OCD -Grup de sustinere

 Dolce34, on 24th January 2012, 06:37, said:

Doamne ce ma mai incurc pe aici.Prozac am citit ce ai scis si sa stii ca si eu am intrat pe forumul vechi si am vazut ce e acolo.Ce sa zic acum sunt cat de cat bine gandurile mai revin cate doua trei zile dar nu asa de puternice ca prima data.Dolce sper ca acest tratament sa ne ajute si sa ne tina pe linia de plutire sa dea Domnu sa ne fie si mai bine.In rest iarna asta afost puternica la noi  ca nea dat batai de cap cu netul si cu electicitatea.vreo trei zile am fost rupti de lume dar acum e totul ok.Adrian vad ca si tu iei medicatie si zici ca totul e bn.Sa dea Dumnezeu sa ne fie mereu bine si sa uitam de aceste probleme.va pup si va mai astept la conversatii

Intru din nou pentru ca am uitat sa o intreb pe Dolce daca se simte imbalonata si constipata de la merzaten .Tin sa precizez ca si eu m-am ingrasat dar m-am si lasat de fumat de aprape trei luni.Pe cinci februarie merg la psihiatru si vreau sa-i spun de aceste simptome adverse sa vedem ce imi zice dansa.va pup

 danelia, on 24th January 2012, 18:11, said:

Danelia eu nu am avut probl de genul costipare sau balonare, singura probl la mine este ingrasarea , m-am ingrasat cam 5 kg intro luna jum fara sa-mi dau seama. Si inca ceva ar fi ca dorm f mult.. am avut zile in care am dormit si 12 ore dar in general acum dorm 10 ore.. si ma trezesc cu greu, vai de lume daca trebuie sa ma duc undeva dimineata. Azi ma duc si eu la dr pt tratament. Va pup dulce, sa aveti o zi placuta

Dolce, bine ai revenit   ce ma bucur ca esti bine!

Lasa ca vei slabi tu, asa-i cu medicamentele incetinesc metabolismul si punem nitel pe noi, dar nicidecum foarte mult.Papa mai multe proteine si fibre,si mai putin carbohidrati.

Usor de zis, greu de facut.

Danelia, asa-i in boala asta,sunt zile mai proaste si zile buuuune, care trebuie traite la maxim. Da-le pace zilelor proaste , nu le lua in seama.
Ce sa zic, si eu is la fel, am zile proaste cand imi vine sa-mi bag picioru'in toate, apoi imi vad puiu asta de om care trebuie pus si el pe drumu lui in viata si sotu'care e un dulce si ma iubeste si imi zic ca trebuie sa lupt, sa merg inainte.

Desigur, nu este chinul bolii fara tratament, dar e greu.

Insa, NU trebuie sa ne lasam, mergem inainte cu toate fortele!

Va pup si reviu

 Prozac77, on 25th January 2012, 14:12, said:

Asa este Prozac ai dreptate sunt zile in care parca aceasta boala nici nu exista in viata mea dar zile cand parca totul se schimba si parca nu mai ai chef de nimic dar incerc sa raman in picioare si sa nu ma inclin deloc.Si eu am langa mine doi oameni minunati fiul si sotul meu si vreau sa fiu alaturi de ei pana in ziua in care numai Dumnezeu stie ca v-a fi ultima.Vreau sa-mi  vad baiatul casatorit si sa ajung zilele fericite cand sa-mi duc nepoti la gradinita.Trebuie sa fim cu capul sus si sa nu ne dam batute.Va doresc sanatate si va pup   http://forum.softped...t/coolspeak.gif

Buna seara la toata lumea.
Nu sunt bine deloc,anxietate,nervi,ganduri ce sa zic mie rau intr-un cuvant.
Ma bucur sa vad ca mai intrati si pe aici,eu pe celalalt forum nu am mai intrat,insa imi pierd timpul pe facebook,atunci cand pot.
Si eu sunt alaturi de voi cu gandul si va doresc si eu un an mai bun si sanatate multa.
Va pup pe toti.

