel a întemeiat primul nucleu creștin urban, anterior Romei, la Philipopolis, în Balcani și a lăsat pe însoțitorii săi Luca și Timotei să-i continue opera.
După episcopul Pseudo Abdia, secolul al V-lea și Sfântul Apostol Filip a predicat 20 de ani neamurilor scitice.  
Conform cu cele scrise de A. Deac și J. C. Drăgan, Papa Eleuteriu, 175-189 AD, Papa Dionisie, 259-268 AD și Papa Conon, contemporan cu ei, erau traco-iliri.
Episcopul Niceta din Ramesiana era născut în Dacia Mediteraneea în 338 AD.
Sfântul Ioan Casian era născut în Dobrogea la 360 AD.
Sfântul Dionisie cel Mic, Exiguul era născut tot în Dobrogea în 470 AD.
Dobrogenii erau etichetati drept sciți, ca urmare a faptului că erau locuitori ai Scythiei Minor.
Nu văd ce ne împiedică pe noi ca să îi numim români dobrogeni.
Sf.Dionisie Exiguul este cel ce ne-a învățat să numărăm anii de la nașterea domnului AD.
In Occidentul Creștin există un bogat fond slavon inexplicabil.
Nu se cunoaște nici un misionarism slav în Franța ori vreo subordonare a clerului francez față de cel slav și cu toate acestea, în discursul liturgic francez există inplementate numeroase cuvinte "slave", slavone, de tipul aleluia slav, aleluia francez, amin slav, amin, francez, apostol, slav, apostolic, apostolat, franceze, liturghie slav, liturgic, francez, diavol, slav, diable, diabolic, franceze, icoană slav, iconic, iconoclasm, franceze, idol, slav, idol, idolatrie, idolatric, franceze, satană slav, satanic, satanism, franceze, în conformitate cu DEX 1975.
Limbajul religios este extrem de conservator.
Slavona este mai puțin prezentă în Anglia, dar "slavele" aleluia și amin există precis.
Faptul că scitul Sfântul Ioan Casian, 360-435, a slujit  în Franța, este de notorietate publică.
Poate că avea și mai mulți compatrioți însoțitori cu el.
Este cât se poate de plausibil ca el să fi împărtășit francezilor slavona (vocabularul românesc de slăvire a lui Dumnezeu) cu 500 de ani înainte de creștinarea slavilor.
J.C.Drăgan, în Istoria românilor , p.59, Ed., Europa N., 1994, menționează contribuția românului Sfântul Ioan Casian la organizarea vieții monahale în occident.
Sfântul Benedict afirma că cei care l-au inspirat cel mai mult în organizarea vieții monahale în Italia au fost Vasile cel Mare și Ioan Casian.
El a construit mănăstirea Sfântul Victor de la Marsilia, ce mai stă în picioare și astăzi.
In faimoasele sale cărți, De  Institutio Caenobiorum și Collationes, s-ar putea să găsim și cuvinte slavone, cu 200 de ani mai vechi decât începutul migrației slave.  
După Jaques Zeller, istoric al religiilor, creștinarea întregului răsărit al Europei a început din Dobrogea.
Creștinismul s-a propagat în Imperiul Roman ca o religie antiimperială, antiromană și antiidolatrică.
Apartenența la creștinism era pedepsită cu moartea de imperiali.
Primii martiri au fost la Roma, în anii 60 AD, unde numeroși creștini au fost sfâșiați de animale sălbatice în arenele publice, de vii, sub privirile romanilor, încântați de spectacolele macabre.
Răspândirea lui s-a produs de la om la om, din aproape în aproape, în mare taină, cu riscul vieții, prin Dobrogea și porturile dunărene, prin Moesia, spre Veneția și Roma, mai curând decât pe calea directă Ierusalim - Roma, pentru că în imperiu, dușmanii Romei au fost primii creștini și romanii ultimii.
Taina era asigurată de slavonă, opacă pentru oficialii imperiali.
Papii de la Roma, de dinainte de schizmă, au admis că slavona este limba sfântă "a lui Dumnezeu", știind, poate, că ea era cunoscută de primele biserici ale lumii.
In afara unor excepții, romanii s-au creștinat abia după ce s-a decretat libertatea pentru toate cultele religioase, prin Edictul de la Milano, dat de cei doi împărați romani, Licinius și Constantin, ambii de origine getică, în anul 313 AD.
După Sinodul de la Niceea, din 325 AD, imperiul foștilor idolatri romani a devenit brusc "stăpânul" creștinismului, sub Împâratul Constantin, care l-a declarat religie de stat.
El era daco-get de origine, născut în Banat, la Niș.
Constantin a introdus simbolul crucii și Dumineca în creștinism.
Tot el a ctitorit, în Tracia, la Constantinopole, catedrala Sfânta Sofia, ce astăzi a ajuns moschee la Istanbul.
Catedrala Sfânta Sofia, prin dimensiunile ei, este un indiciu al numărului cel mai mare de creștini, în Tracia,  în zona orientală a imperiului, înainte de data oficializării religiei creștine, o dovadă în plus că geții (daci, traci) nu i-au iubit pe romani, nicăiri și niciodată.
