Principiile jurisprudentei shiite

poarta%26amp%3B%23045%3Bcunoasterii, on 05 decembrie 2012 - 22:35, said:

Oare nu suntem prinsi intr-o capcana ? Pe de o parte avem un lucru pozitiv,pe de alta parte nu putem sa-l fructificam ??.
Am aflat insa un lucru interesant ce nu il stiam - un stat islamic trebuie condus de un imam ales divin.Posibil sa se repete situatia evreilor, care inca nu l-au primit pe Mesia desi au trecut atatia ani ??

abbulafia, on 06 decembrie 2012 - 00:51, said:

Depinde de ce asteptari aveti dvs de la jurisprudenta. Ea isi face foarte bine treaba in chestiunile care tin de practica religioasa, asa cum am exemplificat undeva mai sus. La nivel de stat, sunt principii morale universal valabile cu care nu poti da gres si sunt acele pedepse (hudud) pe care doar un imam ales divin le poate implementa pentru ca doar el cunoaste exact detaliile si circumstantele care se aplica sau nu in cazul respectiv. Altfel, oamenii obisnuiti ar putea gresi si oameni nevinovati pot suferi. Acum in multe tari arabe jurisprudenta islamica e aplicata doar in dreptul familiei, dar lucrurile sunt dezechilibrate, discutie lunga.
Da, o societate islamica reala, adevarata  nu va fi decat in perioada venirii imamului Mahdi as, asta nu inseamna ca totul e deraiat astazi, dar nici ca totul e perfect. Astazi ne straduim cat putem de mult inspre bine, erorile sunt insa inerente.Societatea e alcatuita din oameni, daca fiecare va avea grija de evolutia sa spirituala, asta se va reflecta si la nivel social.

Edited by poarta-cunoasterii, 06 December 2012 - 01:31.

poarta-cunoasterii, on 05 decembrie 2012 - 22:35, said:

Practic, ceea ce se intampla si in crestinism, faceti apel la Traditie ca reper absolut, nu?

Edited by mario_bril, 06 December 2012 - 13:22.

mario_bril, on 06 decembrie 2012 - 13:21, said:

Reper absolut la nivel de principii si valoare, insa care sunt si pot fi ajustate cerintelor societatilor reale. Adaptarea e ea insasi un principiu islamic.

poarta-cunoasterii, on 06 decembrie 2012 - 13:58, said:

Adaptarea este un principiu universal as spune eu. Desigur ca modalitatile de adaptare sunt particulare fiecarei religii in parte si chiar diviziunilor din cadrul acesteia.

poarta-cunoasterii, on 06 decembrie 2012 - 13:58, said:

Dezinformare cat cuprinde
Nu exista adaptare in islam
Exist un singur principiu, ori musulman ori mort
Nici sa treaca pasnic la o alta credinta nu pot, pentru ca nu li se permite, pedeapsa fiind moartea

mario_bril, on 06 decembrie 2012 - 13:21, said:

Nu exista comparatie intre crestinism si islam
Crestinismul este o religie a binelui sinelui care a avut mecanismele necesare si s-a reformat
Islamul nu este o religie a binelui sinelui, omorarea semenului este permisa, chiar incurajata.
Este cu mult mai retrograda decat iudaismul.
Desi doar in sens interpretativ
Adica ei nu interpreteaza Quranul bine, fug de adevarurile din el.
De exemplu cele referitoare la Isus care este parte din Dumnezeu, singurul purtator de Duh Sfant si singurul inaltat de Allah
Musulmanilor nu le-a convenit asa ca l-au inaltat si pe Mohammad.
Ai aici un exemplu
Coranul este de acord cu faptul ca Iisus este Cel prea Inalt
In acest articol si in cele dezbatute anterior ne-am documentat din Cuvantul adevarat al Lui Dumnezeu cu privire la faptul ca Iisus este unicul Fiu Divin al Lui Dumnezeu, si cel Prea Inalt. Ne-am uitat in pasaje in care si Iisus si scriitorii inspirati ai Noului Testament ne invata in mod clar si explicit ca dupa invierea sa, Iisus Hristos s-a ridicat sa stea la dreapta Lui Dumnezeu, si am vazut cum practic acest lucrur inseamna ca Iisus este inaltat deasupra intregii creatii.
Iata in continuare doua texte biblice in acest sens:
..si care este nemarginita maretie a puterii Sale fata de noi care credem, dupa lucrarea puterii tariei Lui, pe care a elaborat-o in Hristos, cand L-a inviat din morti si L-a pus sa stea la dreapta Sa, in locurile ceresti, mai presus de orice domnie, de orice autoritate, de orice putere, de orice guvernare si deasupra a tot ce se poate numi, nu numai in lumea aceast ci si in cea viitoare… (Efeseni 1:19-22)
…Hristos a suferit o data pentru pacate, El, Cel drept, pentru cei nelegiuiti, ca sa ne aduca la Dumnezeu. Astfel, El a fost omorat in trup, dar a fost inviat in Duhul, in care s-a dus sa propovaduiasca duhurilor din inchisoare…care sta la dreapta Lui Dumnezeu, dupa ce a strabatut cerul, care si-a supus ingerii, autoritatile si puterile… (1 Petru 3:18-19, 22)
Unii cititori vor fi surprinsi sa descopere ca sunt pasaje in Coran in acord cu NT in ceea ce priveste faptul ca Dumnezeu l-a ridicat pe Iisus pe cea mai inalta pozitie, si asta vedem in urmatorul text:
Când Allah a spus: “O, Isus! Eu îţi voi da o răsplată îmbelşugată, te voi înălţa la Mine, te voi mântui de cei care nu cred şi îi voi pune pe cei care te-au urmat peste cei care nu cred până în ziua Învierii. Apoi la Mine va fi întoarcerea voastră şi Eu voi judeca asupra celor în care voi nu vă înţelegeţi. (Sura 3:55)
Ci Allah l-a înălţat la El. Iar Allah este Puternic şi Înţelept ['Aziz, Hakim]. (Sura 4:158)
