Primul meu roman

Buna,
Sunt noua pe forum si adevarul este ca sunt un pic cam emotionata acum cand vreau sa va cer parerile voastre sincere, obiective, incurajari, critici in legatura cu romanul meu. Nu am scris mult doar cateva pagini dar am nevoie de minti obiective ca sa il pot continua in cazul in care este bun sau sa merg pe alta idee in cazul in care nu este nimic de capul lui.
Postez aici blog-ul meu pe care am scris inceputul: http://lylcrinovel.blogspot.com/ si astept sfaturile voastre.
Merci mult.Pupici

LylCri, on 30th June 2010, 01:35, said:

cred ca viziunea ta asupra lumii este destul de intunecata...adik randurile tale sunt destul de reci , normal pentru tipul relatarii insa ...o sa ma mai gandesc pana maine ca este prea tarziu sa fac pe filozoful aqm:p

Uau.
Sintaxa este ok, gramatica la fel, fără tz/sh/k și alte nenorociri de acest fel. Subiectul este doar puțin cam întunecat pentru gusturile mele, dar la urma urmei cine sunt eu să comentez gândurile altora?
Inițiativa este fără doar și poate, lăudabilă. Spor la pagini!

Mie imi pare prea similar cu orhan pamuk->numele meu e rosu.
Tot cu un mort incepe, doar ca mortul tau e foarte expirat (20 de ani ?!?) iar mortul lui Orhan Pamuk povesteste frumos despre meseria sa, despre familia sa, despre zilele fericite, adica insufla o nota mai optimista romanului.

Da, e cam sinistru ce scrii acolo

Ms pentru parerile vostre, apreciez faptul ca ati avut rabdarea sa cititi paginile pe care le-am postat pe blog si sa-mi spuneti impresiile voastre.
In ceea ce priveste pesimismul dus la extrem si situatia aproape macabra in care se gaseste personajul meu, am incercat sa scot in evidenta suferinta sufleteasca a sa, ideea iubirii dusa la extrem, care in cazul de fata nu a condus la un happy end, din pacate pentru Patric ( cateodata cred ca am fost prea rea cu el )
Totusi in ceea ce urmeaza voi adauga putina lumina in viata sa, pastrand totusi nota de drama a romanului, dar am vrut ca inceputul sa aiba un impact puternic asupra cititorului.
Oricum comentariile voastre au fost si sunt mereu binevenite si chiar au importanta in ceea ce urmeaza sa compun.
Ms

Nu e prea intunecat, e bine.

Trist .
  Mie mi se pare ca eroul tau  gandeste ca o femeie .

Frica se naste din necunoscut, neputinta si temerile la fel. Am decis sa ma confrunt cu el, sa gasesc raspuns la intrebarile care m-au propulsat intr-un univers paralel, unul care nu-ti ofera posibilitatea de a fugi atunci cand simti ca numai poti.
Am ales sa traiesc doar pentru ca trupul se incapataneaza sa nu moara. Am refuzat sa ma declar invins si astfel am pasit in necunoscut. Am plecat in cautarea greselilor, erorilor care m-au condus aici, am retrait de mii de ori clipa in care am privit-o prima oara, cand timpul a inghetat si lumea a disparut, cand am simtit atingerea lui Dumnezeu, am retrait-o de mii de ori dar timpul nu a mai inghetat, nici lumea nu a mai disparut, iar pe Dumnezeu l-a luat cu ea atunci cand a plecat...
Si am ajuns din nou la fel de vulnerabil si ingrozit ca inainte, mainile imi tremura de indignare iar furia clocoteste in mine ca un cazan cu smoala incinsa.
Am esuat...m-am pierdut in propriile ganduri, m-am ratacit in infinitatea de idei contradictorii de care ma agat cu disperarea unui innecat de trupul salvatorului. Am devenit prizonierul propriei mele minti iar in celula asta intunecata si stramta in care am ajuns, doar iluzia plapanda a dragostei pe care Anna mi-a oferit-o cu multi ani in urma, mai mocneste in interiorul meu oferindu-mi o raza de lumina in bezna monstruoasa care asteapta sa ma inghita.
Ma asez in fotoliul maro si vechi din fata semineului cufundat intr-o stare de tristete si deznadejde absoluta. Daca ar mai fi existat putina viata in ochii mei atunci asi fi plans in hohote; dar asa ma pierd in golul din fata ochilor amintindu-mi de cea mai frumoasa parte a existentei mele...de altfel singura in care am trait cu adevarat.

Numele meu e Patric Vaslov si am fost profesor de literatura.
M-am nascut cu pasiunea pentru literatura, era portita mea de evadare din cotidianul apasator in care ma zbateam in fiecare zi. Din fiecare carte sorbeam magia altei lumi, una diferita de cea in care traiam, o lume in care eram inzestrat cu calitati uimitoare si care imi oferea perspectiva unui nou inceput, unei alte vieti. Petreceam ore bune ingropat in maldarul de lecturi care patronau dezordinea aproape permanenta din camera mea, atragand asupra-mi furia tatei, in ochii caruia nu de putine ori am vazut dezamagire atunci cand ma privea. Si-ar fi dorit altceva pentru mine.
La inceput mi-a fost greu, apoi am invatat sa traiesc cu ideea ca nu sunt fiul pe care l-ar fi dorit. Nu ai cum sa te lupti cu tine insati, nu ai cum sa schimbi esenta care te pune in miscare zilnic, poti doar sa te minti, iar eu nu aveam de gand sa imi reneg propriul eu.


