Despre nimic

In concluzie, "Universul" e tot un "dumnezeu", dar diferit de cel propovaduit de... de exemplu, crestinism?

 Iztaccihuatl, on 31 octombrie 2016 - 20:54, said:

Nu, Universul este cuvantul dumnezeu din care s-au eliminat greselile. Samanta intunericului (mintea cea nedreapta, firea minciunii) ajunge la dumnezeu, insa opusul egoului (opusul samantei intunericului) ajunge la Univers. Deci nu Universul este un dumnezeu ci dumnezeu era o varianta corupta a Universului. Asa vorbeste cineva ce respecta cu adevarat ce este adevarul pentru o minte.

Nu vezi orbule cum Universul este stapanul mintii ? Nu vezi orbule cum adevarul, dreptatea, calea si viata, cum toate astea sunt Universul si voia sa ? Invata sa traiesti in adevar tocmai pentru a nu fi samanta intunericului. Doar atunci vei intelege.

Edited by TheEverlastingShadow, 31 October 2016 - 21:04.

Si cum "vine de la Univers prin tine ceea ce zici"?

 Iztaccihuatl, on 31 octombrie 2016 - 21:03, said:

Prin natura mecanismului mintii. Asta este firescul mintii. Asta inseamna insasi definitia mintii. A avea o minte inseamna ca vorbeste Universul prin tine. Simplul fapt de a avea o minte.

 TheEverlastingShadow, on 31 octombrie 2016 - 21:08, said:

 TheEverlastingShadow, on 31 octombrie 2016 - 20:58, said:

Ok. Ai o credinta proprie, e clar; cam alambicata, dar care te satisface.

Adevarul e dincolo de mintea umana. Dar asta-i o discutie pentru... altadata.

 Iztaccihuatl, on 31 octombrie 2016 - 21:11, said:

Nu, nu am o credinta, insa am realitatea de partea mea. "Credinta" mea este insasi puterea realitatii, insasi ceea ce realul este, pilonii de sustinere pe baza carora ceea ce tu numesti realitatea este intemeiata. Si nu este nimic alambicat, tot ce este nevoie e doar sa fii onest, dar onest cu adevarat, nu de la tine putere.

Si ca sa intelegi mai departe cum e cu dumnezeu: imagineaza-ti un om ce zacea bolnav intr-un pat ce tragea sa moara din pricina bolii sale. Si apoi a venit doctorul, i-a izgonit boala din el, iar apoi omul a inflorit si a inceput sa guste cu adevarat din ceea ce viata este. Fix asa este si cu dumnezeu. Dumnezeu este omul cel bolnav ce tragea sa moara, insa dupa ce omul a fost vindecat, s-a trezit la starea de sanatate, iar acolo a inflorit, deoarece acolo este natura sa reala. Deci dumnezeu era o forma bolnava a omului, iar odata ce omul a fost vindecat, asa s-a nascut Universul. Dumnezeu este forma bolnava a unui lucru, iar Universul este forma sanatoasa a aceluiasi lucru. Iar odata ce "omul" a gustat din forma sanatoasa, niciodata, dar niciodata, nu va mai cauta sa se intoarca inapoi la starea in care zacea in pat si tragea sa moara. Pricepi ? Asta este "voia" lui dumnezeu, sa fie Universul ! Iar daca te opui acestui fapt, tu practic ii ceri acelui lucru sa se intoarca inapoi la starea de boala pentru ca tu nu accepti altceva. Iar lucrul acesta te va refuza.

 Iztaccihuatl, on 31 octombrie 2016 - 20:15, said:

Potentialitate infaptuitoare de/pe sine, este Universul.

Il intrebasem ce numeste el "Univers".

Referitor la ce ai spus: doar potentialitate?

Nu doar potentialitate simpla.
...cat o potentialitate cu capastru.

