Principiile jurisprudentei shiite

Prin modificarea traducerilor, este evident. Au modificat inclusiv cartile de referinta intrucat au preluat textele masoretice in loc de Septuaginta. Au tradus din koine apoi cum au vrut ei fara sa tina cont de anumite rigori. Rezultatul: peste 10.000 de diverse culte ce impartasesc doctrine diferite.

bun, si care-i argumentul tau referitor la postarea mea, care-i referitoare la postarea lui abbulafia, care-i cere sursa printr-o postare adresata lui thinkA?

Why don't Muslims adapt the Quran to the needs of the modern age
a.
The Quran states: there is no changing the words of God. (1)
The fact that it was sent down in the seventh century of the Christian aera, not the 20th, is irrelevant. We don't wear down a diamond by constant handling. And the passage of the centuries cannot erode the words of God.
The act - the revelation - is located in time, but it is in itself timeless.
(In Islamic theology: The Quran is uncreated, therefore eternal)

Mecanismele decurg din religia propriu zisa insa ei pun egalitate intre sunnah si Quran
Pana atunci uite niste repere legate de Dumnezeu
Islamul mărturiseşte existenţa unui singur Dumnezeu etern, care în limba arabă se numeşte „Allah”, aceasta într-un fel este echivalentul termenului „God” în engleză, „Deus” în latină ori „Dumnezeu” în română. Totuşi, scolasticii islamici protestează împotriva traducerii engleze a termenului „Allah” cu Dumnezeu, considerând-o inadecvată. De altfel, termenul Allah, pentru Dumnezeu în limba arabă era folosit cu mult timp înainte de era islamică şi mai este folosit astăzi, de către cele 12 milioane de creştini, vorbitori de limbă arabă. De asemenea, Biblia tradusă în limba arabă foloseste termenul „Allah” pentru Dumnezeu.(1)
Termenul Allah este alcătuit din două cuvinte arabe: „Al” şi „Ilah”. „Al” este articolul hotărât şi „Ilah” se traduce  „dumnezeu”. Astfel, Allah s-ar traduce „Dumnezeul”. Deşi în prezent termenul semnifică un  nume, în perioada primară nu se referea la un nume, ci doar avea în vedere pe unul dintre cei 360 de dumnezei cărora li se închinau arabii. Cu toate că Allah nu era singurul dumnezeu căruia i se închinau, anumite triburi îl considerau superior celorlalte zeităţi.
După cum s-au desfăşurat lucrurile, este cert faptul că Mahomed a dorit să încorporeze religia musulmană sub numele lui Avraam, aşa cum este în iudaism şi creştinism. Cu toate că evidenţele istorice sunt împotriva acestei idei, una din tradiţiile orale spune că Avraam a venit la Mecca şi a construit Kaaba, în timp ce altă tradiţie spune că atunci când Avraam a alungat-o pe Agar şi Ismael, ea a mers până la Mecca, unde s-ar fi stabilit împreună cu fieul ei, Ismael. Ambele tradiţii sunt lipsite de dovezi istorice, dar în ce priveşte cea din urmă, nu corespunde, în primul rând, adevărului din Biblie şi, în al doilea rând, distanţa între locul unde locuia Avraam şi Mecca este foarte mare, drumul trecând prin cinci deşerturi.(2)
