Evolutia climei in istorie - chiar exista incalzirea globala ?

Ciclul activitatii solare (ciclul Schwabe ~11.1-11.2 ani) determinat prin masurarea numarului de pete solare este legat de fenomenul de inversare a campul magnetic solar (ciclul Hale, dublul ciclului Schwabe) care se explica prin asa numitul efect de dinam. Mai greu de lamurit, efectul de dinam pare a fi datorat miscarii planetelor mari (perioada siderala a lui Jupiter de 11.86 ani combinata cu jumatatea perioadei sinodice Jupiter-Saturn de 9.93 ani). Dar se pare ca nu doar vremea este influentata de activitatea solara ci si alte fenomene dintre care cel mai surprinzator aspect cred ca este cel legat de fenomenele sociale. Chiar ciclul 24 a avut doua maxime care corespund aproximativ cu declansarea primaverii arabe si a conflictului din Ucraina. Nu ar fi exclus sa devenim mai radicali si mai intoleranti dupa cum ne bate soarele la tartacuta.

Da, dar scufundarea Titanicului a dus la intensificarea studiilor in domeniul ultrasunetelor si au condus la inventarea sonarului in 1916-1917 de catre Paul Langevin si Constantin Chilowsky folosind efectul piezoelectric descoperit de fratii Pierre si Jacques Curie si profesorul Lippmann. Astazi sonarul este indispensabil in navigatie, in studiile de batimetrie sau in campaniile de pescuit, iar aplicatiile ultrasonice au cunoscut o multitudine de aplicatii in industrie sau medicina.

real32, on 21 mai 2015 - 16:00, said:

Ar fi interesant cum s-a comportat Soarele cand Moise a despartit apele. Sau cand Noe se dadea cu arca. Sau in 103-104dHr in timpul luptelor cu Romanii.

Sau de ce nu, atunci cand Nero a incendiat Roma.

tfmercedez, on 24 mai 2015 - 21:23, said:

Din pacate inregistrarile incep doar din 1749 si se pot gasi aici. Graficul de mai sus este luat dintr-un articol mai vechi al lui Adam Michalec care se poate gasi aici si care prezinta destul de detaliat cateva evenimente incheindu-se asa:

Quote

Si intr-adevar fenomenul se repeta si pentru ciclul solar 24 care are chiar doua maxime ce par sa coincida cu primavara araba si evenimentele din Ucraina. Sa vedem daca se va mai intampla ceva in jurul anilor 2023 - 2024.

Edited by real32, 24 May 2015 - 22:46.

Tambora 1815

The 1815 eruption of Tambora was probably the largest eruption in historic time. About 150 cubic kilometres of ash were erupted. This is about 150 times more than the 1980 eruption of Mount St. Helens in USA. Ash fell as far as 1,300 km from the volcano. In central Java and Kalimantan, 900 km from the eruption, one centimetre of ash fell. The eruption column is estimated to have reached a height of about 45 km.
An estimated 92,000 people were killed by the eruption. About 10,000 direct deaths were caused by bomb impacts, tephra fall, and pyroclastic flows, the rest indirectly by starvation, disease, and hunger. The eruption apparently lowered average world temperature by about 0.5-0.7°C over a period of 2-3 years. The 1815 eruption of Tambora was followed in North America and Europe by what was called "the year without a summer". London experienced snow in August.

De la "anul fara vara" a pornit ideea lansarii topicului.

În 1816, nord-vestul Statelor Unite a trăit o experienţă - la o scară infinitezimal de mică - similară cu iarna nucleară atunci când Noua Anglie şi statele de pe coasta Atlanticului au avut parte de un an fără vară. De ce a nins în iunie în Connecticut? De ce a fost ger în iulie în New Hampshire? Răspunsul este: pentru că Muntele Tambora din Indonezia erupsese cu un an înainte, răspândind în aer cea mai mare cantitate de cenuşă vulcanică înregistrată vreodată. Oamenilor de ştiinţă le-au trebuit 104 ani ca să facă această legătură. În 1920 au stabilit în sfârşit legătura, şi, de atunci înainte, aceasta a fost explicaţia anului fără vară - oferindu-se şi o nouă perspectivă asupra efectului erupţiilor vulcanice asupra climei pământului.

