Sign In
Create Account
Back to top |
Chirurgia endoscopică a hipofizei
"Standardul de aur" în chirurgia hipofizară îl reprezintă endoscopia transnazală transsfenoidală. Echipa NeuroHope este antrenată în unul din cele mai mari centre de chirurgie a hipofizei din Europa, Spitalul Foch din Paris, centrul în care a fost introdus pentru prima dată endoscopul în chirurgia transnazală a hipofizei, de către neurochirurgul francez Guiot. Pe lângă tumorile cu origine hipofizară, prin tehnicile endoscopice transnazale pot fi abordate numeroase alte patologii neurochirurgicale. www.neurohope.ro |
Cunoasterea - in ce masura e posibila ?
Last Updated: Nov 27 2014 12:14, Started by
EgoMysticum
, Nov 02 2014 18:52
·
0
0
#19
Posted 03 November 2014 - 07:06
|
Tu consideri eul, fiinta si constiinta ca fiind entitati distincte ce nu depind una de cealalta. Pentru mine constientizarea lui "eu sunt" formeaza un intreg inseparabil. O constiinta fara Eu nu ar fi o constiinta, deoarece acolo unde exista constiinta exista si subiectul cunoscator, altfel nu ar avea cine sa constientizeze. De asemenea, un Eu fara constiinta ar fi absurd, deoarece in lipsa constiintei nu ar mai exista Eu-l, Eu-l putand fi confirmat doar prin constiinta. Fiinta inconstienta, deci fara Eu, nu este impiedicata sa fiinteze. In acesta situatie existenta apare ca primordiala in raport cu constiinta. In schimb, fara Eu fiinta nu ar putea fi constienta de existenta ei insasi si discutia noastra nu ar fi posibila. Eul este atat scop cat si mijloc. Tu il consideri doar un mijloc (instrument) pentru a ajunge la un alt Eu care ar trebui denumit altfel. S-au inventat si alte denumiri sau sintagme pentru Eu: "supraeu", "Eu superior", "Eu profund" etc. In realitate nu sunt necesari noi termeni atata vreme cat distingem intre Eu si Ego. Cuvantul "eu" este polisemantic. Majoritatea oamenilor spun "Eu" la "Ego". Ego-ul este asa cum spuneam doar o manifestare a Eu-lui (o parte a lui). Cand incerci sa ajungi la Eu-l pur prin intrebarea "Cine sunt eu?" si dand la o parte tot ceea ce nu te reprezinta cu adevarat (adica materialitatea supusa schimbarii), te referi la EU. Altfel ar trebui sa te intrebi: "Cine este Supraeul?", adica te-ai referi la altcineva, la o fiinta/ constiinta straina, exterioara. Ei, cand treci dincolo de lumea manifestata cred ca existi mai putin ca Eu si mai mult ca altceva . La ce spunemde fapt Eu in momentul de fata? Ne raportam la el din perspectva existentei pamanesti dandu-ne senzatia unei persoane si personalitati ? Da, cred ca ajunge doar cuvantul de EU fara sa fie nevoie sa ma inventam si alte tipuri de Eu-uri, oricum ca moment ultim noi nu am deveni lipsiti de orice nume si de nevoia de a avea un nume. |
#20
Posted 03 November 2014 - 08:06
|
Opinia mea este ca formeaza un intreg inseparabil, adica ceea ce am denumit "constientizarea lui 'eu sunt'". Constiinta este "intuitia" pe care fiinta o are despre sine, despre existenta proprie si apare atunci cand fiinta spune "eu exist". Deci Constiinta si Eu-l se presupun reciproc. Nu se autoexclud. Nu este posibila una fara cealalta. Noi suntem cei care am descompus unitatea pe care o formeaza in cele doua aspecte aparent necorelate. Ar fi trebuit sa existe si termenul care sa le reintregeasca sub un singur concept. Dar oricum, atunci cand spui "eu" presupui constiinta. De asemenea, cand spui "constiinta" presupui eu-l. Daca tu consideri lucrurile altfel, atunci nu am inteles cum consideri asa ca te rog sa reformulezi sau sa detaliezi.
|
#21
Posted 03 November 2014 - 08:26
|
constiinta reprezinta liberul arbitru cunoasterea este doar a manifestare a Eului cineva foarte destept zicea odata ca viata este "suma senzatiilor personale", tare, nu? 
