Temporalitatea (prezentul) vizavi de om, singularitatea primordiala si creator

altul2, on 05 martie 2015 - 11:10, said:

Pai si in cazul creatorului tau nu e valabil rationamentul?

altnume, on 05 martie 2015 - 12:28, said:

fiinta este un obiect clasic (pentru care spatiul, timpul si observabilele sunt bine definite), singularitatea este un obiect cuantic (pentru care spatiul, timpul, corespondentul observabilelor clasice au un caracter probabilistic).

TOPCATBV, on 05 martie 2015 - 12:55, said:

Pai evident  ca nu.
Creatorul nostru poate crea inclusiv timpul, are toata puterea.
Pe cand universul e cu totul subjugat timpului. Deci nu-l poate nici gandi macar. Doar fiintele rationale pot intelege existenta timpului. Si asta io fac cu fel de fel de artificii: clepsidre, ceasuri mecanice, electrice  etc

TOPCATBV, on 05 martie 2015 - 14:50, said:

Singurul "obiect" la care e posibil a ne raporta cat de cat in cunostinta de cauza (fiind singurul pe care il traim) e omul.
Toate observabilele (spatialitate inclus) sunt bine definite ca si consideratii (tine de autoeducatia insusita in contact cu ele aflandu-ne, precum si de educatia clasica familiala, instutitionala sau in general acumulata in contact cu factorul uman) real insa, caracterul lor e probabilistic, e cuantic intrucat, starea-realitate pe care o consuma omul (inclusiv in ceea ce el insusi se constata a fi, a functiona, a face, a gandi, a simti etc.) e una la nivel cuantic.
Lipsirea de tot mai multe repere spatiale si observabile in general ori modificarile aduse factorului observabil desi in flagranta divergenta cu ceea ce era asimilat drept obiectivitate (asimilate prin experienta de viata de toate felurile ca tabuuri), face realitatea (unica) de care poate beneficia omul, incompatibila cu definitul, cu "obiectiv".
Exemplu: Un om aflat intr-o incapere construita special, isi pierde echilibrul daca peretii stg.- dr. ai acelei incaperi  (dotati cu repere clasice gen ferestre, tablouri etc.) glisanti construiti, sunt deplasati inainte si inapoi de mai multe ori.
Nu am gasit tocmai ceea ce cautam insa e potrivit si acesta: https://www.youtube.com/watch?v=wcHHr1SVic8
De asemenea, daca intr-un experiment nu am avea nici un reper spatial in cadrul perceptiei realitatii (nici corporal intern), nu am mai sti nu doar unde ne aflam ci, nici cel putin daca suntem inauntrul sau in afara corporalitatii.
De asemenea reperele psihiste tin foarte mult de educatie.
Oare timpul in ce masura e o realitate bine definita si nu una cuanatica (ca sa ne rezumam la ceva de care am aflat), mai ales ca nu stim nimic referitor la fenomenul timp, legat de posibila singularitate primordiala sau de cel al posibilului creator?

Edited by altnume, 05 March 2015 - 16:51.

altul2, on 05 martie 2015 - 15:40, said:

Habar n-ai ce bine ai spus bv  

"Nici nu pot gandi macar ca poate exista ceasul fara ceasornicar" Isaac Newton

altul2, on 05 martie 2015 - 15:40, said:

Eventualul creator trebuie comparat cu eventuala singularitate primordiala (cauza prima subanteles), nu cu "creatia", adica universul actual.

altul2, on 05 martie 2015 - 15:40, said:

A crea e un proces. Adica, timpul asa cum il cunoastem noi e esential.

altul2, on 05 martie 2015 - 04:21, said:

Pai parca era influentat de gravitatie si viteza. Cu cat cresti viteza, cu atat timpul curge mai incet, asta este demonstrat fara loc de indoiala. Vezi sistemul GPS.

[ https://www.fourmilab.ch/cship/figures/gr_timedial.gif - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by Phobos, 05 March 2015 - 18:04.

altnume, on 05 martie 2015 - 16:25, said:

De acord cu tine.

Avem cateva indicii ca si timpul nu este cel intuitiv. Atat din directia gravitatiei (relativitate) cat si din a gravitatiei cuantice (cand pentru calcule se foloseste timpul imaginar).

"Numai Dumnezeu, fiind fără început, este făcătorul tuturora, al veacurilor şi al tuturor existentelor."

-numai Cineva necreat si vesnic a putut sa creeze timpul,spatiul,sufletele.....

