Cine cunoaste problema Cazanelor/Dunare?

S-au numit “ Cazane ” pentru că aici, prin coridoare cu fiorduri, apa părea că fierbe clocotitor şi întunecat.

Se presupune ca Defileul “Portile de Fier” provine dintr-o veche  stramtoare marina, care facea legatura intre Lacul Panonic, din Vest, si  Lacul Pontic, ce ocupa actualul spatiu al Campiei Romane. cu timpul,  apele fluviului au sapat in sisturile cristaline, granite si calcare cel  mai spectaculos defileu european. Conform unei alte ipoteze, defileul  s-ar fi format prin captarea de catre un rau, ce curgea spre Lacul  Pontic, a unei Dunari vechi, ce curgea spre Lacul Panonic.

O imagine rară, cu fostul drum roman săpat în stâncă.
Poza este făcută chiar în zona unde se afla Tabula Traiana, înainte de a fi mutată mai sus ( pentru a nu rămâne sub apă ).

[ http://alpinet.org/foto/2007/10/19/NmIyZTlkMmYyNzY0YTY0ODg4OGEyNjc5MTJkN2U4Nmfoto_64426.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]



O descriere interesantă de prin anii 30.
http://www.berzasca.ro/Dunarea.php

Primele  relatari despre cataractele Dunării de la Porţile de Fier, le-a făcut  Homer care le localiza la Okeanos Potamos (Istru), acolo unde, după  Hesiod, a fost aruncat într-o cavernă adâncă balaurul  care speriase  zeii Olimpului.  

...”«De  primejdia acestor stânci», scrie Homer, «nu a scăpat nici o corabia  omenescă din câte se au încercat se trecă pe aici. Tablele lor s'au  sfărâmat şi valurile apei cu vârtejurile lor cele violente le au  înghiţit dimpreună cu corpurile ómenilor. Numai o singură corabia de  mare s'a străcurat pe aici, Argo, cea mai ilustră dintre tóté, când s'a  întors de la Aeta, şi ea de sigur ar fi fost isbită de petrele cele mari  , însă zeiţa Junona a ajutat'o ca să trecă, fiind-că iubia pe Iason».  Aceste stânci atât funeste navigaţiunii din aşa numitul Oceanos potamos  erau cataractele Istrului.” (N. Densuşeanu, Dacia preistorică,1913).

Edited by tomaso, 04 December 2015 - 17:40.

Sursa ( ca să rămână scrisă aici, în cazul că va dispare acolo ).
http://banatulsarbes...oanele-dunarii/

După construirea comună a marelui complex Hidroenergetic de la  Porțile de Fier, arheologii iugoslavi au desoperit niște localități  vechi romane, vestigii antice și chiar neolitice.

Două merită să fie  amintite: Lepenski Vir la Padina, localitate veche de peste 8 000 de  ani, unde au fost dezgropate vreo 59 de case din era arhaică, schelete,  statui, expuse la o expoziție de la Paris. Localitatea era așezată între  Golumbăț și Donie Milanovăț, locul de naștere al  generalului Baba  Novak, în Insula Portița (Poreci).

A doua este Felix Romuliana, la 7 km vest de Zaicear, de la Băile  Gamzigrad, care reprezintă a doua localitate romană ca mărime și  importanță, după cea a lui Diocletian de la Raguzza (Dubrovnic) și  Salona; aici se pare că a fost capitala Daciei Aureliene unde poate fi  văzut cel mai frumos mozaic din peninsula traco-balcanică de la  Gamzigrad-Felix Romuliana. În cazul de față, ne ocupăm de cele 5 Tabule Imperiale romane la  Dunăre; deși Dunărea are o lungime de 2 888 km, împărații romani  au  fost preocupați să fixeze niște puncte strategice care să lege imperiul  central de provinciile ocupate. Pe această mare distanță romanii și-au  ales zonele locuite de dacii din sudul și nordul Dunării.


Ei au trebuit  încă din timpul   împăratului  Tiberius să sape în stâncă pe dreapta  Dunării pe locul numit Canioanele sau Cataractele Dunării ca să poată să  se miște spre Dacia de Nord armata romană. Asta se întâmpla încă  înaintea lui  Iisus. Mai târziu după venirea sârbilor din Asia ajung la  Dunăre în cele din urmă, iar la anul 1849 fixează capitala Serbiei la  Belgrad într-o cetate cu vreo 3 000 de locuitori.


