Atacurile de panica si...eu

mirceabir82, on 08 aprilie 2014 - 08:47, said:

Poti sa detaliezi?

AR INSEMNA SA SCRIU O ZI , TOT CE AM FACUT INTR-O LUNA.,Apoi nu e corect sa expun metodele alcuiva   e furt , cine doreste   sa fac terapia sa-mi scrie  pe mess

Asta imi suna a reclama...ieftina...

nu e nici o reclama , Thalia dar asa e terapia  am explicat de ce o tii pe a ta? ai suant , ai incercat  terapia si nu a dat rezulatte?
incearca  si  ai sa postezi chiar tu!!!!

Eu chiar o sa te contactez zilele astea pentru detalii.

Pana la ultimele 2 paragrafe, totul e bine.
Pentru discutiile "cu si despre Dumnezeu", exista arie dedicata. Japonezii sunt shintoisti, sau atei...si n-au probleme. Religia este o activitate, iar pentru eliminarea stresului activitatile sunt recomandate ( sportul, socializarea, chiar si religia ). Asta nu inseamna ca religia te scapa de atacuri de panica, stres si anxietate.
Si nu pot intelege, cum e sa ai un monolog cu Dumnezeu

Daca iti gaseai linistea in Karate de exemplu, primeai aceasi doza de liniste si fericire.

Vitamina C este cofactor al dopamin-beta-hidrolazei care catalizeaza hidroxilarea dopaminei la noradrenalina.
Cine-i destept citeste si intelege.

Adica sa bagam mai putina vitamina C in alimentatie ?

Vrem hidroxilarea dopaminei la NA sau nu ?

Edited by Handicarpati, 04 October 2014 - 15:44.

cititi despre vitamina c si problemele creierului in insuficienta si legat de atacuri de panica .

Citesc, vad ca noradrenalina e implicata, alaturi de dopamina. Si mai vad  ca sunt suplimente care ar creste nivelul de NA. Dar ce nu inteleg e faptul ca io stiam ca noradrenalina e un hormon cu efecte asemanatoare adrenalinei, si e un hormon de stress.

pai da si tocmai pe acela il regleaza vitamina C da cautare cu ce am scris eu si ai sa vezi tot aricolul si sa vezi ce implicatii au cateva vitamine in atacul de panica , cand se produc niste scurtciruite pentru ca in insuficienta vit c , vasele devin poroase si absorb altceva decat trebuie si activeaza partea creierului raspunzatoare de instict de conservare si nu partea care ar trebui sa se ocupe de atac. Daca in articol greseste ceva sprie-mi si mie te rog.

Edited by cincicinci, 04 October 2014 - 16:45.

da-mi un link, nu stiu exact despre ce articol e vorba, am cautat cu google asa in general

http://www.bioclinic...c_type=1&id=821

http://www.sfaturime...howall=&start=3

Bună!Numele meu este Raluca.Am 23 ani.M-am hotărât sa scriu și eu povestea mea având în vedere ca aici o sa găsesc înțelegere.Am citit cazuri mult mai grave ca și al meu,nu vreau sa ma plâng,am speranța că o să mă "vindec" singura,fara ajutorul unui specialist.Pot sa spun ca am avut destule momente neplăcute de acum 3 ani și pana în prezent.In urma cu un an și jumătate a apărut și primul atac de panica.Apoi a urmat o perioada mai liniștită,dupa care a început "calvarul".Pe atunci locuiam cu fostul meu iubit.Cam în toamna anului 2013 am avut timp de 4 luni,zilnic,atacuri de panica.Stateam mai mult în casa pt ca atunci când vroiam sa merg spre exemplu pana la magazin,care era la 10 min de mers pe jos,simțeam ca pur și simplu cade cerul peste mine,la propriu,nu la figurat. Pe lângă asta aveam bufeuri de căldură,uneori frisoane,transpiram,nu puteam sa respir,simțeam ca leșin!Si toate astea erau doar în drum spre magazin,nu și când ma întorceam acasă,pt ca psihicul meu știa ma ca întorc la locul meu plin de siguranță!Fostul meu iubit(ce era în vremea aceea,pt ca l-am pierdut din cauza atacurilor de panica)încerca să mă ajute sa trec cumva peste asta dar niciodată nu am simțit ca el e potrivit ca om sa ma ajute cumva sa trec peste perioada aceea.Acum 8 luni ne-am despărțit,eu m-am mutat înapoi la părinții mei și au început iar problemele.M-am obișnuit foarte greu cu faptul ca locuiesc din nou cu ei,poate și pt faptul ca nu am avut niciodată puterea sa le spun de atacurile de panica și mereu trebuia sa ascund simptomele atunci când "din nou apărea starea de rău"! Ce sa mai spun,cert este ca de un an nu am mai fost în oraș,prieteni nu mai ai,tot din aceeași cauza și uneori ma simt foarte singura! Atunci când ies afara,simt ca e trasata limita pana unde am "voie" sa merg!Tin sa precizez ca nu eram nici înainte cea mai optimista persoana dar îmi plăcea sa ies,mult de tot și nu stăteam prea mult în casa.Acum nu ma mai recunosc,parca nu sunt eu.Și ma întreb mereu:"Unde e Ralu de altădată?" Uneori simt ca nu mai am putere,ca nu mai pot merge mai departe,alteori(deobicei seara)ma simt puternica! E greu,lumea nu înțelege..nu poți sa ii spui oricui prin ce treci! Doar noi știm.. noi care am trecut sau trecem prin asta! Da..o sa fie totul bine, o sa îmi revin,trebuie neapărat sa fiu optimista! Si PUTERNICA!Asta e povestea mea pe scurt,desi am scris un roman! Mulțumesc tuturor celor care vor avea răbdare sa citească și celor care și-au scris povestea! Multă sănătate tuturor! Și sa speram ca asa cum multi au depășit aceasta problema,o sa o depășim și noi cu ajutorul lui Dumnezeu!