Textele acestea in mod clar reflecta cee ce Biblia ne invata si anume ca Dumnezeu L-a inaltat pe Iisus la cel mai inalt nivel, si asta numai pentru prezenta lui divina/cereasca. Ceea ce face si mai interesant este faptul ca in Coran nu se mai spun asemenea lucruri despre nici un alt profet, chiar daca in Coran se vorbeste despre oamnei care au fost ridicati in rang si onoare.
Printre aceşti trimişi, Noi i-am pus pe unii înaintea altora: unora dintre ei le-a vorbit Allah, pe alţii i-a ridicat mai sus cu câteva trepte (***). I-am dat lui Isus, fiul Mariei, semne limpezi şi l-am întărit pre el prin duhul sfânt. şi de-ar fi voit Allah, nu s-ar fi războit cei de după ei, în urma semnelor limpezi pe care le-au avut. Dar ei s-au dezbinat; unii dintre ei au crezut, iar alţii dintre ei au tăgăduit. Şi de-ar fi voit Allah, ei nu s-ar fi războit, dar Allah face ceea ce voieşte El. (Sura 2:253)
(vezi si 6:83, 165; 12:76, 99-100; 19:56-57; 43:32; 56:1-3; 58:11; 94:4)
Niciunde in Coran nu este mentionata o alta persoana pe care Allah sa o ridice la El.
[a se vedea in Coran 2:253 (***) unde se mentioneaza numele Iisus imediat dupa ce se vorbeste despre cei pe care Dumnezeu i-a inaltat]
Acesta este un alt caz in care autorul Coranului a imprumutat din terminologia si/sau teologia crestina fara sa realizeze implicatiile serioase pe care acestea le au asupra Persoanei si lucrarii lui Hristos, precum si asupra dezmintirii afirmatiei sustinute de Coran si anume Iisus nu a fost mai mult decat un om. Pana la urma faptul ca Iisus a fost inaltat la Dumnezeu de insusi Dumnezeu, este un alt fel de a spune ca Iisus Hristos este inaltat la cel mai inalt nivel in cer, ceea ce il face cel Pre Inalt peste toata creatia.
Articol de Sam Shamoun; Sursa: www.answering-islam.org/Shamoun/jesus_most_high_q.htm
(***) Este interesanta nota explicativa oferita in traducerea Coranului facuta de Liga Islamică si Culturală din România EDITURA ISLAM Editia IV, 2006.
Pagina 104, nota de subsol 208 pentur versetul 253 din Sura Al-Baqara, explica pasajul urmator:
“pe alţii i-a ridicat mai sus cu câteva trepte”
astfel:
“Este vorba de profetul Muhammed - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!- plasat deasupra tuturor celorlalţi prin numeroasele semne pe care le-a primit, precum şi despre Avraam”
Explicatia oferita de Yusuf Ali in “The Meaning of The Noble Qur’an (with commmentaries)” este urmatoarea:
“There is a two-fold sense: they were raised to high posts of honour, and they rose by degrees. I take the reference to be to David.” (page 32, note number 291 for verse 253)
Traducere: Aici avem doua sensuri: cei ridicati, au fost ridicati in functii mari de onoare, in diferite grade. Cred ca pasajul face referire la David.
O mica contradictie in interpretare a ceea ce ne comunica Allah??? Sau cei care au tradus Coranul in limba romana vor sa-l “inalte” pe Mahomed mai sus de alti profeti?

