Senzatii si perceptii corespunzatoare unor anumiti stimuli

 Arhiman, on 28 aprilie 2015 - 23:55, said:

Ce-i aia corelatie ?

 Arhiman, on 28 aprilie 2015 - 23:55, said:

Te uitai la 7 ani la stele si te minunai de ele ? Daca nu, atunci n-ai nicio sansa.

 Abc2000ro, on 29 aprilie 2015 - 00:02, said:

Exact definitia din DEX, in special aia cu "relatie a doua fenomene sau procese intre variatiile carora exista o anumita legatuta"

 Abc2000ro, on 29 aprilie 2015 - 00:02, said:

Da, chiar cu un anume exces.

 Arhiman, on 29 aprilie 2015 - 00:23, said:

Asa, si ? Ce legatura are cu constiinta ?

 Arhiman, on 29 aprilie 2015 - 00:23, said:

Bun. Esti pe drumul cel bun.

Tu esti constient de modul cum jonglezi cu raspunsurile? Adicã fofilare la maxim.
Lasa obsesia un pic deoparte (aka constiinta) si raspunde-mi la intrebare daca spui ca dai dovada de sinceritate. In subsidiar doar incercam sa-ti explic cum valideaza creierul valorile de adevar, in dezacord cu raspunsul tau atunci cand te-am intrebat cum sau prin ce mijloace ai realizat ca materialismul nu are nicio treaba cu realitatea. O invitatie la a ma scoate din ignoranta. Ai vazut, ti-am rãspuns la toate intrebarile crezand ca vrei s-ajungi undeva, dar se pare ca am avut doar o falsa impresie. Altfel spus, o senzatie care nu s-a bazat pe o cauza in afara, fara suport.

 Arhiman, on 29 aprilie 2015 - 12:20, said:

Nu ma fofilez deloc. E banal raspunsul: materialismul inseamna determinism. Constiinta inseamna liber arbitru. Deci clar materialismul e fals. Cum mi-am dat seama de asta ? Pur si simplu. Daca totul ar fi determinist, constiinta ar fi epifenomen, ceea ce e absurd. => Materialismul e fals.

Edited by Abc2000ro, 29 April 2015 - 12:34.

 Abc2000ro, on 29 aprilie 2015 - 12:34, said:

Nu te fofilai daca dadeai raspunsul asta imediat.

Daca pleci de la premise false, stii la ce se poate ajunge, banuiesc. Pe de alta parte, predictia ta devine valida daca ea poate fi proiectata (aplicata) si daca, o data proiectata, ea se si verifica. Pana atunci, tu iti poti mentine credinta respectiva, chiar cu un grad de convingere ridicat, insa doar ca adevar subiectiv.

 Arhiman, on 29 aprilie 2015 - 21:59, said:

Ce consideri gresit la aceasta credinta ? (nu ca toate lucrurile pe care le stim n-ar fi si ele tot credinte) Plus ca daca crezi in teoria evolutiei, atunci trebuie sa crezi si in importanta constiintei. Daca robotii ar fi fost echivalenti cu fiintele cu constiinta, atunci naturii i-ar fi fost totuna daca ar fi evoluat roboti. Dar uite ca a evoluat fiinte cu constiinta. Deci clar constiinta are un avantaj asupra determinismului. Deci materialismul e fals.

 Abc2000ro, on 29 aprilie 2015 - 23:52, said:

Nu consider ca e gresita credinta ta, ci faptul ca o ridici la rang de adevar absolut. Ori credinta cu pricina respecta intru totul tipul de adevar care i se poate aplica: veridicitatea afirmatiei tale se acorda cu un ansamblu de credinte preexistent.

Oricum cum nu mai are rost sa continuam pentru ca suntem offtopic de la inceput si consider ca mi-ai raspuns la intrebare.

Edited by Arhiman, 30 April 2015 - 00:49.