Edited by gicaru, 03 November 2014 - 08:28. |
#22
Posted 03 November 2014 - 09:27
|
cineva foarte destept zicea odata ca viata este "suma senzatiilor personale", tare, nu?
Opinia mea este ca formeaza un intreg inseparabil, adica ceea ce am denumit "constientizarea lui 'eu sunt'". Constiinta este "intuitia" pe care fiinta o are despre sine, despre existenta proprie si apare atunci cand fiinta spune "eu exist". Deci Constiinta si Eu-l se presupun reciproc. Nu se autoexclud. Nu este posibila una fara cealalta. Noi suntem cei care am descompus unitatea pe care o formeaza in cele doua aspecte aparent necorelate. Ar fi trebuit sa existe si termenul care sa le reintregeasca sub un singur concept. Dar oricum, atunci cand spui "eu" presupui constiinta. De asemenea, cand spui "constiinta" presupui eu-l. Daca tu consideri lucrurile altfel, atunci nu am inteles cum consideri asa ca te rog sa reformulezi sau sa detaliezi. Nu mai conteaza cum vad sau inteleg eu lucrurile. Cred ca ne referim la acelasi lucru dar ne raportam diferit la conceptele discutate . Eh, nu conteaza dupa cum spuneam, important e cum/ce experimentam din noi. |
#23
Posted 03 November 2014 - 09:33
|
A senzatilor ca senzatii dar si ( mai ales ) a experientelor. ...fericite sau nefericite...deci, tot senzatii in final! |
#24
Posted 03 November 2014 - 18:56
|
...fericite sau nefericite...deci, tot senzatii in final! Faptul ca stii e tot o senzatie? Stii ce e bine sau e rau pnetru tine in urma unei experiente traite . Suntem consecinta experientelor noastre. Edited by EgoMysticum, 03 November 2014 - 18:57. |
#25
Posted 03 November 2014 - 19:26
|
O intrebare interesanta despre cunoastere e daca este vreo legatura intre ea si colapsarea functiei de unda. Iar daca este, ce ne poate spune acest lucru despre natura existentei ?
|
#26
Posted 03 November 2014 - 20:17
|
Faptul ca stii e tot o senzatie? Stii ce e bine sau e rau pnetru tine in urma unei experiente traite . Suntem consecinta experientelor noastre. DA!, si este subiectiva! Ce zice DEX-ul...: SENZÁȚIE, senzații, s. f. 1. Reflectare psihică a calităților distincte ale obiectelor din realitate care acționează nemijlocit asupra organelor de simț. Senzație vizuală. Senzație auditivă. ◊ Expr. A avea senzația că... = a simți, a i se părea că... ♦ Percepție. ♦ Simțire; sentiment. 2. Ceea ce are un caracter senzațional, impresionează în mod puternic simțurile, imaginația; ceea ce constituie un prilej de emoții violente. ◊ Loc. adj. De senzație = senzațional. ◊ Expr. A face senzație = a produce o impresie foarte puternică, a trezi un interes deosebit, a face vâlvă. [Var.: senzațiúne s. f.] – Din fr. sensation, lat. sensatio, -onis. SENZÁȚIE ~i f. 1) Fenomen psihic provocat de o excitație fiziologică. 2) Fapt care produce o impresie puternică. 3) Atitudine emotivă a omului față de realitate. [G.-D. senzației; Sil. -ți-e] /<lat. sensatio, ~onis, fr. sensation stii ce este bine sau ce este rau in baza unor experiente traite dupa paradigma personala? ce facem atunci cu ritualul religios in care subiectii se purifica prin durere, autoflagelandu-se, de exemplu, este bine sau rau? Edited by gicaru, 03 November 2014 - 20:18. |
#27
