cum ati devenit atei? dar invers?

Deoarece multi de pe acest forum sustin "am fost ateu dar am devenit credincios" sau invers, sunt curios(si nu numai eu) sa descrieti experientele ce v-au condus la ateism sau credinta. Este foarte important de stiut pentru toata lumea.

am fost botezat crestin, "nu prea cred" in El.
asa simplu ... (fara auto)

Cum? Mi-am dat seama că am un creier.

odata cu varsta.
incepi sa iti pui intrebari iar mai apoi realizezi ca raspunsurile oerite de religii sunt nesatisfacatoare/aberante.

 OriginalCopy, on 9th June 2011, 17:59, said:

+1

Subconstientu mi-a intors un argument pe care il foloseam pentru teism contra mea,apoi am devenit agnostic,apoi am citit nitel si am devenit ateu

 tamtamtam, on 9th June 2011, 17:04, said:

Mai citeste, poate devii zeu.

Făceam exces de "De ce?".

 KHVDAN, on 9th June 2011, 17:11, said:

Zeu nu devii citind TU, ci fiind adulat de ALȚII.

Viata m-a facut ateu. Mi-am dat seama ce explicatii fara logica aduc crestinii pentru evenimentele din viata lor.

 OriginalCopy, on 9th June 2011, 17:13, said:

Corect, dar ma refeream la evolutia postatorului. El a fost adorator de zeu, apoi a devenit agnostic, dupa care ateu. Si toate astea citind. Daca citeste destul, va evolua conform traiectoriei, la rangul de zeu.

BTW, un agnostic poate fi si teist; un agnostic poate fi si ateu. Agnosticismul nu infirma existenta unei forte superioare.

 KHVDAN, on 9th June 2011, 18:23, said:

Rezulta ca un ateu poate fi si teist ! Nu?

 orthodox, on 9th June 2011, 17:24, said:

Nu mai chiuli de la orele de logica.

Vezi ce nume are si o sa realizezi ca el nu prea o duce bine cu gandirea ca regula generala

Am fost ateu indiferent fata de problema credintei, adica ma durea in 3 litere de orice altceva in afara de lumea materiala, pana in vara lui 2010. Evitam cartile religioase considerandu-le prostii, citeam mai ales filosofie si literatura. Singurele carti ce abordau religiile pe care le citisem erau doar Istoria religiilor de Eliade.

In august 2010, la putin timp dupa ce implinisem 18 ani, am avut niste discutii extrem de agresive in Anglia cu niste fete destul de credincioase in care pur si simplu am demolat toata doctrina crestina, toate sentimentele nobile, am demolat Biblia, am ras de ele fara nicio limita si cu o incantare pe care as numi-o astazi satanica.

In acelasi timp si tot in Anglia, am dat dovada de cel mai josnic comportament, practic am inselat o fata cu alta si, fara nicio remuscare fata de ce ar putea ea simti, cu o a treia. Imediat dupa, o seara mai tarziu, a intervenit discutia de care am amintit.

Dupa discutie, simtindu-ma bine si impacat cu mine insumi, nu mi-am mai batut capul cu nimic pana in septembrie, cand, plictisindu-ma de moarte, am gasit in biblioteca maica-mii "Jurnalul fericirii", care m-a facut sa meditez profund la multe lucruri. Tot nu eram convins de nimic, dar incepeam sa regret puternic ce am facut vara si sa ma simt ca ultimul vierme. Mi-am schimbat de asemenea opinia despre multe valori pe care le consideram pana atunci importante.

O luna mai tarziu, prin noiembrie, am inceput sa fac Yoga la recomandarea matusii mele. Practicand Yoga si Vipasana, am ajuns la un oarecare echilibru. Am inceput sa citesc si unele carti fundamentale, printre care Dao De Jing si Advaita Vedanta.

Am inceput sa citesc si Noul Testament, din curiozitate si pentru ca nu mai deschisesem Biblia pana atunci si voiam sa vad si eu ce e cu ea. A fost o lectura revelatorie, mai ales prin prisma celor citite in "Jurnalul Fericirii".

Am continuat sa practic Yoga si, la recomandarea lui @richelieu si curios fiind din cauza interesului meu pentru practici mistice, am citit si Pelerinul Rus.

Am inceput sa practic rugaciunea descrisa in respectiva carte, cu rezultate destul de bune, si mi-am schimbat complet ideea referitoare la religie. Am inteles si unele lecturi trecute, cum ar fi Istoria Religiilor, in alta lumina, si am inceput sa vad viata cu totul altfel.

Edited by MaxDemian, 09 June 2011 - 17:43.

 OriginalCopy, on 9th June 2011, 17:59, said:

De ce nu exista un buton de "like"?

 MaxDemian, on 9th June 2011, 18:42, said:

Ce zici tu n-are treaba cu religia, ci cu spiritualitatea/psihologia.

 bogdan2011, on 9th June 2011, 18:45, said:

N-as putea sa descriu tot ce m-a determinat sa renunt la ateism, pentru ca au fost foarte multe lucruri, dar te asigur ca are multa treaba si cu religia.

propun ateilor sa spuna si varsta la care s'au "lepadat " de credinta.
eu am devenit ateu la 13 ani dupa 3 luni si ceva in care am mers aproape zilnic la biserica.
dupa alea 3 luni m'am intrebat din senin ce dreaq e cu mine de is asa prost, apoi mi'am zis ca daca in urmatoarele 5 minute dzeu nu face nimic concret ca sa imi arate ca exista atunci inseamna ca nu exista...si asa am terminat cu stupidiotenia asta numita religie.

sunt convins ca trecerea asta e una dintre cele mai bune decizii pe care le'am luat...e atat de bine sa te simti singur uneori,tu cu tine ,fara dzeu atoatestiutor,omniprezent,etc,etc..

Edited by Ombilic, 09 June 2011 - 18:45.