Senzatii si perceptii corespunzatoare unor anumiti stimuli

continuare

Si totusi ce e senzatia?
Este o inventie umana ca urmare a neintelegerii inca a sistemului functional natural.
Existenta senzatiei nu poate fi dovedita, nu se stie ce este, din ce este constituita, nu e "palpabila"  in nici un fel insa, inventarea ei a rezolvat deocamdata functionarea omului si in fond a intregii realitatii.
Ce ar fi fost ca mediul stiintifica sa isi recunoasca nestiinta?
Nu mai era credibil, la fel ca un medic ce si daca nu cunoste ce problema are pacientul, inventeaza un raspuns (e drept ca si orgoliile tin isonul unor astfel de comportamente).
Functionarea creierului conform anumitor valori (conform functiei/functiilor momentului), nu reprezinta senzatii/decodarile prin care omul are acces la realitatea receptata prin senzori, reprezinta accesul pe care creierul il da la realitatea "de afara", adica la potentialul de realitate (ce poate fi orice, inclusiv o realitate ce se autosutine sau o matrice si poate oferi orice daca afli cum se face; daca stii si poti sa privesti in craniu, iti vezi creierul; daca stii cum se fac banii, ai bani, daca stii cum se opreste durerea o opresti; daca stii cum sa ai acces la ceea ce doreti, ai parte; daca stii cum sa suferi, suferi; daca stii cum sa fii sarac, trist, vesel, bogat, destept, prost, asa esti; accesul realitate iti ofera cele la care stii, evident sau neconstientizat clasic, cum sa ai acces).
Receptorii sunt mediu excitant si ei? Ori e receptor ori e stimul.
Totul este excitant, mediu excitant, adica stimuli, pentru potentialul constatator de realitate (pentru omul real, pentru omul ce se constata ca detinator/apartinator de corp fizic).
Clasic/tipic nimic nu poate fi realitate a omului daca atunci cand "ar cauta un creier personal, nu l-ar gasi".
Creierul potential permite realitatea si asta atrage dupa sine, e sustinuta de: accesul realitate, ce din potential poate oferi oricand observarii (inclusiv un creier), permite realitatea.
Exista sau nu creierul sau orice altceva atunci cand nu e observat de catre cel in cauza?
Termenul "a exista" a primit dinspre uman anumite valente ce nu pot fi satisfacute de catre natura realitatii; "exista" potentialul de a se oferi umanului o realitate generala adecvata fiecarui moment al existentei lui, realitate in care insasi umanul e inclus.
Receptorii nu pot fi constatati ca receptori pana ce nu devin stimuli pentru alti receptori si nimic nu exista fara un creier potential oferit de accesul realitate.
Daca omul superupgradat din experimetele precedente se afla in intuneric si are posibilitatea de a declnasa aprinderea unei surse de lumina, printr-o metoda laser a carei viteza de informare privitor la executarea actiunii ajunge la el direct, nu prin ochi (el ca potential de constatat realitatea), inainte de a recepta lumina acelei surse, el poate lesne sa isi dea seama ca, e necesar un creier prin care sa poata constata existenta unui receptor ce capteaza lumina (si totodata desigur, necesitatea unui receptor, a sistemului in cauza).
Din creier se da comanda nu din receptor; prin creier iti dai sema de o mana care face ceea ce tu prin creier comanzi.
Se poate fara receptor?
Se poate dar nu conform naturii ce clasic a fost oferite.
Asa cum accesul realitate (simbioza) implica constatator (omul potential constatator de realtate) si constatat (forma generala sau particulare de realitate), tot asa receptorul implica creier si invers.
Omul exista prin el insusi?
Universul exita prin el insusi, asta implicand existenta omului?
Atat corpul si psihicul uman, cat si universul si orice altceva, reprezinta constatari de realitate ale potentialului constatator de realitate ce e oricine isi poate da seama de ceva.
Numai daca s-ar iesi in afara sistemului realitate, numai daca s-ar ajunge in insasi sursa aparitiei si sustinerii realitatii si la constatarea functionarii ei, ar fi posibil deraspuns in mod real competent la aceste intrebari.
Omul nu se constata real a se autosustine si cu atat mai putin e competent a certifica o atuosustinere a universului, dar intrucat ceva mai plauzibil nu a aflata inca, a asimilat astfel situatia.
Oricum stiinta a scos umanul din obscurantismul spiritual si religios, ramanand insa ca stiinta prin psihologie indeosebi, sa elucideze latura atipica prin care initiatii acelor sisteme pot modela realitatea omului, dar sa o fac in folosul umanitatii, nu ca o alta forma de ocultism, stiintific de aceasta data (vezi hipnoza si sugestia).