Posted 03 November 2014 - 21:13
|
stii ce este bine sau ce este rau in baza unor experiente traite dupa paradigma personala? ce facem atunci cu ritualul religios in care subiectii se purifica prin durere, autoflagelandu-se, de exemplu, este bine sau rau? Da. Este bine in acord cu paradigma lor personala. Raportarea la experientele traite este pur subiectiva intr-adevar. |
#28
Posted 04 November 2014 - 00:25
|
''In somnul adanc nu suntem constienti de trup , suntem constienti de el doar atunci cand ne trezim si constiinta este prezenta. ''
Ce simplu si concludent zis. Putem intelege mai bine legatura dintre trup si constiinta. Sau rolul constiintei jucat pentru noi. Iar noi....ei bine noi suntem martorul acestei constiinte. |
|
#29
Posted 04 November 2014 - 03:40
|
' Obiectul creat nu poate cunoaste vointa Subiectului Creator prin urmare obiectul creat nu poate cunoaste bazele dupa care functioneaza vointa lui Dumnezeu. ''
'' Asa cum paianjenul isi tese panza din propria gura , se joaca cu ea si apoi o retrage din nou in sine , tot astfel Dumnezeu cel etern si neschimbator , care este fara forma si fara atribute , care este cunoastere absoluta si fericire absoluta , da nastere Universului din sine insusi , se joaca cu el o vreme si apoi il resoarbe in Sine.'' Bhagavatam Edited by EgoMysticum, 04 November 2014 - 04:07. |
#30
Posted 04 November 2014 - 15:56
|
"ego" la origine inseamna "eu". E ridicol sa zici "eu am un ego", "eu nu am ego" sau ca "gigel are un ego umflat" sau "eu vreau sa renunt la ego".
Ambele se refera la acelasi lucru Quote Asta suna ca si cum ai spune ca Socrate se afla intr-o mare eroare atunci cand repeta ceea ce scria pe frontispiciul oracolului din Delphi: "Cunoaste-te pe tine insuti!" sau ca Ramana Maharisi (maestrul lui Paul Brunton) si-a irosit viata, deoarece si-a ghidat-o dupa acelasi principiu, considerand ca singura metoda pentru a ajunge la eliberarea suprema este sa gasesti in meditatie raspunsul la intrebarea: "Cine sunt eu?". Pai cel putin in cazul lui Ramana, scopul intrebarii e distrugerea/anihilarea conceptului, ideii, gandului de "eu". Quote The Self is that where there is absolutely no “I” thought. http://www.sriramana...12/who_am_I.pdf Deci "Self","Sine", "Eu" (cu majuscula... e amuzant ca in engleza "eu" se scrie apriori cu majuscula) il folosim ca avem nevoie de un cuvant care sa se refere la ce ramane cand dispare "I", "eu". Edited by blimpyway, 04 November 2014 - 15:57. |
#31
Posted 04 November 2014 - 16:13
|
-----------------
Quote deoarece si-a ghidat-o dupa acelasi principiu, considerand ca singura metoda pentru a ajunge la eliberarea suprema este sa gasesti in meditatie raspunsul la intrebarea: "Cine sunt eu?". 1. nu este un principiu, ci o metoda practica 2. sa cauti raspunsul, adica sa pui intrebarea 3. mereu, in orice clipa, nu doar in "meditatie" Metoda a fost descrisa pe forum ca "atentia cu dubla directie" si mai este numita "self awareness" de ex. in "lucrul" lui Gurdjieff,Ouspenski &co Edited by blimpyway, 04 November 2014 - 16:17. |
#32
Posted 04 November 2014 - 19:44
|
Nu te impiedica nimeni sa pui semnul "=" intre eu si ego. Important este sa definesti termenii pe care ii folosesti.
