nu stiu ce sa fac. pls help

Inainte de toate va rog frumos sa nu ma criticati pentru ca stiu unde am gresit si ce am gresit. Vreau doar niste pareri si niste sfaturi pentru ca am ajuns intr un moment in care ma simt pierdut si habar nu am ce sa fac cu viata mea. Am dat o in bara urat de tot si mi am batut joc de tot si de toti oamenii care m au iubit. Am 22 de ani si nu stiu ce sa fac in continuare. Totul a inceput de cand am plecat la facultate in alt oras. Vroiam sa scap de acasa sa plec sa fiu liber si sa mi vad de viata mea fara ca cineva sa ma stresesze cu ce fac unde sunt si la ce ora vin acasa. Maicamea tot timpul ma stresa cu lucrurile astea si ma facea sa ma simt ca un copil idiot care nu e in stare de nimic. Am plecat la cluj si nu am fost in stare sa termin facultatea ...mi am batut joc ...am avut toate posibilitatile maicamea mi a dat bani am avut unde sa stau dar in loc sa mi vad de treaba am tinut o numai in chefuri si chestii de genu. Pur si simplu mi am batut joc si nu am fost in stare sa mi termin facultatea si acum m am intors acasa si pur si simplu habar n am ce sa fac. Maicamea e suparata pe mine...tot timpul am cautat scuze pentru ca am ajuns asa ...ca ea nu m a inteles niciodata ca nu a fost pentru mine niciodata... am avut suport financiar dar numai atat ...parca niciodata nu a fost acolo pentru mine si pe plan moral... tot ce o interesa pe ea era scoala ...atata tot. nu o interesa daca am o prietena sau daca sunt fericit. si poate acest lucru m a facut pe mine sa mi bat joc de facultate si sa nu o termin. Acum e foarte suparata pe mine. Am vrut sa renunt dar mi a fost frica. Mi a fost frica de maicamea nu ca ma bate sau alte chestii de genu. Pur si simplu niciodata nu am putut sa ma deschid fata de ea si sa i spun ce simt pt ca tot timpul mi a lasat impresia ca nu ii pasa. Am incercat sa inteleg cand eram mai mic si s a despartit de tatal meu ca poate a ramas traumatizata si a afectat o foarte grav. Intotdeauna am vrut sa fie fericita. Nu stiu ce sa fac. Vreau sa ma pun pe picioare sa mi caut ceva de lucru sa i demonstrez ca pot ceva dar nu stiu cum. Parca nicicum nu e multumita de mine. De un an de zile sunt despartit de fosta mea prietena si nu mi o pot scoate din cap. Ea si a vazut de viata si a gasit pe cineva si eu stau ca un prost dupa ea si ma simt ca ultimu ratat si om de nimic. sunt nervos tot timpu si depresiv si nu stiu ce sa fac...

E bine ca ai constientizat greseala. Ridica-te si mergi inainte, nu da inapoi la inceput.

Cauta un job, accepti ce gasesti si nu faci mofturi (o meriti), inscrie-te la facultate la fara frecventa, seara si in timpul liber studiezi, iarasi injuri ca ai gresit si vei povesti copiilor tai sa nu faca la fel si treci mai departe la munca/studiu. Esti tanar si nu-i pierdut timpul, doar intarziat un pic.

Edited by neagu_laurentiu, 27 June 2012 - 13:36.

continua facultatea...

Sau daca nu,fa un curs,ceva...invata si da un examen,Cambridge,macar sa ai o diploma!!
Oricum,prietenii si prietena ce te sfatuiesc sa faci?...(ps:ai spus ca cu mama ta nu prea te intelegi)

Traumele emotionale legate de parinti nu se vindeca niciodata, doar se atenueaza cu timpul si experienta.

Sfaturile alea cu "fa studii", nu sunt pentru toata lumea. Daca ai un interes real sa faci o meserie de calificare inalta, continua facultatea. Daca poti deveni un zugrav decent, fa-te zugrav. Daca nu poti face nimic, nu fa nimic, dar atunci vei fi tratat in consecinta de cei din jur.

Nu te acuza de nimic si nu incerca sa schimbi ceea ce simti. Daca te simti ca un ratat, simte-te ca un ratat. Paote ca esti unul in clipa de fata. Dar poate ca peste un an nu vei mai fi, depinde si de tine, dar si de noroc. Gandeste-te onest ce poti face ca sa-ti imbunatatesti situatia si actioneaza in conscinta.

Incearca sa ceri sfatul unor pesoane mature emotional, care te cunosc bine, nu intreba pe un forum. Dar in primul rand gandeste tu pentru tine insuti. Esti inca tanar, multe se pot intampla, dar nu atat de tanar incat sa-ti permiti sa fii inconstient.

Edited by Shinji, 27 June 2012 - 15:20.

Cum spunea cineva inainte, nu există un sfat general de dat aici, mai ales că nimeni nu te cunoaște. Cert e că dacă n-ai pierdut prea mult timp (să zicem că ai pierdut un an cu facultatea), o poți lua de la capăt, dacă-ți place. Sunt oameni care au făcut o facultate la 50 de ani.