Totuşi, luând în considerare această pretenţie a lui Mahomed, apare întrebarea: acest dumnezeu (monoteist), căruia i se închinau arabii, este acelaşi căruia i s-au închinat Avraam, Moise, David şi care s-a revelat la împlinirea vremurilor prin Isus Christos, ori este doar un motiv folosit de arabi, pentru a-şi justifica religia, pe de o parte, iar pe de altă parte, să-i deschidă o posibilitate lui Mahomed de-a intra în succesiunea profeţilor lui Dumnezeu. Din istoria vieţii lui Mahomed se observă faptul că dorinţa sa de a fi inclus în lista profeţilor Vechiului Testament, care la musulmani se încheie cu Isus, a fost factorul de bază ce a condus la destrămarea relaţiilor dintre Mahomed şi evrei. De altfel, persoanele care l-au ajutat cel mai mult pe Mahomed la început au fost evreii, care au devenit duşmanii cei mai periculoşi din punct de vedere religios, atunci când nu au acceptat revelaţia sa şi s-au împotruvit dorinţei lui de a fi pus alături de Moise, David şi alţi profeţi din Vechiul Testament.
Astfel, afirmând faptul că Dumnezeul lui Avraam este diferit de Allah, căruia i se inchină cei din lumea islamică, este binevenit argumentul lui George Houssney, ce susţine că înainte de Mahomed au mai existat cel puţin doi ori trei profeţi, care au încercat să introducă închinarea înaintea unui singur dumnezeu, acela fiind Allah, fără a mai face referinţe la Avraam.(3)
Caracteristicile lui Allah în viziunea islamului
Dumnezeu este unul (la singular)
Ori de câte ori musulmanii folosesc noţiunea „unul”, nu înţeleg ceea ce înţeleg creştinii prin aceasta. „Unul” pentru creştini se referă la unicitatea lui Dumnezeu, la faptul că Dumnezeu este singurul Dumnezeu (Isaia 43; Ioan 1), în timp ce musulmanii înţeleg „unul” ca Dumnezeu la numărul singular. În primul rând, explicaţia vine de la un  termen din limba arabă:  „Ohed” ori „Ahady” – singular, şi, în al doilea rând, acest concept este o reacţie împotriva doctrinei despre „trinitate” la creştini. Dar, cu toate aceastea, există evidenţe precum că, pe lângă Allah, Mahomed lua în considerare încă trei zeiţe, despre care i-ar fi vorbit îngerul Gabriel, idee pe care mai târziu el a negat-o, spunând că a zis aceste lucruri fiind posedat de Satan.  De altfel, „unul”, la musulmani, nu înseamnă că nu există alţi dumnezei, ci semnifică natura sa singualră şi nu trinitară. Această reacţie împotriva trinităţii reiese din ideea că trinitatea este rezultatul relaţiei dintre Dumnezeu, Isus şi Gabriel.(4)
Transcendenţa lui Allah
Deşi transcendenţa lui Dumnezeu este împărtăşită şi de creştini, conceptele se deosebesc foarte mult unul de altul. În primul rând, pentru musulmani aceasta înseamnă că Allah nu poate fi cunoscut sau între Allah şi om nu există legătură.
Datorită acestui concept, musulmanii nu se roagă niciodată lui Allah, ci înaintea lui Allah şi, ori de câte ori rostesc rugăciunea, care este una din „practicile” musulmane, nu aşteaptă nici un răspuns din partea lui Allah. O astfel de rugăciune este una arbitrară, ca şi cum ar fi aruncată o nadă la peşte.
Pe de o parte, rugăciunea conversaţională este privită ca o blasfemie pentru musulmani, iar pe de altă parte, ea este o învinuire adusă creştinilor, evreilor şi păgânilor, ea nu subliniază o relaţie, deoarece Allah este transcendent, ci reprezintă una din datoriile pe care le are un musulman. În felul acesta, transcendenţa pentru musulmani este mai aproape de conceptul hindus, pentru care transcendenţa este egală cu vidul.
Şi creştinii fac referinţă la „transcendenţa lui Dumnezeu”, dar, totuşi, Îl numesc pe El Tată (nu in sens fizic), înţelegând prin aceasta faptul că Dumnezeu este atotputernic şi de necuprins prin inteligenţa umană, dar nu faptul că El nu poate intra în relaţie cu omul.