Ei au ocupat și  teritoriile locuite de români între Morava-Timoc, iar zonele abrupte de  pe Dunăre le-au numit în limba slavă «klisura».

....

În istoria românilor este cunoscută doar Tabula Traiana din fața  Orșovei, dar după săpăturile efectuate de către muncitorii iugoslavi în  epoca Președintelui  Tito au apărut încă 4 tabule despre care noi am  aflat cam prin anul 1972, când am primit permisiunea pentru prima dată  să-mi văd locul nașterii după vreo 24 de ani de interdicție.


Cred că  autorul Marinko Paunovici ( Marin Păun - slavizat ) a izbutit să scrie o carte monumentală, așa  cum mi-a și promis că o va face, în timpul ocupației germane, carte care  merită să fie cunoscută de către istoricii români pentru că este plină  de documente. Cartea se numește «Gerdap i Timoça Krajna» (Porțile de  Fier și Kraina Timoceană), Zagreb, 1970 – 848 pagini.


Este meritul istoricilor sârbi că au făcut publice aceste 3 tabule pe  vremea comunismului, pentru că astăzi când și la Belgrad se spune că  există mai multă libertate, nu cred că s-ar  încumeta politrucii să  permită publicarea unor astfel de lucruri pe care ei le socotesc secrete  de stat.





Prin urmare va trebui să prezentăm câte ceva despre fiecare Tabulă Imperială Romană de la Dunăre.

«TIBERIU CÆSARE AUGUSTI FILIO AUGUSTO IMPERATORE PONTIFICE MAXIMO TRIBUNICIA POTESTAT XXX
LEGIO IIII. SCYTHICA LEGIO V. MACEDONICA»
Împăratul Tiberius Cæsar Augustus, născut Tiberius Claudius Nero (16  noiembrie 42 î.Hr. – 16 martie 37 î.Hr.), a fost al doilea împărat roman  din dinastia  Iulio-Claudiană și a domnit de la moartea lui Augustus în  anul 14 până la moartea sa în anul 37. Fiu al senatorului Tiberius  Claudius Nero și al Liviei Drusilla, Tiberius devine, în urma căsătoriei  mamei sale cu Octavianus, în 38 î.Hr., fiul vitreg al viitorului  împărat Augustus. Tiberius poartă războie în Spania, Germania și ajunge  la Dunăre, unde pe o stâncă soldații romani din Legiunea a V-a  Macedonica, sapă această tabulă, care se poate descifra mai ușor privind  fotografia.
Tiberius moare în drum spre Roma, la Misenum, pe 16 martie 37.
Împăratul Tiberius este primul împărat care, ajungând la Dunăre, intui  pericolul pe care-l reprezintă popoarele barbare  pentru Imperiul Roman.  El va construi primele întărituri de apărare, cetăți cu limesuri pe tot  sectorul Porților de Fier și Canioanelor Danubiene. A săpat în stâncă  căi de acces militare, uzând pe alocuri și de console de lemn.
Calea aceasta strategică a fost construită în anul 30, iar limesul a  fost determinat a se ridica în grabă din cauza amenințărilor dace de la  nordul Dunării. Punctele fortificate ca și limesuri serveau nu numai  pentru apărare, ci și ca și stațiuni de trupe, ca și pentru securitatea  navigației Dunărene.


