Realitatea pe care omul o traieste e un fenomen strict informational?

cuculili, on 26th November 2010, 20:22, said:

Pentru ca scriu pe forum!? E, vezi tu cum e posibil sa faci o presupunere de fapt?
Tu, (cel de la care pare sa provina acest semnal vizual scris) presupun la randu/mi ca ai acces, sau esti accesat, de un semnal, o informatie vizuala holografica de ansamblu care (zic eu, nefiind langa tine) e si cutanata (ma refer la camera unde te afli, cu tot ce cuprinde ea, inclusiv corpul tau, daca ai si un semnal al unui corp).
In cadrul acestei informatii,receptionezi si informatia vizual/cutanata (poate si auditiva) a unui computer, pe ecranul caruia, ruleaza semnale video, inclusiv un text semnat "altnume".
Nu ai nici o certitudine a unei lumi fizice, receptionezi, pe langa holograme, semnal cutanat indeosebi (mai sunt si altele), atat.

duculeana, on 26th November 2010, 23:33, said:

Asa e cum zici tu, tot ce traiesc (traiesti) e informatie, materia e informatie care o decodam ca fiind materie.

654321, on 26th November 2010, 23:41, said:

De exemplu, tatal meu (ma rog, semnalul vizual/auditiv/cutanat pe care multi ani l/am receptionat ca fiind tatal meu), nu cred ca a primit vreodata in cadrul semnalului sau, si informatia antimaterie.
Eu am receptionat si acest semnal informational, e o simpla informatie ca intreaga lume fizica.
Totul e, nu in capul nostru, nu in creier, nu in mintea noastra, ci in noi (de fapt in mine, despre voi eu nu stiu, voi stiti), in "cel ce ma constat a fi constient de mine" (atentie, nu in cel ce m/as constata ca exist, existenta, inclusiv a corpului meu fizic, a creierului, e o informatie receptionata de "cel ce ma constat a fi").

Editat de altnume, 27 noiembrie 2010 - 06:05.

altnume, on 27th November 2010, 06:02, said:

Atat-ul asta imi ajunge.
Pentru mine e clar ca vorbesc cu un om. Da, in viitor mi-ar putea raspunde un soft dar tot grefat pe un computer material.

Ca percep materia din informatii nu o face inexistenta.
Ca ii spun materie sau informatie concentrata e mai mult semantica pentru ceva ce este.

Ipoteza ca Universul este virtualizat pe ceva asemanator unui super computer exista de destula vreme (in antichitate se spunea ca traim intr-un vis... una din ipoteze   ).
Problema e ca vis sa nu, legile care guverneaza jocul sunt fixe (alt semnal nu avem oricata teorie si credinta implicam). In plus, pana acum, putem scotocii in cautarea raspunsurilor.

Inteligenta pare a fi o obligatie pentru Univers. Pe drumul spre ea, iaca, trece prin Viu si momentan prin Om. Apoi prin cine stie ce super calculator si tot asa.
Oricum viteza ei de crestere imi pare mai mare decat, spre exemplu, expansiunea generata de "energia intunecata".
In urmatoarele miliarde de ani, Inteligenta, de aici sau de aiurea, gaseste modalitatea ca in cadrul regulilor jocului si lucrand cu ele sa faca ce vrea. Inclusiv sa se uite in ochii celui din spatele tastaturii...daca este cineva.

In viitor poti sa discuti cu un calculator, intr-o anumita masura, cum poti face si acuma. Sa nu uitam totusi ca acel calculator a fost programat de om, iar mama natura a facut omul sa procreeze si sa perpetueze aceasi rasa, nu alte masinarii. O masinarie niciodata nu poate avea constiinta. Acea constiinta care se afla imbuteliata in tenebrele EULUI odata eliberata, poate muta muntii din loc, asa cum faceau unii in biblie. Degeaba vrem noi sa intelegem nu stiu ce si nu stiu cum, cand de fapt noi nu suntem capabili sa ne intelegem pe noi. Orice lucru care sfideaza legile naturii este degenerare; asta este trendul civilizatiei noastre atat de intelepte.

Ei, momentan nu are masinaria constiinta.
Masinaria abac nu avea putere de calcul mare, acum masinaria computer o are.
Noi fabricam azi computere dar intr-un maine inca ipotetic se prea poata sa se fabrice ele insele.

