De la fascinație la dezinteres total

Da domle au ajuns bolnavii sa le dea lecții de medicină doctorilor. Tare asta.

SmurfK, termina si tu sa te bagi cand nu ai experienta si sa distrugi oamenii sfatuindu-i sa nu se duca la medic, eu nu ma dau doctor, niciodata nu am zis ca sunt medic, am facut doar psihologia, nu te baga daca nu te pricepi, eu am acest drept insa. Eu recomand ca omul sa se duca la doctor ! Ca dau pareri este altceva si dau din experienta, din cazuri studiate, am si  medic prieten pe FB si recunoscut pe romedic ca medic, deci nu mai vorbi prostii. Discut si cu el, colaborez, l-am invitat pe doua grupuri pe FB pe temele astea. Si ala era contrazis de astia ca tine, culmea, mai apelau pacientii la el dar tot ei "aaa nu domne, ca psihologu a zis cutare", s-a si enervat. Pe romedic nu te inscrii ca medic fara verificari, si-a pus poza acolo care e si pe FB. Si lasa medicu sa decida, nu tu decizi, lasa omul sa se duca la un factor de decizie avizat, nu-i lua sansa si posibil si viata.

Fac 42 in februarie, sunt depresiv TOCMAI ca astia ca tine prin 1997 ziceau sa nu ma duc la medic, ca da-i dracu, e niste prosti, s-a agravat si am devenit netratabil, e bine asa ? S-au bagat unii, printre care si psihologul la care ma duceam, ca eu simteam ca nu-s bine si m-am dus acolo tot la recomandarea unora neavizati, rude, etc. A trecut doar anxietatea, macar asta. Abia in 2012 m-am dus cand s-a agravat, si oricum e mai bine acum decat fara un tratament, altfel ajungeam dracu sa nici nu mai merg de low energy sau sinucis. Dar deja era tarziu pentru o remisie completa. Da, le zic ce trebuie ca sa nu ajunga ca mine.

Testo, medicii confirma ce zic eu, si eu ii trimit la medici, tocmai ca trec prin asta si stiu cu ce se mananca. Si pana ii trimit, le explic cum sta treaba. Daca te pun in leg cu medicul de pe romedic, nu vreau sa sti ce iti zice, deci nu e okey. Tocmai ca medicii stiu ce sa faca, nu le zic lor, le zic la confratii mei care au sansa inca sa fie bine. Evident ca eu cu medicul discutam si scheme de tratament, am ajuns sa discutam ca s-a prins ca le-am studiat, ne sfatuiam ce sa mai incercam, si asa mai departe. Venea si el cu idei, veneam si eu, alea bune ale mele le aplica, imi facea reteta, deci vb fara sa cunosti situatia. Ne scapa, la unele nu ma gandeam eu, la altele el, aia este.

Edited by MinettoMatoi, 06 January 2020 - 00:42.

Ai făcut psihologia și ești depresiv? Întreb și eu ca prostu da la ce plm ai mai facut-o?

MinettoMatoi, on 06 ianuarie 2020 - 00:37, said:

Eu nu am sfătuit pe nimeni să nu se ducă la doctor. Tu, pe de altă parte te-ai apucat să le faci planuri de tratament, să le zici ce "merge" și ce "nu merge", zici că ai vreun pic habar despre ce vorbești.

Pentru restul prostiilor, nu există nicio dovadă că afecțiunile astea nu se pot trata dacă a trecut mai mult timp, așa cum tot zici tu. Tu ești depresiv în continuare pentru că nu-ți funcționează tratamentul și nu faci nimic să duci o viață mai bună. Cu toate astea, îi îndemni și pe restul să facă ca tine. Ar trebui să pui un disclaimer "iau tratament de X ani, dar nu pot ieși din casă și nu pot duce o viață normală", iar după aia să tot îți dai tu cu părerea cu așa patos.

Psihiatria e o ramură medicală în care doar doctorii proști o să spună că știu cum funcționează creierul uman. Nu se cunosc suficiente date, se merge prin încercări, nu toate funcționează, după cum vezi pe pielea ta. Că pe tine te-au convins unii că nu e așa, înseamnă că au fost mai degrabă buni psihologi, că au lucrat pe slăbiciunile tale și te-au "programat" după cum au vrut ei.


Nu-i pasă nimănui că ai făcut tu psihologia la Spiru și nu ai profesat o oră în viață. Psihoterapia nu înseamnă că gata, ai absolvit psihiatrie sau psihologie, și ești și psihoterapeut. Nu ești decât un Gigel cu mult prea mult timp liber.

Edited by SmurfK, 06 January 2020 - 22:30.