Edited by ThinkAbout, 06 December 2012 - 15:34.

@ThinkAbout
Eu ma refeream la mecanisme si nu la religia propriu-zisa. Comparatia era facuta ca repere si raportarea la acestea.

mario_bril, on 06 decembrie 2012 - 15:57, said:

Mecanismele decurg din religia propriu zisa insa ei pun egalitate intre sunnah si Quran
Pana atunci uite niste repere legate de Dumnezeu
Islamul mărturiseşte existenţa unui singur Dumnezeu etern, care în limba arabă se numeşte „Allah”, aceasta într-un fel este echivalentul termenului „God” în engleză, „Deus” în latină ori „Dumnezeu” în română. Totuşi, scolasticii islamici protestează împotriva traducerii engleze a termenului „Allah” cu Dumnezeu, considerând-o inadecvată. De altfel, termenul Allah, pentru Dumnezeu în limba arabă era folosit cu mult timp înainte de era islamică şi mai este folosit astăzi, de către cele 12 milioane de creştini, vorbitori de limbă arabă. De asemenea, Biblia tradusă în limba arabă foloseste termenul „Allah” pentru Dumnezeu.(1)
Termenul Allah este alcătuit din două cuvinte arabe: „Al” şi „Ilah”. „Al” este articolul hotărât şi „Ilah” se traduce  „dumnezeu”. Astfel, Allah s-ar traduce „Dumnezeul”. Deşi în prezent termenul semnifică un  nume, în perioada primară nu se referea la un nume, ci doar avea în vedere pe unul dintre cei 360 de dumnezei cărora li se închinau arabii. Cu toate că Allah nu era singurul dumnezeu căruia i se închinau, anumite triburi îl considerau superior celorlalte zeităţi.
După cum s-au desfăşurat lucrurile, este cert faptul că Mahomed a dorit să încorporeze religia musulmană sub numele lui Avraam, aşa cum este în iudaism şi creştinism. Cu toate că evidenţele istorice sunt împotriva acestei idei, una din tradiţiile orale spune că Avraam a venit la Mecca şi a construit Kaaba, în timp ce altă tradiţie spune că atunci când Avraam a alungat-o pe Agar şi Ismael, ea a mers până la Mecca, unde s-ar fi stabilit împreună cu fieul ei, Ismael. Ambele tradiţii sunt lipsite de dovezi istorice, dar în ce priveşte cea din urmă, nu corespunde, în primul rând, adevărului din Biblie şi, în al doilea rând, distanţa între locul unde locuia Avraam şi Mecca este foarte mare, drumul trecând prin cinci deşerturi.(2)
Totuşi, luând în considerare această pretenţie a lui Mahomed, apare întrebarea: acest dumnezeu (monoteist), căruia i se închinau arabii, este acelaşi căruia i s-au închinat Avraam, Moise, David şi care s-a revelat la împlinirea vremurilor prin Isus Christos, ori este doar un motiv folosit de arabi, pentru a-şi justifica religia, pe de o parte, iar pe de altă parte, să-i deschidă o posibilitate lui Mahomed de-a intra în succesiunea profeţilor lui Dumnezeu. Din istoria vieţii lui Mahomed se observă faptul că dorinţa sa de a fi inclus în lista profeţilor Vechiului Testament, care la musulmani se încheie cu Isus, a fost factorul de bază ce a condus la destrămarea relaţiilor dintre Mahomed şi evrei. De altfel, persoanele care l-au ajutat cel mai mult pe Mahomed la început au fost evreii, care au devenit duşmanii cei mai periculoşi din punct de vedere religios, atunci când nu au acceptat revelaţia sa şi s-au împotruvit dorinţei lui de a fi pus alături de Moise, David şi alţi profeţi din Vechiul Testament.
Astfel, afirmând faptul că Dumnezeul lui Avraam este diferit de Allah, căruia i se inchină cei din lumea islamică, este binevenit argumentul lui George Houssney, ce susţine că înainte de Mahomed au mai existat cel puţin doi ori trei profeţi, care au încercat să introducă închinarea înaintea unui singur dumnezeu, acela fiind Allah, fără a mai face referinţe la Avraam.(3)
Caracteristicile lui Allah în viziunea islamului
Dumnezeu este unul (la singular)
