Limba romana, origine, evolutie si asemanari cu celelalti limbi europene

Plm, exact ce spuneam, toponime care provin de la un cuvant care o fi insemnat ce-o fi insemnat, dar nu in romana.

Pentru ca in romana nu inseamna nimic.

Edited by Mount_Yerrmom, 01 April 2017 - 21:57.

 Mount_Yerrmom, on 01 aprilie 2017 - 21:57, said:

citeam un text al unuia Michael Breza care a vizitat zona Olimpului - > Larisa.
Toponomii care le-a intalnit:
Valea Tempa,
Bistrita
Tarnava
etc.
Cuvinte ce nu inseamna nimic in romana dar care sunt suddunarene
si apar peste tot unde traiesc vlahii.

 Mount_Yerrmom, on 01 aprilie 2017 - 21:57, said:

...e pana si-n DEX, bobule.
https://dexonline.ro/definitie/tamp
(Înv. și reg.; despre obiecte ascuțite) Cu vârful sau cu tăișul tocit, știrbit; TÎMP, -Ă subst. „vîrf de munte”; adj. „tocit”. tâmp a. netăios, tocit: cuțit tâmp [V. tâmpì].  sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) etc

 fane_only, on 02 aprilie 2017 - 00:50, said:

nu stiu daca dupa criteriile tale eu sunt vlah, sau daca traiesc, dar e cert ca denumirile astea nu se intalnesc pe unde umblu eu.
dar divaghez, si te-ntrerup. deci ce vrei sa spui, ca vlahii moderni se inspirau in toponimie din metonimia poetilor antici, sau invers, poetii antici se inspirau in metonimie din toponimia vlahilor, intamplator concomitent si moderna dar si pre-romana, deci eterna.

Edited by leogoto, 02 April 2017 - 02:12.

 leogoto, on 02 aprilie 2017 - 02:08, said:

traiesti.
dar ca un român.
de la vlahi ai mostenit limba, toponimiile si eventual pe ici pe colo ramasitele unei identitati.
caci restul sunt umplute cu dacomanii.

 leogoto, on 02 aprilie 2017 - 02:08, said:

Nu ma-nnebuni! Nu-ti detei chiar eu articolul din DEX pe pagina anterioara?

Or, nu despre sensul "prost, idiot, obtuz, bont, tocit" vorbim ci despre "munte abrupt, coasta, prapastie", sensuri care se gasesc in limbile romanice occidentale moderne dar care lipsesc cu desavarsire in limba romana.

Ia un bonbon, etimologule care esti tu priceput

Edited by Mount_Yerrmom, 02 April 2017 - 07:55.

 Mount_Yerrmom, on 01 aprilie 2017 - 11:25, said:

Eu nu am spus vreodată aşa ceva. Ai mai  inventat o porcărie.

 fane_only, on 02 aprilie 2017 - 00:50, said:

Toponomii care le-a intalnit Lasă în pace limba romînă.

 Mount_Yerrmom, on 02 aprilie 2017 - 07:53, said:

Cred că şi la tîrlă se vorbeşte mai frumos.
Ţi-a pus leogoto citat tot din  dex: ..e pana si-n DEX, bobule.
https://dexonline.ro/definitie/tamp
(Înv. și reg.; despre obiecte ascuțite) Cu vârful sau cu tăișul tocit, știrbit; TÎMP, -Ă subst. „vîrf de munte”; adj. „tocit”. tâmp a. netăios, tocit: cuțit tâmp [V. tâmpì].  sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) etc
Aşa că tu vezi doar una şi dai cu bita şi cu vorba murdară.
Mai scrii şi minciuni despre mine.

 Mount_Yerrmom, on 02 aprilie 2017 - 07:53, said:

nu te-nebunesc eu ca esti tu impachetat gata.
pai dedesi link la DEX, da' nu citisi pana la capat?
mai citeste o data si afla, chiar din DEX, dar mai la urma, pe unde n-ai ajuns tu cu cititul, ca are si sensul ala, de "versant/promontoriu/munte tocit", bobule care esti bob.

 neafloricadinobor, on 02 aprilie 2017 - 09:03, said:

toponomiile nu

pot fi intalnite?