De data asta insă trebuie să-ți dai seama de ceea ce vrei să realizezi: zici că ai plecat de acasă pentru a fi independent. Atunci dă-ți seama că independent nu vei fi niciodată decât pe banii tăi. Banii ii poți face mergând la facultate sau facându-te zugrav, cum zicea și @Shinji. Cert e că dacă alegi facultatea, să ai in minte un singur lucru când urmează un examen greu și nu prea poți să inveți (n-ai chef, ți-e lene): invăț pentru mine, trag acum tare, iar peste câțiva ani voi fi cu adevarat propriul meu stăpân.

Edited by UnForsaken, 27 June 2012 - 15:51.

@UnForsaken:Asta cu ,,propriul stapan'' e mai greu spre imposibil! Faci o facultate,apoi esti angajat,si asta presupune sa ai un sef sau un patron care te plateste.Si esti la mana lui.Iti poate face orice program vrea el,te poate da afara sub aproape orice motiv,si trebuie sa executi ordinele fara sa comentezi.Sau poti deveni tu patron,sa iti conduci o afacere,insa si atunci esti dependent.Depinzi de clientii tai,depinzi de furnizori,de concurenta,de climatul economic,de proprii angajati,etc. Sa fii propriul stapan nu cred ca e posibil decat nu stiu,daca esti liber profesionist,iti iei doar slujbe temporare sau muncesti cu ziua.Sau daca esti scriitor si scoti o carte cand ai tu chef si o vinzi si dup-aia primesti banii pe vanzari si drepturile de autor.Altfel,nu prea e posibil.In rest,bine ai zis!

@breakingbad, ai auzit de mama schizofrenogena, tiranica, posesiva, care traieste prin realizarile copilului ei, dar care-i da si comenzi care rup mintea in doua (disjuncte)? acum esti in noaptea mintii, bagat de ea, de maicata (deaia nici n-o sa poti avea relatii cu femei, alta decat maicata, ca doar deaia te-a facut, sa-i fi partener si mai tarziu parinte grijuliu). Cauta pe google familia schizofrenogena si citeste. Sa vezi ce cum e limbajul celor care schizofrenizeaza. Ce comenzi dau...

De la incearca dar nu reusi...ai ajuns la...vai saracu de mine, cat ghinion am putut avea! (cu asa parinti)

...sunt multe de stiut ca sa scapi de sub vraja parintilor nebuni, sa te reprogramezi. Cauta si vei gasi.

Edited by orlovisk, 27 June 2012 - 18:14.

blacktiti89, on 27th June 2012, 18:27, said:

Ințeleg asta, dar momentan obsesia lui e să ”scape” de familie/autoritatea mamei. Ceea ce e oricum o prostie, pentru că dacă ar realiza de fapt ce puțină putere au părinții...

Ulterior normal că toți suntem condiționați, intr-un fel sau altul, dar asta e cu totul altă discuție.

Edited by UnForsaken, 28 June 2012 - 08:22.

Cei, de pe aici, care activam in aceasta profesie ne dam seama ca starea ta se aseaza pe un morman de nemultumiri, frustrari, angoase, vid afectiv, tristete. Si poate ca ne dam seama ce anume le provoaca si poate ca reusim sa intelegem ca in interiorul tau sunt atat de multe emotii neprelucrate incat ti-a fost greu sa scrii acest mesaj. E de inteles. Totusi, pentru ca suntem pe un forum, ceea ce putem face pentru tine e sa te intrebam ce poti tu sa faci pentru tine? Sa-ti multumesti mama e secundar.  La varsta ta, deja esti adult chiar daca tanar, te poti gandi ce poti sa faci pentru existenta ta. Spre exemplu, care sunt sansele sa te angajezi undeva, sa ai o viata sociala? Daca iti doresti sa afli mai multe despre tine si despre felul in care poti integra aceste experiente e necesara o intalnire c-un specialist. Live.

breakingbad, on 27th June 2012, 14:14, said:

da, fara  sa te scuz,  ceea ce ai facut are legatura cu faptul ca ai fost tinut prea din scurt si n-ai simtit ca te si distrezi.
educatia prea rigida, te-a facut ca atunci cind te-ai vazut liber, sa nu stii ce sa faci cu libertatea si ai scapat hamul.

era ok sa te distrezi, dar si altii se distreaza grav in studentie, insa mai termina si scoala.
tu nu ai mai avut control.

acuma, e bine ca-ti dai seama de situatie, ceea ce vei face insa, incearca sa o faci pt tine si nu ca sa fie mama multumita.
ar trebui sa muncesti, ca si mama ta are nevoie de ajutor, ti-a dat bani pina acum si i-ai risipit aiurea, deci fa si tu niste bani.
pe de alta parte, sunt atitea facultati in toate orasele, cu o programa care iti permite sa si muncesti.
alege ceva care sa te satisfaca si fa scoala in paralel.

daca mama o sa vada ca iti pare rau si te stradui , te va ajuta si cu bani, o sa te sustina, insa e nevoie sa vada si fapte nu doar vorbe.

e de inteles si rigiditatea ei , a ramas sa te creasca singura, si-a asumat toate responsabilitatile,
i-a fost greu probabil si ii era teama sa nu o iei pe cai gresite, de aia a fost prea ferma.

la 22 de ani nu e totul pierdut, altii abia se trezesc, insa nu te delasa, foloseste aceasta experienta ca sa-ti pui ordine in viata.
se invata foarte bine si din asa nu, mai ales pe propria piele.

Edited by ariadna_12, 28 June 2012 - 11:49.