Ori de câte ori musulmanii folosesc noţiunea „unul”, nu înţeleg ceea ce înţeleg creştinii prin aceasta. „Unul” pentru creştini se referă la unicitatea lui Dumnezeu, la faptul că Dumnezeu este singurul Dumnezeu (Isaia 43; Ioan 1), în timp ce musulmanii înţeleg „unul” ca Dumnezeu la numărul singular. În primul rând, explicaţia vine de la un  termen din limba arabă:  „Ohed” ori „Ahady” – singular, şi, în al doilea rând, acest concept este o reacţie împotriva doctrinei despre „trinitate” la creştini. Dar, cu toate aceastea, există evidenţe precum că, pe lângă Allah, Mahomed lua în considerare încă trei zeiţe, despre care i-ar fi vorbit îngerul Gabriel, idee pe care mai târziu el a negat-o, spunând că a zis aceste lucruri fiind posedat de Satan.  De altfel, „unul”, la musulmani, nu înseamnă că nu există alţi dumnezei, ci semnifică natura sa singualră şi nu trinitară. Această reacţie împotriva trinităţii reiese din ideea că trinitatea este rezultatul relaţiei dintre Dumnezeu, Isus şi Gabriel.(4)
Transcendenţa lui Allah
Deşi transcendenţa lui Dumnezeu este împărtăşită şi de creştini, conceptele se deosebesc foarte mult unul de altul. În primul rând, pentru musulmani aceasta înseamnă că Allah nu poate fi cunoscut sau între Allah şi om nu există legătură.
Datorită acestui concept, musulmanii nu se roagă niciodată lui Allah, ci înaintea lui Allah şi, ori de câte ori rostesc rugăciunea, care este una din „practicile” musulmane, nu aşteaptă nici un răspuns din partea lui Allah. O astfel de rugăciune este una arbitrară, ca şi cum ar fi aruncată o nadă la peşte.
Pe de o parte, rugăciunea conversaţională este privită ca o blasfemie pentru musulmani, iar pe de altă parte, ea este o învinuire adusă creştinilor, evreilor şi păgânilor, ea nu subliniază o relaţie, deoarece Allah este transcendent, ci reprezintă una din datoriile pe care le are un musulman. În felul acesta, transcendenţa pentru musulmani este mai aproape de conceptul hindus, pentru care transcendenţa este egală cu vidul.
Şi creştinii fac referinţă la „transcendenţa lui Dumnezeu”, dar, totuşi, Îl numesc pe El Tată (nu in sens fizic), înţelegând prin aceasta faptul că Dumnezeu este atotputernic şi de necuprins prin inteligenţa umană, dar nu faptul că El nu poate intra în relaţie cu omul.
Impersonalitatea lui Allah
Unul dintre savanţii musulmani, Hussein Heical, autorul cărţii: „Viaţa lui Mahomed”, dedicată publicului nemusulman, menţionează că este o pierdere de timp să cauţi o relaţie personală cu Allah, deoarece el este impersonal:
„Nu pierde timpul, căutând o relaţie cu Allah, spunea el. Singurul mod în care poţi avea relaţie cu El, este prin judecată. Allah te va judeca din cauza că nu te-ai performat prin practicile musulmane”.(5)
O excepţie de la acest concept fac musulmanii sufiţi, dar ideea lor subliniază mai degrabă anihilarea personalităţii umane printr-o fuziune cu „Fiinţa Supremă”, decât emanciparea ei în urma unei relaţiei personale cu Allah. De altfel, conceptul sufist este unul panteist, care nu-L vede pe Allah ca persoană, aşa cum este văzut în creştinism şi iudaism, ci doar ca pe o forţă superioară impersonală.
Urmările acestei idei au câteva consecinţe înspăimântătoare. În primul rând, fiind impersonal, Allah nu poate face ceva pentru tine, familia ta ori semenii tăi, şi, în al doilea rând, faptul că Allah este impersonal, duce la negarea revelaţiei de Sine a lui Allah, prin care El intră în relaţie de părtăşie cu omul, revelându-i doar îndatoririle şi obligaţiunile pe care le are de îndeplinit, susţine autorul citat mai sus.
Prin urmare, făcând o paralelă între Coran şi Biblie, este cert că ideea impersonalităţii lui Dumnezeu derivă din învăţătura şi experienţa lui Mahomed însuşi. În timp ce Dumnezeu s-a descoperit unui şir de martori, aşa cum este scris în epistola către Evrei 1:1-2, şir care se încheie cu o revelaţie specială prin Isus Hristos, Mahomed nu a avut niciodată o întâlnire personală cu Dumnezeu, astfel încât el citează în Coran:
„Dumnnezeu nu vorbeşte în mod direct omului, ci El îşi trimite revelaţia (Wahy) printr-un mesager (înger), prin care-Şi descopere voia şi calea Sa. (6)
Allah şi legea abrogării
Termenul „Coran” în limba arabă provine de la cuvântul „qura”, şi înseamnă „a repeta” ori „a recita” şi se crede că acest termen i-a fost revelat lui Mahomed în timp ce medita în peştera Hira, unde i s-a arătat îngerul Gabriel, care i-a poruncit să repete ceea ce avea să devină mai târziu „Coranul”, fiind considerat şi cea mai perfectă poezie, lipsită de greşeală şi contradicţii, unde atât sensul, cât şi rima trebuiau transmise cu exactitate aşa cum erau pronunţate de îngerul Gabriel, de altfel, sensul şi rima fiind factorii care constituie inspiraţia Coranului. Şi, deşi araba în care a fost scris este cea din secolul al VII-lea, Coranul continuă să fie considerat cea mai frumoasă poezie arabă a tuturor timpurilor.
