Iluminarea este irelevanta.

Since all phenomena are timelessly free, nothing need be done to free
them anew through realization. [9ob] If they were not timelessly free,
realization could not free them, and if they are already free there is no
need to make them so. Therefore, do not treat their essence, which has
nothing to do with whether or not there is realization, as a case of bond-
age versus freedom.

Even the thought that freedom comes about through direct introduc-
tion is deluded. One strives to free this essence from whatever binds it,
but nothing need be done to free it, for unobstructed awareness, which
has never existed as anything whatsoever, does not entail any duality of
something to be realized and someone to realize it.

There is equalness, because nothing is improved by
realization or worsened by its absence,
and so there is no need for any adventitious realization. And because
there has never existed anything to realize-for the ultimate nature of
phenomena is beyond ordinary consciousness-to speak of "realiza-
tion" on even the relative level is nothing but deluded. What can be
shown at this point is the transcendence of view and meditation, in
which nothing need be done regarding realization, nothing need be di-
rectly introduced, and no state of meditation need be cultivated. So
there is the expression "it is irrelevant whether or not one has realiza-
tion."
Longchen Rabjam

Propun să traduci mai înainte. Așa este corect, frumos și... regulamentar. Și în privința aceasta Regulamentul chiar are dreptate. Și hai, mai înțeleg să pui texte în engleză la câte o postare, dar nici chiar la cea inițială! Uite, eu știu destulă engleză cât să traduc textul, dar nu destulă încât să o fac cu ușurință. De ce vrei să mă muncești în halul ăsta?

Ok.
De aici inainte cand am sa mai postez texte in engleza am sa fac si un rezumat.

Sunt de acord. E o chestie de regulament.

"Presenta perfecta si curata" starea primordiala primara a individului nepatata de conceptualizari.

Aş zice mai degrabă "a conştiinţei", pentru că opinia că ai fi un "individ" (sau că există măcar "indivizi" pe lumea asta) e ea însăşi tot o conceptualizare.

Astfel avem expresia “este irelevant daca cineva este iluminat sau nu”.

Este irelevant. Pentru mine e irelevant daca tu esti iluminat sau nu.

Totul tine de ungiul din care privesti situatia.

Totusi, din cate am auzit starea de iluminare este cea in care dispar cuvintele, termenii, descrierile, caracterizarile. Atunci tu de fapt incerci sa "masori" iluminarea in termeni "pamanteni", tocmai acei termeni care dispar, de fapt, care la urma urmei sunt doar o iluzie.

Deoarece toate fenomenele sunt libere dintotdeauna, nu mai trebuie facut nimic pentru a le elibera din nou prin intermediul iluminarii.
Daca ele nu ar fi  libere dintotdeauna, iluminarea nu le-ar putea  elibera, iar daca ele sunt deja libere nu e nevoie a le re-elibera.

Astfel,  nu aborda esenta lor-care nu are nimic de a face cu existenta sau inexistenta iluminarii-din perspectiva ecuatiei inlantuire versus libertate.(nu e nevoie a investiga si a intra in coceptualizari pentru a dovedi daca in esenta lor ele sunt libere sau nu caci daca ele sunt libere ele sunt deja libere iar daca nu sunt libere ele nu pot deveni libere prin intermediul iluminarii)

Chiar si gandul ca libertatea survine prin intermediul introducerii directe a cunoasterii de catre un maestru este amagitor.

Omul se straudieste din rasputeri sa elibereze esenta din ceea ce o inlantuieste insa nimic nu trebuie intreprins, caci constiinta vasta neaingradita care nu a existat vreoadata sub o forma finita oarecare, nu implica existenta dualitatii a ceva care trebuie realizat si a cuiva care sa realizeze acel “ceva”.

Exista doar egalitate(omogenitate), caci nimic nu este imbunatatit de prezenta iluminarii sau inrautatit de absenta ei.