Romanii aveau două căi de comunicație principale care legau Roma de  Constantinopole și Dacia. Prima era Via Egnația, aceasta trecea peste  daci în Albania spre Ohrid (Lichinidis), Vodena (Edesse) și Salonic sau  Săruna. A doua cale de comunicație era cea de miază-zi și mergea spre  miază-noapte, de la Leș (Lyssus), la Liplian (Lpiana), Naisus (Niș) pe  valea Moravei, spre Viminacium, mai târziu numită Via Traiana.
Imperiul avea nevoie să aibă căi de comunicație bune, pietruite până la  Marea Neagră pe Valea Dunării, cât și spre Nord-Vest, spre valea  Rinului.
Imperiul roman nu putea uita politica de expansiune a regelui dac  Burebista, care stăpânise întreaga peninsulă tracică (fără  Macedonia-Grecia), iar acum se temeau de atacurile celorlalți regi daci,  mai ales a lui Decebal cel temut.  Burebista avea capitala în Banat în  localitatea Arcidava (azi Vărădia) nu departe de Biserica Albă, la un  pas de frontiera cu Serbia, așezată în partea noastră cu teritoriul  tăiat pentru sârbi, de cealaltă parte spre Vest. De aici observăm că  centrul de cultură și de civilizație al Daciei se afla în Banat și  desigur el urca pe Dunăre și Sava spre Goți și munții Alpi. Astăzi  această vatră românească se află sub stăpânire în mare parte a Serbiei,  care a ocupat-o printr-o donație silită la ordinul țarului  Alexandru al  III-lea  de la turci.


În zona Timocenia-Dardania staționau câteva legiuni romane: Legiunea a  V-a Macedonica, a IV-a Scitică și Legiunea a XIII-a Gemina.
Legăturile dintre castre, castrele și stațiunile riverane erau de cea  mai mare însemnătate pentru strategia romană în Moesia și Dacia..





Tăierea unei căi de comunicație în stâncă spre Viminacium, Singidunum,  spre a le lega de Panonia, era una dintre preocupările sale în  Canioanele superioare ale Dunării, căi de acces pe care le va continua  mai târziu Claudiu și Vespasian spre terasa Taliata. În schimb,  împăratul Traian va tăia un drum în stâncă spre Pontes-Drobeta Tr.  Severin.
La construirea căii strategice din canioane, Tiberius va folosi Legiunea  a IV-a Scitica și a V-a Macedonica, între 33-34 î.Hr.. De terminarea  căilor de acces depindeau noile expansiuni în nordul Dunării. Calea de  comunicație a lui Tiberius a mers de la Viminacium la Gura Moravei, până  la Taliata, unde se află o întăritură într-o insulă numită mai târziu  de valahi sau români „Portitza”, iar după sârbi „Poreci”, insulă care  adăpostea o localitate ce s-a mutat în 1832 și a alcătuit actualul  orășel Doni Milanovăț. Cetatea rămâne celebră prin aceea, că aici s-a  născut renumitul general Baba Novak, mâna dreaptă a lui Mihai Viteazu,  făuritorul unirii tuturor românilor la 1600.
De la Taliata, drumul traversa munții peste râul Golubinia și satul  românovlah, Golubinia de azi, peste Gerulatis, actualii munți Miroci,  având ieșirea spre Pontes și Egeta (Brza, Palanca de azi). Un drum lung  putea lega ușor Macedonia peste Naissus, valea râului Timacus (Timoc),  Romuliana (Gamzigrad) spre Decebalumad Aqve-Pontes-Drobeta, vestigii  romane ce se păstrează și azi.

TABULA CLAUDIA

Aceasta este inscripția de pe Tabula Imperială Claudia care n-a fost  trecută cu fotografie în cartea amintită, ci doar textul de pe tabulă.