Salutare! Ce mai faceti? Ma bucur ca sa reanimat putin subiectul

Prozac-  multumesc pt suport sper sa reusesc intrun final sa mai dau jos cateva kg, am mai scapat de cativa cm doar cu ajutorul exercitiilor de la la sala.. yoga si ceva creme anticelulita..
In rest..  sunt binisor,  am inceput terapia online si ma ajutat cat de cat, incerc sa tin pasul si sa-mi fac toate temele pe care mi le da terapeutul, nu reusesc mereu sa ma concentrez la ce fac dar incerc atat cat pot. Ma duc si la serviciu party time si asta imi face bine.. ma simt utila

Am observat si eu ca daca am ocupatie toc-ul sta oarecum departe de mine, cand am prea mult timp liber.. macina moara iar Sau de ex daca ma trezesc dimineata bine, si imi spun" azi voi avea o zi buna" parca atunci ma apuca macinatul, asa ca, daca ma simt bine, nu mai zic nimic, ma bucur de momentul ala si apoi vad eu cum o mai fi

Mari  imi pare rau ca nu te simti bine, o sa treaca cumva si sper sa vina iar soarele pe strada ta Pupici dulci    Si eu petrec f mult timp pe facebook, mai ales de cand mi-am luat wi fi mobile si la serviciu sunt calare pe facebook .

Va pup dulce pe toti si va urez weekend placut si toc free!!

salutare tuturor
Prozac, la lucru totul este bine , m-am obisnuit si acu in aprilie fac 1 an de cand lucrez aici!
eu m-is bine ,chestia nasoala e ca joc la pariuri sportive si ma cam agita, nu stiu trebe sa fac ceva sa scap de pariurile astea nenorocite, au inceput sa imi acapareze viata, cum ma trezesc dimineata cum ma pun la calculator sa vad ce meciuri sunt , cred ca e si de la boala de am atatea obsesii cu pariurile, macar acum nu mai am obsesii legate de pr mea si de boli sau de viitor
ne mai auzim

Edited by adadoi, 30 January 2012 - 08:34.
scrie corect

 marisp, on 28th January 2012, 00:34, said:

Buna ziuaProzac ce mai faci?
vad ca nimeni nu mai scrie nimic aici.Ce mai faceti si cum va mai simtiti?
Eu sunt cat de cat bine si as vrea sa mai vb cu voi dar vad ca e aici bate vantul.Va pup si va doresc sanatate

Salutare tuturor!!! ma intristez sa vad ca nu mai suntem la fel de activi ca pe forumul celalalt....sper totusi ca aceasta lipsa de activitate se datoreaza faptului ca va simtiti bine. asta sper si asta va doresc! eu una sunt cat se poate de ok.
Astept vesti de la voi! Multa sanatate si liniste!

Buna tuturor,

Stiu si imi asum o parte din vina ca nu am mai scris.Insa, paream ca scriu de una singura...

Nu ma intind mult, va spun ca sunt bine, acum in febra pregatirilor de Paste si vreau sa va trimit prin SP un calduros "Paste Fericit!"si TOC free, cat mai mult cu putinta.

Numai bine,

Prozac

Buna seara. Si eu m-am confruntat cu chestia asta acum nu mult timp. La mine se manifesta prin faptul ca ma ridicam noaptea din pat sa inchid usa de la apartament si pe cea de la camera, la nesfarsit, nu mai reuseam sa dorm noaptea faceam chestia asta pana dimineata, ma ridicam din pat o incuiam veneam in pat stateam jumatate de ora si imi ziceam nu dorm acum mai stau treaz putin sa ma duc sa verific daca am inchis-o desi eu stiam ca am inchis-o data trecuta adica ultima data. Am ajuns sa imi fac si semne pe mana, liniute sau X-uri cu pixul sa am o dovada ca am inchis usa, ajungeam spre dimineata cu antebratul plin. Asta una, alta manifestare, era cand plecam de acasa sa ma duc la facultate ma reintorceam sa vad daca am inchis apa, becurile, gaze, sa scot tot din priza, absolut tot. Imi era frica ca am lasat ceva aprins sau in priza si va lua foc apartamentul sau se va inunda sau nu stiu ce, si pur si simplu nu mai reuseam sa ma duc la facultate. Ma intorceam pana nu mai puteam sa plec de acasa. La fel nu puteam sa fac ceva gen sa citesc o carte sau sa ma uit la un film fara sa am un pix in mana, si nu orice fel de pix...desi era o emisiune pe care voiam sa o vad petreceam timpul cautand un pix in loc sa ma uita la TV, pur si simplu nu puteam sa fac nimic ce necesita atentie din partea mea fara un pix ala ma relaxa... Am trecut peste printr-un fel de terapie fara medicatie, dar am observat iar ca imi apar simptomele ca sa zic asa. Acum am o obsesie vizavi de geamuri, stau la etajul 7 si mi-e frica ca o sa cad, sau ca ma voi arunca eu de la geam. Si mi-am blocat toate geamurile. Pana la urma voi ajunge la medicatie? E pentru toata viata medicatia? Mi-e cam frica. Imi pot spune cei mai ''experimentati'' ca sa zic asa mai multe?