Raluca-Maria, on 15 februarie 2015 - 00:33, said:

Buna, Raluca! Multumim ca ai impartasit cu noi experienta ta - sunt sigur ca le este de folos in special celor care se confrunta cu probleme similare, intelegand ca nu sunt singurii care trec prin ceva asemanator. Din pacate, inca tindem sa interpretam astfel de probleme ca fiind jenante, la care se adauga si un sentiment puternic de vinovatie.

Raluca-Maria, on 15 februarie 2015 - 00:33, said:

Imi pare rau ca v-ati despartit... Ma gandesc, totusi, ca poate nimeni in locul sau nu ar fi fost "potrivit ca om" sa te ajute. Pana la urma, dupa cum o problema cu dantura se rezolva cu medicul stomatolog, si o problema psihologica se rezolva cu psihiatrul si/sau psihologul clinician/psihoterapeutul. Suportul familiei si, in general, al celor apropiati este, evident, important, insa asta nu inlocuieste nevoia unui specialist. In fond, degeaba ai disponibilitatea sa ajuti, daca nu stii cum.

Raluca-Maria, on 15 februarie 2015 - 00:33, said:

Aici sunt usor confuz. Spuneai ca de un an si jumatate ai atacuri de panica; puneai cauza despartirii de prieten pe seama atacurilor de panica; scriai ca nu mai ai cu ce prieteni sa iesi in oras in ultima vreme. Pe de alta parte, avand in vedere distresul pe care il acuzi, cred ca este usor nerealist sa gandesti ca se va rezolva de la sine. Raspunsurile emotionale si comportamentale sunt, in buna masura, determinate de modul in care gandim - nu sunt niste cauze departe de ce ne sta in putinta, ci ne cream activ aceste raspunsuri, fie ca ne dam seama, fie ca nu. Acesta si este fundamentul terapiei cognitiv-comportamentale (CBT): „Oamenii nu sunt afectați de ceea ce li se întâmplă, ci de cum interpretează ei ceea ce li se întâmplă” (Epictet). Parerea mea este ca cel mai promitator ar fi sa mergi la un psiholog clinician/psihoterapeut. Este sanatos sa speri, dar nu este adaptativ sa speri, fara sa si actionezi.

Raluca-Maria, on 15 februarie 2015 - 00:33, said:

Dumnezeu ne ajuta, daca incercam si noi sa ne ajutam pe noi insine. Stiam un banc foarte bun (putin diferit de cum apare mai jos, dar oricum mesajul este acelasi):

Se anunta inundatii mari. Nea Gheorghe - bisericos de felul lui - e singurul din sat caruia nu pare sa-i pese. Vine viitura si apa incepe sa se umfle pe ulite.
Cand ii ajunge in dreptul ferestrei, apare un jandarm cu o barca si-i spune sa se urce, sa fie salvat.
"Nu! Dumnezeu a zis ca o sa aiba grija de mine." zice nea Gheorghe.
Trece ceva vreme si apa ii ajunge acum la etaj. Vine o salupa, dar istoria se repeta: "Lasati-ma, Dumnezeu o sa aiba grija de mine!".
Peste cateva ore, catarat pe acoperis, nea Gheorghe vede cum apa ii ajunge la picioare. Apare un elicopter si i se cere sa se urce pentru a se salva. "Nu! Dumnezeu mi-a PROMIS ca o sa aiba grija de mine!".

Jumatate de ora mai tarziu, nea Gheorghe ajunge la Judecata de Apoi, in fata lui Dumnezeu.
"Doamne, te-am slujit cu credinta toata viata, mi-ai promis ca ai grija de mine si ma salvezi..."
"Ti-am trimis 2 barci si un elicopter, ce voiai sa-ti mai fac?!?"

Edited by Victor2311, 15 February 2015 - 01:22.