Edited by altnume, 08 May 2016 - 05:28.

continuare

Astfel se exprima mediul stiintific actual:

"Unitatea structurală şi funcţională a organismelor vii este celula. Capacitatea acesteia de a se autoreproduce prin diviziune asigură creşterea şi dezvoltarea organismelor dintr-o singură celulă. Pe măsura dezvoltării organismului, o parte din celule se specializează la îndeplinirea unei anumite funcţii şi încetează să se mai dividă, de exemplu neuronii. Celulele unor ţesuturi (epitelial, hematogen ş.a.) păstrează însă capacitatea de dividere. Astfel, observările au arătat că în fiecare secundă în ficat şi splină sunt distruse circa 2,5 mln de eritrocite şi tot atâtea apar în măduva roşie a oaselor (ţesut hematogen). Celulele care păstrează capacitatea de ase divide într-un organism adult sunt numite
tronculare.
Cele două celule-fiice for-mate în urma diviziunii celulei tronculare au o soartă diferită: una se diferenţiază într-o celulă specializată şi pierde capacitatea de a se divide, iar cealaltă moşteneşte caracterul celulei-mamă. Datorită acestui fapt, rezerva de celule tronculare se menţinela un nivel constant. La plante capacitatea de a se divide o păstrează celulele ţesuturilor embrionare localizate în vârful tulpinilor şi al rădăcinilor, de-a lungul tulpinii, la baza peţiolului frunzei. Ele asigură creşterea plantelor în lungime şi grosime, restabilirea anuală a organelor ce pier."