Nimicul (despre care vorbim aici) trebuie sa fie nimic...insa, se spune, a avut capacitatea sa nasca Universul.
Binee, putem sa concluzionam ca indiferent de nimic exista (abstract) un potential ca nimicul sa insaileze ceva, asa din nimicul sau.
Nu in locul sau, ca nimicul nici loc nu are, cat oarecum in ciuda sa.

Buun, acceptam asta si o numim ciudatenie, dar hei, se intampla si ciudatenii...sa zicem.
Insa nimicul a facut Universul cu legitati...dar acceptam si asta, in fond unde a mers prima ciudatenie, sa nu fim rai...mearga si a doua.

Doar ca legitatile sunt stabile...Nu, nu merge sa zicem direct ca daca sunt legitati asta inseamna fix si stabilitate pentru ca NU inseamna asta (dincolo de faptul ca avem noi obisnuinta asta): ciudatenia 3.

Legitatile se aplica pe un non-material: potentialitatea-energie...ca asta infaptuieste/este ceea ce permuta/muta/transforma dar nu se distruge, nu se creaza (cantitate fixa). Ciudatenia 4.
Non-materialul...ciudatenia 5: de ce o potentialitate nu are potential infinit (inclusiv aparitie/disparitie) din moment ce este non-material, abstractiune, bla-bla?


HOPA...5 ciudatenii? Din nimic? Capastru?
Nimicul e nimic dar cand decide sa fie ceva, el nimicul, nu doar ca decide dar o face numai in anume feluri desi construieste cu un non-material care este nimic (potentialitate)
Si apoi ramane consecvent legitatilor desi unde e vorba de potentialuri e infinit mai probabil sa fie haotice decat legiferate...iar daca nimeresc si cazul legiferarilor de ce sa aibe si fixitate in legiferari.
...............
E corect din observatii ce se intampla la nivel cuantic...insa sa ii punem in carca si fluctuarea unui Univers FARA certitudinea ca acest cuantic observat din interiorul Universului este ala care l-a fatat...hm, e excesiv de pretios.

Edited by cuculili, 02 November 2016 - 22:19.

Nu stiu de ce (de fapt am vreo doua teorii) dar ideea de "fatare" a Universului este o meteahna veche a mintii umane. De ce nu puteti accepta ca Universul nu are cum sa aiba creatie ? Daca ceva are un inceput, acel ceva automat nu este Universul, ci doar un ceva, o parte din ceva mai mare, insa fundamentul ramane mereu ceva ce nu poate avea inceput sau creatie de niciun gen. Ceea ce voi numiti Universul nu este Universul cu totul ci doar o mica particica din ceva mult mai mare. Asa se face ca exista legi, nu din pricina faptului ca Universul are creatie ci tocmai din pricina faptului ca fundamentul nu are creatie. Universul si nimicul sunt lucruri fundamental incompatibile. Spre exemplu luati ceva si incercati sa-l transformati in nimic, veti constata ca nu se poate orice ati face, orice ati incerca. Cevaul doar se transforma si este numai o aparenta faptul ca ar putea fi transformat in nimic. Asa stiti ca la baza Universului nu locuieste nimicul, prin a observa cum Universul nu este compatibil cu nimicul. Deci pricepeti, cevaul nu poate fi redus la starea de nimic indiferent ce, orice ati face si incerca ! Cevaul poate fi doar transformat, poate lua diferite infatisari, dar niciodata pe cea de nimic. Si din acest motiv exista legi, tocmai din pricina faptului ca Universul nu este compatibil cu nimicul ! Legile sunt modalitatea Universului de a evita nimicul si nu sunt generate de catre nimic. Legile sunt natura cevaului, modul in care cevaul nu este compatibil cu nimicul.

Edited by TheEverlastingShadow, 02 November 2016 - 23:10.

 TheEverlastingShadow, on 02 noiembrie 2016 - 22:52, said:

Da, dar tot ajungem sa intrebam de unde legitati la acel ceva mai mare...chiar daca pentru noi ele sosesc din acel ceva mai mare.
Care este motorul care face cevaul sa se transforme, pana cand se transforma, de ce nu in toate felurile se transforma...de ce nu vrea sa fie nimic...etc.