-pt ca daca gandim ca a fost ceva la inceput big bang etc din care au aparut toate cine a creat,cum a aparut big bang-ul si tot asa ...

Edited by cristirg, 05 March 2015 - 21:06.

cristirg, on 05 martie 2015 - 21:04, said:

Da mai....dar cum?!!!  Care e mecanismul si cum sa intelegem acest mecanism?
Nu vezi ca oricum o dai nu prea iese.

cristirg, on 05 martie 2015 - 21:04, said:

Pai tocmai ca nu stim. Cum ?!!! Zi tu. Da-ti si tu cu parerea. Poate iese la tine.

altnume, on 05 martie 2015 - 02:50, said:

Si doi este tot la fel de imaginativ.  Dar la fel de bun ca si exercitiu de imaginatie. Dar ca tot ai mentionat 2...

In acest caz, dificil de aparat, cum sa intelegem legatura unui dumnezeu atemporal cu timpul nostru?
Pentru ca secventa "revolutia 89" si secventa " eu tastez acum" sunt simultane  (exista una in alta,sau nu exista intr-o succesiune stricta) in cazul atemporalitatii, dar ele nu sunt simultane in perspectiva timpului nostru. Cele doua secvente exista intr-o succesiune stricta.
Deci, ai nevoie de o relatie care sa explice cum se poate trece de la atemporalitate (fara o succesiune stricta a secventelor) la o succesiune stricta a secventelor.

Si probabil ca mai sunt probleme...dar nu le vad in acest moment.

.

dapix1234, on 05 martie 2015 - 21:38, said:

-nu zic parerea mea pt ca nu e importanta zic ce afirma Biserica prin sfantul Ioan Damaschin:

"...lumea s-a făcut pe urmă, totuşi nu s-a făcut din fiinţa lui Dumnezeu. Ea a fost adusă, prin voinţa si prin puterea Lui, de la neexistentă la existenţă.

-prin aceasta nu urmează o schimbare a firii lui Dumnezeu. Naşterea este actul prin care se scoate din fiinţa celui care naşte cel ce se naşte asemenea cu el după fiinţă. Zidirea si crearea, însă, este un act extern, în care ceea ce se zideşte şi se creează nu provine din fiinţa celui care zideşte si creează, ci este cu totul deosebit de el

-Crearea la Dumnezeu este opera voinţei si nu este coeternă cu Dumnezeu, căci ceea ce se aduce de la neexistenţă la existenţă nu poate să fie coetern cu cel fără de început si cu cel care exist ă pururea.

-Omul si Dumnezeu nu lucrează la fel. Omul nu aduce nimic de la neexistenţă la existentă, ci ceea ce face o execută din materia pe care o are mai dinainte; el nu voieşte numai, ci şi cugetă mai întâi si-si imaginează în minte ceea ce are să facă şi apoi lucrează cu mâinile, suferă trudă şi osteneală, ba de multe ori nu reuşeşte, prin faptul că lucrul nu se face cum voieşte. Dumnezeu, însă, voind numai, a adus toate de la neexistenţă la existenţă.

-trebuie sa credem ,nu putem sa intelegem cu mintea noastra limitata

Phobos, on 05 martie 2015 - 18:02, said:

Asta chiar e interesent.
La ce te referi raportandu-te la sistemul GPS, la o permanenta corelare intre mecanismele de masurat timpul de pe sateliti si de pe Terra?

Prin receptori si stimuli, omul se afla in contact cu o realitate materiala proprie si cu una diferita de realitatea materiala considerata proprie (realitatea externa vizavi de acest propriu).
Toata raportarea omului la sine si la univers se face prin intermediul receptorilor de semnale dinspre sursele de semnal (numite stimuli) si prin intelesurile dezvoltate sau asimilate de catre acel om (desigur si prin celelalte capacitati psihice, momentan par insa a nu prezenta interes) vizavi de fenomenele-semnal receptate.
Care sunt tipurile de senzatii, perceptii sau alte decodari, procesari de semnal, prin care omul constata efectiv influenta manifestata de gravitatie si viteza asupra unora sau altora dintre constituentii realitatii (universului) ori chiar asupra sa?
Banuiesc ca alta posibilitate decat senzatia, perceptia si intelesul prin care omul sa constate influenta gravitatiei si vitezei nu sunt acceptate ca probabile.

Edited by altnume, 06 March 2015 - 04:28.

