Strainatatea ma doboara

Salut, am sa-mi scriu aici o parte din probleme si frustrarile mele intampinate in ani departe de tara, poate cineva m-ar putea incalzi cu o parere sau un sfat..
Am plecat din tara impreuna cu parintii mei acum ani buni, cand inca eram in clasa a 3-a. Acum am 17 ani
Pana sa fi plecat, eram un copil normal relativ sociabil, stateam pe afara non-stop iar la scoala ma simteam in largul meu,ne fiind niciodata izolat de catre ceilalti copii, din contra aveam impresia de a fi chiar important in contextul clasei.
Pentru parintii mei s-a ivit oportunitatea de a pleca in strainatate evident pentru un trai mai bun, nu duceam lipsa de nimic dar nu se putea nici spera la un nivel mai bun de trai. In fine, nu are rost discutia despre emigrare, parintii mei au facut-o pentru mine ca sa-mi asigure un viitor.
Am ajuns in Italia in februarie deci in plin an scolar, dupa 1 saptamana am inceput deja scoala. Tin minte ca primele zile stateam aproape tot timpul cu capul pe banca acoperit de brate, cu nelipsitele plansete. Socul a fost destul de mare.
Cu greu intr-un fel sau altul m-am adaptat, am invatat limba. Fata de colegi aveam alte obiceiuri, alte preocupari. Eram diferit si am sfarsit prin a fi marginalizat.Scoala se termina la 16,30 , te duceai acasa de mana cu mama(nici nu te lasau sa pleci neinsotit), teme si somn. Nu ca la varsta aia ar fi trebuit facut altceva, dar cu programul asta in orarul scolar nu comunicam cu colegii iar dupa scoala nu mai aveam alte oportunitati de socializare. In Romania veneam singur de la scoala insotit de multi colegi iar dupamiaza gaseam mereu ceva de facut pe afara.
Toata intamplarea a facut din mine o persoana destul de introvertita,timida,cu frica de a fi judecat (confrutandu-ma zilnic cu situatia de a fi diferit).
Perioada aceasta mi-a influentat in mare parte caracterul, asa cum mi l-am format.
Cu timpul, ajungand la liceu etc. mi-am facut ceva prieteni, nu pot zice ca sunt chiar pierdut pe lume dar tot ma simt diferit fata de italieni, nu imi place sa vorbesc italiana sa traiesc cu ei in mediul lor si in felul lor de a fi. Nu ma simt bine nici cand merg pe strada.
Nici nu stiu de ce mai tin telefonul sau mai folosesc facebook-ul, si asa nu ma cauta nimeni. Trec zilele din viata pe langa mine si parca astept sa treaca odata mai repede sa scap, sa plec sa schimb ceva.
In fiecare vara ma intorc acasa in vacanta.Defapt, de fiecare data cand ma intorc, incep sa traiesc din nou. Sunt iarasi increzator in mine, frecventez multa lume ( am anturajul si cercul social ) , toata ziua baruri cafenele distractie iesiri. Stiu ca nu ar fi posibil in fiecare zi, dar macar cand o am cu cine face. Sunt complet alt om. In ultima vara s-au accentuat frustrarile, mi-am facut si mai mult prieteni si mi-e dor de zilele in care nu stiam cu cine sa mai ies si cum sa ma impart ca aveam prea multe posibilitati.
Evident, nu-i ca dintr-o persoana timida devin ca prin minune cel mai popular din oras, dar increderea de sine pe care o capat dupa ce revin in tara ma ajuta enorm in comunicare, ma simt mult mai confortabil cand vorbesc cu romani decat cu italieni.
Neavand un cerc social & anturaj in iTalia evident nu am avut parte nici de satisfactii cand vine vorba de fete, iesiri sau combinatii, fapt care ma afecteaza destul de mult.In tara discut diferit cu fetele, iarasi fiindca ma simt mult mai increzator.
De fiecare data cand ma intorc in italia prima saptamana este sfarsitul lumii, visez nopti la rand ca sunt acasa si ma trezesc intr-un cosmar la realitate. Nu am tragere de inima pentru nimic ne fiind apartamentul meu si pentru ca nu locuiesc in tara mea, nu am nici un chef de viata.

