Povestea unui ratat

Evident, postul meu a fost sters, pentru ca nu era politically corect.
Ok, sa vedem ce propun altii ca sa-ti rezolve problema.
Realitatea e ca nimeni nu asteapta dupa tine. TU esti cel care trebuie sa faci un efort, daca doresti sa te integrezi.
Guess what, si eu uram sarbarile si porcariile alea de poezii, si eu am mai fost batut cand eram mic, si mie imi ziceau parintii sa invat bine, ca de nu etc.
O gramada au fost bullied de altii mai mari in scoala si pe langa, o gramada au avut probleme cu fetele.
Asa ca eu  nu vad cine ceva trauma super ingrozitoare. Nu ai fost abuzat sexual, nu ai fost batut la modul ala serios de lasat urme pe viata, nu ai fost inlantuit de pat si hranit 15 ani in camera.
Esti doar hipersensibil, asta nu e vina ta , dar nici a societatii.

Edited by magul132001, 26 October 2011 - 11:43.

betivan_ratat, on 26th October 2011, 05:28, said:

depinde, știi precis că nu mai ai râuri de trecut sau că, dacă mai ai, prietenul va fi mereu acolo, să te treacă?
Eu, una, aș prefera să învăț să înot

Bine spus, adadoi!
Puterea e in noi, daca asteptam ajutor din afara gasim multe dezamagiri...

betivan_ratat, on 26th October 2011, 06:28, said:

De fapt, a citit doar o carte aparent sofisticata si complexa, in realitate plina de banalitati alambicate si supozitii imprudente, greu demonstrabile, o fi facut si ceva fizica, nu zic nu.... stie cum e si cu flotabilitatea, probabil si cu curentii. Doar ca nu a atins apa niciodata si ceva ma face sa cred ca pus in fata faptului implinit se va duce la fund ca bolovanul.

Nu am citit restul topicului ca sa pot sa imi dau o parere si nici nu intentionez sa o fac. Vroiam sa mentionez doar ca te inseli in ceea ce ii priveste pe psihologi.

betivan_ratat, on 26th October 2011, 06:28, said:

1. Pai ai doua variante: Ori incerci sa iti rezolvi problema si atunci apelezi la un specialist, chiar daca iti asumi anumite riscuri.
                                Nu vrei sa iti rezolvi problema si atunci, evident..nu ai nevoie de nimeni, ramanand sa te complaci in starea asta si sa continui sa-ti plangi de mila.
Tu alegi ce vrei de fapt sa faci, dar in situatia ta, fara ajutor nu-i vei rezolva problema si ajutorul, din pacate, nu-l vei gasi pe forum.

2. Comparatia asta cu prietenii nu tine. Been there, done that. Asa am zis si eu o perioada lunga de timp: La ce-i bun un psiholog, cand exista prieteni cu care sa vorbesti?  Pana cand, m-am confruntat cu o problema reala si destul de ....intima, sa zic asa. Si-atunci am constatat ca, de fapt nu am cu cine sa vorbesc printre prietenii mei. Unii nu ar fi inteles problema, unii nu stiau ce sfaturi sa dea, cu unii nu ma simteam eu confortabil sa vorbesc.....si atunci am apelat (cu strangere de inima) la un specialist. Si abia atunci mi-am dat seama cat de gresit am gandit cand am facut comparatia dintre un prieten si un psiholog. E ca atunci cand inveti sa inoti langa o cunostinta, care a invatat sa inoate de la o alta cunostinta....and so on, comparat cu situatia in care apelezi la un antrenor.

Sfatul meu e sa incerci, in afara de niste bani...nu ai ce sa pierzi.

P.S. A..si sa-ti mai spun o chestie: Parintii tai au o parte din vina, dar vina principala este a ta, pentru starea in care esti acum . Probabil tine si de caracter, dar ...totusi, ai facut ceva sa te schimbi ?

Edited by richelieu, 26 October 2011 - 13:40.

@betivan ratat

Nu cred ca cineva de pe topic doreste sa te convinga sa apelezi la ajutor de specialitate asa ca nu e cazul sa spunem cum sunt psihologii. Putem, sigur, dar nu cred ca e relevant. Relevant ar fi fost daca ai fi avut o experienta terapeutica.

