Viața în Epoca Ceaușescu: lumini și umbre

Io ascultam si vecini in scara blocului,
De ce sa te asculte securistul in strada cand toate firele duceau la Palatul Telefoanelor.

I-am schimbat numaru de tel si dirigintei. Ca prea o suma mama s-o intrebe de absente,

Cum i-ai schimbat numărul? Ai umblat la căsuţă?

Prien, on 01 mai 2017 - 23:23, said:

N-ai inteles, erau doua aspecte. Pe de o parte ascultarea se facea (si se face si acum) asa cum spui tu. Pe de alta parte se inducea fobia ca se asculta fiecare telefon (cum se face si azi, nu doar la noi) in anumite scopuri de control...
Pe vremea aia de mare ajutor logistic erau turnatorii. Unii o faceau din ,,dragoste de tara" altii (poate majoritatea) din motive gen capra vecinului. La liceu doi colegi care nu s-au ferit sa vorbeasca de EL au avut mari necazuri, au fost saltati de la ore, ni s-a tinut prelegere, etc.

După ce au fost săltaţi ce au păţit? Au primit o bătaie de la băieţii cu ochi albaştri sau mai mult?

Nu stiu decat de o bataie, s-au intors la clasa si au terminat liceul. A fost in 87.

djl, on 02 mai 2017 - 03:09, said:

Fiecare bloc avea panou.
Imi luam salopeta pe mine, aveam o panglica pe care scrisesem cu vopsea de pantofi TELEFOANE si mergeam la panou
Luam firele de la apartamentul ei si le puneam la alt apartament, asa ca mama era injurata de ... un vecin de-al ei, pentru ca era insistenta

Prien, on 01 mai 2017 - 23:23, said:

La nivelul tehnicii de atunci uneori era detectabil. dar multi o puneau pe seama parazitiilor si a liniilor proaste.
Mag= chiar si casetofon cu 4 (PATRU) piste pe sens.

Hansolo, on 02 mai 2017 - 09:19, said:

Si, daca atunci, la conectarea pe o linie se putea detecta un oarece semn, in anumite cazuri, ca un pacanit, astazi, datorita tehnologiei si impedantelor crescute acel "pacanit" NU se mai aude. insa majoritatea crede acelasi lucru cind ii fisiie MOBILUL.

Edited by diaconuliviu, 03 May 2017 - 10:32.

Bunicul meu, Dumnezeu să-l odihnească, a lucrat "la Telefoane", cum se spunea în popor pe atunci. A fost martor la construcţia Palatului Telefoanelor de astăzi.
Cred că aveam vreo 5 sau 6 ani când el s-a pensionat, dar ţin minte cum îmi spunea - deşi nu mă interesa, la vârsta aia - cum se ascultau foarte simplu telefoanele:
Cineva care avea cunoştinţe bune de electrotehnică se urca pe stâlpii de lemn unde erau casetele de distribuţie (pe străzile cu case) şi, motivând că face verificări, cupla căştile şi asculta până când amorţea pe stâlp. Metoda exactă n-o cunosc, dar ştiu că putea asculta toţi abonaţii arondaţi acolo. Din când în când, pentru veridicitate, se prefăcea că vorbeşte "cu centrala". Chiar aşa spunea: alo, centrala? Mă auzi?
Nu se lega nimeni de oamenii în uniformă de lucru, cu atât mai puţin de cei de la telefoane.
Tot de la bunicul meu moştenisem o fisă pe care era gravat cuvântul TELEFOANE şi cu care puteam vorbi gratis de la orice telefon public. Fisa, identică cu moneda de 1 leu ca dimensiuni, cădea la loc în cutiuţă după ce terminam convorbirea. Puteam vorbi oricât voiam. Însă am pierdut-o ca un copil fraier ce eram, când am dus-o în faţa blocului să mă laud cu ea celorlalţi copii şi am scăpat-o într-un canal.
Singurul avantaj cu care rămăsese după o viaţă întreagă de lucru "la Telefoane" era gratuitatea convorbirilor locale, sau, cum am spune azi, "minute nelimitate în reţea". Dacă vorbea cu provincia, plătea. Şi se plătea usturător.

Da, plătea dacă suna „legal”. De regulă se suna colegul de la Masa Urbană sau Masa de Verificare, nu mai ţin minte exact şi îţi dădeau ei legături interurbane gratuit.

Contoarul din centrală avea 3 fire. Dacă cel pentru masă era scos, nu mai înregistra, deci vorbeai moca în provincie. Însă nu ştiu dacă se practica în toate centralele şi dacă venea unul care ţinea la lege şi erai prins, era fapt penal.
În anii '90 a mers la telefoanele publice cu cartele falsificate, până au introdus cei de la Reziliecom nu ştiu ce detecţie. Şi la unele telefoane mobile (celulare) mergea să păcăleşti nu ştiu cum pe la începuturi operatorul, făcându-l să creadă că mai ai credit (cred că din cauză că creditul era ţinut pe cartelă, nu în centrala operatorului).

PSC, on 03 mai 2017 - 10:39, said:

Din asta?

Eu am „prins” la noi numai contoarele urbane. Mai aveam unul pe acasă, mi-l dăduse frate-miu să mă joc cu el. Ştiu că erau fotografiate pentru „citire”. Legăturile interurbane se făceau prin telefoniste. Din „miezul” centralei se putea da orice legătură interurbană.

Bine, aia mergea doar dacă nu era plină fanta cu monede... (sau cel puţin aşa cred).
Ultimele telefoane cu monede din Bucureşti au dispărut prin 1999 cred. Nu din lipsă de clienţi, ci din cauză că se tot schimbau tarifele (deabea prin 1997-1999 a început să se mai reducă rata inflaţiei) şi se tot săturaseră să umble la partea mecanică.

PSC, on 03 mai 2017 - 10:39, said:

Folclor urban!

djl, on 03 mai 2017 - 11:16, said:

Avea doua fire. Iar cu taxarea, ai auzit tu cite ceva, dar ca de obicei, din graba de a nu rata o postare inutila dealtfel, ''cica'' na-i auzit bine!

Sidorin, on 03 mai 2017 - 12:08, said:

Fratele tau de la telefoane a uitat sa-ti spuna ca la sfirsitul anilor 60 in toate orasele erau deja centrale telefonice automate inclusiv pentru interurban! La fel a uitat sa-ti spuna ca nu existau decit un singur fel de contoare, nu erau specializate urban/interurban!

Edited by tytysor, 03 May 2017 - 12:47.

Dacă eu am făcut o postare inutilă, şi tu ai făcut una, căci nu ai explicat cum era cu manevrea contoarelor. Ai fi avut ocazia să ne spui tuturor cum era.
În fine, despre "RomTelecom"ul de altădată: https://forum.softpe.../page__st__2286

Nu manevra nimeni contoarele draga, erau sigilate blocurile respective, nu mai crede tot folclorul aparut dupa 1989!

http://www.petreanu....eri-asomatoare/

Nu vă zic mă ce de bine a fost pă la noi în anii 80' să nu vă ia amețeala.
Însă este foarte distractiv pentru un occidental să vă citesc amintirile!
Îmi place în mod deosebit topicul ăsta fiindcă mă ajută să prind niște chestii pe care nu le știam. :-)