Toată lumea credea că Tambora era un vulcan stins. Dar se înşela. La 15 aprilie 1815, acest Goliat adormit, cu o înălţime de aproape 4.000 de metri, s-a trezit şi a scos mai multe mugete care îi anunţau prezenţa şi care puteau fi auzite de la mii de kilometri distanţă. Timp de cinci zile, vulcanul a scuipat asemenea cantităţi de cenuşă, încât casele din Sumbawa s-au prăbuşit sub greutatea ei. Cenuşa era atât de impenetrabilă pentru razele soarelui, încât locuitorii insulei nu-şi vedeau nici mâinile. La 10 aprilie erupţia a atins apogeul cu coloane enorme de foc care se unduiau ca nişte şerpi deasupra vârfului incandescent al muntelui. A urmat apoi un vânt violent, probabil asemănător cu fenomenul meteorologic al furtunilor de foc care se formează în timpul incendiilor mari din păduri. Ca un aspirator uriaş, acest vârtej imens a ridicat în aer oameni, animale şi case. Toate fiinţele vii au fost dezmembrate şi arse de vii, iar obiectele neînsufleţite s-au sfărâmat în mii de bucăţele.

Puterea erupţiei de la Tambora a fost prea mult pentru muntele şi insula pe care se afla acesta. Aruncând în aer tone de stâncă, lavă şi cenuşă, vulcanul a început să se micşoreze, înălţimea lui scăzând la 3.000 m, dar suprafaţa insulei a început să se înalţe ca urmare a straturilor din ce în ce mai groase de cenuşă. Această cenuşă care în final a ajuns să aibă peste un metru grosime şi a acoperit şi apa din apropiere de Sumbawa avea să desăvârşească dezastrul început de Tambora. Cenuşa a distrus toată vegetaţia, iar foametea care a urmat, combinată şi cu epidemia de holeră, a mai adăugat încă 80.000 de morţi la cei 12.000 de oameni ucişi chiar în timpul erupţiei.

Anul fără vară

Unul dintre observatorii erupţiei vulcanului Tambora spunea în glumă că, dacă ar fi fost aşternută în mod uniform, cenuşa aruncată de vulcan ar fi putut acoperi probabil toată Germania. Dar cea mai mare cantitate de cenuşă nu a căzut totuşi pe pământ; ea a rămas în atmosferă şi a început să călătorească în jurul lumii cu ajutorul curenţilor de aer. Imensul nor de efluvii a provocat scăderea temperaturii mondiale, iar în Europa şi Noua Anglie distrugerea recoltelor care începuseră deja să se coacă.

Temperaturile din luna iunie au fost cu mult sub valorile normale, ceea ce a contribuit la sporirea pagubelor deja produse de seceta prelungită. Fermierii şi-au hrănit vitele cu fel de fel de grâne, pentru a nu pierde şeptelul. În Elveţia, oamenii înfometaţi au început să mănânce câini şi pisici. Fermierii din zona New York-ului au fost siliţi să scoată din pământ cartofii abia plantaţi pentru a-şi hrăni familiile. Valuri ciudate de ger în mijlocul verii au făcut să degere recoltele imediat după ce au fost însămânţate. Oamenii au început să vâneze ratoni şi porumbei ca să aibă ce mânca. Se estimează că alte 50.000 de persoane au murit de foame şi de alte boli, în afara celor care au fost ucise iniţial de erupţia vulcanului Tambora, deşi, la vremea respectivă, nimeni nu ştia de legătura dintre anul fără vară şi erupţia unui vulcan aflat la zeci de mii de kilometri depărtare, erupţie produsă cu sute de zile în trecut. Şi chiar dacă ar fi ştiut, este mai mult ca sigur că stoicul şi taciturnul fermier din Noua Anglie a secolului al XIX-lea nu ar fi crezut aşa ceva.