Legitatile consecinta a cevaului care se opune nimicului...hm, suna a vointa.
............
(sfat umil: este mai lesnicios cititul daca e spart blocul in paragrafe )

Edited by cuculili, 02 November 2016 - 23:23.

 cuculili, on 02 noiembrie 2016 - 23:22, said:

Poate pentru ca Universul nu exista ci este insasi existenta, legile existentei, pur si simplu. Vezi tu, problema este mintea umana, odata ce privesti lucrurile dincolo de un anume nivel de claritate vizavi de Univers, devine ca si cum nimic nu ar mai face sens. Adica de ce Universul este Universul, de ce este ceva si nu nimic ? Adica pare ca nu are sens. Asta denota ca ne lipseste ceva, ca nu intelegem ceva cum trebuie despre natura Universului, despre natura lucrurilor, a mintii, a felului in care mintea se intrepatrunde cu Universul, ceva este in neregula in acest sector. Nu intelegem ce este Universul.

De asta eu spun ca drumul intelegerii a ce este Universul duce la a privi catre inauntrul nostru, nu catre exterior. Adica trebuie sa intelegem ce este mintea mai intai. Si ai sa vezi ca mintea si Universul din perspectiva individului par a fi unul si acelasi lucru. Acolo sunt cumva niste planuri ce se intrepatrund, cum mintea pare a fi Universul dar de fapt nu e Universul cel cu U mare ci unul faurit din plasmuiri (idei, conceptii, impresii), cum plasmuirile sunt conectate la Universul cu U mare ce este dincolo de orice plasmuire. Sunt multe aspecte acolo ce momentan nu sunt bine intelese. De asta atunci cand noi ne referim la Univers trebuie sa-ti pui intrebarea la ce anume de fapt ne referim noi ? Si ai sa vezi ca noi de fapt ne referim la propria minte, nimic mai mult. Poftim, si cum functioneaza aceasta legatura dintre minte si Univers, cum se face, ce inseamna, de ce din perspectiva individului mintea sa pare a fi Universul ? Ce este asta ? Iar aici te izbesti de o lipsa de pricepere din partea noastra vizavi de noi insine.

Edited by TheEverlastingShadow, 03 November 2016 - 00:28.

 cuculili, on 02 noiembrie 2016 - 23:22, said:

Legitatile provin din actiunea (fara intentie) a nimicului etern asupra ceva-ului efemer.

 cuculili, on 02 noiembrie 2016 - 22:17, said:

Poate există nenumărate universuri cu nenumărate legi diferite, noi existăm într-un univers propice vieții, surprize, surprize.

 cuculili, on 02 noiembrie 2016 - 22:17, said:

Nimeni nu poate ști asta. Toate forțele din univers erau unite la început. Eu n-aș fi sigur nici măcar că viteza luminii a rămas aceeași de-a lungul existenței universului nostru. Chiar dacă legile ar fi stabile, nu văd problema.

 cuculili, on 02 noiembrie 2016 - 22:17, said:

Din punctul meu de vedere, nimicul pătrunde universurile, de asta vedem fluctuații cuantice, dar pentru a se manifesta, bănuiesc că are nevoie de spațiu și timp, deci trebuie să apară întâi spațiul și timpul pentru ca apoi să apară particule, care particule sunt doar vibrații ale spațiu-timpului. Poate asta e tot ce e nevoie să apară, spațiul-timpul, energia apare de la sine din vibrațiile "nașterii".

 cuculili, on 02 noiembrie 2016 - 23:22, said:

Si, mai ales, care e motorul care face ca motorul sa faca

Edited by TOPCATBV, 03 November 2016 - 11:02.

 TOPCATBV, on 03 noiembrie 2016 - 11:01, said:

Motorul care face motorul sa faca este iluzia eliberarii.

Adica?

Adica universul procreat este doar o definite a ilegibilitatii.