Prietenul meu, stafia...

Când am împlinit 12 ani am început să aud zgomote ciudate in casă.

imi aduce aminte de mine
in armata am avut oportunitatea si publicul sa-l hulesc pe Dumnezeu si dupa armata, stateam singur in casa si auzeam niste zgomote mari  si credeam ca s-a suparat Dumnezeu..in realitate erau sobolani pusi de dusmanii mei, in apartament, etaj 4 bucuresti atentie...acum regret ca am hulit

Salut,

Când am împlinit 12 ani am început să aud zgomote ciudate in casă. La 12 ani şi jumătate mi s-a arătat un spirit urât şi mi-a spus că vrea să fie prietenul meu cel mai bun şi că aşteaptă de la mine un răspuns de confirmare. La 13 ani am zis fie, şi-aşa nu prea aveam eu prieteni pentru că celorlalţi copii le era frică de mine din cauza urmelor lăsate de lamele Gillette în urma tentadivelor eşuate de a-mi tăia venele... (eram prea mic, nu ştiam încă anatomie şi am dat pe lângă).
În fine, m-am împrietenit cu stafia şi în scurt timp a devenit prietenul meu cel mai bun. A fost alături de mine în toată perioada prepubertină şi adolescentină.
Bengosu', că aşa îl cheamă, îmi este ca un frate, dar m-am plictisit de el... Cum îi spun că trebuie să mă lase în pace, să nu mă mai bântuie?
Dacă nu înţelege de vorbă bună, există vreun exorcist sau un popă sfânt care să mă scape de el p'aci prin Bucureşti?

Sănătate şi bucurii în viaţă.

O sa vezi si stafii...ai doar rabdare !