E corect, e gresit?
E corect din perspectiva referentialului ales intru dezvoltarea subiectului (desigur prin raportare la etapa actuala de evolutie a ceea ce e numit umanitate)..
Este insa gresit dintr-o perspectiva largita.
De ce?
Intrucat intreaga biologie, anatomie,...se raporteaza la o realitate particulara sau generala, eludand esentialul, realitatea in cauza e imposibil de constatat ca existenta in lipsa unui om.
Celula, tesutul, organul, planta,...sunt materie, sunt structurate si functioneaza asa cum se sustine in biologie (fara a uita de deficitul evolutiv firesc al etapei actuale, vizavi de viitorul bilologiei, stiintei) dar, cum face omul dovada existentei celulei, tesutului, organului, plantelor, animalelor, umanitatii, naturii, universului?
Numai prin observarea lor de catre un om care musai trebuie sa fie constient (nu inconstient); nu se mai reia explicatia de aici referitor la utilizarea unei camere video sau alt dispozitiv ce ar face posibila constatarea unei realitati independente de observarea observatorului uman.
O reformulare a unei parti din textului citat:
"Unitatea structurală şi funcţională a organismelor vii, pe care accesul la realitate il ofera constientului uman atunci cand acesta isi focalizeaza observarea inspre o astfel de forma a realitatii, este celula. Capacitatea acesteia de a se autoreproduce prin diviziune asigură creşterea şi dezvoltarea organismelor dintr-o singură celulă...".
Nimic nu are sens daca se elimina observatorul uman, constientul.
Poate exista constient uman in lipsa corpului?
Acesta intrebare e extrem de dificila si are oponenti colosali atat in bunul simt stiintific si cat si in cel popular (ambele consitituind factori de echilibru sau de dezechilibru in functie de dozaj).
Daca in cadrul unui experiment s-ar asigura unui om dezbract posibilitatea gravitationala de a se afla suspendat in aer si astfel si-ar estompa simtul tactilo-termic (in plus evita si sa isi atinga corpul); daca in plus inchide ochii si isi astupa urechile (sau locatia e perfect izolata fonic) si daca e intr-o faza de echilibru in care nu i se ofera stimuli dinspre ceea ce numim interiorul corpului, acel om desi e constient de existenta sa psihica, nu e constient de existenta sa fizica decat intr-o masura nesemnificativa si asta numai uneori cand isi aduce aminte de corp sau cand mai primeste semnale de tip corporal, fie de spatialitate locala sau generala, fie de organicitate,...
Exista el atunci fara corp? Unde e corpul?
Corpul sau, precum si psihicul sau, sunt facilitati pe care "simbioza acces realitate" le ofera simbiotului sau "potentialul constatator de realitate (constientului constatator)", adica ele reprezinta cel de al doilea simbiot: "realitatea de constatat".
Insai vointa liber consimtita, perceptia, gandirea si intelegerea, precum si alte aptitudini, sunt facilitati oferite ce dau senzatia de vointa liber consimtita, de gandire, perceptie, intelegere, faceri dupa bunul plac al acestui liber arbitru; real insa, nu se poate face dovada acestei libertati dincolo de limitationalul naturii realitatii impus omului de catre accesul realitate de care beneficiaza.
Da, atunci si chiar in viata cotidiana cand uita sau nu ii face parte efectiv din ceea e numit senzatii si perceptii, omul (ca potential constatator de realitate) exista fara corp sau fara o parte a lui de care nu e constient; desi pare absurd raportat la ceea ce s-a asimilat ca certitudine, asta e realitatea.
Real, nu are corp sau real nu exista ceea ce nu face parte atunci din realitatea sa constienta?
Pentru om, real ar trebui sa fie ceea ce face atunci parte din realitatea sa, nu ceea ce el isi inchipuie ca exista.
Dar, ar fi o prostie uriasa sa se ignore potentialul accesului realitate prin care omul are acces sa reprezinte ceva, sa fie, sa existe sa se manifeste impreuna cu realitatea de care are parte.
Acest potential e acolo mereu si niciodata cand atentia omului se indrepta catre a constata de exemplu corpul sau ori o anumita parte din el, nu ii va oferi altceva (sau nimic); cand si daca potentialul acces realitate face asta, omul sufera ingrozitor sau chiar mai mult, dispare (cel putin din realitatea altora).
Cand cobori treptele, ce ar fi ca accesul (la) realitate sa nu iti mai ofere vreo doua trepte sau atunci cand cobori din pat dimineta sa nu iti mai ofere podeaua?
Si chiar daca face asta, accesul realitate ofera un intreg context datorita caruia lipsesc treptele (o explozie, un mester care le-a demontat,...) sau datorita caruia nu mai ai podea in camera (cutremur, demolare, modernizare etc).
Relatia dintre potentialul constator de realitate (omul ca si constator de realitate, unul dintre simbioti) si simbioza ce il reuneste pe acesta cu oferta de realitate intru constatare (cu cel de al doilea simbiot) e un feedback continuu si reciproc desigur (acceptand ca senzatia de vointa liber consimtita nu e numai o senzatie ci un fapt real); practic omul (constientul) prin atentie cere (in cunostinta de cauza sau nu) si accesul realitate ofera si "bune si rele" (trecand la latura psihica, de exemplu nu ti se ofera o depresie pentru ca nu o ceri, ti se ofera intrucat o ceri dar nu esti suficient de destept ca a iti dai seama ca o ceri).

Edited by altnume, 09 May 2016 - 06:13.