Totuşi, Dr. George Houssney, arab de origine, susţine că, în pofida faptului că musulmanii apreciază Coranul cea mai reuşită poezie arabă, mulţi arabi sunt dezamăgiţi de această pretenţie.
Din cele prezentate până în prezent această pretenţie, precum şi altele, este una exagerată, dovada cea mai grăitoare, fiind traducerea Coranului în diferite limbi. Şi, deşi orice filolog poate afirma că prin traducere se pierde foarte mult atât din rimă, cât şi din sens, confuzia este prea mare pentru a nu lua în seamă problemele legate de Coran.
De altfel, George Houssney are perfectă dreptate, atunci când spune că problema „Coranul” nu se limitează doar la pretenţia de a fi poezia perfectă, ci continuă cu o mulţime de texte lipsite de sens, care vin în contradicţie cu alte pasaje din Coran, chiar în limba arabă. Prin urmare, este interesant faptul cum comentează musulmanii aceste contradicţii.
Pentru a face faţă acestor probleme, musulmanii au indrodus „legea abrogării” în baza „voii absolut arbitrare a lui Allah”, prin care se menţionează că orice pasaj care pare a fi în contradicţie cu altul nu este de fapt, ci Allah a trimis profetului o revelaţie nouă, prin care se abrogă revelaţia anterioară. Astfel toate contradicţiile din Coran, inclusiv păcatele profetului împotriva deciziilor luate de el anterior cum ar fi: legea cu privire la căsătorie, unde fiecare musulman poate avea până la partu neveste, profetul ajungând la 13, şi chiar căsătoria sa cu nevasta fiului său adoptat, pe care a plăcut-o într-atât încât fiul său adoptat a divorţat de ea, pentru ca profetul s-o poată lua de nevastă, precum şi multe altele, sunt îndreptăţite prin revelaţiile suscesive.(7)
Este cert că „legea abrogării” îşi are originea, în primul rând, în comportamentul imoral al profetului; şi, în al doilea rând, a fost introdusă cu scopul de a scăpa de întrebările capcană în legătură cu contradicţiile care apar în Coran. Ea îşi are rădăcinile în alegerea arbitrară a lui Allah, conform căreia Allah nu este obligat să-şi ţină cuvântul. În ceea ce l-a privit pe Mahomed, el s-a conformat caracterului lui Allah, care de altfrel nu poate fi confundat cu Dumnezeul Sfintelor Scripturi, motivând orice schimbare cu o revelaţie nouă. De asemenea, această lege îl ajută pe un Imam să devieze de la ceea ce a spus Allah însuşi lui Mahomed la începutul misiunii sale:
„O, Muhammad, dacă nu-ţi este clar despre cele spuse, consultă Tara şi Ingil, adică Vechiul şi Noul Testament”.
Atunci când un musulman este provocat să citească în Biblie, după sfatul lui Mahomed dat de Allah, el zice că această lege a fost abrogată.
Legea abrogării este susţinută de multe versete din Coran. În partea introductivă a „Coranului cel sfânt”, tradus în limba română, este scris: „Metoda abrogării constă în anularea unei legi revelate anterior şi înlocuirea ei printr-o prescripţie superioară. Allah Preaînaltul a grăit:
„Am trimis noi profeţi şi mai înainte de tine. Şi le-am dat lor soaţe şi urmaşi. Însă nici-un trimis nu a putut să aducă vreun semn decât cu voia lui Allah. Şi fiecare soroc a fost scris într-o carte. Allah şterge sau întăreşte ceea ce voieşte şi la El se află mama Cărţii.(8)
Numele lui Allah
Sunt 99 de Nume (Atribute) ale lui Allah, care se împart în două categorii:
1). Numele (Atributele) glorioase ale lui Allah.
În numărul lor intră: majestatea Sa, atotputernicia Sa şi atotcunoaşterea Sa.
2). Numele (Atributele) înfricoşătoare ale lui Allah.
Din această categorie fac parte numele prin care Allah se relaţionează la oameni ca un judecător suveran şi fără milă, atitudine evidenţiată în toate actele teroriste făcute în numele lui Allah. Şi, deşi Coranul începe cu expresia că Allah este milostiv, conceptul despre milă este la dispoziţia alegerii Sale arbitrare; de altfel ideea de milă, aşa cum este ea înţeleasă de creştini, nu are nici un sens în islam, deoarece ei cred că Dumnezeu poate să-şi schimbe părarea în orice clipă.