«TIBERIO CLAUDIO DRUSI FILIO CÆSARE AUGUSTO GERMANICO PONTIFICE MAXIMO TRIBUNICIA POTESTATE III CONSULE DESIGNATO II
LEGIO IIII SCYTHICA LEGIO V MACEDONICA SUB CURA MARTII MACRI LEGATI AUGUSI PROPRÆTORE»
Tiberius Claudius Cæsar Augustus Gemanicus (1 august 10 î.Hr. – 13  octombrie 54), a fost al patrulea împărat roman al dinastiei  Iulio-Claudice și a domnit din 41 până în 54. Fiu al generalului Drusus  (fratele lui Tiberius) și al Antoniei Minor, frate mai tânăr al  generalului Gemanicus, născut la Lundunum (Lyon), Claudius nu participă  la viața politică, până la urcarea pe tron, datorită unei sănătăți mai  șubrede și a unor infirmități congenitale, preferând o existență  retrasă, consacrată studiului. Este proclamat împărat de către  pretorieni la asasinarea nepotului său Caligula și recunoscut apoi de  către Senat. În timpul domniei sale începe construcția unui sistem  defensiv de fortificații pe Rin și Dunăre, provinciile beneficiază de o  bună administrare și o bogată activitate edilitară (șosele, apeducte,  porturi). Trebuie menționat că împărații romani, în cuceririle lor au  construit șosele și poduri pietruite pentru ca armata să cunoască și  căile de comunicație și să poată folosi cu ușurință transportul carelor  grele de luptă și aprovizionare. Acordarea cetățeniei romane  locuitorilor unor orașe din afara Italiei, îi atrage ostilitatea  cercurilor senatoriale lui Claudius. În timpul domniei lui Claudius  începe cucerirea Britanniei, care devine cea mai vestică provincie a  Imperiului Roman. În anii 44 Iudeea și anii în 46 Tracia sunt  transformate în provincii romane. După executarea Messalinei, cea de-a  treia soție, în 48, acuzată de Narcissus de complot, Claudius se  căsătorește în 49 cu Agrippina Minor Iulia și-l adoptă pe fiul acesteia,  Nero, care-i va urma la tron. Moare otrăvit de noua soție.

«IMPERATOR CÆSAR DIVI VESPASIANI FILIUS DOMITIANUS AUGUSTUS  GERMANICUS PONTIFEX MAXIMUS TRIBUNICIA POTESTATE XII IMPERATOR XXII  CONSUL XVI CENSOR PERPETUUS PATER PATRIÆ ITERATIS RESTITUIT»
Împăratul Cæsar Vespasianus Augustus (17 noiembrie 69 – 23 iunie 79),  cunoscut ca Vespasian, a fost împărat roman din decembrie 69 până în  iunie 79. Fiul unui modest funcționar de vamă, Vespasian a urmat o  carieră militară care-l poartă în Germania Superior, Britannia și  Africa. În 67 este însărcinat de Nero cu reprimarea răscoalei antiromane  a iudeilor. Proclamat împărat la Alexandria, la 1 iulie 69 de legiunile  din Orient, Vespasian este recunoscut în întregul Imperiu după ocuparea  Romei și moartea lui Vitellius (20 decembrie 69), întemeind o nouă  dinastie, aceea a Flavilor (69-96). Personalitate energică, lucidă,  modestă, Vespasian este preocupat de restabilirea liniștii și  securității statului, grav afectate de războiul civil. A reorganizat  finanțele și armata, a întărit frontiera Dunării inferioare, creând o  flotă în Marea Neagră, a reconstituit Capitoliul și numeroase edificii  din Roma distruse și a început construcția Colosseum-ului. În august 70,  fiul său Titus cucerește Ierusalimul și încheie în 72/73 războiul din  Iudeea, care este reorganizată ca provincie de sine stătătoare.
De pe urma lui a rămas și o expresie celebră: «Banii nu au miros –  pecunia non olet». Vespasian a dispus construirea la Roma a sute de  latrine publice (vespasiene), pentru care a perceput taxe de folosire. A  fost criticat de unii senatori că scoate bani din ceva atât de murdar.  Răspunsul a fost simplu și memorabil: (banii nu au miros).