continuare

Are omul ficat sau creier?
Asa cum s-a tot specificat, omul fizic/material/carnal nu e tot una cu omul ca identitate de a fi si nici cu “omul ca potential constient constatator de realitate (OPCCR)", omul ca PCCR constata o realitate din care face parte si ceea ce el constata atunci ca apartinand de un corp fizic al sau (omul niciodata nu constata integralitatea fizica proprie, niciodata nu constata corpul in tot ceea ce poate el sa fie, in tot ceea ce potentialul acces realitate/PAR, poate oferi).
Nu exista anatomic ceea ce omul respectiv nu constata atunci, nu ai ficat sau creier intrucat nu le constati efectiv, nu ai picioare daca nu le vezi sau uiti de ele?
Da, nu exista ca realitate efectiva a acelui OPCCR si nu se va pierde din vedere ca orice om constata/traieste numai si numai propria sa realitate, nu o realitate comuna.
Dar, ori de cate ori atentia acelui om (de fapt omul ca PCCR, adica OPCCR este insasi atentia) se indreapta catre a observa ceva din ceea ce e numit corp uman propriu (sau orice altceva), simbioza (PAR, ca potential a orice) ce il contine pe om, ii ofera din acest potential propriu acea zona corporala intru a fi constatata vizual sau tactil, ambele ori in forma constatativa catre care acea atentia, acel OPCCR se indreapta atunci.
Senzatiile de orice fel, pana la proba contrarie (intrucat nu se poate dovedi real existenta lor), trebuiesc considerate a fi aceasta realitate materiala de care omul are parte si care contine si corpul lui; omul constata intrinsec materia, nu informatie ce ajunge la creier pe suport electrochimic si se transforma in valori functionale ale acestuia, nu exista senzatie (nu ca nu ar fi posibil dar nu e dovedibila) ci, numai valori ale creierului ce dau acces la realitatea psihica si fizica sau altfel spus presupusele senzatii si perceptii sunt insasi realitatea materiala pe care tu acum o constati; tot ceea e vezi e senzatie, numai ca senzatia e materie (si nu, acesta nu e solipsism, e opusul lui).
Atunci cand ceea ce e numit/considerat excitatie dinspre mediul excitant, dinspre stimuli, ajunge sa se transforme in valori ale creierului, nu apare senzatia/perceptia corespunzatoare unei materialitati externe corpului uman, apare insasi materia, insasi, fizicitatea, insasi omul carnal, insasi lumea materiala, acest univers, natura, animalele, oamenii, strada, masinile, casele, muntii sau orice constata cel in cauza atunci.
Omul (ca OPCCR) prin intermediarul fizico-psihic propriu, prin copul si psihicul propriu (prin acea parte a corpului si psihicului oferita la acel moment de catre PAR ca interfata prin intermediul careia acel om are acces la viata, la existenta, la a reprezenta ceva) nu stie ce e mediul excitant, nu constata real mediul excitant permis lui de PAR, el constata cele catre care are acces datorita faptului ca e excitat sa apara ca "om potential constient de constatat realitate, " si i se ofera o "realitate de constatat".
Dar mediul excitant nu se afla acolo unde receptorii interactioneza cu ei? Nu se afla receptorii in mediul excitant si nu sunt ei la randu-le mediu excitant pentru acei receptorii ce il informeaza pe om despre existenta lor, nu e ochiul receptor al receptorului (devenit pentru el stimul) piele si mana?
Real, omul nu stie ce ofera potentialul accesului realitate (PAR), de el se constata pe el insusi un OPCCR sau/si un corp fizic si un psihic, de el constata o lume materiala, deci el nu stie real ce este mediul excitant potential/MEP (ceea ce ofera real accesul realitate), dar stie ce le constata el, stie ce e mediul excitant efectiv (MEE), desigur pe nivelul evolutiv la care se afla.
Asadar, toti receptorii umani se afla in MEE si nu pot fi constatati decat ca mediu excitant (pentru alt/alti receptori), un receptor nu exista altfel decat ca stimul din realitatea efectiva de care omul are parte dar, potentialul acces realitate (PAR) ofera atunci cand "atentia cere" indeplinirea functiei respective de receptor.
Niciodata nu ai cum sa constati un receptor decat ca stimul pentru un alt receptor, care receptor la randul sau nu poate fi constatat (decat tot ca stimul al altui receptor) ci, doar beneficiezi de functionarea sa din partea PAR, functionare  ce poate oferi orice, inclusiv informatie pura, biti naturali.
Asa cum s-a specificat, orice om care e constient de el insusi (si asta nimeni nu poate constata real decat el!), nu constata, nu traieste decat propria sa realitate indiferent cat de identitica va aparea ea cu realitatea altor oameni.
De la receptorul tau,… si pana la creierul tau, circula electrochimia ta, nu aceeasi electrochimie cu cea care circula in alt posibil corp uman, animal,… iar aceasta iti deschide tie accesul la o realitate pe care e imposibil sa o verifici daca e aceeasi cu a altuia; ea poate semna foarte mult, dar trairea,…, e numai si numai a ta, personala, unica, intrinseca; nici tu nu il traiesti pe altul sau realitatea lui si nici el pe tine sau realitatea ta.