 Thorin_fiul_lui_Thrain, on 26 aprilie 2015 - 18:11, said:

Si tu ce opinie ai?

 Arhiman, on 30 aprilie 2015 - 00:48, said:

Corect; fara nici o legatura cu ceea ce a spus cineva anume in acest topic.

Edited by altnume, 01 May 2015 - 18:08.

 altnume, on 01 mai 2015 - 18:07, said:

Ok, traduc pentru tine, insa n-as dori s-o prelungesc mai mult de atat pentru ca posturile tale sunt atat de alambicate incat imi creaza un fel de discomfort psihic si ma obosesc imediat.

Abc a intrebat ce-i gresit la credinta lui. Credintele, pe langa multe altele cum ar fi o simpla afirmatie (propozitie), o parere, o ipoteza pot avea calitatea de a fi adevarate sau false. Un fapt stiintific este intotdeauna dovedit prin observatii sau/si experiente. Deci avem un adevar obiectiv, ce corespunde cu realitatea, independent de subiectul cunoscator.
Credinta, pe de alta parte, comporta un adevar ce corespunde unei afirmatii/opinii ce se bazeaza pe alt sistem de credinte ce exista inainte formarii credintei finale.
In cazul de fata, veridicitatea  credintei "materialismul nu are nici o treaba cu realitatea" se face in acord cu o credinta sau ansamblu de credinte " constiinta inseamna liber arbitru".

Edited by Arhiman, 02 May 2015 - 02:37.

 Arhiman, on 02 mai 2015 - 02:33, said:

Si veridicitatea credintei "materialismul reprezinta realitatea" se face in acord cu o credinta sau ansamblu de credinte "constiinta nu inseamna liber arbitru".

Edited by Abc2000ro, 02 May 2015 - 17:56.

Pai eu unul cred ca e gresit: este ca si cum ai spune ca ateul isi are baza in nonexistenta unei deitati in loc de a spune ca a nu accepta existenta unei deitati este starea normala, inerenta a modului de a privi realitatea in care existam.
Constiinta, daca ar fi sa o exprimam ca pe o entitate separata, ar fi cel mult o consecinta a materiei care formeaza realitatea, chiar epifenomenul de care iti este tie groaza.
Legat de liber arbitru, ia-o asa grosolan si accepta la modul sincer (sic!) ca nu poti face ce vrei in orice circumstanta. Paleta e maricica, dar limitata totusi.

Edited by Arhiman, 03 May 2015 - 16:18.

 Arhiman, on 03 mai 2015 - 16:17, said:

Nu-i deloc starea normala. Starea normala e agnosticismul.

 Arhiman, on 02 mai 2015 - 02:33, said:

Asta intrucat in ele nu se regaseste nimic din ceea se astepta cei ce ajung la aceste simptome.

 vyctoras1985, on 30 ianuarie 2016 - 12:13, said:

 vyctoras1985, on 30 ianuarie 2016 - 13:07, said:

Intrucat sunt chiar si oameni de stiinta (asa se pretind pe forum) ce nu inteleg (dintr-o nestiinta ce a fost institutionalizata ca mediu propice in cercetare) functionarea realitatii, o sa continuam cu evidentierea senzatiilor si perceptiilor prin care e concluzionata materia.
Ultima deficienta constatata e nestiinta referitor la faptul ca orice neutron, proton sau electron pentru a fi concluzionat ca existena materiala, este absolut necesar mai intai sa fie reflectat de catre constientul cuiva, respectiv sa fie refletat in realitatea de constient a acelui om de stiinta care face experiementul.
Ce face cercetatorul ca sa ajunga a concluziona existenta unei celule, molecule, atom, proton, neutron, electron, particulei elementare?
Creaza contextul propice depistarii acelor particule.
Cum?
Prin intermediul aparaturii necesare si a mediilor in care acestea pot fi detectate.
Ca ce anume si unde anume descopera cercetatorul un proton, neutron sau electron?
Cercetatorul descopera protonul, neutronul sau electronul in realitatea sa de constient, ca imagine, ca senzatie vizuala permisa de aparatura si mediul utilizat in detectare, pe care (imaginea vizuala) o interpreteaza/ /ii atribuie un inteles/o valorizeaza ca fiind un proton, neutron, electron, adica o particula materiala aflata dincolo de realitatea sa de constient, parte dintr-o existenta/univers de natura materiala.
Cum de poate ajunge cineva om de stiinta fara sa inteleaga asta?
Intrucat metoda Occam a ajuns ceva clasic si aspectul cauzei prime ce determina acest efect numit realitate materiala a protonului, neutronului, electronului,...(adica aparitia realitatii intai ca o realitate de constient si abia dupa aceea concluzionarea deductiva a ei ca si realitate materiala dincolo de realitatea de constient si chiar ca si sursa a realitatii de constient), a fost eludat/ras/taiat de ca fiind neesential, de catre parintii fondatori ai actualului sistem de cercetare stiintifica.

Deci, reperele obiective initiale ale depistarii de catre omul de stiinta a protonilor, neutronilor, electronilor,... sunt senzatiile si perceptiile ce ii formeaza realitata de constient referitor la protoni, neutroni, electroni,... si la intreaga cercetare in cauza (inclusiv referitor la crearea contextului desfasurarii observarii, masurarii, ...).

Edited by altnume, 02 February 2016 - 18:11.

Reasezarea biologiei in matca naturii

Toate cele ce ajung in realitatea omului in cauza ca fiind descoperiri stiintifice de pana la acel moment, reprezinta cea mai competenta forma de prezentare a realitatii (posibila atunci) la care acel om are acces.
Alte forme de prezentare a realitatii, conduc catre o captivitate sistemica mult mai periculoasa decat cea a sistemului stiintific.
Forma oficiala de prezentare a perspectivei stiintifice la acel moment, referitor la o anumita problematica, nu reprezinta neaparat forma naturala a problematicii sau cea mai evoluata forma specific umana de prezentare a acelei problematici ci, reprezinta o forma agreata in acea etapa a evolutiei de catre forurile stiintifice abilitate a certifica certitudinea momentului.
Procesul stiintific in esenta sa e unul neaxiomatic, in sensul ca nu e totalitarist. Orice se axiomatizeaza se face numai si numai in cadrul unui referential ales in acest scop.
Stiinta oficiala nu axiomatizeaza ca universal valabil, ca infailibil sau indubitabil, o face strict in cadrul unui referential.
A nu se confunda metoda stiintifica cu ceea ce se discuta in media, in mediul online sau in general intre oameni!
Daca cineva e om de stiinta, nu insemna ca ceea ce el spune, corespunde metodei stiintifice; desigur, nu se vor pierde din vedere nici interesele umane personale si de grup/institutie, carieriste si/sau bazate pe cea mai mare atractie umana: placerea (inclusic placerea puterii).

Senzorii umani
Ce se sustine in cadrul biologiei, anatomiei, neurologiei, psihologiei,... despre senzori/receptorii?
Senzorii mai sunt numiti si ogane de simt; pe langa cele cinci organe de simt intens mediatizate, mai exista o multitudine de alte organe de simt dar ele au fost asimilate ca senzori sau receptori (receptorii organici, proprioceptivi, kinestezici, de durere, placere, receptorii hipotalamusului,...).
Ce rol au senzorii?
Ei capteaza modificari, sunt excitati de la mediul extern sau intern al corpului din care fac parte si contribuie la formarea impulsurilor nervoase.
Unde se afla senzorii umani?
Ei se afla fie catre partea periferica/externa a corpului, fie in interior.