Multi care mi-ar auzi problemele mi-ar spune pur si simplu ca sunt un tampit (probabil asa e) iar oricui ai povesti acasa probleme care le am si ca as vrea sa ma intorc mi-ar spune pur si simplu ca sunt cretin
Visez mereu sa scap din tot acest iad dar o intoarcere ar presupune probleme cu scoala (de bine de rau ma descurc aici cu invatatul) , probabil as sfarsi prin a repeta un an macar in Romania pentru a reveni la un nivel acceptabil, fiind destula diferenta intre ce se preda aici si acasa in clasa 11-a.
Tot spun ca mai stau cat sa termin studiile dar parca nu mai fac fata. Imi pare rau si de parintii mei ca le fac si lor viata mai trista prin atitudinea mea.
Aveam in plan sa vin acasa de sarbatori 2 saptamani, deja eram cat de cat fericit si imi planuiam ce am de facut in tara. Ma visam deja ca ma intorceam la viata, pana cand din diferite motive sa aflu ca nu se mai poate face drumul. Deci, un alt craciun & revelion singurel si trist, cu asta mi-a pus capac. Mai era si o fata pentru care as fi venit acasa sa nu o pierd.. dar.. cand nu te vezi cu o persoana 9 luni, ce mai poate exista.
Toti cei care imi ureaza craciun fericit sau cand ii mai aud bucurosi de venirea sarbatorilor, imi vine sa ii elimin de pe fata pamantului. De mult timp urasc si orice forma de crestinism, religie, credinta in dumnezeu.

Oricui incerc sa povestesc despre aceste probleme, inclusiv parintii mei, nu prea ma inteleg ca mai conteaza si pentru mine sa ma simt ca traiesc, sa am un cerc social, sa fiu increzator in mine.. Se rezuma totul la " invata in italia sa iti faci un viitor "

Multumesc celor care au citit pana aici... Voi v-ati intoarce in tara in situatia asta riscand a compromite situatia scolara?

Complicată situație! Ești de înțeles. Trebuie să ai răbdare să termini școala totuși!

Poti veni in Romania la facultate.

Alti romani nu gasesti in orasul tau?

@eifffel, iti spun din start ca voi fi foarte franc vis-a-vis de subiectul deschis de tine.


PLM, eu am inteles (din ce ai scris tu) ca ai numai doua optiuni, si anume fie inveti in Italia ca sa ai o diploma privita cu ochi buni (cica),
fie te intorci in Romania cu riscul ca diploma ta sa nu fie privita cu ochi buni.
Dar dpmdv, diploma daca ti-o vei lua in Italia sau in Romania tot cu aceeasi ochii va fi vazuta in tarile (comunist) europene !

Asadar, daca poti sa imparti capra si varza, poate ca ar fi mai bine sa iti termini studiile in Romania, nu de alta dar daca vei mai continua intr-o tara straina acest lucru iti poate afecta starea psihica si sa devi cel putin o persoana labila dpdv psihic, daca nu vreun degenerat psihopat....., fara suparare


Orisicum, eu zic sa dezbati  subiectul acesta si cu familia ta;
explica-le si lor situatia ta si vezi la ce concluzie ajungi cu familia ta.

 River_Song, on 15 decembrie 2012 - 01:21, said:

Asta aveam in plan, macar la facultate sa ma intorc. Daca nici asa nu se poate, o iau la fuga de nebun.
Romani sunt, dar .. multi sunt cam de joasa speta.

Nu stiu, cu cat trece timpul parca ma duc tot mai la vale, nu mai am nici o motivatie pentru nimic, parca nici de sanatatea mea nu imi mai imi pasa, " si asa ... mai bine mor naibii " . M-am apucat de fumat de ceva timp si mai am momente in care beau de sting de suparare, asta nu face decat sa`mi demonstreze ca sunt slab de caracter si ma ingroapa si mai tare

Salut! In primul rand te felicit ca ai avut curajul sa spui tot ce ai pe suflet aici. In al doilea rand ma regasesc in unele fraze scrise, deoarece am trecut sau poate inca trec printr-o situatie asemanatoare.
Eu locuiesc in spania desi nu cred ca este diferenta prea mare, am tras multe ca sa ajung sa fiu o persoana cat de cat normala si sa fiu binevazut de catre lumea de aici. Prima problema este ca noi romanii avem o imagine foarte proasta in strainatate, si din aceasta cauza suntem discriminati cu toate ca poate unii nu ai nicio vina pentru ceea ce comit altii. A doua este ca daca esti baiat si nu esti super-megaextra frumos sau plin de muschi, nu fumezi maria si nu ai figuri pe tine slabe sanse sa fi bagat in seama. Cel mai simplu ar fi sa fi bun la fotbal sau baschet, asa esti aclamat imediat si integrat in grupuri. Eu nu stiam nici una nici alta. A trebuit sa bat vreo doi ca sa imi castig respect, insa prieteni mi-am facut cam dupa 4 ani de zile. Fiecare zi era un cosmar, ma simteam singur, uneori radeau de mine in clasa pentru ca nu aveam haine de firma sau nu aveam obiceiurile lor.