Tu vezi chiar acum cum scrii prin intermediul unei parti a corpului tau, cu mainile tale, la tastatura ce se afla in afara corpului tau, tastatura aflata pe birou unde se afla si monitorul, pe toate acestea si altele le vezi, le simti si auzi sunetele lovirii tastelor, al ventilatorului computerului,… si in general le constati pe toate dar, le constati partial, nimic nu constati in integralitatea posibila (nu iti vezi spatele, picioarele, tesuturile, organele, celulele, atomii,…, nu iti vezi nici cel putin mainile in intregime, dar capul sau creierul, nu vezi, nu constati din tastatura de cat o parte a suprafetei, la fel din birou sau monitor, ca sa nu mai amintim de podea, incapere, obiecte, casa, strada, oras, planeta, univers.
Ceea ce vezi si constati tu acum, e mediul excitant?
Este, dar este mediul excitant efectiv (MEE); ceea ce tu constati efectiv, nu ai de unde sa stii daca este ceea ce PAR ofera (posibil sa fie, posibil sa nu fie; mediul excitant potential (MEP) oferit de accesul realitate (PAR) poate fi informatie pura si tu sa constati materie, tu poti sa existi in alta realitate si sa visezi/inchipui sau sa iti fie indusa aceasta realitate etc).
Acuma, zonele de corporalitate fizica proprie si ceea ce iti apare ca exterior, adica ceea ce vezi, toate cele pe care le constati acum, reprezinta mediul excitant efectiv (MEE) constat de tine (nu neaparat cel oferit de catre PAR) prin faptul ca un creier potential disponibil ca functionare (si posibil chiar ca existenta) in cadrul PAR, iti permite asta (s-a explicat cum prin ugradare cu tehnologia necesara constatarii/observarii un om poate sa se constate si ca posesor de creier ce ii faciliteaza accesul la lumea materiala si la a exista el in orice forma a identitatii de sine sau/si a reprezenta un potential constient de constatat realitate.
Dar nu da creierul acces la realitate tocmai intrucat receptorii sunt excitati de catre o lume a stimulilor (clasica lume pe care o constati tu acuma) si astfel impusul nervos se formeaza, se deplaseaza si prin neurotransmitatori ajunge la creier?
Ba da, numai ca realitatea ce iti e tie efectiva (realitatea MEE), nu e neaparat acceasi cu cea oferita tie de catre potentialul acces realitate (PAR), nu e neaparat acceasi cu MEP (mediul excitant potential).
Tu nu stii ce ti se ofera, ti se ofera ceva, posibil tocmai ceea ce constati, dar tu nu stii ce ti se ofera, stii numai ce anume constati; de fapt nici asta nu stii dar tu omul tot incerci sa afli pe fiecare nivel al evolutiei tale.
Ce poti constata pe un nivel de evolutie ale carui constatari, mediul stiintific inca nu la asimilat oficial?
Simbioza PAR, in primul rand ca te ofera pe tine ca OPCCR (ca potential de constatat realitate), tu fiind unul dintre cei doi simbioti ce o constituie, dar tu nu ai sti niciodata asta daca PAR nu iti oferea tie al doilea simbiot al ei, anume ceva de constatat (mergand de la o necompunere, asa cum ar fi constatarea de vid in formele specifice ficarei constatari, de eu, de galben, verde, lumina,… si pana la forme complexe de realitate asa cum ar fi parti de corporalitate proprie intrucat in ansambu nu o constati niciodata, parti de obiecte, fiinte, natura, masini, animale, lume, univers, evenimente, fenomene, miscare, activitate, transformare, sunete, organicitate, proprioceptivitate, dureri, placeri, psihic...).
Dar, asa cum s-a mai evidentiat, poti tu sa reprezinti ceva sau sa existi, fara corp, fara creier, fara psihic?
Da, poti sa reprezinti ceva si/sau sa existi fara ca din realitatea ta de atunci (singura de care ai parte vreodata) sa faca parte acestea, insa nu poti sa reprezinti ceva si/sau sa existi fara ca PAR sa nu te sustina (atunci cand tu iti apari tie doar ca eu sau in anumite ipostaze identificationale) potential cu functionalitatea ce tu o poti descoperi atunci cand, atentie fiind, te indrepti catre a iti constata, descoperi propriul corp si psihic; apropo de eu: eul nu e totuna cu OPCCR (sau poate fi daca definirile se pun de acord!).
Altfel spus, poti reprezenta ceva, poti exista in realitatea ta fara sa te percepi ca si creier sau ficat ori alte elemete ce se considera actualmente a te constitui (asa cum de altfel si decurge realitatea ta), dar negresit atunci cand tu sau altcineva va veti indrepta, ca atentie ce suntei, catre acele elemente, PAR vi le va pune la dispozitie din potential, ca o realitate efectiva, nu doar ca una potentiala (cand/daca PAR nu le pune la dispozitie, se constata o trauma a acelui om sau chiar decesul, desigur PAR pune la dispozitie si un scenariu credibil pentru lipsa/deteriorarea ficatului, creierului sau a orice altceva, pune el la dispozitie un scenariu/intamplare de viata gen accident, violenta, o distructivitate).
Sunt aceste scrieri trimitere la un matrix?
Nici nu se pune problema; se evidentiaza numai, cele mai apropiate posibilitati fata de ceea ce natura potentiala a acestei realitati efective, pune la dispozitie.