Clerici instruiți, numiți de imperiali, au creat un limbaj liturgic latin, intr-un interval extrem de scurt, în uz și astăzi în biserica romano-catolică.
După A. Oțetea și Petre P.Panaitescu, în anul 325 AD existau deja numeroase episcopii pe malurile Dunării, din Dobrogea (Tomis, actuala Constanță, Axiopolis, Dinogeția, Noviodunum, Marcianopol, azi Șumla,  Durostorum, azi Silistra, Ratiaria, lângă Vidinul de azi) până în Banat (Viminacium, azi Costolaci și Singidunum, azi Belgrad), cu numeroși martiri în acest spațiu, la Tomis, Durostorum, Axiopolis, Dinogeția și Noviodunum, consemnați în Istoria lumii în date, a lui Andrei Oțetea, martori ai vechimii episcopiilor de aici, de dinainte de creștinarea oficială.
Ca dovadă că geții erau enoriașii și preoții acestor episcopii și nu niscaiva greci, avem afirmația lui Petre P.Panaitescu, în Istoria românilor, p.59, Ed.Did și Ped.Buc., 1990, care spunea, în 1940, că în episcopiile de mai sus  nu s-au găsit scrieri grecești.
Este evident că pe parcursul acestor 250 de ani de creștinism preroman s-a consolidat aici și un limbaj liturgic spontan, autohton, grefat pe vocabularul cultic existent anterior la daco-geți.
Este arhicunoscut faptul că dacii și geții vorbeau aceeași limbă, după Strabon (63 BC; latinizat Strabo) și alți scriitori antici.
Abia astăzi am realizat că limba geților este limba așa zișilor goți=geți nomazi (emigrați dintre geții sedentari din Bazinul Dunării de Jos), o protolatină ce l-a făcut pe Iulius Cezar să exclame că "goții" sunt frați gemeni cu romanii, adică "germani"=gemeni, de fapt români geți antici, frați gemeni cu romanii, de dinainte de cucerirea Daciei.
Despre goți nu există decât documentul lui Jordanes, care afirmă că goții sunt geți antici, ceea ce nu vor să creadă românii contemporani.
Cuvinte din slavonă, precum MOL-itva (rugăciune), MOL-ifta, MOL-itsia (a se ruga), MOL-ima, MOL-ipsirea, MIL-a, MIL-uirea Domnului, MAL-dărul, MUL-tul, MUL-țumirea, includ morfemul MOL din Za-MOL-xis și vorbesc despre atribute corelate cu divinitatea.
În germană, "gotica" getică, am spune "MOL ZUM MIR" "țum=la, mir=mie=pe mine, MOL"=mul-țum-mire.
De necrezut, dar adevărat, este și faptul că deosebirile între slavonă și getică, inclusiv latina ori româna contemporană, sunt la nivel de dialect, fenomen ușor de observat pe tabelul cu cele 541 de rădăcini proto-indo-europene.
Discursul liturgic de SLĂVIRE a lui Dumnezeu, în episcopiile peridunărene, SLAVONA, s-a conservat până în zilele noastre și este specific ortodoxiei.
După DEX , 1975, discursul liturgic, în română (50 % cu etimon slavon), are doar vreo patru cuvinte cu etimon grec, în ciuda unei coordonări bizantine de 1000 de ani a tuturor bisericilor cu liturghie slavonă.
Tot teritoriul fostului Imperiu Bizantin este dominat de Slavonă, greaca având o expansiune mult mai redusă, comparativ.
Se pare că un pumn de greci, pentru a se menține la putere 1000 de ani, într-o mulțime copleșitoare de români geți, a trebuit să uzeze de stratageme care mai de care mai subtile.
Ele au scăpat vigilenței acestui neam de agricultori, rămas fără elita sa războinică, nobiliară, epuizată în lupta cu un imperiu ajuns la apogeu.
Împărații bizantini, prin cancelariile lor, au pus la cale veșnice diversiuni, mai ales pe teme etnice și lingvistice, pentru a se apăra de unitatea lingvistică cu iz latin a vlahilor, pe care au negat-o și au ignorant-o în scripte, sugerând persuasiv câte o altă "națiune" de vlahi, bulgari și slavi, după fiecare deal și vale, precum valahii, cuțo-vlahii, megleniții, etc., conform dictonului "divide și stăpânește".
Repetarea cu insistență a unei legende, despre un amestec și transfer de nume, a dus la rezultatul că nici slavii nu mai știau cine sunt, acceptând ideea originii lor mongole.
Folosindu-i pe slavi ca aliați și instrument coercitiv aservit, au dat Bisericii Bulgare Autocefale puteri discreționare, imediat după creștinarea în masă a bulgarilor lui Boris, prin botezarea lui cu numele de Țarul Mihail, în 864, deși ei nu erau decât o mână de buni luptători, alcătuind așa zisele 7 triburi slave.
Aceste triburi slave au fost probabil exterminate, 150 de ani mai târziu, de către Impăratul Bizantin Vasile,  supranumit Bulgaroctonul, în 1018, atunci când ele au scăpat de sub control.