Deci medicii zic ca daca nu se trateaza la timp se poate agrava, intreba si tu ! Si cu fiecare episod depresiv, se poate prelungi durata tratamentului, doamna psihiatru de la Sanador a spus asa "durata trat trebuie sa fie egal cu durata bolii", nu sunt chiar deacord, dar eu zic ce a zis. Deci zici iar aiurea. Eu am dat exemple de scheme standard de tratament pe care le pot da medicii, care e treaba ? Tocmai ca am habar, tu ? Cunosti ceva de genul ? Propune si tu, comenteaza, da o parere, ca poti da si de tratament, chiar daca in final medicul decide. Eu am facut psihologia de placere, din pasiune, nu neaparat sa profesez mai ales ca nu cred in asta, am vrut tocmai sa intru putin in domeniu, nu vb tu in numele altora, lasa-i pe ei sa decida ce le pasa si ce nu, asa este corect. E una sa vb un economist care nu are tangenta cu domeniu, dar psihologia studiaza tot oameni cu probleme psihice, se leaga de psihiatrie.
Eu zic ca ce am spus pe aici, este avizat cat de cat, nu am zis ca total, cine se pricepe isi da seama ca putin am habar. Nu trebuie sa astepte, trebuie din timp sa se duca la medic, ala va spune, insa sa stie omul drumul macar, ca ar trebui sa ajunga acolo ? Tu nu vezi ? Mara de aici are anxietate de o tampeste din vara si e praf ! Sa stea asa ? Tu nu vezi ca nu trece orice a facut ? E doar un exemplu. O inteleg ca are teama de medic, face parte din afectiune, dar aia este, acolo trebuie sa ajunga.

Nu a zis nimeni ca stie cum merge creierul ! Nici un medic okey nu va pretinde asta, dar se vad rezultatele, ceva s-a constatat, altfel nu mergeau tratamentele la 65 % din oamenii cu probleme. Se merge pe incercari, aia e, dar merge treaba totusi si asa, de obicei in multe cazuri, din a doua incercare o ia deja, daca nu chiar din prima.
La mine e cum am zis, simteam pe perioada ce trece ca se tot agrava depresia, si mi s-a zis de medici "si ce ai asteptat atata ?", dar na, nu stiam. Treceau 1-2 ani si bum, se agrava asa cum ziceau si ei ca se poate intampla. Pai prietenu meu de pe FB medicu nu e depresiv, si tot asta zice, ce zic si eu, deci...nu ca ii indemn sa faca ca mine, nu zicem sa nu faca nimic, sa stea in casa, ii indrumam la specialist dupa ce le mai explicam ce si cum ca sa inteleaga situatia. Nu poti face ceva cu viata ta daca ai motivatiile, dorintele si tot blocate, daca vrei te duc la lab, iti dam niste depresogene si testam sa te vad dupa (inversul AD-urilor, la soricei s-a cam reusit inducere temporara depresie). Si nu, nu zic sa faca ca mine adica sa nu se duca la timp la specialist, tocmai.

Eu cand am spus de scheme, le cunosc, le-am studiat, cunosc multe cazuri, etc, eu cand m-am dus a n-a oara dupa un timp la medic, m-am dus putin cu temele facute, i-am zis ce am studiat, i-am zis de scheme, i-am cerut parerea, asa discutam cu el dupa un timp, dar el in final decidea. Aprecia ca studiasem ! Sigur ca la unii merg, dar la multi merg foarte bine si in conditii de nesedare sau incapacitare, la altii nu merg, dar uneori sunt scheme de baza, de ex 90 % din medici daca dau un SSRI si atat, da automat un anxiolitic benzo asociat 3 saptamani, e cam regula. Si pe romedic unii useri intre ei mai discuta scheme de trat, nu e o problema.

Pai prin "Psihiatria e o ramură medicală în care doar doctorii proști..", tu deja faci oamenii sa evite medicii ! Cum nu ? Nu m-au convins nimic ei, eu am vazut ca anxietatea s-a dus, si deja s-a aratat ca e asa, dar aia nu a aparut in 95-96, a aparut mult mai tarziu si am scapat de ea, a mai fost tratabila, lento ma simteam din ce in ce mai bine, dispareau gandurile urate, obsesiile, ipohondria, dupa 1 an a scos trat anxiolitic si am ramas bine. Eram cam ca Mara la patrat ca ce aveam. Si asa putin prieteneste mi s-a zis "vrei sa scapi, faci ce zicem noi, nu vrei, stai asa, faci ce vrei tu cu viata ta", si vedeam ca si anxietatea lento avansa, si am zis "domnu doctor, salvati-ma va rog, ca si daca nu vin, oricum raman praf\;".
Si am schimbat cam 3-4 medici, dadeau niste scheme nasoale din alea de ziceti voi, legumizau, nu ajutau, etc, si nici nu te puteai sfatui, daca ziceai ca-ti face rau cutare, persista in prostie, sunt si multi asa, recunosc, dar am gasit un medic okey care a rezolvat ce s-a mai putut.