Edited by altnume, 10 May 2016 - 09:08.

O sa te intreb o singura intrebare, valabila atat pentru topicul asta, cat si pentru toate celelalte topicuri ale tale. Cum explici imaginea asta ?

[ http://www.sibleyguides.com/wp-content/uploads/Color_illusion_cubes2_web.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Daca toata analiza ta nu are ca scop explicarea acestei imagini, atunci este total inutila. Orice analiza a constiintei care nu are ca scop explicarea acestei imagini, este total inutila.

Edited by Abc2010ro, 10 May 2016 - 11:07.

continuare

Se reia aceasta intrebare intrucat nu s-a raspuns inca adecvat, datorita gradului ridicat de complexitate.
Dar, nu da creierul acces la realitatea de care ai parte, tocmai intrucat receptorii sunt excitati de catre o lume a stimulilor (clasica lume pe care o constati tu acuma si care in acest topic a fost numita mediu excitant) si astfel impusul nervos se formeaza, se deplaseaza si prin neurotransmitatori ajunge la creier?
Mai simplu; daca inchid ochii nu dispare vederea (nu dispare realitatea din perspectiva vizuala) ce stiintific e numita senzatii si perceptii obtinute prin excitarea receptorilor vizuali (ochilor),..
Ba da.
Si nu confirma asta existenta unei realitati ce se afla dincolo de ochi si care numai prin ochi ajunge la creier unde e redata ca senzatii vizuale completate perceptiv?
Ba da.
Atunci cum de se considera creierul si nu receptorul, elementul prim direct implicat in contactul cu ceea ce se ofera omului ca realitate (de catre AR)?