Mediul in care se afla senzorii
Deci, senzorii se afla atat in interiorul corpului uman, cat si incorporati in partea externa a acestuia.
Altfel spus senzorii se afla intr-un mediu excitant ce a fost clasic asimilat ca mediu extern corporalitatii si mediu intern al acesteia.
Ce rezulta?
Atat exteriorul corpului uman cat si interiorul sau, nu sunt altceva decat un mediul excitant pentru senzori.

Nervii,
preiau ceea ce le ofera senzorii si prin electrochimia proprie o transmit la creier.

Creierul (centrii nervosi)
Creierul prin neurotransmitatori primeste impulsurile nervoase si in functie de continutul acestora se calibreaza functional, ia anumite valori functionale ce reprezinta starea functiei sale generale la acel moment, valorile sale functionale ale momentului.
Ce inseamna asta?
Creierul da acces la realitatea momentului.
Creierul, prin decodarea semnalelor, se afla intr-o continua decelare de realitate, adica da in continuu acces la realitate.
Cui?

Omul(ui)
Receptorii fac parte din om?
Da.
Dar nervii, tesuturile, organele,...?
Da.
Care e conditia fundamentala ca un om sa aiba parte de o realitate, sa poata constata o realitate?
Sa fie constient de ceva, de orice numai sa se afle in starea de a fi constient de ceva (simplu sau complex).
Degeaba sunt altii constienti de ceva daca acel om nu e constient de nimic (daca e inconstient el nu exista pentru el insusi); degeaba ei constata corpul acelui om ca fiind viu, daca acel om nu e constient de nimic, el e practic mort pentru el insusi!!!
Omul nu e constient nici in receptorii sai, nici in nervi,... si nici in creier, el e constient acolo unde creierul da acces prin valorile sale functionale, omul e constient in starea sa de a fi constient.
Ce este aceasta stare?
Este insasi mediul excitant (vezi mai sus!).

Asadar,
toti receptorii umani si toata realitatea umana, fizica si psihica, se afla in mediul excitant, sunt parte a acesteia, sunt insasi mediul excitant.
Aici exista omul, viata sa, viul, anorganicul, natura, universul micro si macrocosmic pe care le constata si le cerceteaza.
Omul nu e corpul sau, omul e constatatorul corpului sau, adica acea stare ce are potentialul de constata o realitate, stare la care creierul da acces prin functia sa generala si prin functii particulare.
Corpul ce omul se constata chiar acum si intreaga sa realitate materiala constatata, precum si toata realitatea sa psihica de care are parte in acest moment, e exact asa cum sustin mediile stiintifice, cu singura deosebire ca, ele sunt mediul excitant (ce a fost clasic numit realitate interna si externa) si la ele se da acces prin creier, nu prin receptori.
Exteriorul (si interiorul), acest "in afara" la care privesti acum si in care te vezi ca si corp fizic, e o facilitate a creierului, nu a receptorilor.
Adica, numai intrucat creierul iti da acces la aceasta realitate externa (de fapt la mediul excitant), tu constati receptorii si ceea ce ei fac.
Prin creier omul are acces la o lume in care a descoperit ca el e un corp cu receptori ce ... si al carui creier... (toate cele sustinute stiintific).
Binenteles ca orce disfuntionalitate in analizatorul respectiv poate intrerupe functionarea omului!

Natura realitatii, prin ceea ce e numit creier, a oferit omului o lume, o viata, o realitate si tot ea, i-a dat o tema stiintifica colosala:
"Demonstratia, ... a insasi realitatii (desigur dintr-o perspectiva umana)."

Se pune firesc intrebare: ce rost au receptorii daca de fapt accesul la realitate se face prin creier?
Raspunsul poate constitui tema interventiei urmatoare.

Edited by altnume, 05 May 2016 - 04:56.

Erata
Asadar,
toti receptorii umani si toata realitatea umana, fizica si psihica, se afla in mediul excitant, sunt parte a acesteia, sunt insasi mediul excitant.

continuare

Abordarea propusa nu e una ce se sfieste de orgolii, de un bun simt deviant si alte emotii ce induc falsitate, de interese, de constrangeri,..., e una ce se vrea cat mai apropiata de ceea ce natura ofera, indiferent de rezultatele la care se va ajunge.