Quote

ungurescul talál = a găsi.

vai de capul tau nea florica

 fane_only, on 02 aprilie 2017 - 17:49, said:

PE care le-a întîlnit!!
Da! Vai de capul meu că am de a face cu ignari şi cu fraieri.

 fane_only, on 02 aprilie 2017 - 17:49, said:

Eu nu etimologia am discutat ci exprimarea agramată. Oricum etimologia ta e proastă.
lasă în pace limba română.

 leogoto, on 02 aprilie 2017 - 09:33, said:

Citii, citii si nu gasii auirelile din capul tau aiurit.

"Tampa" nu-i substantiv comun; plecand de la toponimia existenta, se banuiesta ca ar fi fost odata ca niciodata, pe cand se potcovea leogotul cu 99 de ocale de fier de sarea peste neaflorica; lumea aplauda si striga "bis!"

• tâmp
  
• Tâmp
  
• țâmp

19 definiții

TÂMP, -Ă, tâmpi, -e, adj. 1. (Înv. și pop.; adesea substantivat) Prost; tâmpit (1). 2. (Înv. și reg.; despre obiecte ascuțite) Cu vârful sau cu tăișul tocit, știrbit; tâmpit (2). – Din sl. tonpŭ. Cf. magh. tompa.

• sursa: DEX '09
  
• adăugată de blaurb.
  
• acțiuni  

TÂMP, -Ă, tâmpi, -e, adj. 1. (Înv. și pop.; adesea substantivat) Prost; tâmpit (1). 2. (Reg.; despre instrumente ascuțite) Cu vârful sau cu tăișul tocit, știrbit; tâmpit (2). – Din sl. tonpŭ. Cf. magh. tompa.

• sursa: DEX '98 (1998)
  
• adăugată de LauraGellner
  
• acțiuni  

TÎMP, -Ă, tîmpi, -e, adj. 1. Tîmpit. Tîmp nu-i; se poartă cîteodată ca și cum ar fi în puterea sănătății. SADOVEANU, P. M. 17. Spre orașul plin de turle Stau privind c-un aer tîmp. TOPÎRCEANU, P. 216. Trăsnea era înaintat în vîrstă, bucher de frunte și tîmp în feliul său. CREANGĂ, A. 89. ◊ (Adverbial) Oarță rîdea tîmp, dezvelindu-și gingiile lăptoase. C. PETRESCU, R. DR. 237. ◊ (Substantivat) Ascultă gură-cască și cu ochi de timp. GALACTION, O. I 54. 2. (Despre instrumente ascuțite) Cu vîrful sau tăișul tocit, știrbit. Sinălăul este un cuțit gros, tîmp, nu mult încovoiat. PAMFILE, I. C. 43.

• sursa: DLRLC (1955-1957)
  
• adăugată de LauraGellner
  
• acțiuni  

ȚÎMP, țîmpuri, s. n. (Regional) Pulpă, coapsă de animal (mai ales de pasăre); copan.

• sursa: DLRLC (1955-1957)
  
• adăugată de LauraGellner
  
• acțiuni  

ȚÂMP, țâmpuri, s. n. (Reg.) Coapsă de animal; copan. – Magh. comb.

• sursa: DLRM (1958)
  
• adăugată de gall
  
• acțiuni  

tâmp (pop., fam.) adj. m., pl. tâmpi; f. tấmpă, pl. tấmpe

• sursa: DOOM 2 (2005)
  
• adăugată de raduborza
  
• acțiuni  

tâmp adj. m., pl. tâmpi; f. sg. tâmpă, pl. tâmpe

• sursa: Ortografic (2002)
  
• adăugată de siveco
  
• acțiuni  

TÂMP adj., s. v. cretin, idiot, imbecil, tâmpit.