Edited by Twinkey, 13 April 2012 - 00:31.

Am si eu o intrebare pentru voi:
„Cati dintre cei cu TOC/OCD de aici stiu/sunt constienti ca obsesiile sau compulsiile sunt excesive sau irationale?”

Eu cred ca toti ca de nu, intra in alta categorie...

 softpedistul, on 14th April 2012, 12:14, said:

Nu pot vorbi decat in numele meu, eu le consider aberante, lipsite de sens si total irationale. Cu toate astea imi provoaca o teama infioratoare de fiecare data  cand apar.De asemenea obsesiile nu raspund la argumente logice oricat de mult as incerca, eu saupsihoterapeutul.

Cam atat, in mare...

Nu stiu daca mai e cineva activ pe formul asta, ma bag si eu ca musca in lapte, sper sa nu mi-o luati in nume de rau, insa vreau sa va rog sa vedeti un documentar in legatura cu medicamentele psihotrope; se cheama "Marketing of madness", il gasiti pe youtube. Nu va mai repeziti sa luati medicamente, canatriti bine beneficiile si riscurile la care va expuneti.

Faceti un efort si gasiti terapeuti calificati, sunt foarte multi diletanti cu diplome care nu se pot ajuta nici pe ei. Incercati sa ii evitati pe cei cu specializare in cognitiv-comportamental, au o formare superficiala (parerea mea), din pacate e cea mai populara orientare la noi, din cate observ.

Inca o data scuze ca intervin asa inopinant.

Succes si sanatate!

 marlene07, on 20th April 2012, 12:17, said:

marlene07, sunt de acord că industria farmaceutică face totul pentru a-și menține clientela pe termen lung. Însă, la fel ca în cazul afecțiunilor tratate cu corticoizi, medicația are unele efecte pe care pacientul le consideră satisfăcătoare și este mulțumit.

Pe de altă parte, sunt foarte puțini psihoterapeuți pricepuți la OCD. Cred că ține mai mult de talent decât de învățarea meseriei.
Eu admit că am încercat o grămadă de tehnici din CBT cu câțiva puțini clienți. Și, deși am petrecut mai mult timp studiind diverse abordări, decât în cabinet cu clienții mei, munca este anevoioasă și unii cedează. Am renunțat să lucrez cu OCD, până când nu voi avea la îndemână o metodă/instrument cu o reală validare științifică.
În iunie, ar trebui să mă întâlnesc cu o doamnă de prin Cambridge care cică-i talentată în abordarea OCD prin terapie de grup, să îmi arate una-alta. Însă nu știu dacă îmi permit și dacă merită investiția.

Am făcut o formare la Londra pentru EXRP, ceea ce presupune expunerea clientului la obsesiile sale, apoi învățarea modului de gestionare a ritualurilor. etc etc. În speranța că... clientul învață că obsesiile nu-i sunt dăunătoare, ceea ar trebui să diminueaze anxietatea. După formarea asta, am ajuns la concluzia că-i stupidă. Adesea, persoanele cu OCD opun rezistență la asocierea in-vitro cu obsesiile. Altele, sunt chiar de la început reținute în privința metodei.