Omul e o stare potentiala de constatat realitate ce are acces a se manifesta prin mediatizarea unei manifestari corporale proprii (intermediat de catre aceasta).
1- Pentru ca omul sa existe ca stare potentiala de constatat realitate ce isi da seama de o corporalitate proprie (care prin analizatori ii da aces la realitatea fizica), de o materialitate externa si de un psihic propriu, este necesara existenta unui creier (potential).
2 - Desigur se poate evidentia imposibilitatea existentei a ceva, a oricarei forme de realitate, fara ca acel ceva sa fie observat cel putin de catre un om.
3 - Creierul nefiind o forma de realitate ce in mod curent e observata, rezulta lipsa necesitatii permanente a existentei creierului in realitatea omului (desi ea exista ca potential acolo de unde provine omul si realitata sa).
Au rezultat deja 3 teme ce vor fi tratate in continuare.

Tema 2 - Nimic nu exista daca nu e observat de catre om?!
E aceasta numai o afirmatie gratuita sau are fundament stiintific si a fost eludata?
Poate exista ceva, eventual o intreaga realitate (acest univers) fara existenta observatorului uman in cauza, a celui ce observa acea realitate?
Da.
Exista?
Aceasta e o intrebare ce implica acel uman care domina societatea actuala, unul impetuos pentru care nu exista decat "da" sau "nu" si care e expert in manuirea principiului Occam.
Daca exista, nu poate fi in nici un fel evidentiata decat utilizand Occam.
Intru exemplificare se va utiliza cea mai evidenta forma de confirmare a unei realitati independente de existenta omului si anume camera video.
O camera video (desigur construita si manuita de catre un om), poate fi programata sa inregistreze o realitate ce atunci cand e inregistrata nu face parte din realitatea unui om.
De aici se poate lesne deduce existenta unei realitati (fizice) independenta de existenta umanului.
Problema e ca omul nu poate demonstra existenta camerei altfel decat daca aceasta e observata de el.
Se utilizeaza doua camere; una inregistreaza o realitate independenta de observatia umana su alta care o filmeaza pe prima.
Tot nu e concludent intrucat, martorul primei camere, adica cea de a doua camera la randul ei, nu poate fi constatata altfel decat fiind observata de catre un om.
Asadar, orice experiment (ce include un necesar utilizat in acel experiment) care dovedeste existenta unei realitati independente de existenta umanului, e dependent de existenta umanului, observarii umane.
Trecand peste acest inconvenient, cum totusi de o camera video inregistreaza o realitate in lipsa observatorului uman? Daca ea (realitatea independenta) nu ar exista ar fi imposibil de filmat.
Si totusi nu acesta e raspunsul catre care trimite natura; camera, prin facilitatile de care umanul beneficiaza, a ajuns (tehnologic) in exact aceeasi situatie ca si umanul, are acces acolo unde (are acces la cele la care) si umanul are acces astfel incat ii e posibil a constata o realitate (forme particulare de realitate sau realitata in ansamblul ei).
Nimeni nu poate demonstra ce este acest acces la realitate, poate fi orice, inclusiv o realitate independenta de observatia umana.