Asta este, daca intelegi bine, daca nu, nu, simt asa o rautate in tine, de ce ? De ce te deranjeaza cand cineva se mai pricepe cat de cat ? Zic si eu ca medicii "cine...vrea viata inapoi, se duce la medic, cine nu, isi asuma". Si pana la urma sa vedem ce aleg cei de aici sa faca ! Ca tine (nu ca tine ca persoana, sa nu viziteze un medic zic), sau ca mine, e cea mai buna treaba. Si care este bine cine nu vede un medic, si care e bine cine se duce. Dar este normal sa aiba si alt punct de vedere aici, si nu doar 5 la fel si sa nu aiba de unde alege. Am dat PM medicului de pe FB si am intrebat aia cu agravarea, sa zica si el parerea.

Edited by MinettoMatoi, 06 January 2020 - 23:29.

MinettoMatoi, on 06 ianuarie 2020 - 23:28, said:

Îți spun ce mă deranjează.

Este demonstrat că cel mai bun tratament pentru afecțiunile astea e o combinație, între diverse tipuri de terapii și tratament alopat. Problema este că am văzut fix atitudinea ta în cazul multora. Luați tot ce vă spun doctorii ca literă de lege, iar doctorii spun ceva de genul "îți trece doar cu medicamente, nu e nevoie să faci nimic". Când m-am dus la psihiatru și l-am întrebat ce părere are de psihoterapie, mi-a zis că nu crede în ea. Cum să nu crezi în ceva ce dă rezultate, de multe ori mai bine ca medicamentele?
Așa că, mulți se culcă pe o ureche, și ajung în situația în care ești și tu, în care luați pastile, stați în pat și sperați să vă dispară stările nasoale, pentru că găsiți psihoterapia inutilă. Iar dacă tratamentul nu funcționează, nici că găsiți curajul să ieșiți, să faceți chestii, să începeți să fiți activi, să vă faceți viața mai frumoasă. Nu poți sta toată ziua în casă și să spui că ești bine, nu e viață normală, iar pastilele nu îți dau mereu curajul să îți schimbi punctul de vedere. Îți pot alina suferința, dar nu te fac bine.

Cel mai bine ar fi totuși sa nu mai fii bolnav. Sau poate nu... Who knows?

Da, uite am intrebat pe medicul de pe FB amicu  meu cum am zis si azi a raspuns, a zis ceva ce putin iti da dreptate si tie la unele (dar e mai rau ce zice), dau citat:

"La mulți ani, depresia netratata nu neapărat că devine greu de tratat, dar se complică cu suicid".

"Eu nu sunt de acord cu afirmația dânsei", se referea la faza aia zisa de doamna de la Sanador cum ca durata trat trebuie a fi cu cea a bolii, dar asta am zis si eu ieri ca nu as fi deacord. Deci se poate risca viata, deci se agraveaza chiar daca poate la unii nu devine mai greu de tratat (dar daca se trateaza chiar si mai tarziu).

"Inca o intrebare, vad unii cu anxietati nasoale, cu ganduri urate, obsesii, ipohondrie de cam 7 luni, le-am recomandat sa se duca la medic, am facut bine ?"
El raspunde "Clar, Că da". Imi da voie sa zic la oameni de el, deci pot ei discuta si direct cu el, nici o problema, nu sa zica ca-s ideile mele.

Acum cu ce ai zis tu, eu nu am zis ca e bine, as fi tampit sa zic ca mi-e bine, ca nici acasa nu prea am chef ca lumea de una si alta, ca daca ai acasa ai peste tot, eu am spus ca daca este o problema chimica, degeaba te duci la psiholog, de aia multi psihologi cu cap, cand simt ca trebuie, trimit oamenii la medic si fac terapia in paralel. Eu am fost intai la psiholog, poate nu sti si am omis, am fost acolo, pai in 97 simteam ca nu-s bine, mi s-a recomandat psihoterapia si nu medici, m-am dus, si am fost ani ! NU mergea, trecea timpul si picam mai tare din pacate, a urmat si eu ce zici tu.

Anxietatea da, mi-a trecut de la sine asa cum era si normal, a reparat defectiunea si ma trezeam mai bine, nici in ruptul capului nu ma ajuta altceva, eram ca Mara de ma tembeliza. Prietenul meu cel mai bun la fel, avea anxietate de o viata, il chinuia si el nu si nu, cand era sa cada jos, s-a dus, a luat 2 ani Spitomin si a scapat, acum de 4 ani este bine fara tratament, tot asa, de la sine i-a trecut. Se agrava si anxietatea, dar fiind mai noua, nu a apucat sa se agraveze prea tare.
La inceput in 2010 eram contra la medic ca voi "aaa, nuu, nu ajuta pastilele, ce-mi trebe mie chimie, au efecte secundare, daca face aia, aia aia), am gandit la fel fiind influentat de psiholog in primul rand, dar si de amici, rude, familie. E acolo o colega de suferinta care poate confirma ca se ruga de mine sa ma duc la medic si eu nu si nu.

