Credinta in materialitate, cea mai mare iluzie a umanitatii!

 madhukar, on 15 septembrie 2015 - 14:25, said:

Avem thread special pentru asta: http://forum.softped...eme-matematica/
Ai vreun post pe acolo si l-am ratat?

 tashinorbu, on 13 septembrie 2015 - 17:45, said:

De ce ar însemna Absolutul  inexistența cauzei
de vreme ce Absolutul are în El totul,
El fiind astfel propria Sa cauză
cât și cauza Relativului, care se află în El,
care este un tip de energie, cu alte caracteristici
decât caracteristicile de tip absolut.

El Absolutul putând intra în lumea relativă, ca în propriul joc, spre propria-i distracție.
care evident are alte legități decât jocul din lumea absolută.

 f300, on 15 septembrie 2015 - 14:44, said:

Chiar dacă am fost nevoit să învăț matematici speciale la universitate
și pentru mine și pentru soție în Germania, și am lucrat ...
asta nu înseamnă că acesta ar fi domeniul meu de interes.

definitia materialitatii s-a schimbat cu timpul
de exemplu acum 500 ani gravitatia era considerata ca  ceva nematerial.

Si, nu cumva ca materia definita actualmente nu e tot o deductie provenita din trairile individului?

 altnume, on 11 octombrie 2015 - 12:15, said:

Nu este vorba despre materie ci despre ce este material și ce este nematerial
Prin materie se poate înțelege orice fel de subtanță, fie ea materială sau nematerială.
Într-adevăr a existat o perioadă, și la unii mai există credința că de exemplu
mintea nu este un element material ci ... "imaterial".

Materialitatea poate fi subtilă, sub formă de câmpuri energetice sau
sub formă grosieră,
când aceste câmpuri generează particole elementare,
ce stau la baza creării așa numitor elemente chimice,
care sunt substanțe ce stau la baza corpurilor ale căror interacțiuni
sunt studiate în mecanică.

Ideea de la care s-a plecat este că ceea ce este material
are o existență trecătoare, iar ceea ce este spiritual este etern.
Ceea ce este material are un început și... un sfărșit.
Și din acest punct de vedere pentru un pasionat literat materialist,
care s-a bucurat de alergatul după plăcerile acestei lumi materiale,
viața nu este decât un lung șir de neplăceri ... care trec.

Edited by madhukar, 11 October 2015 - 13:29.

lumea spirituala poate fi inteleasa in 2 feluri
1 lumea spirituala e o versiune mai libera a lumii materiale.de exemplu in lumea spirituala poti intra prin pereti ,in lumea materiala nu poti face asta.iar iadul ar fi de fapt cvasi-material in sensul ca ai mai putine libertați decat in lumea materiala sau spirituala.
2 lumea spirituala ar fi o antiteza la cea materiala .un fel de opus .materia e muritoare,spiritu nemuritor.materia e complexa(are parti) ,spiritul e simplu(nu contine parți),materia e proasta,spiritul e destept,materia are dimensiuni,spiritu e nondimensional,etc

 pro-civilizatie, on 11 octombrie 2015 - 13:33, said:

3. Lumea spirituală este sursa lumii materiale, a cărei materie este de fapt o transformare
a materiei de bază a lumii spirituale care este șuddha sattva - bunătatea pură
prin voința Celui Suprem de a crea un joc iluzoriu,
care este ca și cum n-ar fi
și în care totul este ca și cum n-ar fi.

Părți ale naturii spirituale cunoscute ca ființe
și care nu au fost manifestate în lumea spirituaă
sunt acoperite de principiul iluzoriului - falsa identificare sau falsul ego
prin care acestea se identifică 100% cu rolurile
pe care le primesc în jocul iluzoriu: mame, tați, nemți și evrei...

Jocul are un început și un sfârșit ... ciclic.
Unele ființe sunt promovate să iasă din jocul iluzoriu după câte cicluri vrea Cel ce a făcut jocul,
și noi ființe sunt introduse din nou în joc.