"Bulgarii" au renăscut, cu numele, prin familii mixte rezultate dintre românii, creștini aici de 800 de ani și bulgarii, creștinați de curând, în acești 150 de ani, cu sprijin bizantin, interesat în a crea confuzii pe teme etnice.
Populația vorbitoare de română getică (un amestec dominat de latină cu o slavonă de cult religios, practic identică cu cea de azi), net covârșitoare numeric, înainte de 864, nu avea voie să mai aibe biserici sau preoți proprii, ci doar preoți de limbă bulgară (un amestec dominat de slavonă cu rusa, limbă slavă, originală, de soginte nord-dunăreană, adusă în sud de cele "7 triburi").
Bulgara era singura limbă admisă in biserica bizantină (pe lângă cea greacă, în uzul limitat al Patriarhiei).
Nicăiri în lume, nomazii cuceritori nu au fost numeroși.
Nici romanii nu au fost numeroși.
După Ion di la Vidin, Sacra Tribalie, Ed.Danubius, Buc., 1997, limba română era obstrucționată și prin hrisoave bisericești ce afirmau la liturghie că singura limbă "nobilă" este cea bulgară (subânțelegând slavona, acceptată ca limbă sfântă și printr-o bulă papală de dinainte de începutul mileniului II).
Au scăpat de asemenea bicisnicii doar vlahii din munți, din locuri pe care s-au putut apăra și de romani și de greci și de slavi, până azi.
Se știe că în 1877, bulgarii mai vorbeau și românește.
Slavona a fost aproape singura limbă de cult religios la români,  în Principatele Române, inclusiv în Transilvania, până prin 1880, când s-a trecut de la grafie slavonă la grafie latină.
Vocabularul român conținând și etimoanele slavone este atestat, în sanscrită, după Marin Bărbulescu-Dacu, citat de A.Deac.  
Biserica Bizantină condusă de o Patriarhie greacă din Constantinopol, inclusiv sub stăpânirea otomană, nu a permis nici preoților români nord-dunăreni decât o școlarizare precară.
La început, ei erau mai curând analfabeți și învățau pe de rost bukia liturghiei slavone.
Biserica românilor era subordonată Patriarhiei din Constantinopole.
Ea a ajuns o Biserică Română Apostolică și Autocefală abia după anul 1924.
Bulgarii i-au creștinat pe sârbi.
Sârbilor li s-a permis să aibe o Biserică Autocefală Sârbă la anul 1000.
Probabil că frica grecilor bizantini de revenirea la putere a vorbitorilor de latină a permis "slavilor" bulgari să creeze "o mașină de slavizat românii", prin botezul în bisericile bulgare, sârbești și rusești.
Copilul nou născut intra în biserică românul Gheorghe și ieșea din biserică bulgarul Gheorghev, sârbul Gheorghevici, rusul sau ucraineanul Gheorghiov, Gheorghi sau Gheorghiciuc.
El mergea la biserică, aici înțelegea numai partea slavonă din liturghie, dar se convingea treptat că el face parte din neamul bulgăresc și devenea un dușman de moarte al celorlalți români, așa cum, astăzi, mulți vlahi se declară dușmani de moarte ai românilor.
Folosind experiența bulgarilor în creștinarea sârbilor, după Petru P. Panaitescu, împărații bizantini au permis Țarului Mihail să-și trimită călugării "slavi" Chiril și Metodiu în Moravia (Cehia de astăzi) pentru a creștina poporul slav al Prințului Sviatoslav, ca răspuns la cererea lui expresă de a-i trimite vorbitori creștini de limbă slavă.
Cei din Moravia nu au recunocut în slavonă o limbă slavă și i-au expulzat cu mare dispreț și rușine pe cei doi corifei ai limbii "slave" slavone.
Ei s-au întors spășiți la Țarul Semion care i-a iertat și le-a permis să remodeleze slavona, făcând-o aptă pentru ruși, unde discipolii lor au reușit, mai târziu, să creeze cel mai puternic stat pravoslavnic din lume.
Rușii au sărit uneori în ajutorul Bizanțului, trădând și gândul de a-l ocupa, în beneficiul Mamei Rasia, ne mai vrând să cedeze locul în care au apucat să se înfiripe.
Deși bulgarii i-au creștinat pe toți ceilalți slavii, împărtășindu-le slavona, s-a acreditat iluzia originii inverse, de la nord la sud, de la ruși la bulgari, a însăși vocabularului slavon, ca urmare a unei schimbări a raporturilor politice de forță, după căderea Bizanțului în mâna otomanilor, chemați în Europa de greci, pentru ca păgânii să-i scape din mâna creștinilor "bulgari", conform consemnărilor lui A.Oțetea.
Un studiu a 541 de rădăcini proto-indo-europene  http://en.wiktionary...-European_roots arată că slavona are 88 % din radicali în română, iar româna are 50 % dintre aceste rădăcini comune cu slavona.Slavona ocupă 10 % din fondul colocvial român, estimat  de Dr. I. L. Cueșdean, după DEX-ul din 1975, la 4400 cuvinte.