AR ofera "initial" mediul excitant potential (MEP); omul prin receptori si tot ceea ce formeaza analizatorii, constata ceea ce constata, adica mediul excitant efectiv (MEE) ce include orice identificare de sine fizica sau psihica (corpul si psihicul propriu) dar, ca sa poata constata vreodata ceva, ca sa poata constata el sau altcineva un receptor sau analizator functional, este necesar ca AR sa potenteze un creier, un creier potential.
Creier potential pe care omul ca potential constient constator de realitate (OPCCR) si (pe masura ce se constata in identificari de sine, el sau altcineva; omul ca eu si ca posesor de fizicitate si psihic) sa poata efectiv constata fizic acel creier (el sau altcineva ca atentie sa constate efectiv acel creier atunci cand se indrepta catre o astfel de realitate).
Mai simplu; constati un receptor si un analizator efectiv, numai intrucat initial apari tu ca potential constient de constatat realitatea (PCCR) sau daca vreti asa, ca om potential constient de constatat realitatea (OPCCR), care nu e acelasi lucru nici cu eul, nici cu psihicul sau cu fizicul ori toate la un loc.
De unde apari si cand apari?
Asta nimeni nu stie, orice s-ar spune e numai o speculatie agreeata de acela, aceia; tot ceea ce se poate spune e ca ai acces sa apari (vezi AR - simbioza acces realitate).
Dar, desi are loc aceasta aparitie a ta, ea e inca potentiala (e in AR ca potential; existenta ta fizica sau psihica inca nu e o realitate efectiva si in consecinta AR nu permite inca existenta efectiva), tu (orice uman) nu existi inca, nu esti inca constient de ceva si in consecinta existenta intreaga (lumea, universul) nu se poate dovedi ca fiind efectiva.
Aceasta aparitie e una gen singularitate primordiala stiintifica, adica una ce nu se supune legilor cunoscute deocamdata.
Tot ca potential, AR sustine un creier, o functionalitate ce implica potentialul functional al unui creier, creier/functionalitate ce inca nu are existenta efectiva si datorita lui AR te potenteaza pe tine ca din potential sa devii efectiv, adica un eu.
Din aceasta cauza tu apari ca eu si ca valente fizice si psihice, ca atentie ce descopera o realitate pe care accesul realitate (AR) din care faci parte, ti-o pune la dispozitie drept feedback reciproc de vietuire a ta.
Atentia ce esti are posibilitatea de a se indrepta catre ceva si catre orice te-ai indrepta, e ceva de observat; pentru tine, pentru propria ta realitate de care poti avea parte apare existenta chiar atunci.
Asa ajungi sa constati functionarea realitatii ca fiind asa cum se considera stiintific deocamdata, asa ai concluzionat ca realitatea iti parvine prin receptori.
Realitatea iti parvine prin receptori numai dupa ce (temporal sau nu?!), e indeplinita conditia acces realitate (AR) expusa mai sus (nu in cel mai competent mod posibil intrucat e pionerat).

Edited by altnume, 11 May 2016 - 04:01.

Abc2010ro, on 10 mai 2016 - 11:07, said:

Ce e cu imaginea? O imagine si atat.
Constiinta e o inventie umana; functia creierului numita constiinta, deocamdata nu poate fi dovedita ca decodare a unei realitati independenta de acea functie.
Prin analizatori, respectiv prin functionarea creierului, doar se da acces la realitatea fizica si psihica proprie dar si la cea diferita de tine, de cel in cauza, pe care tu o constati.
Prin creier nu ajungi intr-o presupusa constiinta, ajungi natural "afara" (dar inca nu exista tehnologia necesara ca sa ajungi afara prin creier si in mod tehnologic, nu doar natural).
Valorile functionale ale creierului pe care tu le consideri constiinta, sunt numai parametrii functionali, parametri la care functioneaza creierul, creier si parametri prin care ai acces sa existi si sa constati o realitate proprie fizico-psihica.
Daca acceptam totusi ca vezi/constati in creier, respectiv in constiinta o realiate de "afara", asta e numai o urmare a faptului ca un creier iti da acces la un "in afara".

Edited by altnume, 11 May 2016 - 04:32.

altnume, on 11 mai 2016 - 04:18, said:

De ce patratelul ala e albastru si celalalt galben ?

Probabil ca intrebarea ta are o logica, dar nu o intrevad inca.

altnume, on 11 mai 2016 - 16:48, said:

Intrebarea mea reda esenta constiintei. Daca pui cele 2 patratele unul langa altul, ambele sunt gri. Dar in contextul din imagine, unul e albastru, celalalt galben. Cum se realizeaza acest lucru ? E vorba de esenta constiintei in acea imagine. Explici imaginea (dar pe bune, nu din vorbe superficiale), iei Nobelul, iei nemurirea, cine stie ce mai iei... ajungi zeu.

Imaginea asta e pentru constiinta cum e double-slit-ul pentru mecanica cuantica. Oricat de complicata ar fi mecanica cuantica in deplinatatea ei, intreaga ei esenta este cuprinsa in double-slit. Ai explicat double-slit, ai descoperit mecanica cuantica. Asa si aici: ai explicat imaginea asta, ai descoperit teoria constiintei.