(1) Glory E. Dharmaraj, Jacob S. Dharmaraj, Christinanity and Islam, published by Rev. Ashish Amos by the Indian Society for Promoting Cristian Knowledge (ISPCK), DELHI, 1999, pag. 76.
(2) Georges Houssney, The God of Islam, curs audio, Horizons International, PO Box 18478 Boulder, CO 80308-1478
(3) Ibidem
(4) Ibidem
(5) Ibidem
(6) Coranul cel Sfânt
(7) Coranul cel Sfânt, unde revelaţia  din sura 33: 37-38 este abrogată de de o nouă revelaţie din aceeaşi sură cu alte versete 33: 49.
(8) Sura 13:38-39, Coranul cel Sfânt şi traducerea sensurilor în limba română, Timişoara, Editura Islam, 1999 pag. XXIV.

Edited by ThinkAbout, 06 December 2012 - 23:42.

ThinkAbout, on 06 decembrie 2012 - 23:39, said:

Nu stiu daca este chiar asa. Sa il lasam pe poarta cunoasterii sa ne lamureasca acest aspect.

P.S. Pe viitor da direct link-ul respectiv si nu mai fa copy-paste intrucat un mesaj lung este greu de citit. E doar un sfat.

mario_bril, on 07 decembrie 2012 - 00:57, said:

Pana iti aduce poarta copy paste, si al meu este destul de bun

Quote

mario_bril, on 07 decembrie 2012 - 00:57, said:

Cand si ceilalti vor pune doar link, o sa procedez la fel
Atata timp cat ei prezinta o perspectiva, nu vin decat cu articole comparative
Presupun ca pot compara 2 religii, mai ales ca musulmanii au ridicat la rang de principiu ca revelatia lor este singura adevarata
Eu cred ca a mea este adevarata asa ca merg pe model comparativ
Pun si ei doar link-uri pun si eu doar link-uri
Asa-i corect.

Edited by ThinkAbout, 07 December 2012 - 01:45.

ThinkAbout, on 07 decembrie 2012 - 01:44, said:

Fa ce vrei... eu unul prefer sa pun link-uri si sa citez doar atunci cand este nevoie.

ThinkAbout, on 07 decembrie 2012 - 01:44, said:

Poti compara doua religii.Dar nu o faci.
Daca iti ia jucaria ii iei si tu jucaria....
Apropo, care e revelatia ta ??-Daca nu e secret...!

ThinkAbout, on 06 decembrie 2012 - 15:34, said:

SURSA ??

abbulafia, on 07 decembrie 2012 - 02:08, said:

Why don't Muslims adapt the Quran to the needs of the modern age
a.
The Quran states: there is no changing the words of God. (1)
The fact that it was sent down in the seventh century of the Christian aera, not the 20th, is irrelevant. We don't wear down a diamond by constant handling. And the passage of the centuries cannot erode the words of God.
The act - the revelation - is located in time, but it is in itself timeless.
(In Islamic theology: The Quran is uncreated, therefore eternal)
b.
As Muslims we ask, not how the book can be adapted to our lives in the world of today, but how our daily lives can be adapted to the Quran - that is the real problem.

am incheiat citatul.
sursa: http://www.livingisl...qir_e.html#top1

nazdaq, on 07 decembrie 2012 - 12:37, said:

Acelasi lucru este si in crestinismul traditional adica in Bisericile Traditionale. Deci musulmanii nu sunt cu nimic mai speciali decat noi.

nazdaq, on 07 decembrie 2012 - 12:37, said:

Pe musulmanii de rand daca ii intrebi sau dogmele acestora spun asta? E o diferenta mare intrucat si pe crestinii de rand daca ii intrebi spun ca Nasterea Domnului are loc de Pasti.

mario, biblia are nenumarate variante, traduceri, a suferit numeroase reforme iar noul testament il modernizeaza pe cel vechi. koranul legifereaza ca koranul nu se schimba,neam (scuzati cacofonia, e absolut intentionata). un lucru imposibil de reformat va ramane la stadiul timpului in care a fost scris (adica 600 era noastra). ergo, nu poti interactiona modern cu civilizatia inspirata de acest document.

kilometri de copy-paste-uri nu-si au sensul. ce-i scris acolo e "bun"-scris, asa ca reconcilierea islamului cu alte religii pe picior de egalitate nu este permisa.

Edited by nazdaq, 07 December 2012 - 12:52.

nazdaq, on 07 decembrie 2012 - 12:49, said:

A suferit datorita apostatilor. Nu datorita Bisericilor Traditionale. Si personal nu cred ca apostatii ar fi adus vreun progres in aceasta directie. De altfel nici Biserica nu crede asta ci dimpotriva.

Edited by mario_bril, 07 December 2012 - 12:51.

mario_bril, on 07 decembrie 2012 - 12:50, said:

termenul de "apostat" e relativ cat timp nu vorbim de schimbarea cartii de referinta in alta.

nazdaq, on 07 decembrie 2012 - 12:55, said:

Prin modificarea traducerilor, este evident. Au modificat inclusiv cartile de referinta intrucat au preluat textele masoretice in loc de Septuaginta. Au tradus din koine apoi cum au vrut ei fara sa tina cont de anumite rigori. Rezultatul: peste 10.000 de diverse culte ce impartasesc doctrine diferite.