 Pierde_verile, on Feb 15 2009, 21:41, said:

Încercați să copiați adresa respectivă, nu dați dublu-click.

[quote name='Infinitty' date='Feb 15 2009, 21:52' post='6013773']
Nu inteleg rationamentul d-voastra in acest caz chiar deloc.

In cazul " CAL/ CALE" era perfect valabil si stiam ca si alti lingvisti au discutat originea IE a lui CALE (gr./ lit) si stiam ca CALUL este o achizitie recenta in istorie (tracii si popoarele marii au fost primii care au introdus calul la scara larga; probabil au reusit sa scoata o rasa domestica si robusta).

vem ILUMINAT / luminat la cap, dar nu avem -------- MIN-a ? minat ?! ????!
Avem MINA= galerie sub pamant, tunel--------------------- nici vorba de lumina, apoi MINA = explozibil, etc.


[quote]
Eu vorbeam de cu totul altceva,de morfeme care au un inteles precis,intr-o anumita sfera semantica.
Acelasi grup sonor,poate avea un inteles cu totul diferit sau doar apropiat in alta sfera semantica.
Lumina este o sfera semantica,apa este o alta sfera semantica, a str^nge este o alta sfera semantica, a produce sunete este o alta sfera semantica.
Eu am identificat aproximativ 150 de sfere sonor-semantice in limba rom^na,dar desigur ca sunt ceva mai multe.