Nebanuite sunt caile realitatii.

cuculili, on 27th November 2010, 09:57, said:

Intrucat nu e clar daca ai inteles ce am intrebat eu in acest topic, o sa fac putin "off topic".
Nu e vorba de o ipoteza a unui univers virtual, vehiculata de multa vreme, tema topicului provine strict din constatarile oamenilor de stiinta care spun ca trairile omului, inclusiv trairea realitatii unui corp fizic are loc in creierul sau.
Orice semnal vizual, auditiv, cutanat etc, e sesizat de analizatori, transmis la creier si aici e decodificat in imagini, sunete, senzatii si perceptii de toate felurile.
Omul nu vede, nu aude, nu traieste o lume dinafara sau interioara lui, ci, creierul decodifica in trairi (inclusiv audio/video), semnalele pe care le primeste si noi zicem ca provin de la anlizatori fizici in contact cu o lume fizica.
Unele le/am invatat si eu de la altii.
Revenind "on", m/am intrebat daca nu putem extinde acest punct de vedere, in sensul de a considera ca de fapt si creierul este numai o informatie pe care am aflat/o la un momentat, spusa sau citita undeva, si atunci singura realitate e "eu cel ce ma constat constient ca sunt atunci cand tac de ganduri si afecte etc.", informatia care imi parvine permanent, si, necunoscuta sursa a noastra (a mea ca "sunt", nu ca "exist", si a informatiei.

meanman, on 27th November 2010, 10:30, said:

Acest topic tocmai asta urmareste, sa ne intelegem mai bine pe noi insine, dar fara sa credem orbeste in fel de fel de concepte (credinte, paradigme), sa ne eliberam, pe cat posibil, din ratacirea informationala de toate felurile.

altnume, on 27th November 2010, 14:11, said:

Recunosc ca poate nu am inteles sensul demersului tau.

Vis-a-vis de ceea ce am marcat in citatul tau as spune ca: poate ar fi asa daca istoria ar cunoaste fie si un singur caz de om umblator dupa vreun accident in care a ramas fara creier functional.

De aceea a aparut termenul de moarte clinica: creier mort, om mort.

Deci nu prea avem cum extinde...Sau poate eu inca nu inteleg ce ai vrea.
Desi, zau, fac eforturi.

La nivel oniric poate si informatia despre creierul stapan e falsa. Insa nici un exemplu nu exista in acest sens.
Ba chiar il avem pe Hawking pe care il putem considera numai creier.

Editat de cuculili, 27 noiembrie 2010 - 14:51.

altnume, on 27th November 2010, 14:11, said:

Informatia nu apare asa.... din senin. Ea este generata de cineva sau ceva (care exista in realitate). Asa ca poti sa spui ca de fapt si creierul este o informatie generata de el insusi (si pentru ca genereaza informatii atunci exista in realitate).

cuculili, on 27th November 2010, 14:50, said:

Se dovedeste a fi mai dificil decat ma gandeam, sa ma fac inteles.
Eu am ajuns sa constientizez ceea ce incerc sa expun in acest topic foarte greu, mai ales ca nu a fost nimeni sa imi explice despre ce e vorba aici si mai ales nimeni altcineva nu poate constientiza in locul tau (oricine ai fi) principiul de "a fi", vizavi de cel de "a exista".
Tot nu vorbim despre acelasi lucru.
Eu pun in discutie, nu neaparat faptul ca este sau nu existenta, lumea fizica, cat, conceptul de a intelege realitatea pe care o traim, principiul interpretarii ei.
Din acest motiv (ca nu vorbim despre acelasi lucru), ma straduiesc sa clarific unul sau mai multe aspecte, sa vedem.
In primul rand pt. a putea sa dialogam pe aceeasi tema, e necesar sa iti dai seam de identitatea ta de "a fi", ca fiind altceva decat identificarea ta de "a exista" (termeni pot fi si altii nu neaparat "a fi" si "a exista", asta e numai o problema de DEX)
Incearca sa faci abstractie de absolut tot ce stii, stai in golul mintii constiente (fara ganduri, fare emotiv/sentimental, fara sa percepi (constient) ceva (pe cat posibil desigur), treptat o sa iti dai seama de identitatea ta ca "cel ce te constati a fi "tacand"
(cum am zis de ganduri etc.).
E, acest "sunt" e cu totul alta functie decat functia informational/existentiala cu care te confuzi tot mereu de cand discutam pe acest topic, uite de exemplu si aici, iar te confunzi cu existentialul, cu informatiile care au parvenit la tine:

Quote

Crede/ma ca nu vreau altceva decat sa ma fac inteles ca impreuna sa discutam in cunostinta de cauza (recunosc ca nu sunt un "orator" prea iscusit).

654321, on 27th November 2010, 15:42, said:

Informatia nu stim de unde apare, o percepem numai (inclusiv ca ea ar aparea de la cineva, datorita altei informatii pe care am perceputo, ca ar exista un cineva, ceva).

Quote

Daca ar fi sa speculez putin ideea ta: Nu ai certitudinea unui creier, insa da, putem sa numim oricum sursa informationala generala, creier, dumnezeu, univers (universuri), necunoscutul etc.
Vezi te rog si raspusul pt. "cuculili", postat tot aici.