Începutul și sfârșitul Jocului se referă la
creația
și distrugerea (absorbirea în Propriul Corp al lui Maha Vișnu)
lumilor materiale
în care bineînțeles că nici timpul ... material
nu mai există...

iar ființele sunt prinse în propriul ciclu ale falselor identificări
în ceea ce ele numesc viața lor...
viață după viață
jucând după regulile Celui ce a făcut jocul,
cel mai adesea în ignoranță
în ceea ce privește sensul
- a ceea ce ființele privesc ca fiind viața lor,
- sau care sunt regulile jocului.

Edited by madhukar, 11 October 2015 - 14:09.

observ ca teoria ta conține elemente atat di teoria 1 ,cat si din teoria 2

 madhukar, on 11 octombrie 2015 - 13:29, said:

Acuma tu conform carei doctrine vorbesti?
Stiintific tot ceea ce exista e materie, psihicul e functie a materiei.
Tot stiintific spatiul e materie (fie ea si energie intunecata).

Ceea ce sustin eu in acest topic e faptul ca, individul (realitate de constient fiind si constient consumand/traind drept realitate), deduce ca sursa realitatii ce se constata a fi el si a realitatii de care are parte, ar fi o lume materiala; ori asta e fals, e numai o idee a sa (daca admitem ca individul are liber arbitru), o deductie rezultata din trairile sale la fel ca si ideea unei divinitati, a unei pantere roz, a extraterestrilor etc.
Individul a fabulat o origine materiala a sa si a lumii cand de fapt el insusi e numai si numai realitate de constient si sta bine mersi in constient si consuma constient drept realitate.
Materia e constient. Daca materia mai e si altceva decat constient, daca are o existenta diferita de realitatea de constient, asta e alta poveste, dar e numai o poveste intrucat e imposibil de dovedit materialitatea individului si a lumii.

 pro-civilizatie, on 11 octombrie 2015 - 13:33, said:

Astea nu pot fi sustinute practic (poti dovedi practic asa ceva?).
Dovedeste macar existenta materiei!

Edited by altnume, 12 October 2015 - 03:52.

 pro-civilizatie, on 11 octombrie 2015 - 16:07, said:

Aceasta nu este teoria mea,
ci este așa numita cunoaștere Vedică,
iar ea nu se bazează pe ideile tale.

 altnume, on 12 octombrie 2015 - 03:55, said:

Eu vorbesc conform Cunoașterii Vedice - Jnana (se citește Ghiana).
Evident trăind în această lume materială,
identificându-ne cu corpul material,
și rezumându-ne la această identificare,
noi nu percepem decât substanța materială,
în diferitele ei forme de manifestare subtilă sau grosieră.

Urmând însă o școală adevărată de Yoga,
care nu se ocupă doar cu această materialitate,
cum fac majoritatea așa numitor școli de Yoga,
poți avea revelații care transcend natura materială,

având, conform tipului de practică urmată,
diferite forme de revelare a propiului Eu,
de la scânteia divină până la un anumit tip de corp spiritual,

cât și a Adevărului Absolut,
de la lumina extatică - Brahman
până la diferitele forme ale Domnului Suprem,
care culminează în forma sa cea mai dulce - Șri Krișna.

Edited by madhukar, 15 October 2015 - 10:24.

Intruct tu nu vrei sa vorbesti decat despre cunoastera-dogma ta rezultata din cunoasterea ta vedica si asimilata drept indubitabilitate, nu avem cum sa dialogam.
Nimeni vreodata nu poate iesi din indubitabilitatea unor intelesuri decat printr-o mare dezamagire provocata tipic sau atipic.
Nu eu iti voi provoca tie resetarea, nu ma intereseaza, esti probabil complet spalat de inocenta prin valorizarile actuale (prin amagirea actuala), ca sa ma poti fi revalorizat fara o actiune violenta de dezamagire (mai degraba de una atipica).