Vorbisem de faptul ca multe cuvinte romanesti sunt cuvinte imagine=metafore.
Pana si MINA este o metafora=fara MIN-a nu vezi nimica in MIN-a,pana si o MIN-a care explodeaza produce lu-MIN-a,iar in germana M*N =LU-MIN-a=MUN (sunetul fictiv* U in loc de I,sau alt sunet vocalic,nu numai o singura vocala,deci si eventual diftong ori trifton,ca in C*N=ceaun).
Morfemele nu sunt nici silabe si nici niste despartiri aleatorii ci grupari de sunete cu inteles de radical de cuvant ,dar nu din alta limba ci din romana (care de fapt,cf.celor sustinute de oficiali,nu are cuvinte proprii sau mai bine spus nu exista).
MUN=LU-NA.
In LU-NA sunt doua morfeme tot din sfera semantica lumina.
Presupun ca nu contesti faptul ca luna produce lumina;morfemul LU este un radical de la ce vrei dumneata in aceasta sfera LUC hittit LUCI slav,LUMEN latin daca vrei (dar eu nu am auzit nicioata "fiat lumen" ci fiat LUX).
NA-luca,NA-lucirea se refera tot la lumina si atunci N* este un morfem codat, cu o semnificatie de lumina in sfera semantica a luminii (NA-luca),dar nu in sfera semantica apa, unde ineamna apa,precum NEA(apa ingetata) si nu pierdem din vedere exprimarea metaforica a rom^nei ,de unde"tot romanu-i poet",ori ceva de genul asta.
Noi vorbim de rom^na si nu de alte limbi, decat daca e nevoie de comparatie.

Spusesem ca in rom^na exista compunerea sonora a notiunilor europene si o sa incerc sa demonstrez chestiunea asta (prezentata in rezumatul carti Romana,limba vechii Europe,in urma cu cateva zile),daca o sa pot,doar ca e bine sa cititi cu atentie, daca vreti, expunerile anterioare, de vreo saptamana,pentru ca altfel ma tot repet, fara nici un rost,obiectivul fiind insa limba rom^na si nimic mai mult.
Va rog sa-mi spuneti ce nu ati inteles sau cu ce nu sunteti de acord.

 Pierde_verile, on Feb 15 2009, 21:41, said:

Un fragment din respectivul text din care reiese ca pe la 1200 Perperikon apara un important centru minier (o mina de aur).

 Perperikon_mina_de_aur.png   36.52K   9 downloads

Mai jos, se vede iarasi importanta povestii Miracolele Sf. DUmitru, caci apare Kuber, a carui populatie a fost asezata in zona muntilor Perperikon, a muntilor Rodopi. Este locul unde apar meglenorom^nii in secolul 10/11 in conflict cu calugarii de la manastirea Athos:
 Perperikon.png   452.27K   4 downloads

Quote

Edited by benedettofane, 15 February 2009 - 23:32.

Lista mea de useri ignorați:
lupu2
florincroitoru
Hangeonos
filimmon
Infinitty
Fumatorul.

Mărturisesc că mai trag cu ochiul la ceea scriu acești mușterii. Prezența acestor cazuri, într-un număr destul de mare în raport cu alții care citesc sau scriu, mă consterneză pur și simplu. Este un  exemplu de degenerare și decădere a problematicii etnice. De multe ori mă întreb dacă această chestiune mai interesează pe alții decât pe nebuni. Dincolo de discursuri naționaliste care nu fac o para chioară, oare va mai conta în viitor o altă identatea decât cea pe care o ai ca persoană și ca membru al unei familii? Manipularea de educare a apartenenței cetățenești practicată astăzi de statele care dau dovezi de neputință și rateuri în fiecare zi, este și subțire și reversibilă.