Impersonalitatea lui Allah
Unul dintre savanţii musulmani, Hussein Heical, autorul cărţii: „Viaţa lui Mahomed”, dedicată publicului nemusulman, menţionează că este o pierdere de timp să cauţi o relaţie personală cu Allah, deoarece el este impersonal:
„Nu pierde timpul, căutând o relaţie cu Allah, spunea el. Singurul mod în care poţi avea relaţie cu El, este prin judecată. Allah te va judeca din cauza că nu te-ai performat prin practicile musulmane”.(5)
O excepţie de la acest concept fac musulmanii sufiţi, dar ideea lor subliniază mai degrabă anihilarea personalităţii umane printr-o fuziune cu „Fiinţa Supremă”, decât emanciparea ei în urma unei relaţiei personale cu Allah. De altfel, conceptul sufist este unul panteist, care nu-L vede pe Allah ca persoană, aşa cum este văzut în creştinism şi iudaism, ci doar ca pe o forţă superioară impersonală.
Urmările acestei idei au câteva consecinţe înspăimântătoare. În primul rând, fiind impersonal, Allah nu poate face ceva pentru tine, familia ta ori semenii tăi, şi, în al doilea rând, faptul că Allah este impersonal, duce la negarea revelaţiei de Sine a lui Allah, prin care El intră în relaţie de părtăşie cu omul, revelându-i doar îndatoririle şi obligaţiunile pe care le are de îndeplinit, susţine autorul citat mai sus.
Prin urmare, făcând o paralelă între Coran şi Biblie, este cert că ideea impersonalităţii lui Dumnezeu derivă din învăţătura şi experienţa lui Mahomed însuşi. În timp ce Dumnezeu s-a descoperit unui şir de martori, aşa cum este scris în epistola către Evrei 1:1-2, şir care se încheie cu o revelaţie specială prin Isus Hristos, Mahomed nu a avut niciodată o întâlnire personală cu Dumnezeu, astfel încât el citează în Coran:
„Dumnnezeu nu vorbeşte în mod direct omului, ci El îşi trimite revelaţia (Wahy) printr-un mesager (înger), prin care-Şi descopere voia şi calea Sa. (6)
Allah şi legea abrogării
Termenul „Coran” în limba arabă provine de la cuvântul „qura”, şi înseamnă „a repeta” ori „a recita” şi se crede că acest termen i-a fost revelat lui Mahomed în timp ce medita în peştera Hira, unde i s-a arătat îngerul Gabriel, care i-a poruncit să repete ceea ce avea să devină mai târziu „Coranul”, fiind considerat şi cea mai perfectă poezie, lipsită de greşeală şi contradicţii, unde atât sensul, cât şi rima trebuiau transmise cu exactitate aşa cum erau pronunţate de îngerul Gabriel, de altfel, sensul şi rima fiind factorii care constituie inspiraţia Coranului. Şi, deşi araba în care a fost scris este cea din secolul al VII-lea, Coranul continuă să fie considerat cea mai frumoasă poezie arabă a tuturor timpurilor.
Totuşi, Dr. George Houssney, arab de origine, susţine că, în pofida faptului că musulmanii apreciază Coranul cea mai reuşită poezie arabă, mulţi arabi sunt dezamăgiţi de această pretenţie.
Din cele prezentate până în prezent această pretenţie, precum şi altele, este una exagerată, dovada cea mai grăitoare, fiind traducerea Coranului în diferite limbi. Şi, deşi orice filolog poate afirma că prin traducere se pierde foarte mult atât din rimă, cât şi din sens, confuzia este prea mare pentru a nu lua în seamă problemele legate de Coran.