TOPCATBV, on 05 martie 2015 - 18:05, said:

Daca mai ai ceva de adugat, iti cer detaliile.
Daca nu:

Care e durata prezentului (omului desigur, intrucat prin asta ne raportam la orice)?
E de acceptat ca secventa de realitate prezent sa aiba durata (asta e echivalent cu: 1h=2h sau 1sec.= 2sec. ori 1 fractiune sec.= 39 fractiuni sec.), apropo de durata prezentului singularitatii inainte de BB.
Bun, sa zicem ca e un flux de realitate (si nu ma refer nicicum numai la o realitate fizica! Cate cadre (secvente, subdiviziuni) cuprinde fluxul: o secunda de realitate? Suntem trimisi in infinit?

Edited by altnume, 06 March 2015 - 04:48.

dapix1234, on 05 martie 2015 - 22:14, said:

Daca ne raportam la cazul in speta, nu ne mai raportam la divinitate, singularitatea primordiala stiintifica sau la atemporalitatea definita in vreun fel.
Secventa "revolutia '89" si secventa "eu tastez ACUM" (nu tu, intrucat eu consum acuma prezentul meu, care deja ups! constat ca deja e amintiri asa ca ma raportez exact la secventa de prezent plasata mai sus lui TOPCATBV intru dezbatere), nu sunt simutane, nu exista doua singularitai-secventa de realitate deodata; revolutia va fi fost vreodata singularitati- secvente de realitate dar, mie consumator de prezent, de realitate acum, imi e inclusa (dinspre tine "acum") ca facand parte sub forma de informare-amintire (dar si ca proprie rememorare declansata prin stimulul ce ai fost tu) din secventa (-singularitate; nu o sa mai repet intrucat e prea lunga denumirea) "eu tastez acum"; de fapt din secventele intrucat au aparut si disparut o multitudine (exprimarea, inclusiv a mea e desigura tributara educatiei, utilizand cuvinte ce exprima temporalitatea).
Realitatea e ca un glob, unul e aparut, gata, celalat e disparut si tot asa (exemplul e pueril dar ...); ea "dureaza" cat a durat si singularitatea stiintifica si nu poti spune ca ea a durat o eternitate intrucat asta presupune temporalitate.
Ca sa clarific (ca si cand ar fi posibil asa ceva ...) singularitatile-secvente de realitate sunt infinit de multe ca potential al diviziuni (nivelului) respective de infinit, dar si ca nivel (rang) de infinituri (infinituri in infinituri; 1 cm e divizibil intr-o infinitate de parti dar e subunitar vizavi de 1, 1 cm care la randul sau e un infinit cuprins in alt infinit si tot asa), nu apar niciodata 2 si "aparitia dureaza" exact cat dureaza parcurgerea dintre doua diviziuni succesive de infinit raportat la cel mai infinit infinit posibil (vezi divizarea Zeno).

cristirg, on 05 martie 2015 - 22:46, said:

Da' vezi tu, pe cine sa creada cineva, care perspectiva, cea a carei biserici?
Cum sa faca cineva sa creada perspectiva bisericii la care faci tu referire si nu a alteia care si ea afirma prin adeptii sai, la fel de ferm ca si tine, perspectiva lor.
Nu poti sa crezi asa din senin si mai stii, e posibil ca acea credinta din senin sa te pocneste cu o perspectiva ce nu e cea a bisericii la care tu faci referire.

Edited by altnume, 06 March 2015 - 05:32.

delete

Edited by altnume, 06 March 2015 - 05:33.

altnume, on 05 martie 2015 - 16:58, said:

Evident, dar in ateism cauza primordiala si cu universul actual sunt acelasi lucru.
Evident ca asta e o ineptie dar asa zice stiinta atee.

In creatie Dumnezeu e cel care a creat universul, si e una creatia si cauza ei si altul universul

Phobos, on 05 martie 2015 - 18:02, said:

E o gogorita eidenta.
De aia si-a permis Einstein sa fabuleze pe seama timpului, tocmai pentru ca timpul e implacabil si afara de acest univers

Timpul se scurge si in universul nostru exact la fel ca si in afara lui.
De ce e extrem de evident, pentru ca e independent de orice.
Einstein smecher, fiind evreu, a sesizat chestia asta si a livrat stiintei atee ineptia asta ca timpul ar fi ceva palpabil si studiabil si modificabil. Ineptii.

dapix1234, on 05 martie 2015 - 21:38, said:

Pai cum sa stim? ca asta ar insemna sa ne extragem din universul nostru limitat si sa pricepem infinitul si pe Dumnezeu.

Ce putem noi intelege e ca doar Dumnezeu putea crea universul si cu asta e gata.