• sursa: Sinonime (2002)
  
• adăugată de siveco
  
• acțiuni  

ȚÂMP s. v. coapsă.

• sursa: Sinonime (2002)
  
• adăugată de siveco
  
• acțiuni  

Tâmp ≠ ager, deștept, inteligent, isteț, mintios

• sursa: Antonime (2002)
  
• adăugată de siveco
  
• acțiuni  

tîmp (-pă), adj. – 1. Tocit, știrb. – 2. Obtuz, tont, prost. Sl. tąpŭ „obtuz” (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 410; Byhan 336; Philippide, I, 460; Conev 39; Weigand, BA, II, 264; Candrea); dar coincide cu o rădăcină expresivă romanică, temp- (REW 8626), astfel că tîmpă, s. f. (coastă, deal), conservat mai ales ca toponim, se poate explica atît prin lat. sau mai bine (*timpa, cf. calabr. timpa „prăpastie”, timpariellu „muncel”, timpune „colnic”, campid. temba „bulgăre de pămînt”, sicil. timpa prăpastie, sp. atempa „pășuni în locuri joase”, cf. REW 8739; Drăganu, Dacor., I, 107; Rohlfs, ZRPh., LVII, 448; Tagliavini, Studii rum., III, 86; Iordan, BL, VI, 40; Corominas, I, 317); sau mai probabil, printr-o rădăcină expresivă internă, din aceeași familie cu lat. tumbae, mgr. δοῦμπα „tumul”, germ. stumpf „tocit”. Der. tîmpi, vb. (a roade, a toci; a idioți, a îndobitoci); tîmpeală (var. tîmpenie), s. f. (neghiobie, prostie, imbecilitate); tîmpiș, s. n. (înv., oblic); tîmpitor, adj. (care prostește); tupi (var. Mold., tuchi), vb. (a nivela; a năuci; a zăpăci; a ascunde, a tăinui), cu pierderea nazalității, cf. piti; tupila, vb. refl. (a se reduce, a se micșora), de la tupi ca pitula de la piti; tupiliș, adv. (pe ascuns, pe furiș), cf. pituliș. – Cf. întîmpina.

• sursa: DER (1958-1966)
  
• adăugată de blaurb.
  
• acțiuni  

TÂMP ~ă (~i, ~e) 1) și substantival rar (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de inteligență; prost; neghiob; tont; nătărău; nătâng; netot; nerod; stupid; năuc. 2) reg. (despre obiecte de tăiat) Care are tăișul sau vârful ros și nu mai taie. /<sl. tonpu

• sursa: NODEX (2002)
  
• adăugată de siveco
  
• acțiuni  

țâmp, țâmpuri, s.n. (reg.) 1. șold, coapsă. 2. copac, țubac.

• sursa: DAR (2002)
  
• adăugată de blaurb.
  
• acțiuni  

tâmp a. netăios, tocit: cuțit tâmp [V. tâmpì].

• sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
  
• adăugată de blaurb.
  
