Limba romana, origine, evolutie si asemanari cu celelalti limbi europene

Cand vi-am spus ca oras vine din greceste, adica din Balcani si nu din ungurescul varos, nu  m-ati crezut.

Inca un exemplu in directia trasata de originea balcanica.
In arbaresh, vorbita in Calabria, sudul Italiei:

Quote

Nu te cred nici acum!
Arbareş din Calabria oricum nu e greacă.

Apoi oricum etimologia din maghiară era cam îndoielnică.
Dacă la noi ar fi avut o logică, nu se explică pentru sb., cr. varoš, alb. varroš, ngr. βαρόσι.

 neafloricadinobor, on 07 aprilie 2017 - 19:42, said:

fiindca esti dac, adica ungur

 neafloricadinobor, on 07 aprilie 2017 - 19:42, said:

e arvanes, adica albaneza, adica ia-ti portia

iar albanezii au cuvinte in comun cu romaneasca noastra precum nici o alta limba.

precum barza. blahblahblah...


aha... unde dacomanii jubileaza!

 Morosanul, on 07 aprilie 2017 - 19:58, said:

e trasa din par aceasta etimologie.

Probabil etimologisti dacomani gen nea florica adera la astfel de teze bozgorizante.

 fane_only, on 07 aprilie 2017 - 18:17, said:

vine pe dracu' din greceste.
pune mana si citeste la Sorin Paliga etimologia lui "oras", si poate afli lucruri vechi, dar noi pt tine, gen existenta radicalului "ur-" /"or-" cu sensul de "mare"/atat in romana (orash/urash/uriash) dar si in dialectele tracice (toponime Al-ora, Cep-ora etc), in latina arhaica (urbs/orbis) si in sumeriana (Ur).

 fane_only, on 07 aprilie 2017 - 21:29, said:

OROGENEZA din OROS, insemnand miscare geologica de inaltare, a se inalta, inaltat, construit, ...

Similar cu TELL-AVIV, TELL-..., adica deal, loc inalt, ridicatura, loc inaltat, cetati construite una peste cealalta timp de milenii, la noi TEL, DEAL, Kurgan, Gorgan, samd

In latina avem M-URUS, adica ZID, inaltare, ridicatura, fortificatie...

si acum, spre bucuria latinofililor, din ciclul "false etimologii slavone", mai denumit si "unde era latinizarea" avem "iznoava" dat de dex din slava, dar in mod evident de sursa latina, ex novo, la fel cum "iz" slav (prepozitie cu sensul "din") corespunde perfect semantic cu "ex" latinesc (ex, cuvant latinesc foarte utilizat, fiind fara corespondent in romana, de ce?).

si inca unul, "istet", dat de dex tot din slava dar evident indeaproape inrudit cu "astutus/astutia" latinesc, care insa in romana n-a lasat urme, din nou, de ce?

Edited by leogoto, 24 April 2017 - 18:23.

Daca privim padurea, iar nu copacii, vom observa ca limba romina si limbile romanice in general, nu seamana deloc cu nicio forma de latina in ideea ca nu se aseamana la nivel de grai sau dialect, nici macar la nivel de limbi surori, ci asemanarea vine undeva la nivel arhaic indoeuropean, la fel cum omul este inrudit cu cimpanzeul, dar este inrudit printr-un stramos comun sau o linie de stramosi comuni.

In acest moment cred ca un dialect rasaritean al celtilor continentali sta la baza limbii dacilor, cel putin la o parte importanta a acesteia, peste care a venit influenta latina.

 Infinitty, on 24 aprilie 2017 - 21:32, said:

ponderea influentei latine se poate determina nu doar din ce s-a preluat, ci si din ce nu s-a preluat.
vorbeam de conjunctii latinesti fundamentale gen "et", "ut", "ac", uite deci inca una, "ex" care e lipsa, NU e prezenta, nu are nimic inrudit in romana, chestie cu totul bulversanta daca stai sa te gandesti.

Ai dreptate, de aceea voi cauta glosarul gaulish si vom vedea ce era in limba dacilor si cum s-a schimbat sub influenta bilingvismului latin care a produs o noua dialectizare a limbii dacilor.

http://tied.verbix.c...ssary/gaul.html

http://ielex.mpi.nl/language/Gaulish/

http://www.univie.ac...nguage/offset=0

http://lexicity.com/...h/dictionaries/

http://www.alphadict...do,045European/

 Infinitty, on 25 aprilie 2017 - 07:10, said:

daca e facut dupa acelasi principiu ca si dexul de la noi - si mai mult ca sigur asa e, adica, pe ideea ca orice termen contemporan cu analog/cognat in latina, nu poate proveni decat din latina, limba fara asemuire si fara rude pamantesti - te uiti degeaba.