Noi (adică cei lucizi) discutăm aici despre felul cum s-a fragmentat Europa în popoare medievale, apoi în națiuni, la întâlnirea Imperiului Roman cu triburile barbare din Nord. În Europa etnia are înțeles specific, poate este cel mai bine definit. Mă întreb dacă ne apropiem de sfârșitul etniei în general, sau numai de o reașezare a raporturilor interetnice în Europa, în care unele dintre etnii își vor pierde viitorul astfel încât trecutul lor nu va mai interesa decât în cercuri academice restrânse și eventual la ospiciul de nebuni. Dacă nu te mai interesează trecutul așa cum a fost el, în primul rând cu oamenii aceia din trecut, ci doar ca suport pentru tot felul de teze și de aberații (de mult asmuțit de alții pentru a le apăra), e clar că nu ai sentimente de apartenență și identitate etnică, ești doar un politruc, oricând abandonabil de manipulatori.

Înainte de a ajunge pe acest forum, am citit foarte interesante și civilizate, pertinete topicuri de istorie, în engleză, în care principiul era: nu intervii, dacă nu ai suficiente cunoștințe, dacă nu ai cât de cât  un nivel de cunoaștere a chestiunii. Citeam și dezbateri româno-maghiare, tot în engleză, despre cine a fost primul în Ardeal, în care prostia (stereotipia și superficialitatea tezelor) ambelor părți răzbătea la fiecare pas și mirosea îngrozitor. Erau practic poluatorii de serviciu.

Edited by Pierde_verile, 15 February 2009 - 23:54.

Oricine vede harta asta de mai jos si are o gandire statistica cuplata cu stiinta existentei imperiului roman ce in Balcani avea o populatie latinofona exclama: pai e clar ca aici vedem o populatie latinofona ce a migrat dintr-un nucleu balcanic la nord de Dunare.

Culmea, nucleul, care se vede punctat mai jos de ramasitele de arom^ni, meglenorom^ni este teritoriul care  in 814 nu intra sub controlul nici unui stat, este teritoriul ce a apartinut la 972 lui Samuila si fratilor sai Aron, Moise si David, este teritoriul care a stat in 1040 ca baza a revoltei lui Petre Delian, este teritoriul de la 1045 a tematei Bulgaria, este teritoriul regatului sarb al lui Dushan din 1350:

[ http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/f0/Map-balkans-vlachs.png - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

814: teritoriul alb care nu apartinea nici bizantinilor dar nici bulgarilor:
 Balcani_nucleu_814.jpg   17.54K   12 downloads

972: teritoriul lui Samuila:
 BulgariaSamuila972.jpg   77.53K   6 downloads

1040: rascoala lui Petre Delian:
 Peter_Delyan.png   32.75K   4 downloads

1045: temata Bulgaria:
 TemataBulgaria1045.png   38.64K   3 downloads

1350: regatul lui Dushan:
 ImperiulSarbDusan1350.png   185.18K   6 downloads


De remarcat ca latinofonii (adica strarom^nii) din Panonia si Dalmatia/Iliria n-au lasat decat o urma firava, pe istroromani, caci grosul a fost cel care a migrat primul in Transilvania, incepand cu sec. 9.

Edited by benedettofane, 16 February 2009 - 08:38.

 Hangeonos, on Feb 15 2009, 23:04, said:

Da, acum este mai bine (NA-luca = vedenie, lumina, lucire, ...).

2.) MIN in germana = lumina ? (eu nu am gasit asta in dictionare, va rog sa confirmati/ infirmati).

3.) Parca incep sa inteleg rationamentul d-voastra, INSA nu ajunge la tinta decat uneori, are valoare generala, nu este exact decat in cazuri particulare de aceea cred ca trebuie discutate exemplele fiecarre in parte ; de aceea nu se pot folosi in toate cazurile.

- Am pus LUK- / si LUN- ( LU-k-N-os)gr. deoarece termenul originar aveasi un "k"-mut, aflat initial intre "U" si "N" !  

 Pierde_verile, on Feb 15 2009, 23:51, said:

Daca ai observat, noi nu prea avem ce discuta, ca mai convergem uneori spre problema Tracii = PROTO-slavi/ sciti cu influente elene ...  

Edited by Infinitty, 16 February 2009 - 10:28.