Sir Stamford Raffles, Guvernatorul din Java, a declarat: „Trei coloane distincte de flăcări au ţâşnit până la o înălţime uriaşă şi întreaga suprafaţă a muntelui a fost curând acoperită de lavă incandescentă, care s-a extins pe distanţe uriaşe; pietre, unele de dimensiunile unui cap omenesc, au căzut pe o rază de câţiva kilometri şi fragmentele lor împrăştiate în aer au provocat un întuneric total... cantitatea de cenuşă aruncată în aer a fost atât de mare încât în Java, la o distanţă de peste 400 km a provocat întuneric complet în plină zi şi a acoperit solul şi acoperişurile cu un strat de câteva zeci de centimetri grosime.”

Vermont Bennington a însemnat în jurnalul fermierului Benjamin Harwood, la începutul lunii iunie 1816: „Cam pe la ora 8 dimineaţa a început să ningă - şi a continuat aşa până pe la ora 2 după-amiază. Vârfurile tuturor munţilor şi versanţii acestora erau acoperiţi de zăpadă. Cea mai extraordinară vreme pe care am văzut-o vreodată.”

http://www.crispedia...ara_vara__1815_

Edited by Rixthinna, 24 May 2015 - 22:48.

Cinci momente istorice semnificative, unde condiţiile atmosferice au jucat un rol major.


1. Înfrângerea împăratului persan Xerxes în vestul Greciei  În anul 480 înaintea erei noastre împăratul Imperiului Persan, Xerxes, a realizat o campanie pentru a cuceri Grecia. Mai mult de o treime din flota sa, aproximativ 400 de nave, a fost distrusă în zona stâncoasă din vestul Greciei de o furtună. Cu flotă slăbită, persanii nu au putut câştiga confruntarea pe mare, în una din cele mai faimoase bătălii navale din istorie, Salamina. Victoria grecilor a deschis calea spre una din cele mai bune perioade ale sale.

2. Taifunurile care au prăpădit armata mongolă. În anii 1274 şi 1281 în fruntea Imperiului Mongol se afla Hanul Kubilai. Acesta a lansat două invazii asupra Japoniei. Un număr mare de nave pline cu oameni înarmaţi au fost afectate grav de taifunuri care au dus la scufundarea navelor. Evenimentele au asigurat independenţa Japoniei în acele secole şi a ferit-o de pericole.

3. Flota franceză înecată în Canalul Mânecii Marea Britanie a fost salvată de invazii de multe, ceea ce a dus la apariţia unei expresii celebre în rândul populaţiei locale, cei care afirmau că „Dumnezeu este un englez”. În 1744, generalul francez De Saxa era gata să traverseze Canalul Mânecii, dar în luna februarie o parte a flotei franceze a fost scufundată un urma unei furtuni puternice.

4. Distrugerea recoltelor care a dus la Revoluţia Franceză În iulie 1788 recolta francezilor a fost distrusă de o furtună de trei zile. Ploile torenţiale venite cu grindină au dus la unul din cele mai grele momente pentru Franţa în secolul XVIII, ceea ce dus la creşterea preţurilor. Problema hranei şi nemulţumirile sociale vor duce un an mai târziu la izbucnirea Revoluţiei Franceze şi înlăturarea Vechiului regim.

5. Gerul moscovit care a îngenuncheat armata nazistă În octombrie 1941, Hitler a declanşat atacul asupra Moscovei. Frigul şi vremea potrivnică i-a împiedicat pe germani, care într-o primă etapă au fost blocaţi de noroiul care le încetinea avansarea, apoi furtunile de zăpadă. Milioane de oameni au fost ucişi sau răniţi, dar germanii nu reuşit să ajungă în Moscova, ci au fost nevoiţi să se retragă, ulterior fiind învinşi de aliaţi.

Ceaţa îi mai dă o şansă lui Washington

Armata generalului George Washington era alcătuită din voluntari fără uniforme şi chiar fără arme, de multe ori, în timp ce trupele britanice erau formate din militari de carieră, foarte bine echipaţi.
În aceste condiţii, Washington ar fi pierdut cu siguranţă bătălia de la Long Island, de pe 22 august 1776, iar însăşi existenta Statelor Unite ar fi fost pusă sub semnul întrebării, dacă ceaţa deasă nu i-ar fi permis acestuia să se retragă, fără a fi văzut de inamic.