Acum mai se pune si problema ca astia din afara au alt stil de viata, sunt plicticosi, ironizeaza mult si nu tolereaza glumele proaste. Nu stiu in italia, dar pariez ca nu e prea diferita situatia. Nicaieri nu-i mai bine ca in tara noastra, oricat de dusmanosi, saraci si prosti suntem. Plus ca eu aici nu am reusit sa imi fac nicio iubita, mai mult pentru ca nu am vrut, oferte am avut. Majoritatea sunt hidoase, grase iar cele dragute cer prea multe de la viata asta.

Eu ti-as recomanda sa te axezi mai mult pe tine, mergi la sala, incearca sa iesi odata in club singur si agata cateva parasute si fa-ti de cap cu ele, poate acolo iti faci si prieteni cine stie. Nu mai cauta asta prea mult o sa vina de la sine, incearca sa investesti energia pierduta in nervi, preocupari si altele, in tine. Succes si nu te da batut, nu esti singurul, sunt multi in situatia ta.

Eu stiu o persoana exact in situatia ta, dupa 6 ani in Italia a decis sa se reintoarca in tara pentru o fata. A facut, cu chiu cu vai, Spiru Haret si acum lucreaza programator si castiga decent pentru Bucuresti.
A zis ca nu are cel mai mic regret ca s-a intors in tara, desi ai lui (parinti si frate) sunt inca in Italia. Ajunge de 2-3-4 ori pe an la ei si e OK

@tom_1133
Mersi de raspuns, problema cam asta e .. La faza cu starea psihica de ce sa ma supar, sunt constient ca asa e

@PlasticBoy18

M-am dat intr-o perioada pe latura asta cu figuri si m-am luat cu romanii care fumeaza 4 joint-uri pe zi de hash )) Dar simt ca nu pot sa ma cobor la nivelul asta.
Cam in aceeasi situatie sunt si eu cu fetele, intradevar multe nu au ce cauta pe lumea asta iar alea faine.. parca sunt la un nivel mai sus (nu suport ideea) si in niciun caz nu ar sta sa se complice cu straini

@diahim
Insfarsit mai aud si o poveste pozitiva de la persoane care s-au intors in tara.. mereu toti mi-au spus de cazuri in care multi nu faceau fata inapoi acasa si dupa 3 luni o luau inapoi la fuga.. Trebuie ceva curaj sa ma intorc si cred ca pana la urma imi bag p```` si las balta totul o iau de la capat acasa, tare mi-e dor sa traiesc efectiv acasa la mine, in casa mea

@Digix
Rational probabil asta ar fi cea mai corecta solutie.. Sunt constient de asta dar mi se inclina balanta pentru a ma intoarce.. pff, greu de decis

Edited by eifffel, 15 December 2012 - 01:54.

Da... eu zic ca nu trebuie sa mergi la sala sau sa fumezi nu stiu ce sau eu mai stiu ce, ca sa fi bagat in seama.
Fii putin mai egoist! Nu-ti mai pasa asa mult de ce zic altii, si vezi-ti interesul ca altfel nu merge in lumea asta. Cativa prieteni nu ai cum sa nu-ti gasesti. Pe restul mai da-i incolo.
Sincer eu deabia astept sa plec, oriunde, de aici.Mi s-a acrit de mentalitatea oamenilor.
Si chiar nu imi pasa cine ce o sa creada.

E bine câteodată să-ți asculți instictul!

Oricum e foarte important: Termina scoala!

Edited by danutz96, 15 December 2012 - 01:58.

Well, seamana f mult cu situatia mea. Poate nu chiar asa brutal totusi. Eu sunt in anglia la scoala (facultate, ultimul an) si in afara de programul propriu zis de scoala nu fac nimic (cursurile sunt foarte foarte interesante si foarte bine structurate si predate de altfel...i love it!). Nu ma pot obisnui cu stilul de viata de aici. E...anost. Londra e un orash foarte foarte aglomerat si nepoliticos. Problema vine si pt ca eu am crescut undeva intr-un orashel mic (sau sat mai mare ) in RoRo. Oricum, viata mea sociala e inexistenta. Am reusit sa ma fac indragit de catre colegi si profesori pentru ca lucrez mult, citesc mult si am mereu ceva de spus (but again..asta doar pentru ca nu am nimic altceva de facut...not really proud of it ) dar, cu toate astea, nicaieri nu e ca acasa...

Edited by brainium, 15 December 2012 - 02:12.