Si deoarece nu a existat vreodata nimic de realizat-deoarece natura ultima a fenomenelor transcende constiinta ordinara-a vorbi de iluminare , chiar si la modul relativ, nu este altceva decat amagire.

La acest moment ceea ce poate fi indicat este caracterul transcendent al perspectivei(ATI) si meditatiei(metodei), unde nu trebuie facut nimic in privinta iluminarii, unde nimic nu trebuie explicat, introdus ori cultivata vreo stare de meditatie.

Astfel avem expresia “este irelevant daca cineva este iluminat sau nu”.

Fenomenele reprezinta tot ceea ce apare simturilor plus contextul mental.Un fenomen poate fi un gand, un simtamant, o imagine , un sunet, miros, simtul tactil.
Acest text NU vorbeste despre asa-zisa realitate obiectiva sau  obiecte(copaci, cladiri, masini...etc)ci vorbeste din perspectiva mimtii individului.Vorbeste despre o realitate mai adanca unde deja practicantul are o oarecare familiaritate cu propria constiinta.

Expresia “fenomenele sunt libere dintotdeauna” se refera la intelegerea conform careia orice aparitie(fenomen) in fiinta noastra(simturilor sau mintii) este goala de esenta asemeni unei reflectii in oglinda.Ea apare din cauze si conditii neavand un nucleu indestructibil al sau.

Mai departe se ajunge la profunzimea realitatii unde se intelege ca pana si cauzele si conditiile care dau nastere acelui fenomen nu au nici ele un nucleu indestructibil caci daca ar avea ele nu ar putea trece din faza de conditie in faza de distrugere.
In concluzie , cum nici una nici alta(reflectia plus cauzele si conditiile) nu au o esenta , ele nu intra niciodata in existenta , ele nu apar, nu au o durata si nu sfarsesc.Daca ele sunt astfel ele se cheama ca sunt libere de actiune si temporalitate.

Eu recunosc că nu pot pricepe despre ce vorbești. Poate, recitind de mai multe ori, aș putea pricepe. Dar nu are rost, de vreme ce oricum sunt liber, fie mă iluminez, fie nu. Așa-i?

Pe de altă parte, un lucru asemănător spune Isus. Astfel, el zice ”adevărul vă va face liberi”. Dar cine sau ce este adevărul? Hristos a zis ”eu, fiul omului (și toți oamenii sunt fiii omului) sunt adevărul și viața”. Ceea ce înseamnă că, dintr-un anumit punct de vedere, adevărul și viața se suprapun, sunt unul și același lucru. Caz în care, când ești și adevăr și viață, întradevăr iluminarea nu-și mai are rostul pentru că, prin simplul fapt că ești viață și în viață, ești și adevărul, adică iluminarea. Mai rămân însă cazurile când adevărul și viața nu se suprapun. Caz în care ai nevoie, nu de iluminare, ci de viață. Pentru că morții sunt cei care dorm în întuneric. Deci ei ar avea nevoie de iluminare.
Însă, oare întunericul în care dorm morții nu este întunericul primordial? Iar întunericul primordial nu este și el tot o lumină? Caz în care chiar și cei neiluminați sunt și ei, cel puțin puțin, iluminați. Deci nu există iluminare, dar există ”și mai multă luminare”...

