Temporalitatea (prezentul) vizavi de om, singularitatea primordiala si creator

altnume, on 06 martie 2015 - 04:36, said:

se pare ca durata prezentului unui adult este mai scurta decat a unui copil
Durata e o relatie intre obiecte. Si, ca orice relatie, e relativa.

altul2, on 06 martie 2015 - 08:06, said:

Fac si cei ce agreaza stiinta, diferentierea intre univers si singularitatea primordiala ce a explodat ca univers.
Dar asa cum ei se raporteaza la singularitate ca la un dat, ca la ceva necunoscut din altceva decat din intelesurile actualului nivel evolutiv al omului (deducand din interpretarea fenomenelor constatate in univers), asa si credinciosi, se raporteaza la divinitate in baza unor scrieri si intelesuri tot ale unor oameni, referitor la fenomenele constatate; nu exista instructiunile nici unei competente "certificata total" ca infailibila, referitor la "existenta" ori caracteristicile singularitatii sau ale divinitatii.

Edited by altnume, 06 March 2015 - 13:53.

TOPCATBV, on 06 martie 2015 - 09:26, said:

Ma refeream la ceva gen "numarul de cadre pe secunda".
Ce ne impiedica sa consideram realitatea (desigur nu ma refer numai la cea vizuala!!!) de care avem parte, ca fiind secventiala si continand un numar foarte mare de cadre de realitate, de secvente de realitate, poate chiar infinit si infinit infinit (teoretic divizarea fiind permisa la infinit in orice unitate luata intru experimentare, ea, acea unitate la randul ei fiind subunitara sau supraunitara fate de alte unitati de alt rang ce si ele pot fi divizate la infinit).

Edited by altnume, 06 March 2015 - 14:10.

altnume, on 06 martie 2015 - 05:12, said:

Nu inteleg ...  Ce relevanta are . Daca ne raportam la singularitatea stiintifica incercand sa intelegem cum a fost posibil a "se intampla ceva" in afara timpului sau daca ne intrebam cum divinitatea a putut sa faca ceva in afara timpului ,atunci problemele de rezolvat sunt relativ identice. Rezolvarile efective , daca ele exista, pot , sau nu, sa difere.
Cu alte cuvinte, indiferent de perspectiva trebuie sa explicam, sau sa incercam a explica:
Cum sa intelegem legatura dintre secventele atemporale si cele temporale? (in cazul in care dumnezeu e atemporal sau singularitatea stiintifica)
Cand , cum, o secventa atemporala devine temporala? (in cazul dumnezeu sau in celalalt caz)
Sunt secventele atemporale infinite si legate intr-un fel anume de cele temporale? Actiunile mele temporale, pot schimba secvente atemporale? Sau actiunile  mele temporale si viitoare sunt predestinate de secventele atemporale?
Daca ai incercat sa raspunzi la aceste intrebari , mai jos, atunci nu am prea inteles.

altnume, on 06 martie 2015 - 05:12, said:

Este clar ca  termenii ,intelesi intuitiv intr-un anumit cadru cotidian, nu ne ajuta deloc. Nici sa inventam noi termeni pentru a clarifica situatia nu cred ca este eficient. Asa ca o putem lua pe rand. Babeste...
Exemplu , termenul "secventa" induce temporalitate(si din reflex neuronal un fel de ordine stricta..secventa 1, secventa 2 ). Am inteles ca de fapt nu asta inseamna in exemplul tau. De aceea am folosit "momente simultane". Un moment poate fi inteles ca fiind static in relatie cu timpul.
Totusi , spui ca secventele atemporale nu sunt intr-o ordine anume ( de acord ) si nu sunt nici simultane (?!!!). Pai daca nu sunt intr-o ordine stricta....sunt simultate si ele exista intr-o unica singularitate (stiintifica sau divina).

Spui ca imediat ce o secventa atemporala se intampla aceasta se disipa (fade away), si (nu urmatoarea!!!) ci o alta secventa atemporala se intampla, apoi o alta etc.   Aici e o problema. E o ordonare a secventelor , mascata, acoperita. E "subundercover".  

Edited by dapix1234, 07 March 2015 - 20:00.