De altfel, George Houssney are perfectă dreptate, atunci când spune că problema „Coranul” nu se limitează doar la pretenţia de a fi poezia perfectă, ci continuă cu o mulţime de texte lipsite de sens, care vin în contradicţie cu alte pasaje din Coran, chiar în limba arabă. Prin urmare, este interesant faptul cum comentează musulmanii aceste contradicţii.
Pentru a face faţă acestor probleme, musulmanii au indrodus „legea abrogării” în baza „voii absolut arbitrare a lui Allah”, prin care se menţionează că orice pasaj care pare a fi în contradicţie cu altul nu este de fapt, ci Allah a trimis profetului o revelaţie nouă, prin care se abrogă revelaţia anterioară. Astfel toate contradicţiile din Coran, inclusiv păcatele profetului împotriva deciziilor luate de el anterior cum ar fi: legea cu privire la căsătorie, unde fiecare musulman poate avea până la partu neveste, profetul ajungând la 13, şi chiar căsătoria sa cu nevasta fiului său adoptat, pe care a plăcut-o într-atât încât fiul său adoptat a divorţat de ea, pentru ca profetul s-o poată lua de nevastă, precum şi multe altele, sunt îndreptăţite prin revelaţiile suscesive.(7)
Este cert că „legea abrogării” îşi are originea, în primul rând, în comportamentul imoral al profetului; şi, în al doilea rând, a fost introdusă cu scopul de a scăpa de întrebările capcană în legătură cu contradicţiile care apar în Coran. Ea îşi are rădăcinile în alegerea arbitrară a lui Allah, conform căreia Allah nu este obligat să-şi ţină cuvântul. În ceea ce l-a privit pe Mahomed, el s-a conformat caracterului lui Allah, care de altfrel nu poate fi confundat cu Dumnezeul Sfintelor Scripturi, motivând orice schimbare cu o revelaţie nouă. De asemenea, această lege îl ajută pe un Imam să devieze de la ceea ce a spus Allah însuşi lui Mahomed la începutul misiunii sale:
„O, Muhammad, dacă nu-ţi este clar despre cele spuse, consultă Tara şi Ingil, adică Vechiul şi Noul Testament”.
Atunci când un musulman este provocat să citească în Biblie, după sfatul lui Mahomed dat de Allah, el zice că această lege a fost abrogată.
Legea abrogării este susţinută de multe versete din Coran. În partea introductivă a „Coranului cel sfânt”, tradus în limba română, este scris: „Metoda abrogării constă în anularea unei legi revelate anterior şi înlocuirea ei printr-o prescripţie superioară. Allah Preaînaltul a grăit:
„Am trimis noi profeţi şi mai înainte de tine. Şi le-am dat lor soaţe şi urmaşi. Însă nici-un trimis nu a putut să aducă vreun semn decât cu voia lui Allah. Şi fiecare soroc a fost scris într-o carte. Allah şterge sau întăreşte ceea ce voieşte şi la El se află mama Cărţii.(8)
Numele lui Allah
Sunt 99 de Nume (Atribute) ale lui Allah, care se împart în două categorii:
1). Numele (Atributele) glorioase ale lui Allah.
În numărul lor intră: majestatea Sa, atotputernicia Sa şi atotcunoaşterea Sa.
2). Numele (Atributele) înfricoşătoare ale lui Allah.
Din această categorie fac parte numele prin care Allah se relaţionează la oameni ca un judecător suveran şi fără milă, atitudine evidenţiată în toate actele teroriste făcute în numele lui Allah. Şi, deşi Coranul începe cu expresia că Allah este milostiv, conceptul despre milă este la dispoziţia alegerii Sale arbitrare; de altfel ideea de milă, aşa cum este ea înţeleasă de creştini, nu are nici un sens în islam, deoarece ei cred că Dumnezeu poate să-şi schimbe părarea în orice clipă.