«IMPERATOR CÆSAR DIVI NERVÆ FILIUS NERVA TRAIANUS AUGUSTUS GERMANICUS  PONTIFEX MAXIMUS TRIBUNICIA POTESTATE IIII PATER PATRIÆ CONSUL III  MONTIBUS EXCISIS ANCONIBUS SUBLATIS VIAM RE FECIT»
Marcus Ulpius Nerva Traianus (n. 18 septembrie 53 Italica Santiponce, d.  9 august 117 Selinus Cilicia), Împărat Roman între (98 – 117) a fost al  doilea dintre cei așa-ziși cinci împărați buni ai Imperiului Roman și  unul dintre cei mai importanți ai acestuia. În timpul domniei sale,  imperiul ajunge la întinderea teritorială maximă.
Traian a fost fiul lui M. Ulpius Traianus, un proeminent senator și  general dintr-o familie romană faimoasă. Familia s-a stabilit în  provincia Bætica, în Spania de azi, cândva spre sfârșitul celui de-al  II-lea Război Punic, iar Traian a fost doar unul din familia Ulpii, care  a continuat și după moartea sa.
S-a născut pe 18 septembrie, 53 în orașul Italica. Tânăr fiind, a urcat  în ierarhia armatei romane, luptând în cea mai periculoasă zonă a  Imperiului Roman, în zona Rinului. A luat parte la războaiele lui  Domitian împotriva germanilor și era unul dintre cei mai mari comandanți  militari ai imperiului când Domitian a fost ucis în 96.
Renumele său i-a servit în timpul succesorului lui Domitian, Nerva, care  era nepopular în cadrul armatei și avea nevoie de ceva ca să le obțină  sprijinul. A obținut asta prin numirea lui Traian ca fiu adoptiv al său  și succesor în toamna lui 97 (27 octombrie). Viitorul împărat Hadrian  i-a adus vestea lui Traian despre adopție, obținând astfel bunăvoința  lui Traian pentru restul vieții sale. La moartea lui Nerva pe 27  ianuarie 98, Traian i-a succedat fără nici un incident, fiind respectat  de către supuși. Astfel primul roman ne-italian devine împărat.
Pentru neamul românesc împăratul  Traian  este important că devine  Părintele Daciei și al urmașilor acesteia, împreună cu regele  Decebal   al Daciei. Ei poartă două războaie împreună, primul la Tapæ în Banat la  anul 101, iar al doilea, după ce trece Dunărea la podul construit de   Apolodor din Damasc  peste Dunăre la Drobeta-Tr. Severin în anul 106.  Armata romană ajunge la Sarmisegetuza Regia unde  Decebal este învins și  se sinucide cu «falcia», este ceva misterios că soarta strămoșilor  noștri daci a depins de existența unei arme care este «falcia». Se spune  că atâta timp cât va exista falcia va exista și poporul dac, ceea ce  înseamnă că genetic neamul nostru a depins de cea mai necruțătoare armă  –asemănătoare cu un cosor la vârf. Dar după ce a dispărut falcia a  dispărut și poporul dac. Însă au rămas urmașii dacilor și romanilor,  care s-au amestecat și noi românii suntem copii acestora, zugrăviți pe  cel mai important monument istoric din Europa și din lume, pe Columna  împăratului  Traian  din mijlocul Romei – Columna Centenaria.
Mai există o tabulă, adică a V-a care de fapt este tot o Tabulă Traiană desoperită pe la anul 101 la Sipul Vechi de la Dunăre.
A V-a Tabulă
(Traiană)
«IMPERATOR CÆSAR DIVI NERVÆ FILIUS NERVA TRAIANUS AUGUSTUS GERMANICUS  PONTIFEX MAXIMUS TRIBUNICIA POTESTATE III PATER PATRÆ CONSUL III  OPERICULUM CATARACTARUM DERIVATO FLUMINE TUTAM DANUVI NAVIGATIONEM  FECIT»
Despre ultimele descoperiri arhelologice la Porțile de Fier s-a scris în  presă și lucrări de specialitate românești și iugoslave. După cum ne  asigură  A.D. Xenopol «Partea cea mai îngustă, strâmtoarea de la Cazane  pare a înghiți cu totul cele două stânci, uriașul fluviu, care-și  restrânge aici lățimea numai la 150 m, din 1 000- 1 500, lărgimea lui  obișnuită, coborându-se adâncimea lui la mai bine de 50 de m.»
Împăratul  Traian avea la Dunăre două flotile «classis Panonica» și  «classis Moesica», flotile care aveau ca scop paza, participarea la  operațiuni militare, cât și cele de comerț servind ca metodă de  transport pentru felurite provizii, până la locul unde romanii ridică  podul pentru a traversa Dunărea și a trece în Dacia. Prin urmare, atât  motivele strategice, cât și cele economice au fost dominante.  A.D.  Xenopol crede că așezând viitorul popor ce se va zămisli în fața  barbarilor, năvălitorilor, împăratul  Traian a «zămislit dintr-o greșală  politică poporul român» care «trebuie să plătească și astăzi, cu cele  mai crunte jertfe existeța lui, aruncat aici în părțile răsăritului, nu  departe de trunchiul cel mare al rasei latine și înconjurat de elemente  străine”.(slave)


Cu prilejul săpăturilor arheologice de la o fortăreață romană situată  puțin mai la vest, deci în aval față de râulețul Coșaina (1964-1965)  (Hidrocentrala Porțile de Fier I), cercetătorii au sesizat o dâlmă de  pământ paralelă cu traseul Canalului de navigație Sip. Astfel s-a  deschis ipoteza că ar putea fi vorba de un canal antic care asigura  navigația prin canalul vechi spre fortărețile celelalte.