La psiholog si mi se pare ca asta am mai spus, ajuta mult dar in cazul erorilor de gandire, convingeri eronate, probleme de socializare, blocaje emotionale, deci ce nu tin de o boala psihica, mare atentie. Si medicii astia nu spun asta, amesteca. De aia terapia se face in paralel cu tratamentul in cazul in care asta se necesita, pentru ca omul acela poate avea o boala psihica pe deoparte, dar si restul pe de alta parte. Evident ca inclusiv amicu meu medic trimite omul la psiholog daca este cazul, chiar si medicul meu m-a trimis, nu toti medicii nu cred in psihoterapie ! Pentru ca in cazul ala, omul poate schimba situatia, se poate corecta odata ce devine constient de problemele emotionale, de gandire, prin diverse metode propuse de psiholog. Intr-o boala psihica nu poti influenta nimic fara tratament. Acum cred ca este mai clar.

Si vrei sa-ti zic ceva ? Multi medici nu zic sa nu faci nimic, unii trimit la psiholog chiar si pentru boala psihica desi sincer parerea mea dupa fapte e ca nu prea ar fi cazul daca nu are prob psihologice, si fac invers, ii chinuie pe unii sa faca cam ce zici tu, sa faca chestii desi boala nu a trecut, faptele insa arata altceva. Pe vreme ce boala se amelioreaza, de la sine vei iesi, vei face, ca asa vei simti, nu trebuie sa ti se spuna sa faci asta. Si eu fac cat simt, nu poti face mai mult, caci cu mecanismele psihice blocate, nu merge, te chinuie daca faci aiurea, dar fac, nu stau in pat toata ziua, dupamiaza pana seara fac una si alta, ca nu-s chiar in halul ala.
La anxietate e mai rau, si aia iti poate taia motivatia, vointa pe faza "nu-mi mai arde, eu am boala x, si ma mai int aia ?", plus nesomn frica, ganduri.

Omu doar cu probleme psihologice nu are nici o boala psihica, e okey, dar ca are probleme, neintegrare sociala, suferinte interne, conflicte emotionale, blocaje de nu poate sa faca o relatie, crede ca nu e placut, se inchide in sine, profesional se crede incapabil desi nu e asa, mananca in prostie ca sa compenseze problemele emotionale si nu isi da seama ca de aia mananca, face rau si altora, rautati, invidii, gen "cred ca ma inseala, e imposibil sa nu", doar de la trauma ca cealalta asta a facut.
Sau soacra "e normal sa ma duc pe capul lor sa ii coordonez, ca le vreau  binele", o eroare de gandire. Si normal ca asta nu se rez cu tratament, normal ca se vede ca ajuta psihoterapia, in aceste cazuri.


Testo, se poate sa nu ne imbolnavim daca ai genetica buna, un om cu gene bune nu pica psihic cam orice problema are, suntem facut sa nu picam, pai la cat de grea era viata mai ales in trecut, trebuia sa faca toti depresii si altele. Si ca dovada ca e chimia din creier de vina, unul la acelasi factor de mediu reactioneaza mai rau sau mai bine. Asta este, cine nu castiga loteria sanatatii, sufera. Ca si aia cu diabetul, nu de la mancare se face, se face de la vulnerabilitate, ca dovada ca multi de 30 ani mananca aceiasi mancare si  nu au facut la varste inaintate, indif ce prostii are mancarea aia in ea sau cat zahar are, adica dupa 1990.
Daca defectiunea e prea mare, pici si cand esti vesel si e bun mediu, eroziunea incepe de mult, nu simti, cand se erodeaza mai tare, incepi sa simti, dar nu atunci a inceput treaba cand aparent factorul de mediu a aparut negativ.
Cum e o cladire de metal, ploua pe ea si e in picioare, la o adica pica brusc, dar ruginirea avansata nu a aparut brusc atunci, cum credem noi.
Mai ales ca Mara si altii nu au motive, s-au imbolnavit put si simplu, lento i-a incolacit problema. E trist. Mai rau e de aia care trebe sa ia trat toata viata, ca altfel pica, si Andrws Solomon marele bogat, a facut depresie si ia Prozac toata viata, daca-l scoate, pica ! Daca nu trebuia sa ia, nu lua el marele miliardar, daca stia ca nu e bine.