Unde si cum traiau romanii

E pt. vin bre.
În teorie trebuie să stai puțin acolo.
Mă rog...eu și bunicul stăteam mai mult.

Olandezul Dausa, călătorind la 1599 spre Ismail, a fost surprins văzând mai multe sate, în care omenii locuiau în locuințe sub pământ, ceea ce nu exista în partea de sus a Moldovei.
P. Avril scrie la 1639 despre casele din  Muntenia, care erau mai mult bordeie subterane, iar în Moldova din pereţi de nuiele lipite cu lut, fără garduri, fără puţuri, fără grădini.
Despre casele din Moldova scrie Paul de Aleppo la 1650 -1660, că sunt de lemn şi de vălătuci, și sunt acoperite. Erau înalte şi oblice ca spatele cămilei, încât ninsorea nu se acumula pe ele. In interior, laviţele sunt aşezate în jur şi o masă în mijloc, ca în casele Francilor. In fiecare casă este câte o sobă, vatră sau cămin, un fel de pătrat de lut verde sau roşu, iar în casele celor bogaţi, de olane lustruite, sprijinită cu doi stâlpi şi având un capac de fier în vîrf. Casele omenilor sunt aci mai calde iarna decât băile la noi.
De DeChiaro la 1718 şi zice că este o plăcere nespusă când intră omul în camerele casei românești, prin care sunt împrăştiate tot felul de ierburi mirositore şi sănătose .
La 1764, chiar în Iaşi erau casele cea mai mare parte niște bordeie acoperite cu paie, puţin diferind de acelea de prin sate.
Generalul Enzenherg scria la 1786 din Bucovina, că toate casele sunt de lemn şi numai ale comercianţilor de piatră. În părţile muntoase sunt mai toate acoperite cu şindrilă, în colo cu trestie şi paie; coşurile sunt numai până sub streşină ori lipsesc de tot; sobele sunt nepotrivite şi în ele se gătesc şi bucatele. Casele sunt cam frigurose. Ţăranii însă iubesc curăţenia.
La 1788 se exprimă Liaiceoich (op. cit.) astfel: «Satele de la câmp sunt în general foarte proaste şi înfăţişează un tablou de delăsare şi mizerie. Casele, care se pot numi mai cu drept vizuini, sunt construite sub pământ şi se chemă bordeie. Din depărtare nu se poate vede decât fumul ce iese pe coşuri, iar de aproape numai acoperişul, care este prea puţin înălţat de la pământ, astfel că iarba crește pe deasupra. Locuitorii fug de drumurile mari şi caută pentru aşezarea satelor vreo vale sau loc înfundat, spre a nu fi văzuți de trecători şi spre a se feri de prădări şi de încălcări. Satele de munte sunt mai vesele, casele înălţate de la pământ şi îndestul de comode, având staule şi magazii pentru păstrarea proviziilor.

În Monitorul Oficial din 8 August 1886 se arată că numai pe ici pe colo se poate observa câte un mic progres în privinţa locuinţelor, căci ţăranii mai cu dare de mână, şi mai ales foştii militari, obișinuiţi cu o viaţă mai confortabilă decât a consătenilor lor, îşi clădesc case spaţiose, cu ferestre mai mari, şi au locuințele îngrijite.
În Monitorul Oficial, (din 11 Septembrie 1891). La 1893 (Monitorul Oficial, 2 Noiembrie) şi 1894 {Monitorul Oficial, 20 Iulie) locuinţele sătenilor tot aşa, lasă de dorit ca mai înainte, căci din 2 camere cea mai mare este rezervată ca să fie cameră curată, dar adeseori există numai una singură. Regulamentul de construcţii nu se aplică, şi construiesc defectuos, nu atâta din cauza sărăciei, cât a ignoranței. Ocolul de vite este în apropierea casei, adesea în acelaşi perete cu al casei, încât materii organice se infiltreză în solul casei, pe lângă care stau şi bălegarul. Latrine nu sunt. Unele sate sunt aşezate în apropiere de lacuri.
Unele case au ferestrele lipite şi sobe înfundate, care se încălzesc din sală, şi acesta din cauza naturei combustibilului folosit. In lipsa totală de păduri, se întrebuinţeză la ardere trestie, paie şi alte buruieni, dar mai cu seamă tezic, care se face în curte dinaintea casei, din care cauză curăţenia prin curţi lasă de dorit, căci băligarul, ce se întrebuinţeză la facerea tezicului, şede în neregulă prin curte şi împrejurul caselor. Multe din curţi nici nu sunt împrejmuite şi este imposibilă alinierea strazilor Acoperământul caselor este la satele noi de tablă sau de scânduri şi mai rar de trestie, iar în satele vechi în majoritate sunt de trestie și stuf. Sunt puține acoperite cu tablă sau de scânduri şi mai puţine cu coceni de porumb.
Lipsa totală de garduri face să fie  se înlocuite prin şanţurile de îngrădire din jurul curţii, cari sunt foarte obișinuite în acest judeţ. Este neigienic , deoarece  vitele se cresc în curte sau pe stradă. Un alt inconvenient şi gropile de prin curte sau stradă pentru produsele agricole.