Amărât = trist

Acest termen nu are etimologie in limba română, dar ...

Proto-Celtic: *amaro- 'pain' [Noun]

Old Irish: amar [o m] 'wailing, moaning'

Middle Welsh: afar [m] 'sadness, lamentation'

References: LEIA A-65, De Bernardo Stempel 1999: 317.

Limba geților (sciților) era un continum de dialecte si limbi proto-slave, peste care au venit proto-celții și celții.

Forma limbii era similara limbii române de astăzi, transformările avand loc la nivel de vocabular, mai mult alterarea formelor anterioare decat substituirea acestora cu forme noi, mai ales în perioada romană (înainte având loc o celtizare profundă atât la nivel lexical prin substituira multor termeni proto-slavi).

 Infinitty, on 25 aprilie 2017 - 11:01, said:

Are etimologie, este cognat cu ”amarus” http://www.perseus.t...59:entry=amarus
Dar ”amarus” iata ca e totuna si cu termeni celtici
Si vad ca nu te poti abtine sa nu te intorci la slavisme, ca molia la zahar.
desi in fisierul ala foarte bun ai chiar pe prima pagina,
”Proto-Celtic: *abon- 'river' [Noun]
Old Irish: ab , aub [n f]” ->>> adică, mai îndeaproape înrudit cu APĂ din română decât e APĂ cu AQUA latinesc.
EDIT: si apropo de ABON irlandesc, in Dacia este atestat de Ptolemeu râul, cum altfel, RHABON

Edited by leogoto, 25 April 2017 - 11:49.

Ai dreptate, dar amarus insemna in latina doar gustul amar si doar atat, de aceea dexul il da cu steluta dintr-un posibil vulgat latin cu origine posibil tot in limba celta.

Ma refer la protoslava scitilor desi chiar de la wikipedia aflam ca o parte mare a lexicului protoslav este de origine celtica.

Edited by Infinitty, 25 April 2017 - 12:14.

Proto-Celtic: *ad-dam-yo- 'allow, permit' [Verb] = Adu-mi-o !
Old Irish: ad-daim 'recognize, permit'
Middle Welsh: addef 'allow, permit'
See also: *dam-yo- = Dă-mi-o !

Proto-Celtic: *ad-kwis-o- 'see' [Verb]
Old Irish: ad-ci´, -aicci; -accai [Pret.]; ad-cess, -aiccess [Pass.] = OCHI !
Gaulish: appisetu [Impv.] (Thiaucourt)
Proto-Indo-European: *kweys- 'perceive'
Page in Pokorny: 637
IE cognates: Avestan cinahmi 'determine', Gr. ti´¡ 'reckon'
References: KPV 431ff., LIV 381f., LEIA C-89ff., RIG II.2: 269ff., Delamarre 51, Lambert 1994: 126, 150-159

Proto-Celtic: *agos 'cow' [Noun] = V-acă
Old Irish: ag [s n > f] 'cow'

Proto-Celtic: *alal(i)yo- 'another, other' [Pronoun] = Altul, alt, al
Old Irish: arail
Middle Welsh: arall (OW and MW)
Middle Breton: al(l)all, arall
Cornish: arall
See also: *al(i)yo-
Notes: This is a reduplicated, intensive variant of *al(i)yo- 'other'
References: LEIA A-11, Falileyev 9

Avand in vedere putinele elemente cunoscute din lexicul galic si absenta aproape totala a elementelor cunoscute din lexicul celtic oriental, m-am convins ca cel mai bine ar fi sa studiem legaturi ceva mai simple in loc de fraze intregi, mai precis cuvinte de baza sub raport comparat.

Daca in trecut m-am limitat la explicatii simple cu privire la limba română /limba dacilor ca ceva separat, acum consider ca tot studiul comparat pe verticala trebuie suprapus cu cel pe orizontala adica si in cazul celorlalte limbi romanice.