Se crede că împăratul  Traian  era supărat pe  Decebal din cauza  incursiunilor dacilor în sudul Dunării. În iarna anului 98-99, împăratul   Traian  s-a deplasat la Dunăre pentru a hotărî construcția podului de  lemn dintre insula Banului și Gura Văii, care au fost distruse de daci.


Săpăturile arheologice au continuat încât în ziua de 20 octombrie 1969  s-a descoperit cea de-a doua Tabulă Traiană.


Ea se află la 20 km în aval  față de prima Tabulă Traiană. Inscripția e săpată pe o placă de marmură  groasă de 30 cm, înaltă de 1 m și lată de 2 m, puțin mai mică decât  prima. Ea constituie un tezaur pentru orașul Cladova (Pontes) din fața  Severinului, care o păstrează în muzeul local, refuzând s-o cedeze  Muzeului din Belgrad, unde este adăpostit și capul lui  Traian sculpatat  în aur. Se crede că a II-a tabulă a fost ridicată între 104-105.


Ne aflăm în fața unor tezaure romane unice, inestimabile; de aceea  statul iugoslav protejează și conservă obiectivele descoperite la  Porțile de Fier  care adăpostesc cea mai veche vatră de civilizație  neolitică de acum 8 000 de ani, obiectele de artă fiind expuse la  expoziții în Paris.
Cititorii de rând din țara vecină, ca și de la noi, ar avea dreptul să  se întrebe cu ce au contribuit istoricii și arheologii români pentru  salvarea Tabulelor Imperiale Romane pentru aceste tezaure inestimabile  de însemnătate mondială, și cu ce au contribuit cărturarii sârbi?


Putem fi convinși că aceste comori reprezintă pentru cultura și  civilizația noastră, aici la Porțile de Fier, monumente milenare, ce  semnifică pentru noi, ceea ce reprezintă Piramidele pentru egipteni (recent, istoricii sârbi proveniți din politruci sau alți savanți susțin  că până și în piramide s-au găsit urme care atestă vechimea sârbilor în  Egipt – «dar ce să mai voorbim de prezența lor în Timoc, la un pas de  Palilula!»- aprinde luleaua!).


( Sunt în eroare sârbii....  Dacii sunt cei care au ridicat piramidele. Se știe ....    )


Avem în curs de publicare o carte de istorie a românilor din Dacia  Aureliană, pentru care vă rugăm, fie pe cei din sudul Dunării, fie pe ei  din nordul Dunării să ne trimită fotografii, hărți vechi, documente  dintre cele mai reușite ca să le putem folosi în cartea de istorie.

06.08.2009 CRISTEA SANDU TIMOC

ASTRA ROMÂNĂ, P-ța Victoriei nr.3 ap. 14, Timișoara
[email protected]
Rugăm călduros cititorii să urmărească site-ul  www.timocpress.info, al  fraților noștrii din Timoc Serbia, de unde veți obține imagini și  ultimele știri despre persecuția românilor.
Vă mai rugăm pe toți să nu  ne uitați și să ne trimiteți e-mail-ul prietenilor și al tuturor celor  care au e-mail-uri în fiecare sat. Noi facem toate aceste proceduri  continuu, săptămânal și gratis.
Dumnezeu să vă dea sănătate!

Am găsit pe un blog niște imagini și informații inedite.
http://diernaorsova.blogspot.com/

Poate că nu ar fi rău să le postăm și aici.  Colecția de date și imagini este impresionantă. Mă gândesc că ar fi păcat să se piardă.  
Las la latitudinea moderatorilor acestie arii dacă să îl copiem aici.