Armata lui Carol al XII-lea, decimată de iarna rusească

În 1709, regele suedez Carol al XII-lea a devenit primul mare invadator european al Rusiei, conducându-şi armata prin stepele îngheţate ale Caucazului, în timpul Marelui Război al Nordului.
Iarna cumplită îi decimează armata victorioasă, lăsându-l cu doar 24.000 de oameni, obosiţi şi flămânzi, care sunt spulberaţi de trupele lui Petru I, în bătălia de la Poltava.

Revolta sclavilor din Richmond, oprită cu fulgere şi tunete

Data de 30 august 1800 ar fi putut rămâne în istorie ca ziua în care mii de sclavi din Richmond, Virginia, s-au răsculat împotriva stăpânilor, conduşi de un lider puternic şi carismatic, numit Gabriel.
Aceştia plănuiau să spargă armurăria oraşului, iar cu armele furate să elibereze toţi sclavii din Virginia şi din restul statelor americane, însă o furtună extrem de puternică le-a amânat planurile suficient de mult ca acestea să ajungă şi la urechile stăpânilor.

Napoleon îşi îngroapă soldaţii în zăpezile din Rusia

În 1812, Napoleon adună 600.000 de oameni şi porneşte spre Moscova, în fruntea cele mai mari armate din întreaga Europă, fără să se gândească la apropierea iernii. Deşi reuşeşte să cucerească Moscova şi să-i jefuiască bogăţiile, drumul de întoarcere îl prinde în plină iarnă, cu temperaturi de minus 40 de grade Celsius.
Din cei 600.000 de soldaţi care au mărşăluit spre Rusia, doar 150.000 reuşesc să mai ajungă înapoi acasă, marcând astfel începutul sfârşitului pentru imperiul lui Napoleon.

Vreme frumoasă la Hiroshima

În mijlocul verii lui 1945, pe 6 august, un avion de recunoaştere american survola Japonia, anunţând că vremea este foarte bună şi recomanda bombardarea ţintei primare.
În consecinţă, prima bombă atomică folosită în timpul unui război a lovit Hiroshima.
Două zile mai târziu, pentru că oraşul Kokura era acoperit de nori, o a doua bombă nucleară a căzut peste Nagasaki, ţinta secundară a celei de-a doua bombe atomice lansate de SUA. Totul a depins de vremea de afară.

Cum s-a ajuns la ideea ca petele solare sunt legate de un camp magnetic puternic? Radiatia provenita din zona acestor pete prezinta o despicare a liniilor spectrale de tip Zeeman (despicarea liniilor spectrale in camp magnetic). Astazi se implinesc 150 de ani de la nasterea lui Pieter Zeeman.

Cum influenteaza clima statura

Omul, se stie, este o fiinta “cu sange cald”, cu o temperatura constanta (in jur de 37 de grade Celsius), indiferent de locul in care traieste – la poli sau la ecuator. O temperatura care nu poate depasi anumite limite – nu poate fi mai mica de 26 sau mai mare de 42 de grade.  Aceste limite il fac pe om, intr-o oarecare masura, o fiinta fragila. Dar omul, datorita organismului sau homeoterm, se bucura, in acelasi timp, de o mare libertate fata de conditiile de temperatura ale mediului extern.