Asta ar fi in continuarea a ceea ce am scris deja. Am incercat un pic sa mai ''indulcesc'' scrierea.

Mie stilul mi se pare prea pretios si lacrimogen.
Eu n-as citi asa ceva: e o tanguiala perpetua intr-o atmosfera sumbra, punctata de revelatii si trairi de scolarita.
Dar poate prinde la noua generatie de emo.
Bafta.  

Mocebon, on 2nd July 2010, 16:10, said:

Si cum ar trebui sa abordez ideea ca sa imi imbunatesc stilul? Ar trebui mai multa actiune, mai putine metafore, mai mult dialog?
Astept argumentele tale pentru ca nu as vrea sa incurajez fenomenul emo.

Mocebon, on 2nd July 2010, 16:10, said:

rezonez cu critica dumitale

Tu fiind femeie, mi se pare ciuda ca scrii din perspectiva unui barbat... Cred ca ar trebui sa dai mai fluent drumul frazelor, si sa incetezi sa gandesti totul precum un puzzle. Nimic senzational dar nici chiar mediocru... undeva pe la mijloc. As spune mai degraba banal, desi ai unele fluctuatii ascendente. Oricum, cred ca trebuie sa continui sa scrii, daca doresti sa-ti imbunatatesti stilul.
Bafta.

Inceputul pare a fi al unui roman horror, iar daca vei continua povestea lui Patric din punctul in care se afla acum, va fi un roman 100% horror, ceea ce ar speria unii cititori. Dar ar putea fi si foarte interesant. Pe de alta parte, ai putea sa construiesti o retrospectiva ampla, care sa cuprinda viata personajului si care sa se inchida cu moartea Annei, iar deznodamantul sa revina la punctul in care e acum Patric, pentru a oferi rezolvarea „cazului” acestuia... Eu cred ca a doua varianta ar fi mai potrivita, dar e doar o parere.
   Si referitor la modul in care scrii, cred ca e prea complex, prea greu de inteles. Sunt multe metafore care obosesc cititorul. Un limbaj mai simplu poate fi la fel de expresiv si poate transmite aceleasi sentimente, si are avantajul de a fi usor de citit.
Cam asta ar fi tot, mult succes in continuare!  

Da, asta ar fi ideea romanului, o retrospectiva a vietii personajului iar deznodamantul este chiar cel cu care incepe romanul, punctul culminanat fiind moartea Annei. Chiar imi pare rau daca esenta acestuia  a capatat nuante horror. Tot ce urmaream eu era construirea unei imagini cat mai conturate a gandirii dramatice dusa la extrem a eroului, in urma experientei de viata a acestuia. Am ales un personaj masculin, in ciuda feminitatii cu care ma inzestrat natura, tot pentru a evidentia drama acestuia, pentru ca daca asi fi atribuit aceleasi idei unei femei este foarte posibil ca cititorul sa fi gandit ca poate este ''indispusa'', femeile avand mereu tentinda de a dramatiza orice lucru minor. Poate ca pe undeva am gresit gandindu-ma ca si un barbat ar putea sa aiba acele trairi intense zic eu, asta fara intentia de a jigni pe cineva.
In ceea ce priveste complexitatea frazelor, am vrut sa dau putina eleganta,gandindu-ma ca un roman are nevoie de o nota de dificultate specifica dar poate intr-adevar am exagerat, si chiar o voi lasa mai moale cu metaforele.
Oricum va multumesc ca ati citit  ce am postat eu acolo si mai ales ca mi-ati lasat parerile voastre.
Pupici

Lyl Cri,
    Ultima ta postare a fost spontana si foarte explicita , ideile curg fluent. Foloseste acest mod de a scrie  si povestea va capata alt  aspect ; va parea mai putin fortat.  Ma refer la ce ai scris exact deasupra , cand ti-ai explicat planul.
    Ce scriitoare iti place? Ce stil admiri?
      Mie imi place foarte mult Iris Murdoch si daca as vrea sa scriu  mi-ar place sa o fac asa cum  a facut-o ea. Cand abordeaza un subiect nu ramane nimic nedezbatut chiar daca utilizeaza si  situatiile enigmatice. Dupa parerea mea ,ea a scris  ca un barbat.

Romanul e dragut,nu-i rau deloc,as putea spune ca e bun dar e cam cu o viziune negativa cu au zis si altii,trista.Intristezi si cititorii.Incearca sa nu mai pui atata dramatism si sa pui si lucruri pozitive.In rest ,spor la treaba si la cat mai multe capitole iti doresc

LE: oops, alt topic...

Edited by andreim77, 18 January 2011 - 12:52.

Mocebon, on 2nd July 2010, 15:10, said:

si adaug; in loc sa se lupte cu ideile, se lupta cu, cuvintele.