Ok, cum zici tu, alegem "moment" in loc de "secventa-singularitate de realitate".
In primul rand ca exemplul cu "revolutia" si "eu tastez" au fost total nepotrivite dar le-am lasat asa intru cursivitate dilog; acelea nu sunt momente ci, fiecare luat separat ar cuprinde o infinitate de momente si ca diviziune si ca rang.
De exemplu:
1 - "lovirea tasta" are rangul ei de infinit, divizabil intr-o infinitate de parti (momente), tot asa cum 1 cm (de orice, de deget, de tastatura, de ata, de macaroana, are rangul sau de infinit divizibil intr-o infinitate de parti (momente); si asta cu centimetrul e alta poveste intrucat e aberant sa-l gandim numai intr-o dimensinue liniara (dar e mai simplu de digerat)!
2 - Atat actul de realitate (fluxul de momente de fapt) "lovire tasta" (lovirea unei taste a unei tastaturi de catre un deget, da?), cat si 1 cm (fluxul de momente ce ni se prezinta ca o realitate longitutinala a ceva anume), fac parte din ceva mai amplu, dintr-o miscare mai cuprinzatoare; respectiv (1 cm face parte) dintr-o dimensiune mai mare a ceva anume. Miscarea imediat mai cuprinzatoare decat "lovire tasta", e miscarea "lovire tasta+inca un moment"; dar noi nu suntem capabili sa observam fiecare moment intrucat ele sunt diviziuni de infinit in infinit (ele sunt extrem de scurte; asta e insa doar o exprimare plastica utilizata pentru a inlesni intelesul); la fel 1 cm: lungimea imediat mai cuprinzatoare e 1cm+ diviziunea imediat urmatoare, ce ca si realitate aceesibila in cadrul consumului de realitate al unui consumator de realitate (om), reprezinta momentul urmator (nesesizabil in cadrul clasicei perceptii umane, dar necesar intru a avea parte de fluxul realitatii).
De exemplu noi consideram ca "lovire tasta" face parte din "eu tastez" ceea e e total copilaresc.
"Eu tastez" e un infinit de momente de realitate (iar pentru a intelege mai usor vom spune: are un anumit rang de infinit); datorita lipsei noastre de rezolutie perceptiva vom considera ca "eu tastez"  cuprinde o multitudine de alte ranguri de infinit, subrangurile lui (desi  el de fapt e un infinit de momente) asa cum e de exemplu si rangul (subrangul vizavi de rangul "eu tastez") de infinit de realitate: "lovire tasta" (si aceasta la randul sau fiind un infinit de momente ce pentru a il pune de acord cu rudimentarul nostru mod de a percepe il consideram a cuprinde alte ranguri de infinit subunitare lui, de exemplu miscarea degetului numai pana la 1/2 din distanta dintre mana si tasta).
La fel cu 1 cm de macaroana; "o macaroana" e e un infinit de momente de realitate perceput exact ca mai sus, adica e compus dintr-o infinitate de momente de realitate (insa percepand static macaroana nu observam nici cel putin rangurile de infinituri de momente de realitate); daca insa ne raportam la a o diviza ca si lungimi ce constatam?
Vom constata initial macaroana ce pe un infinit de momente de realitate de rangul "macaroana" (neavand posibilitatea e a percepe fiecare moment de realitate al "existentei" ei).
Taiem 1 cm de macaroana (prin absurd presupunem ca posibil) si il observam; el e un infinit de momente de realitate (perceptibil omului) de o lungime ce are rangul de infinit =1cm (adica e divizibil intr-o infinitate de parti, insa noi imperfecti fiind, ne vom opri mereu in a observa anumite subunitati ce le vom considera subranguri de infinit: 0,99999...; 0,99; 0,92; 0,6; 0,12 etc; fiecare e un infinit si fiecare e posibil de divizat intr-o infinitate de diviziuni; fiecare fiind supraunitar pentru infiniturile de rang inferior si subunitar pentru cele de rang superior.
Fiecare observare a omului in privinta divizarilor de mai sus, e de fapt realitatea sa compusa dintr-un infinit de momente de realitate in care e cuprins inclusiv orice observa referitor la propria sa existenta.
Un moment de realitate ar fi imposibil de receptat (de perceput, de consumat) ca atare, dar datorita faptului ca el e plin de "memoria", de amintire a momentelor (mai ales imediat) deja consumate, are loc impresia de continuum, de flux de realitate (exact ca la cinema, numai ca discutam despre intreaga sa realitate, nu doar vizuala).
Momentele nu pot fi doua deodata intrucat cade fundamentul teoriei, am ajungem la o realitate clasica, temporala.
Fiecare moment cuprinde absolut toata realitate de care are parte omul la acel moment inclusiv pe sine insa, 999999,9(9)% e memorie, amintire ce apare drept flux datorita "vitezei de rulaj".
Rulajul momentelor de realitate e asigurat de catre aceeasi "sursa" care eventual poate fi "singularitatea primordiala', "creator", "necunoscut" (prefer eu a numi).
Un moment de realitate "exista" atata cat "tine" o diviziune de infinit (de cel mai infinit rang posibil).
O sa spui: "Daca tine, adica daca are durata insemna ca e temporal".
Nu stiu, dar astept cu nerabdare epoca in care vom afla cat "tine" (a tinut; a durat) singularitatea primordiala stiintifica sau creatorul, in lipsa temporalitatii (etern si orice altceva exprima temporaltate!).
Ce facea draguta de singularitate inainte sa explodeze?
Cat a stat asa?
Care e sursa ei.
Si o gramade de intrebari ce pot fi puse indiferent de varianta si care sunt rase de catre mostenirea (duhul) Occam sau de catre infailibila calauzire a "duhului" divinitatii, legiferat de catre oamenii ce au rastalmacit (poate unii totusi au fost de buna credinta dar inocenti) fenomenele de realitate in intelesuri; valabil si pentru divinitate intrebarile; pentru o cauza prima etc; si desigur pentru o lipsa de cauzalitate sunt o multitudine de intrebari.