Fiind stapanul “climatului sau interior”, deci posedand mecanisme biologice ce, dupa caz, limiteaza sau favorizeaza pierderile de caldura, omul poate trai chiar si in medii unde (cum sunt regiunile arctice) temperatura ambianta difera de cea a corpului sau cu zeci de grade.
S-a pus insa intrebarea: de ce oamenii din unele zone sunt mai scunzi, iar cei din alte zone sunt mai inalti? Nu e cumva aici o influenta a climei, stiut fiind faptul ca homeoterapia implica un efort fiziologic, un efort al individului de aparare la mediu?
La frig, raspund specialistii, reteaua sanguina cutanata si capilara a omului este supusa unei vasoconstructii care reduce debitul de sange bogat in calorii, adus din adancul organismului, pentru a limita pierderea de caldura la nivel periferic. Daca aceste actiuni nu se vadesc suficiente intra in functiune alte mecanisme, ca, de exemplu, frisoanele, contractia involuntara si ritmica a musculaturii care poate multiplica, de aproximativ cinci ori, caldura generata in acel moment de organism. Racirea sangelui, asociata cu o contractie a vaselor, poate opri, temporar, circulatia la extremitatea membrelor.
In opozitie, caldura ambientala ridicata duce la dilatarea vaselor sanguine, ceea ce face ca ritmul respirator sa creasca si sa se declanseze transpiratia. Supusi la o caldura puternica, africanii din regiunile tropicale incep sa traspire inaintea europenilor pusi in aceeasi situatie (chiar daca ultimii au fost aclimatizati in medii calde!). In schimb, intr-un mediu cu temperatura joasa, transpiratia africanilor se opreste mai repede decat cea a europenilor. Exista, deci, o anume capacitate umana de rezistenta la caldura, pe care natura o dirijeaza prin doi factori: statura si proportiile corpului omenesc.
Sa ne explicam. Se stie ca un centimetru cub din corpul notru produce 10 calorii, in timp ce un centimetru patrat de piele disipeaza numai o calorie din caldura produsa. De aici, un simplu calcul matematic: un cub cu latura de un centimetru produce 10 calorii si disipeaza 6, realizandu-se un randament de 0,6. Cand cubul are latura de 2 cm, el produce 80 de calorii, dar disipeaza 24, avand un randament de 0,3. Randamentul scade la 0,2 pentru un cub cu latura de 3 cm si ajunge la 0,15 daca latura sporeste la 4 cm. Astfel, cu cat statura creste, cu atat randamentul de disipare a caldurii scade. Aceasta este si cauza pentru care indivizii cei mai apti a suporta caldura sunt cei cu talie mai mica. Iata de ce, indivizii cei mai mici la statura si cei mai fragili sunt pigmeii din tribul Guaharida, care traieste in bazinul Amazonului, sau cei din Congo (unde rareori un barbat depaseste 1,45 cm inaltime), in timp ce oamenii cei mai inalti si mai masivi sunt cei din tribul Picior-Negru, de la frontiera dintre SUA si Canada, si cei din tribul Massai, din Kenya, a caror inaltime medie este de 1,73 cm. Clima influenteaza nu numai statura, ci si alte date ale corpului omenesc. Ea isi spune cuvantul in largimea umerilor, in marimea bazinului, in lungimea relativa mainolor, in grosimea stratului de grasime subcutanat, etc.
Este mai avantajos, pentru organism, de a fi mai “mare” in regiunile reci, pentru a dispune de o cat mai ampla masa de tesaturi producatoare de caldura. In schimb, intr-un mediu cald, unde caldura produsa de metabolism trebuie sa fie eliminata grabnic, trebuie ca suprafata corporala sa fie mare in raport cu volumul. O schimbare a unitatii liniare antreneaza o schimbare de suprafata, dupa patratul acestei unitati, in timp ce, pentru volum, acest schimb se face dupa cubul aceleiasi unitati. Aceasta inseamna ca un individ “de format mare” poate avea exact aceleasi proportii pe care le are un individ “de format mic”, dar care, in mod relativ, va dispune, la volumul sau, de o suprafata corporala mai mica, necesara pentru disiparea caldurii (ceea ce, lucru limpede, ar insemna un dezavantaj in conditia in care viata s-ar desfasura intr-un mediu cald).

http://www.interfere...za-statura.html

Nu trebuie sa ne intindem pana la 1850 Tambora.
Sunt suficiente stidii si detalii despre recemta eruptie din Islanda a vulkanului ala cu nume de Erjafgdkskagsja$&@/#hshe. Cand au fost oprite toate avioanele la sol prin europa. Si vara aia a fost mai linistita. 2011 sau 2012  parca a fost.

Aha, se văitau companiile aeriene de pierderi imense, imense!!
Îți dai seama cat câștiga ăștia? Fara sa piardă vreun avion țipau de pierderi.
Ce au pierdut? Ah, timpul înseamnă bani? Ca nu au avut profit?
Pot fi numite pierderi?  Daca era ceva gen Tambora, eram terminati.
Va mai fi din păcate, nu se știe când....Nu e rău ca am amintit (zic eu)

Apropo, voi vorbi si de evenimente de acum 10 000 de ani, poate înțelegem mai bine unele lucruri.
In Sahara s-au găsit desene, sunt si azi.
Sau faptul ca Amazonul...curgea prin Sahara, când Continentele erau lipite....
Poate nu ne interesează , dar dovezi au rămas. A fost un documentar interesant.