La fel de justificat este sa folosesti cei doi termeni cu semnificatii diferite. Se folosesc si cu semnificatii diferite. De polisemantism ai auzit? |
#33
Posted 04 November 2014 - 20:54
|
da, ego e folosit si ca sa semnifice "acea parte din mine care nu-i asa grozava" - partea care ma face.. "egoist".
totusi cand se refera la "disparitia eu-lui", Ramana si altii ca el nu se refera doar la acea parte. Sunt unii care au cautari... spirituale da-si imagineaza ca-i suficient sa se delimiteze ... spera ca scapand de balastul ego-ului raman "tot eu, adica acelasi" mai frumos si mai curat, un fel de esenta pura si neprihanita. Edited by blimpyway, 04 November 2014 - 20:59. |
|
#34
Posted 04 November 2014 - 23:48
|
Ego in anumite contexte poate insemna si orgoliu. Asa cum ziceam acel sentiment al importantei de sine in care e inclusa mandria eului iluzoriu. Ego-ul e cel care ne face atasati de ceea ce credem ca suntem definindu-ne per total cu termenul de Eu. Si aceasta poate fi o interpretare pe care eu se pare ca tind sa o folosesc.
Osho vorbeste foarte mult despre renuntarea la Ego , Tolle de asemenea . Eu-l e lasat undeva in umbra, mintea si identitatea a cine suntem noi fiind definite prin Ego. Probabil ca prin disparitia Ego-ului(pentru ca el (nu poate fi distrus pentru ca el nu exista, ne zic ca e suficient doar sa constientizam ca noi nu suntem aceasta impresia a noastra despre noi ca fiind Viorel, Anca, Dorel, medic, tata , profesor , sotie, chiar si barbat sau femeie ) Eu-l isi va pierde automat substanta recunnoscandu-se pe sine ca Sine respectiv Fiinta. |
#35
Posted 05 November 2014 - 01:25
|
Quote Ego-ul e cel care ne face atasati de ceea ce credem ca suntem definindu-ne per total cu termenul de Eu ... Eu-l isi va pierde automat substanta recunnoscandu-se pe sine ca Sine respectiv Fiinta. M-as focaliza pe substanta eu-lui, ce se recunoaste dupa (si daca) aceasta se pierde.. ramane de vazut. Ego-ul e cel ce anticipeaza "pazea, faceti partie, ca-s gata sa ma identific cu Marea Fiinta Dodoleata!" Edited by blimpyway, 05 November 2014 - 01:27. |
#36
Posted 05 November 2014 - 01:43
 )Daca tot el crede asta inseamna ca nu e gata. Dar la urma urmei si aceasta cautare sprituala inteprinsa de unii dintre ei cred ca e tot o forma mai mascata a ego-ului de a se manifesta. Gen ego-ul isi zice sie insusi : Gata, vreau sa dispar, de acum nu mai sunt eu . Dar de fapt, tot el este. Nu stiu...profunde si intortocheate or fi caile fiintei.....egoului. Edited by EgoMysticum, 05 November 2014 - 01:48. |
Anunturi
▶ 0 user(s) are reading this topic
0 members, 0 guests, 0 anonymous users
-
- Change Theme
- English
- Mark Community Read
- Termene & conditii
- Confidentialitate
- Consimtamant
- Cookies
- Help
© 2001-2024 Softpedia. All rights reserved. Softpedia® and the Softpedia logo are registered trademarks of SoftNews Net SRL.
Ora implicita a Forumului Softpedia este ora standard a Romaniei (GMT+2). Mai multe informatii →
⚠ Postarile afisate pe Forumul Softpedia reprezinta o opinie subiectiva a membrilor care le-au publicat si nu a SoftNews Net SRL.