Eu te-as ruga sa meditezi la urmatoarele chestiuni, in ce masura vrei sa fii ajutat? In ce masura ce ai scris tu aici e pentru altii, asa cum spui? Ce asteptari ai de la acest topic, sa se intample ce?

Si poate cel mai important, la ce iti foloseste aceasta "ratare"? Caci nu-i asa, exista si beneficii, unora le este mila, altii iti acorda atentie, altii sunt curiosi, altii proiecteaza propria poveste, etc..

Si asa cum te-am mai intrebat, oare de ce ai scris in aceasta arie..?

@on Marylin Monroe

Aceasta femeie diva are o poveste de viata care pentru multi oameni, in speta cei care prin natura lucrurilor nu aud zilnic astfel de povesti, pare SF. A avut o copilarie dezastruoasa. Ea a apelat la psihanaliza, curent popular in acei ani in Statele Unite insa lucrurile au fost suficient de complicate incat sa nu le pot dezbate aici pe larg. Pe scurt cea mai serioasa greseala a fost ca a mers in terapie la mai multi psihanalisti, cu unul dintre ei relatia nu era doar terapeutica avea si conotatie erotica, lucru care complica foarte mult toata traiectoria. Plus ca viata ei era un carusel din toate punctele de vedere. Pentru detalii cititi Marylin pe divan, ediata de Editura Trei.

Psihoterapeutii nu sunt dumnezei, indiferent in ce ramura a psihoterapiei functioneaza, asta ca sa intelegi ca noi nu putem impiedica decizia cuiva de a se sinucide, insa se salveaza multi oameni care apeleaza la timp. Suicidul se incadreaza la interventiile de criza si are niste etape bine consolidate. Repet tot timpul, oricine are dreptul la o opinie (bine documentata sau mai putin documentata) cu privire la acest domeniu insa pana acolo incat sa nu influenteze in mod decisiv ajutorul pe care cineva l-ar putea primi.

Edited by roua, 26 October 2011 - 15:20.

@betivan ratat
Tu ai critica celor care ti s-au intamplat si lucrul acesta este cat se poate de bun. Mai departe, poate ar ajuta sa studiezi ce inseamna PTSD, eventual si partea de biochimie implicata in proces. In ideea asta, ce muzica asculti, ce filme urmaresti, ce carti citesti...?
Pare ca tu crezi ca esti specialist sau te-ai pregatit pt rolul de a avea succes in ratare. De regula "la pisalog" clientul nu are niciodata dreptate (in special in concluzii): "Asa a vrut soarta" spui tu intr-un loc, iar in altul spui "Nu dau vina pe parintii mei,eu sunt singurul vinovat.Pentru ca m-am nascut.", pentru ca in incheierea aceluiasi paragraf sa spui: "De "fundatia" creierului copilului cine este oare responsabil?Parintele." sau "Pentru ca va ajunge un ratat,iar voi ii veti spune ca este doar responsabilitatea lui pentru a nu purta voi povara vinovatiei".
Un psiholog poate sa te ajute sa clarifici, sa vezi chiar si modul cum ai incurajat soarta la care faci referire. Poate sa iti lumineze harta pentru a ajuta soarta, in ideea de a o schimba. Intamplarile la care faci referire, cu prastia sau cu puntea, pentru un ins cu alte obiective decat sa NU atraga atentia asupra sa ar fi putut fi chiar amintiri relativ hazoase...

Ce sa zic... nu exista multe trairi mai infecte decat rusinea sau vina, impreuna cu frica viscerala. Povestea ta spune despre abuz, daca nu ca si intensitate, atunci ca si repetabilitate. Desigur, exista remedii. Orice otrava are un antidot. Tu esti in masura sa iti dai sanse. Daca si numai daca accepti ideea schimbarii. Iar schimbarea schimba arhitectura interna, schimbarea inseamna o noua rutina, desfacerea unor automatisme si... ei bine, schimbarea costa. Nu "pisalogul".

betivan_ratat, on 26th October 2011, 05:28, said:

Din experiența mea de viață și din ce am citit am tras concluzii diferite.