(1) Glory E. Dharmaraj, Jacob S. Dharmaraj, Christinanity and Islam, published by Rev. Ashish Amos by the Indian Society for Promoting Cristian Knowledge (ISPCK), DELHI, 1999, pag. 76.
(2) Georges Houssney, The God of Islam, curs audio, Horizons International, PO Box 18478 Boulder, CO 80308-1478
(3) Ibidem
(4) Ibidem
(5) Ibidem
(6) Coranul cel Sfânt
(7) Coranul cel Sfânt, unde revelaţia  din sura 33: 37-38 este abrogată de de o nouă revelaţie din aceeaşi sură cu alte versete 33: 49.
(8) Sura 13:38-39, Coranul cel Sfânt şi traducerea sensurilor în limba română, Timişoara, Editura Islam, 1999 pag. XXIV.

Sa punem sursa ca sa nu se creada ca tu ai scris

http://www.raspunsis...nezeu-in-islam/

Nu stiu daca este chiar asa. Sa il lasam pe poarta cunoasterii sa ne lamureasca acest aspect.

P.S. Pe viitor da direct link-ul respectiv si nu mai fa copy-paste intrucat un mesaj lung este greu de citit. E doar un sfat.

Bineinteles ca este o diferenta mare intre Coran si hadithuri, duduca Think About vorbeste fara sa aiba un minim de cunostinte despre islam. Coranul este singura carte autentica a musulmanilor, noi, musulmanii shia, nu propunem nici o carte de hadithuri ca fiind complet autentica in continutul sau. Oferim culegeri de hadithuri care sunt discutabile, analizate, clasificate de catre savanti. Coranul este Cuvantul lui Allah transmis Profetului sawas, hadithurile sunt spusele Profetului sawas transmise de catre oameni iar oamenii pot gresi, intelege incorect, uita, reinterpreta etc. Deci orice hadith trebuie verificat in detaliu si criteriul de raportare e Coranul, nici un  hadith nu poate fi autentic daca contrazice Coranul sau ideile expuse in Coran, chiar daca isnadul, lantul relatatorilor, e perfect.

Why don't Muslims adapt the Quran to the needs of the modern age
a.
The Quran states: there is no changing the words of God. (1)
The fact that it was sent down in the seventh century of the Christian aera, not the 20th, is irrelevant. We don't wear down a diamond by constant handling. And the passage of the centuries cannot erode the words of God.
The act - the revelation - is located in time, but it is in itself timeless.
(In Islamic theology: The Quran is uncreated, therefore eternal)
b.
As Muslims we ask, not how the book can be adapted to our lives in the world of today, but how our daily lives can be adapted to the Quran - that is the real problem.

am incheiat citatul.
sursa: http://www.livingisl...qir_e.html#top1

mario, biblia are nenumarate variante, traduceri, a suferit numeroase reforme iar noul testament il modernizeaza pe cel vechi. koranul legifereaza ca koranul nu se schimba,neam (scuzati cacofonia, e absolut intentionata). un lucru imposibil de reformat va ramane la stadiul timpului in care a fost scris (adica 600 era noastra). ergo, nu poti interactiona modern cu civilizatia inspirata de acest document.

kilometri de copy-paste-uri nu-si au sensul. ce-i scris acolo e "bun"-scris, asa ca reconcilierea islamului cu alte religii pe picior de egalitate nu este permisa.

Aceste hadith-uri sunt un fel de dogme crestine?

Da, Coranul este neschimbat, dar ceea ce difera este interpretarea sa care se schimba de la o orientare islamica la alta, e un proces continuu de aprofundare si interpretare, intelegere in noi contexte sociale.

deci, iar sos de limba.
intrebare clara: este islamul considerat de koran (care nu se schimba) ca fiind EGAL cu celelalte religii, abrahamice sau nu?
alta intrebare: ca statut au agnosticii, ateii si alti sceptici in koran?

nu
necredinciosi,normal

deci, iar sos de limba.
intrebare clara: este islamul considerat de koran (care nu se schimba) ca fiind EGAL cu celelalte religii, abrahamice sau nu?
alta intrebare: ca statut au agnosticii, ateii si alti sceptici in koran?

asa, atunci, daca jurisprudenta islamica DISCRIMINEAZA oamenii in functie de ceea ce cred, unde-i corectitudinea acestei jurisprudente?

asa, atunci, daca jurisprudenta islamica DISCRIMINEAZA oamenii in functie de ceea ce cred, unde-i corectitudinea acestei jurisprudente? nu cumva trebuie s-o aruncam in recycle bin (laden) pentru a stopa acest apartheid religios?

Dvs confundati grav anumite notiuni, incurcati Coranul cu jurisprudenta, metafizica cu organizarea sociala. Chiar daca metafizic, in orice religie, nu doar in islam, ci absolut in orice religie, cel care crede are alt statut decat cel care nu crede, la nivel social islamul nu face discriminari, toti suntem frati intru umanitate si ne bucuram de aceleasi drepturi in aceasta lume si fiecare e liber sa isi reglementeze viata conform regulilor religiei proprii.

vrei sa zici ca crestinul nu-l discrimineaza pe evreu,ori evreul nu se simte superior oricarui alt om ce nu este de aceeasi credinta cu el ?
Asa stau lucrurile si in Islam si este NORMAL ca musulmanul sa creada ca credinta lui este desavarsita.

dar ambele religii stau cuminti sub laicitate, pe cand islamul mai zvacneste cateodata. epileptic, as zice.

poarto, raspunde-mi clar, prin DA sau NU. e un ateu, agnostic, crestin, evreu, budist, hindus, pastafarian egal cu un musulman in jurisprudenta islamica?