Tema 3 - Este sau nu creierul o necesitate?
Bunul simt stiintific actual trimite catre un raspuns afirmativ.
Bunul simt insa, este o emotie si in cadrul stiintei, desi aceasta/stiinta e un apanaj uman, e potrivit a elimina emotia din rationament (pe cat posibil desigur; total e aproape imposibil intrucat exista emotii evidente si totusi deosebit de subtile pentru actuala etapa evolutiva; vezi sentimentul adevarului sau placerea deprimarii, enervarii,...).
Intrucat nimeni nu stie exact ce anume e realitatea (de fapt ce anume e acest acces prin care omul se constata un potential ce la randul sau are acces la a constata un corp si un psihic propriu si de a constata o intreaga realitate), desi la acest moment evolutiv stiintific pare nesustenabila afirmatia, creierul nu este o necesitate observabila in existenta curenta a omului dar, este o necesitate ca potential la care omul poate avea acces.
Ca cineva sa argumenteze stiintific, nu e necesar sa fie fanatic; spre deosebire de om, metoda stiintifica nu implica fanatism; fanatismul stiintific tine de emotionalul uman ce poate confisca stiinta!!!
Atat vulgul cat si savantul pot concluziona ca indispensabila existenta creierului, ambii insa se afla in opozitie cu metoda stiintifica daca axiomatizeaza aceasta dincolo de referentialul artificial impus.
Da, omul nu poate functiona fara creier, dar omul niciodata la nivelul dotarilor sale impuse de natura, nu se constata creier.
Experiment
Se considera un om upgradat cu o tehnologie ultraperformanta ce ii da acces la a vizualiza orice din interiorul corpului propriu, pana in cunatica materiei.
Evident acel om va constata existenta indispensabila a creierului.
Rezulta de aici existenta creierului?
Nu; din asta rezulta ca, intre om ca si potential de constatat realitatea si accesul sau la realitate (accesul sau la o sursa a realitatii; fie aceasta sursa chiar si o autosustinere) are loc un feedback ce atunci cand e observat de catre om in privinta creierului, ofera un creier in deplinatatea functionarii, tot asa cum ofera orice dintre cele la care omul are acces; creierul exista dar numai ca potential acces la realitate ce prin observare devine realitatea celui ce observa.
Exista sau nu creierul permanent intr-o realitate independenta de observatorul uman?
Da, dar acea realitate e una potentiala ce numai prin observare umana devine o realitate a umanului ce o observa.

Tema 1 - Creierul
In continuarea experimentului din tema precedenta, se constata un aspect contradictoriu vizavi de ceea ce se sustine din perspectiva stiintifica actuala.
Omul isi da sema de ceva, nu atunci cand evenimenul are loc in exteriorul corpului uman, nu atunci cand are loc stimularea receptorilor, nu atunci cand semnalul circul prin corp, nu atunci cand circula prin creier, nu atunci cand informatia inca se afla in neurotransmitatori ci, atunci cand creierul se calibreaza conform valorilor informationale pe care neurotrnasmitatorii le transporta, atunci cand creierul decodifica semnalul in propriile sale valori functionale.
De ce totusi omul superupgradat nu vede in creier ceea ce vede afara?
Intrucat tehnologia nu e atat de avansata incat sa aiba acces si in creier la ceea ce are acces prin dotarile naturale si e considerat ca fiind privitul/vazutul in afara corpului sau (de exemplu).
Daca omul superupgradat, vede un copac ce se afla in afara corpului, de ce nu il vede si in cuantica creierului atunci cand el priveste in creier (presupunand ca priveste cu un ochi afara si cu unul la semnalulul copacului ce a ajuns in creier)?
Intrucat cuantica e numai parte a accesului la realitate pe care creierul il ofera.
Atunci cand tehnologia va permite omul va vedea si prin accesul direct pe care creierul il ofera, ceea ce vede ca fiind in afara corpului; si, pentru ca omul sa exista este necesara existenta unui creier potential.