Unu. Normal că cei care ajung la psiholog au o rată mai mare de sinucidere decât cei care nu o fac, și asta pentru că ei au deja o problemă serioasă, altfel nu s-ar gândi la o terapie.

Doi. Tipul tău de bețivan ratat care postează pe forum pentru a cerși atenție e exact genul unde există o puternică rezistență în calea vindecării. Așadar, un psiholog va avea în cel mai rău (și mai probabil) caz efect zero, dar în nici un caz nu va dăuna la ceva. Măcar o oră, două sau cât durează ședința te vei deconecta și vei râde pe seama superficialității interlocutorului. Been there, done that, it was fun. Doar că, într-adevăr, costă, iar o sticlă de alcool s-ar putea să-ți fie mai utilă. Tu știi mai bine.

Trei. Prieteni care să rămână alături de un bețivan ratat nu prea există. Și asta nu pentru că bețivanul ratat este în general un egoist extrem (ca orice depresiv), împuțit (la propriu), sărac-lipit (deci i se va plăti regulat consumația) și agresiv verbal sau fizic. Un prieten adevărat ar trece peste toate astea. Însă va da bir cu fugiții când te va vedea afundându-te tot mai tare în căcat, refuzând orice ajutor, dar având tupeul să-l suni frecvent la 2 noaptea plângându-te că vrei să mori.

Patru. Sper ca măcar băutura să fie bună. Nu suport oamenii beau câteva PET-uri de Bergenbier sau Neumarkt (cu gust puternic și amărui) pe zi, au 150+ kg, stau toată ziua pe scaun și se tânguie că-s distruși.

Edited by Rabbit, 07 November 2011 - 21:45.

Consumul exagerat de alcool la tine vine tocmai din cauza ca esti slab emotional , doar bautura te face sa "ai tupeu" , e un fel de paravan . Dar nu uita - alcoolul nu rezolva problemele ci le adinceste .
Ce ai tu sunt probleme minore , tu , doar tu le dai o conotatie misterioasa si grava - crede-ma sunt probleme cu adevarat grave peste care multi reusesc sa treaca .
Datorita faptului ca esti slab emotional singur nu vei reusi sa treci cu brio pentru ca in mintea ta totdeauna cind te gindesti la lucrurile "negre" din viata iti faci diferite scenarii in minte care mai de care mai sumbre , scenarii imaginare bineinteles dar care la tine prind viata , chiar crezi ca le-ai trait . Numai un specialist poate sa te scoata din butoiul asta cu melancolii in care ai cazut si nu uita psihologii si psihiatrii sunt multi si nu e obligatoriu ca toti sa fie buni - e important sa gasesti unul perfect , care a mai tratat cu succes simptomele tale si cu siguranta peste ceva timp vei vedea altfel lucrurile . Pe aceasta arie sunt specialisti care te vor ajuta sa gasesti omul potrivit pentru tine .

Am sa mai relatez momente din viata mea ,pentru ca spre dezamagirea mea ,cei mai multi se grabesc sa ma intoarca pe toate fetele pentru a-mi demonstra ca sunt un ratat,cand nu este nevoie de asa ceva.Eu deja mi-am asumat pozitia asta.N-am sa raspund punctual la toate "acuzatiile" aduse pentru ca sunt imun la  jignirile de orice fel.Am trecut prin foarte multe situatii de acestea pe viu,asa ca ,"confruntarile" virtuale ma lasa "rece".Pana sa-mi continui povestea mea fac o paranteza.Cineva ma  lua la "misto" ca am invatat sa inot din carti,dar ca de fapt cand am intrat in apa m-am dus la fund.De fapt am invatat pe bune sa inot,de unul singur,fara "instructor" si intelegandu-ma cu apa mai bine decat cu oamenii,am ajuns la asemenea "performante" incat inotand alaturi de sportivi,am primit invitatii sa particip la competitii de gen.Am refuzat,motivand ca nu am timp,ca sunt implicat in alte proiecte,cand de fapt eu aveam acea fobie de a aparea in public.Ca o realizare marunta a vietii mele,am reusit cu ajutorul sortii sa salvez un om de la inec.Gata cu paranteza.