În primul rand mulțumesc pt răspuns! În al doilea rand poate am omis sa specific câteva lucruri: 1.Nu sunt chiar singura,intr-adevar fizic ma simt cam singura dar exista cineva cu care pot sa vorbesc despre aceasta problema,prietenul meu bun de 5 ani incoace,care mi-a fost mereu alături și care încearcă de la departare(din Germania) sa ma ajute cum poate el,in toate sensurile!(prin tel pt ca din păcate asta e singura modalitate)Un om trecut prin viata care știe exact ce sunt atacurile de panica.Incearca mereu sa îmi explice ca toate astea sunt rezultatul problemelor prin care am trecut,in fine,in doua cuvinte a psihicului meu. 2.prietena mea cea mai buna care și ea ma înțelege atât cât poate (ea e plecata în Spania). Intr-adevar pot sa spun ca nu e o problema care se poate rezolva de la sine dar și cred ca se poate rezolva și fără ajutorul unui psiholog/psihiatru.Poate nici nu sunt pregătită să merg la un specialist,recunosc! Și da,Dumnezeu te ajuta dar nu face treaba în locul tău. Sunt multumita pt început de faptul ca am făcut un mic pas și anume ca am scris povestea mea. E greu în astfel de cazuri stiind ca nu mai ai putere "psihica" sa faci câte un pas. Mulțumesc pt sfaturi.

Tuturor celor care au trecut sau trec prin atacuri de panica le sugerez sa foloseasca insistent ratiunea .. Deci raspuns la "am sa inebunesc"  :  "n-ai sa inebunesti " cu siguranta pentru ca gandesti rational , analizeaza-te si vezi ca totul este ok, te misti te uiti la tv, mananci deci daca ai fi nebun aceste lucruri nu le-ai face ca un om normal. Gandurile obsesive apar numai atunci cand creierul n-are activitate, nu primeste afectivitate , cere-ti dati si vi se va da. Eu incerc sa socializez , n-am cu cine, am fost in parc , numai mamici cu copii, copii mei sunt mari nu mai sunt de dus in parc, n-am nepoti, n-am cu cine vorbi , este cumplit si totusi singura mi-am revenit din atacuri de panica tot citind pe net. mi-am revenit dupa un an si jumatate aveam ganduri obsesive cu cineva cu care am avut un clinci acum 20 de ani ridicol, plus celelalte lucruri legate de moarte nebunie si tot tacamul. Toata smecheria este respiratia , in atacul de panica sistemul nervos blocheaza caile respiratorii , le deprima, contracteaza musculatura pulmonara astfel incat trebuie sa respirati fortat si adanc, in absenta oxigenului chiar si cateva secunde creierul avertizeaza si apare starea de panica, bai n-am aer , ce faci ? Facand respiratie constientizata (nu este tocmai gramaticala formaula dar alta n-am gasit ) ii ve-ti impune sistemului nervos un ritm si in acelasi timp ideea ca tu esti sef acolo si nu altcineva. Am luat Cavit acela care se da copiilor este cel mai complex dupa mine si ieftin in jur de 10 lei, fructe sa nu lipseasca si legume verzi, nu in cantitati industriale , dar sa fie . Ceaiuri seara tei si valeriana , va luati xanax la voi daca aveti crize si ziua, dar nu le folositi , le tinei in buzunar si spuneti ca o sa le luati cand ajungeti acasa, cand ajungeti acasa mancati, va uitati la tv si pe urma tot asa amanati pana va ia somnul fara saluati pastila va spun ca o sa va treaca dupa 2 seri de amanare. Deci respiratia, ceai de tei si valeriana , si amanarea pastilei, socializare cat mai multa, activitate cat cuprinde toata ziua , nu stati in pat decat dupa ora 21 -22. M-am rugat desi sunt atee dar cred in Dumnezeu tatal  pentru ca : telepatia functioneaza , "Doamne ajuta-ne " am spus cred ca de 50 de ori pana sa adorm , si ajuta-l pe fiul meu , a doua zi ma suna fiul meu care nu este in tara  "mama ce-ai facut ca azi m-au ajutat toti" , deci functioneaza, asa ve-ti face si pentru voi, cineva cu gandul cu vorba cu orice va va ajuta si va fi bine. Este cam dezlanata relatarea mea dar sper sa ajute ca tare sunt idioate starile de panica cine doreste sa mai vorbim ma gaseste pe mess id yaho dellliadelllia   inca ceva , n-am nimic cu psihoterapeutii dar relatarea lucrurilor de care ne temem  unei terte persoane mi se pare inutila .
NU MANCATI DULCIURI NU BETI CAFEA NU FUMATI, AGITA SISTEMUL NERVOS, COMPARATI O ZI CU DULCIURI SI UNA FARA.
NU MANCATI FRUCTE CU APORT MARE DE FRUCTOZA, UN MAR ESTE SUFICIENT. FARA MIERE BANANE PORTOCALE , DOAR CELE CU APORT MARE DE VITAMINA C DE ASEMENI LEGUME : BROCOLI PATRUNJEL ARDEI GRAS ROSU...
LIPSA MOTIVATIEI NE BLOCHEAZA EVOLUTIA.

Edited by cincicinci, 22 June 2015 - 16:31.