Edited by altnume, 08 March 2015 - 04:31.

TOPCATBV, on 06 martie 2015 - 09:26, said:

prezentul nu exista, e o notiune teoretica exact ca si punctul din geometrie. eventual poti sa spui ca senzatia de prezent e mai scurta la un adult.

altnume, on 06 martie 2015 - 14:07, said:

nimic, doar ca nu ne ajuta deloc.

Tu spui pe deoparte :

cirus6, on 09 martie 2015 - 11:52, said:

Dar pe de alta parte spui:

cirus6, on 09 martie 2015 - 11:52, said:

Daca spun ca apare un conflict, ti se pare nepotrivit?
In ce ar consta?
In privinta celor spuse de mine si citate de tine, ai o foarte larga deschidere care iti permite o viziune extinsa ce cuprinde si acestea spuse de mine, nu o viziune limitata, ideologica, doctrinara (dogmatica); altfel nu ti-ar fi posibil sa accepti asa ceva, ti-ar contrazice dogma, adica adevarul tau in aceasta privinta.
Dar in privinta viziunii (perspectivei) asupra utilitatii celor spuse de mine, nu mai pari a avea o asa de larga deschidere, "libertate de spirit" si pana la proba contrarie, poate pe buna dreptate.
Utilitatea celor spuse de mine tocmai in asta consta, in dobandirea deschiderii catre o viziune tot mai larga, tot mai extinsa, tot mai putin ingradita, tot mai putin limitata de dogmatism si de o lucrare continua a dogmatizarii.
Foarte bine tu exerciti capacitatea "observare de fenomen" (si nu "observare de intelesuri despre fenomen") in privinta punctului din geometrie, ceea ce iti permite ceva ce multi nici nu viseaza, o larga viziune asupra fenomenului punctiform.
La fel faci si in privinta "fenomenului prezent", neconfundand fenomenul (fenomenele ce concorda la consumatia umana numita prezent), cu intelesuri despre fenomen.
Si in cadrul unei viziuni asa avangardiste, m-ar surprinde sa nu intuiesti la o a doua privire, utilitatea viziunii mele.
Binenteles ca in acest topic ne limitam la perspectiva asupra prezentului, la dogmatizarea pe care o sufera "fenomenologia prezent", prin inlocuirea actului: "observare fenomen" (fenomene), cu actul "intelegere fenomen"(fie ea intelegerea de natura gandita: gandita prin cuvinte sau gandita direct prin intelesuri, fie de natura intuitiva, fie de natura revelata, fie de natura "direct din sursa realitatii", fie de alte forme prin care intelesurile ajung realitate de constient a "potentialului consumator de realitate" numit actualmente om).
In general "intelesul" (care si el e un fenomen la randul sau) e actul 2, el urmeaza actului 1 de raporatre la fenomene si anume fenomenului "observare" a unor anumite alte fenomene; confundarea "fenomenului observare", cu "fenomenul inteles", face ca noi sa nu ne mai raportam la fenomenele in sine ci la intelesuri despre ele si de aici intreaga eroare umana a adevarurilor diferite referitor la acelasi fenomen, la aceleasi fenomene (situatiile in care intelesul si fenomenul in cauza apar impreuna tin mai mult de consumul de realitate speciala, nestiintifica si formeaza o alta tematica).

Edited by altnume, 10 March 2015 - 05:32.

altnume, on 08 martie 2015 - 04:09, said:

Pune-te la punct cu conceptele si ai mila de oameni.