Prieteni, intorceti-va in tara...Romania va asteapta cu bratele deschise....nu trebuie sa suportati dusmaniile strainatatilor daca nu va place....in romania e numai lapte si miere

 danutz96, on 15 decembrie 2012 - 01:55, said:

Sie eu zic ca asta e o solutie acceptabila. Dupa aceea, vino inapoi, chiar daca va fi sa vii singur.
Mai mult, daca vezi ca suferinta este mare lasa totul imediat si vino acasa. In definitiv, si de vei ajunge maturator sau adunator de PET-uri (macar pentru inceput) este important ca ai sufletul si increderea in tine integre, un om cu aceste lucruri normale putand in timp, de la zero sa inceapa o noua viata.

hmmm???? cat timp mai ai pana incepi facultatea? .... cauta sa o faci in alta localitate decat cea in care locuiesti acum ..... si practic dai un "restart" la viata

Cel putin in cazul meu a folosit ..... din cauza ca parinti mei nu au avut o situatie finaciara prea grozava (mai am inca 2 frati si-o sora) pe perioada liceului eram ciuca batjocorii intre colegi (ca nu-mi permiteam asa de multe ca si ei, etc) ... in facultate am luat-o de la zero, cat de cat am rezolvat si cu banii (in afara de 2 semestre am avut bursa toata facultatea, lucram pe santier in vacante, iar din anul 3 mi-am luat si-un job - montam alarme auto), mi-am facut prieteni noi intre colegi, etc

Nu-ti recomand sa vii la facultate in Ro .... oricare ar fi ea este cu mult sub cele din tarile mai dezvoltate .... din pacate la noi invatamantul universitar a ajuns de ultima speta.
Tu singur nu poti inca calatori? .... daca ai tai nu pot veni in tara acum de sarbatori de ce nu vii singur?

Bre, tu vorbeşti ca o fată, şi încă una de-aia de şcoală generală, care nu există decît în ochii celorlalţi (dacă ăia spun că eşti bun eşti bun, dacă ăia spun că eşti ciumat eşti ciumat). Tu n-ai propriile criterii de evaluare prin care să te vezi ?

Părinţii tăi crezi că n-au trecut prin aceleaşi probleme de adaptare ? Or, dacă au făcut chestia asta pentru tine (ai zis că le era bine şi în România) atunci cu atît mai mult nu trebuie să te plîngi. Prietenii vin şi se duc, ăsta nu e un criteriu dacă să rămîi în Italia sau să vii în România, ba mai mult, prieteniile cam peste tot în lume se fac pe bază de interese (genul „yo, cousin Vinny, is there anything that you could do for me”), aşa că mai bagă-i în mă-sa şi vezi-ţi de interesul tău: termină liceul, intră la o facultate, găseşte-ţi un job şi o să vezi că într-un final o să ai mai puţine frustrări decît dacă te-ai întoarce în România dintr-un capriciu.

Eu tin sa il felicit sincer pe initiator ca desi e plecat din clasa a 3-a in strainatate, se exprima perfect coerent si scrie corect gramatical in limba Romana. Performanta nereusita de 85% din membrii romani ai forumului.

Sincere felicitari.

Cat despre facultate in Romania, prietene, dupa ce te-ai chinuit atatia ani, fa facultatea in Italia. Institutele tehnologice italiene sunt extrem-extrem de bine cotate ca unitati de invatamant superior si sunt recunoscute oriunde.

Multi parinti pleaca in strainatate ca sa le fie mai bine copiilor. Nu ii invinuiesc pe cei care mureau de foame pe aici dar cei care aveau din ce trai cred ca au facut o mare greseala. Copiii nu cresc numai cu bani, mai sunt si alte aspecte. Si nici invatamantul nu e mai rasarit la ei, poate chiar mai prost ca al nostru.
Din pacate majoritatea copiilor romanilor din strainatate, daca nu toti, traiesc aceiasi drama ca a voastra. Nici macar cu copii romani nu se prea imprietenesc, stau mai mult in casa si cresc la calculator. Un astfel de mediu e foarte periculos si dezastruos pentru psihic.
Observ ca aveti inclinatie mare spre baruri, panarame cu care sa va faceti de cap, etc., fie ca sunteti in strainatate, fie in tara. O sa va distruga si astea, o sa ajungeti niste terminati.
Daca vreti sa faceti o facultate in Romania sa o faceti doar pentru a reusi sa va integrati, sa va faceti prieteni de varsta voastra, altfel nu are rost. Facultatile din Romania sunt dezastruoase si bataie de joc, fie de stat, fie particulare.