Oare ce însemnătate are climatic vorbind actuala așezare a Continentelor?
Cum ar fi fost daca...daca....sau daca...?
Oricum ar fi fost, ar fi fost....mai cald!

Sau, se putea mai rău daca si in nord aveam un Continent la Pol!
E configuratia ideala a Continentelor acum?
Daca Sahara era mai sudica si in bătaia musonului, cum era clima Pământului?
Poate mai multi cicloni pe Atlantic, o clima mai calda?
Era mult mai puțin praf in atmosfera. Daca Europa si restul Continentelor erau la fel, Mediterana era mai mare.
Aproape sigur aveam cicloni tropicali pe Mediterana. Orice Continent am deplasa imaginar, clima ar fi fost diferita mai mult sau mai puțin.
Cert e faptul ca e o configuratie "rece" Aproape orice mutare am face, ar fi mai cald.
etc, etc.

Rixthinna, on 25 mai 2015 - 20:25, said:

Au pierdut bani. Multi bani.
In timpul asta au trebuit platite, parcari, intretinere, salarii de la catering la insotitori de zbor, intretinere aeroporturi, siguranta aeroporturi, logistica pentru combustibil
Nu trebuie sa pierzi avioane sa pierzi bani.
Cum ar fi ca 2-3 companii de zbor globale, sa luam Air France / KLM / Delta si Lufthansa sa fie cumparate de rusi?

Rixthinna, on 25 mai 2015 - 20:25, said:

Pai sa te fi vazut pe tine stewardesa, care sta acasa si mu mu salar, ca e prea multa cenusa in aer si pasarea mare cu aripi de tabla nu poate zbura. Dar companiile aeriene nu si-au bagat angajatii in somaj, cel mult tehnic. Deci au avut de platit lefuri pe o luna de zile fara sa aibe incasari. Si este vorba de zeci de mii de angajati din domeniu.

Numa' Lufthansa avea prin 2013 118000 de angajati.  Ia calculeste cat cheltuie  aia pe salarii in fiecare luna? Si cat trebuie sa produca sa aibe si profit.

Da' nu au stat la sol toți. O luna a fost? Da' daca era Tambora, ce naiba făceam?
Pe bune, nici nu ne putem imagina.
Oricum, si in vremurile bune cat profit au lufthansele?
Am văzut la "Dezastre in aer" cum împing la limite păsările metalice.
Nu stiu, dar cred ca s-a exagerat cu zborurile oprite.
Nu puteau fi schimbate rutele?

Probabil nu. "In caz de", rachetele pe unde zboară?
Sunt stabilite " de sus" rutele civile.

Deci, erau variante, poate nu pentru toate cursele, dar protocoalele nu se schimba așa ușor.
Un sistem prea rigid i-a ținut la sol, nu cenușă in sine.
E părerea mea, desigur.

Daca mai erupe o tambora, am belit-o urat. InseamnaFOAMETE.
In 1815 ce populatie era ? Ce faci cu 7 miliarde de oameni cu ani fara vara? Canci grau , orez etc. Si asa pretul cerealelor s-a dublat in ultima decada.  O sa mancam petrol si carbuni?

Quote

Unoeri au, alteori nu prea au. Datele sint publice, multe au dat faliment, s-au facut reconsolidari etc tocmai pentru ca e greu sa faci companii aeriene profitabile. Unii au reusit, multi nu.

O dam in economic si acolo trec si mio pe la catedra.Dar am fi off-topic, asa ca sa ne rezumam la evolutia climei
Cert este ca .. sunt pierde uriase ale ecnomiei nu numai in industria avitiei si de transport.

Uite o directie buna, scrie Rixithia guvernului american care e probabilitatea ca un an de zile sa a avioanele la sol, si astia, pentru ca au terminat-o cu incazirea globala incep o noua taxa pentru dezvoltarea transportului feroviar si al motoarelor racheta pentru avioane pentru trnsportul transaltlantic