• acțiuni  

timp n., pl. urĭ (lat. tĕmpus, timp, rudă cu vgr. témno, taĭ, despart; it. pg. tempo, pv. tems, fr. temps, sp. tiempo. V. templu și tom). Vreme, durată: cu ceasurile, zilele și aniĭ se măsoară trecerea timpuluĭ. Vreme, secul, epocă determinată: în timpu luĭ Ștefan cel Mare, în timpurile moderne, ce timpurĭ ! Epoca actuală saŭ de care se vorbește: moda timpuluĭ. Sezon, anotimp: timpu florilor. Vreme, moment, ocaziune: aĭ sosit la bun timp, a profita de timp. Moment fixat: se apropie timpu. Răgaz: nu-mĭ dădea timp să vorbesc. Vreme, stare atmosferică: timp ploĭos. Mișcare: pușca asta se încarcă în treĭ timpurĭ (și timpĭ). Gram. Forma pe care șĭ-o ĭa verbu ca să arăte [!] trecutu, prezentu saŭ viitoru: am fost, sînt, voĭ fi. Muz. (it. tempo). Diviziune a măsuriĭ: valsu e un dans în treĭ timpurĭ. În noaptea timpurilor, în timpurĭ imemoriale, străvechĭ. A omorî timpu (fr. tuer le temps), a perde [!] timpu cu nimicurĭ ca să-țĭ treacă de urît. A perde timpu, 1. a nu lucra, 2. a scăpa ocaziunea. A perde timpu cu, a întrebuința timpu: a perde timpu cu studiu. A cîștiga timp, a te maĭ depărta de momentu deciziv [!]. A repara timpu perdut, a compensa perderea timpuluĭ pintr´o [!] muncă maĭ intensă. La timp, cînd trebuĭe. Din timp, devreme: a te aproviziona din timp. În acelașĭ timp, tot odată. Din timp în timp, din cînd în cînd. În ainte de timp [!], prea devreme, prematur. Cu timpu, încet-încet: boala se vindecă cu timpu. – În Trans. și tîmp. – Și masc. timpĭ într´un doc. muntenesc din 1651.

• sursa: Scriban (1939)
  
• adăugată de LauraGellner
  
• acțiuni  

1) tîmp n. V. timp.

• sursa: Scriban (1939)
  
• adăugată de LauraGellner
  
• acțiuni  

2) tîmp, -ă adj. (vsl. tompŭ, tocit; sîrb. tup, rus. tupóĭ, tocit, idiot). Tîmpit. Adv. În mod tîmpit.

• sursa: Scriban (1939)
  
• adăugată de LauraGellner
  
• acțiuni  

țîmp n., pl. urĭ (ung. comb). Ban. But, cĭozvîrtă.

• sursa: Scriban (1939)
  
• adăugată de LauraGellner
  
• acțiuni  

Edited by neafloricadinobor, 03 April 2017 - 08:17.

Presupuneri şi comparaţii inutile ca de ex tîmp ce germ stumpf.
Tîmpa e toponim romînesc. Dovada este că rădăcina tîmp există în unele cuvinte: tîmplă, tîmplărie, tîmplar, întîmplare, a întîmpina, tîmpit, tîmpenie.

 neafloricadinobor, on 03 aprilie 2017 - 08:09, said:

Vezi nea florica, tot la vorbele mele ai ajuns: *timpa, cf. calabr. timpa „prăpastie”, timpariellu

 neafloricadinobor, on 02 aprilie 2017 - 19:54, said:

adică intâlnit vine din ungurește, cu sensul de a găsi
iar matale îmi spui ca nu este românește exprimarea "a întâlnit toponomii".

nea florică, tare mă mir, cu ce gândești matale?

Da, din ungureşte de la a găsi! Eşti maestru la urechisme, ca şi ungurii. Bacău de la ungurescul Beko!
Eu cu capul gîndesc. Tu tot cu capul dar prost gîndeşti şi te exprimi prost. Ţi-am arătat de multe ori.
a întâlnit toponomii nu e romîneşte nici în romîna din Ardeal.
A întîlnit toponimii e în în romîna literară.
Nu ştiu cum dar toţi zăpăciţii vor să îmi arate că ei sînt mai culţi şi mai deştepţi decît mine.

 neafloricadinobor, on 03 aprilie 2017 - 19:38, said:

si atunci care e problema?
îți jignește inteligența?

intelşigenţa şi cultura.Nu e cazul să dai lecţii de lşimbă romînă, etimologie, cînd faci asemenea greşeli.

[ https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/6/69/Latin_Europe.png/800px-Latin_Europe.png - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

 DaDanuca, on 02 noiembrie 2013 - 20:53, said:

Nu mia stiu pe unde am gasit ca "gyula" cu g miniscul era la vechi unguri ecgivalentul lui "dux" adica general