Aceasta e o abordare epistemica si nu una ontologica.
Nu ne preocupam de demonstrarea existentei lucrurilor in sine sau daca acestea exista de partea lor ci ne preocupam despre cum acestea apar unei minti .
De aceea consider ca ar fi de mare ajutor daca am face inca de la inceput distinctia intre epistemic si ontologic.
Amestecarea acestor doua perspective creeaza multe erori , dubii si intrebari.
Diferenta ar fi urmatoarea.
Avem un mar in fata.
Ontologic vorbind ne va preocupa daca aces mar exista in sine are o esenta ,din ce e compus , care ii sunt caracteristicile.Ne preocupa a stabili un existent de sine statator in mod obiectiv.
Epistemic vorbind ne preocupa felul in care el apare constiintei noastre.Aici lucrurile sunt mai complicate.
Caci numai o continua familiarizare cu propria constiinta ne va indrepta inspre a putea DISTINGE cum un fenomen apare in campul constiintei.
In final vom putea concluziona ca orice fenomen care apare in campul constiintei este lipsit de caracteristici.
El din fenomen din campul constiintei devine obiect(acolo in afara noastra-facand parte din realitatea obiectiva) numai cand mintea intra in actiune si solidifica perceptia marului atribuindu-i caracteristici.Aceste caracteristici sunt imputari conceptuale care ajuta la solidificarea fenomenului din campul constiintei izolandu-l (in virtutea necunoasterii adevaratei sale naturi) .
In campul constiintei un fenomen este facut din aceeasi "materie" din care e facuta si constiinta.Cum constiinta este goala de o materie, esenta , substanta, fiind dincolo de orice forma sau continut , fenomenele care apar in campul ei sunt identice cu constiinta.
Asadar DISTINCTIA dintre modul de a fi al fenomenelor din campul constiintei(MODUL EPISTEMIC) si existenta lucrurilor din spatiul "obiectiv"(MODUL ONTOLOGIC) este fundamentala.

- In final vom putea concluziona ca orice fenomen care apare in campul constiintei este lipsit de caracteristici.

- In campul constiintei un fenomen este facut din aceeasi "materie" din care e facuta si constiinta.

- Cum constiinta este goala de o materie, esenta , substanta, fiind dincolo de orice forma sau continut , fenomenele care apar in campul ei sunt identice cu constiinta.

Nu poți da materia la o parte și să spui că nu există, indiferent de faptul că materia este ceva cu totul diferit de spirit sau este doar o altă formă a spiritului (a duhului adică).

E vorba și despre logică care îmi e șifonată puțin.

Este sifonata, da.
Si tu, daca vei intelege distinctia dintre epistemic si ontologic va exista cel putin o sansa sa intelegi.

Constiinta nu se poate dilata cata vreme ea este goala de ceva care sa se dilate.
Aici constiinta o intelegem ca fiind indivizibilitatea dintre lipsa de esenta si capacitatea de a cunoaste.

Numim substanta sau esenta acel ceva ireductibil care nu poate fi distrus inlaturat in vreun fel si este vesnic la fel.
Ori asa ceva nu exista.La nivelul constiintei nu exista decat un display gol asemeni unui miraj in desert.
Din nou, nu vorbim de existenta obiectelor!

In rest cum am spus mai sus a intelege cu adevarat cum e pusa problema aici e nevoie a ne familiariza cu propria minte si constiinta.Aceasta se face prin metode de meditatii si investigatii.

Trebuie sa intelegi ca noi nu punem in discutie materia si nu incercam a o da la o parte in mod obiectiv.
Pur si simplu abordam lucrurile altfel.
Pune-te la punct cu aceasta distinctie dintre onologic si epistemic si apoi o sa fie mai usor.
.

Constiinta nu se poate dilata cata vreme ea este goala de ceva care sa se dilate.
Aici constiinta o intelegem ca fiind indivizibilitatea dintre lipsa de esenta si capacitatea de a cunoaste.

Numim substanta sau esenta acel ceva ireductibil care nu poate fi distrus inlaturat in vreun fel si este vesnic la fel.
Ori asa ceva nu exista.La nivelul constiintei nu exista decat un display gol asemeni unui miraj in desert.
Din nou, nu vorbim de existenta obiectelor!

- Măcar o singură caracteristică trebuie să aibă, altfel nu e prezent în conștiință.

Tu doar presupui despre conștiință că este numai o reflectare oarbă a realității. Vezi, tu, de aceea iubesc învățătura lui Cristos, pentru că îmi arată și cealaltă față a ideii, apoi îmi dă libertatea de a o explora.