Edited by altnume, 16 October 2015 - 07:52.

 altnume, on 16 octombrie 2015 - 07:50, said:

1. M-ai îndrebat pe ce doctrină mă bazez și ți-am răspuns.
2. Apoi ai o cataloghezi drept dogmă, deși această cunoaștere
se bazează și pe o practică (verificare experimentală)
nu pe o afirmație neverificabilă (dogmatică), ce s-ar baza pe ... credință.
3. Te "resetezi" conform asocierii pe care o primești datorită ....destinului
sau după unii a "întâmplării".

Intrebarea era retorica intrucat ca de obicei erai pe altundeva decat tema topicului.
Ai inteles cel putin la ce anume ma refer in tema?

Edited by altnume, 18 October 2015 - 05:07.

 madhukar, on 12 octombrie 2015 - 10:37, said:

nu ai dat nici o definitie clara a lumii spirituale si a celei materiale si prin urmare nu ai raspuns la intrebare ,nici la ideile mele.
deci intreb inca o data,care e diferenta dintre lumea materiala si cea spirituala?
ce atribute are lumea spirituala si lumea materiala nu le are?

Edited by pro-civilizatie, 21 October 2015 - 12:59.

Cine permite materia?
Stare de constient a individului (daca nu esti constient nu constati senzatiile si perceptiile numite materie).
Unde e individul constient?
Conform stiintei el e constient in creierul sau (mai exact in reteaua neurosinaptica).
Daca tu nu poti constata materia decat fiind constient si daca esti constient numai in creierul tau (nu pe altundeva, nu prin afara creierului/retelei si cu atat mai putin prin afara unei corporalitati proprii), cum de esti convins de existenta unei materii ce nu se afla in creierul tau?
Prin credinta in deductiile/intelesurile tale si ale altora, precum si prin extraordinare scenografie a naturii prin care tu te simti constient in interiorul unui corp nu in afara sa unde apare toata aceasta materie exterioara.

Aceasta eroare era insa permisa cu secole in urma, dar acuma cand se stie clar ca omul constata realitata numa in creierul/retelele sale nurosinaptice, cand se stie clar ca tu chiar acum privesti cu ochii tai din creier monitorul tau (etc.) din creier (in fond toate fiind numai senzatii si perceptii), cum e posibil o asemenea credinta habotnica?
Sistemul de intelegere primitiv; e necesara o revolutie in intelegerea omului, e necesara o schimbare majora de paradigma si nu e usor intrucat sistemul e o fiara turbata si nu va pieri rapid intrucat habotnicia si interesele sunt uriase.

Cel mai mare dusman al intelegerii neviciose a realitatii, este axioma (certitudinea, adevarul absolut, indubitabil).
Aceasta inventie umana a nascut toti monstrii sistemici prin care se proclama anumite intelesuri drept adevaruri fundamentale evidente prin ele insale, asa au aparut adevarurile indubitabile religioase, spirituale, stiintifice, filozofice, ..., ce sunt considerate revelatii, transcendenta, intelesuri direct din sursa realitatii, axiomele stiintifice, filozofice, cele cotidiene omului de rand etc.

Din axiome (religioase, spirituale, stiintifice, filozofice,...) se nasc alti dusmani ai intelegerii naturale si anume, convingerile.
Convingerile reprezinta cireasa de pe tortul axiomatizarii (de fapt o coliva a intelegerii naturale in conformitate cu o evolutie ne-devianta, inmormantarea acestui gen de a intelege).
De ce?
Intrucat opinia e transformata in axioma prin degustarea sentimentului adevarului vizavi de anumite intelesuri ce au atins celui, celor in cauza nivelul critic necesar lor pentru asta si traindu-se acest sentiment incepe consumarea unui alt sentiment la fel de nociv daca nu e cenzurat, sentimentul/emotia fermitatii (acelei opinii transformata in axioma, in adevar cert).

O alta mare iluzie in afara de iluzia unei lumi materiale dincolo de realitatea de constient a individului, este temporalitatea.
De ce sunt iluzii materia si temporalitatea? Sunt ele ceva imposibil?
Nu, desigur nu e imposibil sa existe materia si timpul exact asa cum s-a asimilat dar, trebuie sa se recunoasca conventionalitatea lor, existenta lor sa nu mai fie considerata axioma.
Materia e iluzie in sensul prezentat in cealalta interventie, in sensul certitudinii existentei ei dincolo de o realitate de constient.
Temporalitatea e la fel de conventionala si in concluzie la fel de supusa nulitatii, e numai o visare a intelegerii, deductii bazate pe nimic concret ce ar preoveni dintr-o lume materiala, intrucat nimeni nu stie de unde provin in realitatea de constient semnalele interpretate drept materie si nimeni nu poate dovedi existenta materiei.