Edited by Abc2010ro, 11 May 2016 - 16:59.

Nu exista constiinta.

altnume, on 11 mai 2016 - 17:12, said:

Of doamne! Pica-r-ar cerul pe mine!!!! Constiinta, ne-constiinta, imaginea aia exista. Si are nevoie de o explicatie.

continuare

Si totusi apare un conflict, o dilema; daca nu exista senzatii, constiinta, daca receptorii,...creierul (analizatorii) dau acces la realitatea materiala ca atare si nu la senzatii despre ea, cum de pe retina ochiului apare imprimata imaginea dinspre mediul excitant pe care il privesti, ce rost mai are?
De fiecare data cand omul/umanitatea a descoperit ceva, a descoperit o forma a acelui ceva in varianta cea mai simpla, in variant accesibila lui atunci pe nivelul evolutiv pe care se afla; treptat insa, dincolo de simplitatea evidenta candva, s-a dovedit a se afla mereu o complexitate tot mai mare a problematicii in cauza; de exemplu, de la ce anume s-a pornit in privinta microcosmosului si la ce s-a ajuns?
Binenteles, dilema din primul paragraf, a determinat omul de stiinta pioner al stiintei unificate, sa considere ca, el vede in creier decodari de semnal ce reprezinta mediul excitant captat prin receptori (e la mintea oricui si asta, simplitatea initiala, istoric s-a dovedit mereu a fi falsa sau cel putin pueril abordata).
De ce?
Var. 1 - Intrucat, daca ceea ce omul vede si ceea ce el constata in general, sunt senzatiile sale, adica ceea ce unii numesc constiinta (o reflectare a realitatii ce se afla dincolo de receptorul in cauza ce permite atunci constatarea), atunci materia, realitatea pe care o constata fiecare, e senzatie, e constiinta, materia e constiinta; omul cerceteaza constiinta pe care o numeste materie.
Var. 2 - Daca insa omului, prin intermediul receptorilor,...creierului si in general prin intermediul analizatorilor externi si interni, doar i se da acces catre realitate, catre existenta sa si a acestei lumi pe care le constata, atunci, nu exista constiinta, totul e materie.

Raportare la varianta 1: accesul realitate (AR), ofera retina cu imaginea formata pe ea si asta la determinat pe om sa traga concluziile stiintifice actuale, anume, o lumea materiala receptata, codata, decodata in functionare creier, in senzatii si perceptii ce sunt de fapt functii mereu in schimbare ale acestei functionari generale extrem de dinamice a creierului.
In aceasta varianta insa, din orgoliu sau/si din lipsa evolutiva, umanul inca nu accepta ca el numai si numai valori functionale ale creierului fiind, cerceteza o materie ce si ea e valori functionale ale creierului; nu iese el din creier sau creierul din corp sa cerceteze o posibila, dar imposibil de dovedit, lume exterioara si nici nu intra materia exterioara creierului (ca atare) in creier sau in valorile acestuia (desigur asta pune insasi creierul in dilema existentiala materiala); aceasta e dilema conceptiei stiintifice actuale.

Raportare la varianta 2: prin analizatori (in general prin ceea ce e numit corp fizic) doar se da acces la a constata o realitate (proprie si una diferita de ea), care realitate e materiala si e constatata intrinsec de catre OPCCR (de catre omul ca si potential constient constataor de realitate), se poate afirma ca omul cerceteaza materia si nu constiinta; dar si in aceasta varianta apare o alta dilema inca nerezolvata: care e rolul imaginii formata pe retina, ce rost mai au analizatorii si pana la urma fizicul propriu? Numai asa ca scenariu credibi la nivel de pionerat?

Edited by altnume, 12 May 2016 - 04:38.

Abc2010ro, on 11 mai 2016 - 18:25, said:

Daca zici.

altnume, on 12 mai 2016 - 04:26, said:

Ce hal de raspuns e asta ? Mda... nu esti un partener de discutie serios. Ai descoperit si tu ca totul e in minte. Mare lucru. Mai departe nu te mai descurci. Nici nu intelegi despre ce e vorba in propozitie.