Va propun sa analizam termenul „OM”:

Om (ro) = omo (it) = ombre (sp) = om (fr)  (am utilizat limbajul fonetic deoarece formularea standard in scris nu ne ajuta cu nimic in acest caz)

Se considera ca OM ar proveni din HOMO = acelasi, asemenator (lat.) care la randul sau ar proveni din HUMUS (lat.) adică pământ si acesta din HEMA (gr.).
Se da o etimologie mitica religioasa si se ia de buna conform Adam= de lut, de pamant, pamant rosu.

https://en.wikipedia...tanian_language

Aquitanian Proto-Basque Basque Basque meaning

ombe, umme *unbe ume child
sembe *senbe seme son
cis(s)on, gison *gisoN gizon man (de aici garson fr.)

Dupa cum se vede spaniolul OMBRE provine din proto-ibericul OMBE (copil) inrudit cu Sembe (fiu), dar si cu ungurescul EMBER (om).

Avem substratul iberic, apoi stratul celtic, apoi adstratul latin.


Etymology[edit]
From Proto-Germanic *gumô, from Proto-Indo-European *ǵʰmṓ, *dʰǵʰm̥mō. Germanic cognates include Old Saxon gumo, Old High German gumo, gomo, Old Norse gumi (Template:cogis and Norwegian gume), Gothic �������� (guma). The Indo-European root is also the source of Latin homō, Baltic *žmo- (Lithuanian žmogùs).
Pronunciation[edit]
• IPA(key): /ˈɡumɑ/
Noun[edit]
guma m (nominative plural guman)
1. (poetic) man, hero

MAN, rom, dom, jom... = om in toate limbile germanice si indo-ariene ce a produs A-m(an), adica dubletul barbat /om.

Coptic: ⲣⲱⲙⲉ (rōme)
Dalmatian: jomno
Uzbek: odam
Tajik: одам (tg) (odam)

Recent entries into the dictionary:
ओम् om adverb amen
ओम् om ind. a word of solemn affirmation and respectful assent
ओम् om ind. sometimes translated by yes
ओम् om ind. verily
ओम् om ind. so be it
ओम् om indecl. yes
औम् aum adverb amen
औम् aum ind. the sacred syllable of the zUdras
औम् aum indecl. Primordial Sound
हरिः ओम् hariH om sent. hi

oman m. friend
amAnuSa adj. not human
aNu m. life
ama adj. this

Edited by Infinitty, 30 April 2017 - 21:43.

Un alt exemplu:

a ZICE din DICERE (lat)

Etymology 1[edit] (SEY )
From Middle English seyen, seien, seggen, from Old English secġan (“to say, speak”), from Proto-Germanic *sagjaną (“to say”), from Proto-Indo-European *sokʷ-h₁-yé-, a suffixed o-grade form of *sekʷ- (“to tell, talk”). Cognate with West Frisian sizze (“to say”), Dutch zeggen (“to say”), German sagen (“to say”), Danish sige (“to say”), Norwegian Bokmål si (“to say”), Norwegian Nynorsk seia (“to say”), Swedish säga (“to say”).


Aici originea vest romanica a suprapus perfect DIRE /DICERE peste ZI, ZIK, zike, practic in italiana aproape se condunda formele DICI cu ZICI, avand la extreme ZIKI, respectiv DICERE.



Sanskrit[edit]
Etymology[edit]
From Proto-Indo-European *deyḱ- (“to show, point out”). Cognates include Latin dīcō, Ancient Greek δείκνυμι (deíknumi) and Old English tǣċan (English teach).
Verb[edit]
दिशति • )(diśáti) (cl.6. root √diś
to point out, show, exhibit
to produce, bring forward (as a witness in a court of justice)
to promote, effect, accomplish
to assign, grant, bestow upon
to pay (tribute)
to order, command, bid
to show, point out, assign
to direct, order, command
to teach, communicate, tell, inform confess
(desiderative) to wish to show
(intensive) to show, exhibit, manifest
(intensive) to order, command
(passive) to show or approve oneself

SOMN si a DORMII, au corespondente perfecte in limbile germanice, pana si DOR-MIR (fr.) ar putea fi explicat prin DOR + MIR (pace), suprapus perfect cu corespondentul latin DORMIRE.

Latina tarzie pare a fi plina de barbarisme celto-germanice, ceea ce poate produce o etimologie inversata.
Latina tarzie s-a apropiat de limbile romanice prin barbarismele imprumutate dar nu a devenit niciodata o limba romanica, insa de aici cred ca a aparut toata confuzia.