Era odata un baiat cuminte si silitor la invatatura.Implinea 16 ani si era satul de cate jigniri si corectii fizice primise de la semenii lui.Intamplandu-se lucrul asta dupa 1989,cand "smecherii" ieseau la iveala precum ciupercile dupa ploaie,iar autoritatile statului erau depasite de situatie,a renuntat la orele de studiu si a inceput sa frecventeze o sala de forta.Se simtea atat de bine facand efort,incat continua si in afara programului de la sala,ajungand sa fie obsedat de lucrul asta si sa recurga la antrenamente "prostesti".Avea tibiile si pumnii zdrelite mai tot timpul.La inceput totul a fost doar pentru autoaparare.Dar ce sa vezi?Dupa aproximativ 3 ani,fostul "tocilar" arata precum un luptator.Toti cei care pana atunci il luasera la misto sau pur si simplu nu il dorisera in grupul lor acum roiau in jurul lui.Cu voce mieroasa,precum orice perfid,il rugau sa faca parte din grupul lor,descoperindu-i dintr-o data calitati pe care nici macar nu le avea.A trecut de cealalta parte.Din copil cuminte s-a transformat intr-un razbunator.Acum ma gandesc cu vinovatie la perioada aceea din viata mea si nu am nici o scuza pentru ce am facut atunci.Toate frustrarile adunate in sufletul si creierul tanarului de atunci insumate cu manipularile venite din partea anturajului,l-au facut pe acesta sa devina la fel ca cei pe care cu catva timp in urma ii urase.A devenit un tupeist,rautacios,bataus care abia astepta sa gaseasca pe cineva pe care sa-l ia la misto,sau chiar sa-l altoiasca si chiar ii placea situatia respectiva.De fapt ,se transformase in ceea ce el urase cel mai mult in viata lui cu ceva timp in urma.Nu ma mandresc cu acea perioada din viata mea si de aceea am folosit persoana a treia in naratiune.

  Nu stiu exact ce m-a facut sa ma trezesc la realitate,poate nevoia de dragoste.Pentru mine partea feminina a reprezentat o mare slabiciune si nu in sensul animalic.Am fost respectuos protector,chiar cavaler pot sa spun.Am intrat si in incurcaturi din cauza asta.Aici vorbesc despre imaturitatea mea psihica.Eu am ramas ancorat in trecut.In vremurile cand cineva mai puternic intervenea pentru a-i lua apararea celui mai slab si chinuit pe nedrept.Mi-am facut un tel in viata din lucrul asta.Interveneam tot timpul pentru a lua apararea celor neajutorati,cum fusesem si eu...[/indent]  Viata mi-a mai dat o palma,ca sa ma trezesc si sa-mi dau seama pe ce lume traiesc.Ma plimbam relaxat ,cand la un moment dat mie mi s-a parut ca se petrece un conflict(injuraturi,cuvinte jignitoare si o voce feminina ce parea ca are nevoie de ajutor).Eu, ca un bun samaritean, ma apropiu si intervin.La inceput verbal,dupa care am fost nevoit sa ma folosesc si de arma prostului,adica violenta,deoarece ei fiind mai multi nu s-au intimidat de un necunoscut.Mentionez,in apararea mea,"onorata instanta",ca la momentul respectiv am avut impresia ca "fata" respectiva era in real impas.Asa cum va spun ma lupt cu ei,reusesc sa-i pun pe fuga,dupa care ma duc sa intreb fata cum se simte si sa incerc sa-i restabilesc linistea interioara.Am ramas masca cand am fost intampinat de "vorbe grele" si de explicatia ei ca de fapt asa se face o "imperechere" in momentul de fata.M-a acuzat si de faptul ca pe viitor respectivii o s-o ocoleasca din cauza mea."Mi-am luat coada intre picioare" si am plecat si de atunci incoace calculez minutios momentul in care sa intervin in ajutorul cuiva...

http://forum.softpedia.com/bloguri/