Mai multe detalii... cu altă ocazie, că-s pe fugă.

 Twinkey, on 14th April 2012, 12:56, said:

Da, Twinkey. Deh, încercam și eu să subliniez cumva diferența dintre a ști și a fi conștient.

Edited by softpedistul, 20 April 2012 - 11:48.

Sofpedistul, asa e, oarecum ai pus punctul pe i. Eu personal nu am gasit inca un psihoterapeut care sa ma ajute sa-mi depasesc obsesiile. Nu mai spun ca dac=torita obsesiei dezvoltasem si o depresie majora si nu mai stiam care e de fapt afectiunea invalidanta, OCD sau depresia.Pentru mine personal, SSRi au fost colacul de salvare.

Da, stiu, sunt efecte secundare, le resimt si inca din plin, insa este tot ce am la indemana.deocamdata.
Eu am facut terapie pe la nume mari,pe care din respect pentru aceste nume, nu le insir aici. Degeaba. Desi am luptat cat am putut fara medicatie, viata mea ajunsese sa atarne de un fir de ata, si nu fac misto.  OCD e boala urata rau, daca nu  e tratata. Cei care au, stiu despre ce vorbesc. E un chin, asta e cuvantul nimerit.
Prietena mea buna, tot cu TOC a facut psihoterapie ca la carte si a zis gata, am toate armele invatate la terapie, pot lupta fara medicatie. A renunatat si dupa 5 luni a avut o recadere urata.

Asa e, procesul de ameliorare e unul anevoios. Cartile de self-help scriu asa frumos, insa in relaitate e alta Marie cu alta palarie, nici vorba de acomodarea la obsesii, apar si provoaca o teama paralizanta desi le-ai despicat/analizat singur sau cu psihologul tau. Nimic pare sa nu functioneze.

Uite la mine, niciodata nu mi-a mers expunerea sau a mers tare anevoios. Expunerea mea era sa stau singura in casa cu fii-mio, pentru ca imi era tare teama ca o sa-i fac rau (desi stiam ca nu o sa-i fac). Ei imi clantaneau dintii in gura de frica ca as putea sa ii fac rau. Ascundeam cutite, obiecte ascutite samd. Si obsesia revenea de fiecare data cu aceeasi putere sau parca mai rau.
Vorbeam cu psihologul si stabileam in minte ce timp frumos o sa petrec eu cu copilul si cand ajungeam sa stau imi tremura tot corpul de nu mai stiam cum ma cheama. Aia nu era viata, era un chin! Abia imi amintesc anii aia de chin, din cauza fricii imense.

Dupa ce am inceput Prozac, alta viata, pot sta cu el si nu am treaba de nimic. Rar, foarte rar imi este teama sau am o angoasa.
Am dat asa un fragment din viata mea sa poti sa iti faci o parere din viata unei mame cu OCD.

Nu mi-e usor sa vb despre lucrurile astea, insa stiu ca poate experienta mea va ajuta si alte mame. Si cumva, impartind suferita, parca nu mai esti singur:))

Cam asa...

 marlene07, on 20th April 2012, 10:17, said:

Medicatia psihofarma, mai ales cea antipsihotica, are rolul de a compensa chimic un creier decompensat psihic/biologic. Cine sunt protagonistii (cand cauza e psihologica) stim: "minunatii" parinti care isi decompenseaza odrasele si odraselele care devin purtatorii simptomelor (parintii se mentin in nevroza care e relatia lor mincinoasa, impingandu-si copiii spre psihoza). Oportunistii sunt firmele de medicamente (5,3 miliarde cifra de afaceri anuala la Seroquel) si medicii psihiatri. Intrebare: cum compensezi psihic ca psihoterapeut un pacient, intr-o ora, dupa care el merge acasa, fara sa aiba habar de incongruenta, de parazitare, de jocuri, ca si sanatos fiind e foarte greu sa parezi jocurile psihologice. Sunt sate unde oamenii isi trag ziduri in camere, ca sa se separe, sa nu se mai vada. Copiii sunt murati in spirt sau prin spitale de psihiatrie.