1''Regulamentul de construcţii nu se aplică, şi construiesc defectuos, nu atâta din cauza sărăciei, cât a ignoranței.''

2.Acum ca ne-am facut o idee despre locuite, ar fi interesant si sa vedem ce mancau romanii.

1Zau? Si atunci ce naiba jefuiau turcii cand treceau Dunarea?

2Pe bune? Un luminis are 200 de hectare? Apoi dupa ce erau taiati copacii cu topoarele alea primitive, la cata munca insemna asta, sa il parasesti dupa 20 de ani era prostie curate.

3O fi fost nimica toata, dar nici nu aveai vreun beneficiu de pe urma impozitului. Nu tu drumuri, nu tu scoli, nu tu spitale, de fapt ... nimic.

ce insemna sa-ti ia cineva 10% din venituri *atunci*, si ce inseamna *acuma*.
10% putea fi diferenta intre trai si moarte, ca n-aveai congelator no-frost si Carrefur la coltz de ulitza.
mai ales daca ramanea femeia grea, era bucuria complete.

Extras din "IGIENA ŢERANULUI ROMÂN", de dr. Gheorghe Crăiniceanu.

Depinde de zona. Si ca sa izolezi o pivnita in anul 2014 este destul de complicat, nici nu vreau sa ma gandesc cum erau bordeiele de acum 100 de ani in zonele umede. Totusi, salbatecii de la tropice, unde ploua mult, nu isi faceau bordeie, ci colibe. Au avantajul ca se usuca rapid. Nici locuitorii din insulele britanice nu cred ca se descurcau cu bordeiele, la cat ploua acolo .

Din depărtare nu se poate vede decât fumul ce iese pe coşuri, iar de aproape numai acoperişul, care este prea puţin înălţat de la pământ, astfel că iarba crește pe deasupra. Locuitorii fug de drumurile mari şi caută pentru aşezarea satelor vreo vale sau loc înfundat, spre a nu fi văzuți de trecători şi spre a se feri de prădări şi de încălcări. Satele de munte sunt mai vesele, casele înălţate de la pământ şi îndestul de comode, având staule şi magazii pentru păstrarea proviziilor.

Pai la vestici s-a tot luat, si tare au mai murit de foame.
Asa de mizerabili au fost ca si-au umplut tarile cu castele si catedrale.

Si productivitatea la ei a fost alta, cel putin de la un moment incoace..
Faptul ca exista teren destul e un avantaj numai in anumite conditii, cand ai posibilitaea sa lucri eficient suprafete mari.

Ma uit aici in Suedia in muzeele satului si vad unelte de agricultura de la 1900 pe care la noi nici acum nu le au taranii. Bine, ca au tractorase, dar practic noi am sarit o etapa tehnologica, dela lucratul cu mana direct la masini. Uneletele acelea mecanice trase de cai au fost o raritate.
No, in Anglia astea au aparut si mai repede, in epoca Victoriana.

Din marturiile acelea se vede ca experienta a fost diferita pentru cei care aduca marturiile.
Unii au intalnit oameni gospodari, cu case frumoase si curate, altii case mai neingrijite.
Uneori depinzand de zona, alteori si in acelasi sat poti gasi mari diferente.