Unde vede omul ceea ce vede?
In accesul la realitate oferit de creierul potential (acces ce il contine pe om, creierul si orice de care omul are parte ca realitate), in ceea ce interventia precedenta a numit mediu excitant, ce e posibil sau nu, sa aiba o existenta independenta de om.
Cine sa dovedeasca existenta lui daca omul nu exista?
E ca o simbioza ai carei simbioti sunt dependenti total unul de altul, aparitia si manifestrarea unuia fara celalat fiind imposibil de dovedit; simbioza acces realitate formata din "om ca potential constatator de realitate" si "realitatea potentiala de constatat sau efectiva constatata".
Daca omul upgradat din experiment, intrerupe singur din creier, accesul sau la o realitate constienta, el nu mai e constient de nimic (numai alti oameni mai pot constata existenta lui fizica).
De ce?
Intrucat omul prin creier are acces la realitate.
Dar ce e creierul?
E o realitate potentiala sau efectiva pe care omul ca si potential constatator de realitate o poate observa sau o observa.
Numai intrucat potentialul tau creier (sau efectivul tau creier daca esti superupgradat tehnologic si il observi efectiv) iti  e oferit si el iti da acces, ai parte de aceasta realitate pe care o vezi, pe care o simti, pe care o constati, aceasta realitate a sa de evidenta, materiala.
Numai intrucat el creierul potential sau efectiv iti da acces (iti faciliteaza, iti pune la dispozitie, facand posibila insasi existena lui si a ta), tu te constati in identificarile in care te constati (ca om fizic sau psihic de exemplu) si incepi cercetarea prin din care rezulta stimulii, senzori, excitarea lor, sistemul nervos, creierul, ...functionarea, stiinta.
Acuma cand privesti afara, de fapt privesti prin creier in accesul la realitate prin care existi si ai parte de realitate.
Realitatea pe care o vezi chiar acuma, pe care o palpezi, o simti, e desigur materiala si ea se afla in afara corpului tau sau este insasi corpul tau, dar locatia ei este in accesul realitate facilitat prin creierul ce si el face parte din accesul realitate.
Un om upgradat la acelasi nivel cu performantele accesului realitate (naturii), atunci and priveste in propriul creier, vede prin accesul facilitat de el, exact ceea e vede si atunci cand priveste in afara corpului, vede potentialul oferit lui de accesul la realitate; daca el priveste afara si isi vede corpul asezat in fotoliu ce scrie la tastaura calculatorului, atunci cand priveste in creier semnalul ce ajunge in locatia ultima, va vedea tot asta, la fel de materiala, va vedea corpul sau asezat in fotoliu ce scrie la tastaura calculatorului.
De ce?
Intrucat acest "in afara" isi are locatia in "accesul realitate", la care creierul ce si el face parte din accesul realitate, da acces.
Corpul uman e o interfata intre simbiotii accesului realitate (ea fiind totusi parte a realitatii de constatat), intre "om ca si potential constatator de realitate" si "realitatea potentiala de constatat sau efectiva constatata".
In concluzie, atunci cand priveste in propriul creier semnalul ce ajunge acolo si il contine pe el ca si corp fizic ce se autoopereaza pe creier in afara corpului, se va vedea ca om posesor de corp fizic ce isi autoopereaza creierul, in creier isi va vedea creierul.
Care e totusi rolul receptorilor si pana la urma a intregului sistem analizator; nu se mai justifica aceste sisteme!
De ce sa mai ai ochi daca poti vedea prin creier? Mai e logic tinand cont de logica naturii asa de nerisipitoare?
Natura se pare ca a facilitat omul si anumite accesuri gen vointa, inteligenta,... oferindu-i totodata acestuia o mare dilema, accea de a o descoperi pe ea, pe insasi creatorea omului.
Ce rost ar avea o tema de rezolvat daca ea ar contine raspunsul explicit?
Ea aceasta o superstitie?
In principiu da, intrucat nu se poate dovedi.
Ce ar fi posibil sa contina rezolvarea dincolo de elucidarea misterului?
Iesirea din conditionare?
Si pana la ce nivel?
...
Nu e posibil solipsismul?
Ba da, numai ca nu poate fi dovedita existenta senzatiilor, ele fiind de fapt insasi materialitatea la care omul potential are acces si pe care o constata intrinsec pe acel nivel constatativ pe care o constata atunci.

Edited by altnume, 07 May 2016 - 06:43.