In marea sa lipsa de evolutie omul are impresia ca prezentul tine 2 min. si 34 sec. sau ca tine 40 de sec. ori un sfert de secunda ori alta perioada temporala.
Prezentul "nu tine nicicat", prezentul nu e timp, prezentul e o singularitete, mereu alta ca si continut ca si secventa ce ruleaza drept realitate, e un portal prin care individul are acces la realitate.
In plus, orice amintire a unor clipe, a  unor fractiuni de secunda imediat trecute (chiar acuma trecute) fac parte din secventa actuala de prezent, nu dintr-o secventa trecuta; e exact ca in cazul unui film in care ruleaza secvente/cadrele/impulsurile ce includ acea realitate.
Fiecare secventa de realitate prezent include toata realitatea de a fi a individului si tot restul de realitate de care el are parte chiar atunci in acea singularitate prezent.
Impresia de miscare, schimbare, ..., e data de rulajul singularitatilor de prezent.
Nu exista nici trecut si nici viitor, tot ceea ce exista e acea singularitate prezent ce in acel moment prezent isi manifesta existenta.
Viteza de rulaj a singularitatilor prezent se afla dincolo de zidul Panck, adica dincolo de actualul nivel de a intelege, asa cum se afla si informatia referitor la singularitata stintifica din care se sutine ca a aparut universul.

Si, posibil cel mai important, nu exista spatiu, materie si timp in afara singularitatii prezent devenite realitate (exact ca in cazul singularitatii stiintifice...), iar intrucat "viteza" de rulaj e dincolo de zidul planck, nu se poate afirma ca exista nici in cadrul singularitatii, in cadrul secventei de realitate inclusa in ea.

De unde vin si unde se duc singularitatile prezent?
Raspunsul e acelasi ca si in cazul singularitatii stiintifice.

Edited by altnume, 19 February 2016 - 10:04.

Intru clarificare referitor la temporalitate si durata prezentului.

-Tine/dureaza prezentul o zi?
In sensul: au loc deodata si cele ce le faci seara si cele ce le faci dimineata?
Nu.
-Tine o ora?
Au loc deodata si evenimentele desfasurate in intervalul 15 01’-15 25’ dar si cele din intervalul 15 26’ – 15 59’?
Nu.
-Tine prezentul 1 minut?
Daca de exemplu privesti un animal cum merge constati deodata toti pasii pe care ii face timp de 1 minut?
Nu.
-Tine prezentul o secunda?
Nu, daca ar tine o secunda cum s-ar mai face de exemplu departajarea inotatorilor?
-Tine prezentul o zecime de secunda?
Nu intrucat, daca ar tine asa de mult, nu ar mai fi posibila de exemplu, departajarea alergatorilor la 100 m plat.
-Tine prezentul o sutime de secunda?
Si atunci cum de exista sisteme ce executa un act (mecanic pana la urma), o miscare/schimbare in mai putin de o sutime de secunda, ba chiar intr-o miime de secunda? Au loc doua acte mecanice deodata? Desigur nu.

-Asadar cat tine prezentul de fapt?
Cea mai mica unitate temporala e considerat momentul Planck, ceea ce e o inventie umana (nu momentul ci considerentul).
Deci,  prezentul tau, tu cel in care ai impresia ca faci ceva vreme de fractiuni de secunda sau chiar de secunde ori minute, nu tine in nici un caz mai mult decat prezentul Planck (timpul în care e parcursă lungimea Planck 1,6 x 10-35 m, de către un foton), dar si asta e numai un artificiu, o conventie umana, real prezentul neavand (neaparat) durata temporala.

Edited by altnume, 20 February 2016 - 13:03.