Ceea ce doresti tu se afla dincolo de concepte si numai cu fiinta ta poti experimenta; atata timp cat te raportezi la ceva, te-ai limitat din start. Daca poti accepta ca aprox. 97 % este subconstient si 3 % constient, degeaba incerci sa gasesti explicatii despre anumite lucruri care nu tin de constient, pentru ca le interpretezi gresit. Nu am spus niciodata sa credem in credinte si paradigme religioase ori concepte. Lucrurile despre care vorbesc sunt verificabile 100 % de catre oricine cu ajutorul experientei personale si sunt din cele mai vechi timpuri, dincolo de orice concepte sau dogme religioase. A vrea sa intelegi si sa explici anumite lucruri doar cu ajutorul intelectului, nu poti face progrese, pentru ca o parte din intelegere vine prin intelegerea cu ajutorul inimii si al sufletului..iar astea nu prea au legatura cu ratiunea sau logica.

meanman, on 28th November 2010, 12:05, said:

Total de acord si chiar asta fac in acest topic, dezlegarea de concepte.
Defineste tu fiinta de dincolo de concepte sa vedem ce iese, "dincolo de orice concept", chiar sunt curios cum ai sa ajungi la alt rezultat decat singurul pe care eu l/am aflat si care nu e un concept ci insasi esenta: "eu sunt", cu totul altceva decat "eu exist".

Quote

Da/mi un ex. in care tu nu te raportezi la ceva.

Quote

Iata cum nu iti dai seama de tine ca "a fi" si continui sa experimenezi "informationalul/exist" confundandu/te cu informatia care zice ca ai fi 97% subconstient.
Poti sa imi spui si mie cand ai reusit tu vreodata sa traiesti ceva in alta stare decat constienta?
Constient fiind tu ai impresia datorita unor informatii ganduri, stari, ca ai trait, ca iti amintesti, dar, prezentul nu se traieste decat in starea de constienta.

Quote

Cred ca definim diferit "conceptul".
Spune ceva concret care zici ca everificat si nu e de fapt un concept.
Orice credinta, paradigma, dogma, concept, este, concept.
Tot ce spui sunt concepte, numai "sunt", e altceva decat orice traire, orice verificare, experiment personal.
Intelegi despre ce vorbesc cand ma refer la "sunt", la "a fi"?

Quote

Iata si aici, te bazezi pe niste definitii, pe niste concepte: conceptul tau despre "inima", despre suflet, despre intelect, ratiune, logica.
Orice traire, fie ea "cu minte/n inima", sau cum o mai definesti tu, fie ea sufleteasca (asa cum ii zici), nu e altceva decat informatie cu care cel ce are "constienta de a fi" intra in contact.

Editat de altnume, 29 noiembrie 2010 - 06:19.

Faptul ca admiti sa folosesti limba romana si regulile de pe softpedia te duce cu gandul ca folosesti concepte asai? Pe mine ma  duce cu gandul la orele de logica din clasa a 9 a..dincolo de vorbe destea insubstantiale exista un mod de gandire superior, pe care scepticii niciodata nu-l vor accepta. Informatia de care tu vorbesti, organismul uman o poate folosi intr-un mod mult mai profund decat intelegi tu prin gust, auz, miros si senzori externi. Ce poti sa-mi spui de centrele energetice din varful capului si pana la organele sexuale? Ce-i cu energia aia care circula pe acolo cu anumite informatii? Nu poti sa-mi spui pentru ca nu ai experimentat asa ceva si probabil nici nu crezi in destea. Nu pot sa-ti spun ceva diferit de concepte, atata timp cat scriu la tastatura si cat ma aflu aici, in alta persoana decat persoana ta. Informatiile pe care un om ajunge sa le proceseze la anumite nivele ale fiintei lui, se datoreaza muncii personale cu sine insusi. A trai nu inseamna a fi constient, asa cum intelegi tu, cel putin pentru mine; mintea e invaluita si imbuteliata in sentimente false, fantezii si iluzii, crezi ca aia se numeste constiinta? Unii folosesc niste concepte prin care-si anihileaza defectele psihologice, ca sa ajunga la constiinta sau esenta despre care vorbim. Sunt multe de discutat si de citit, si nu cred ca as putea sa expun aici in cateva cuvinte. Pot sa-ti ofer niste carti audio daca te intereseaza.

meanman, on 29th November 2010, 08:25, said:

Problema e nu ca eu nu ma folosesc de concepte, de exstenta si de ce mai vrei tu, de toata realitatea cum vei vrea tu sa o interpretezi, ci faptul ca acest topic are o tema pe care nu am reusit sa te fac sa o intelegi.
Vorbim de lucruri total diferite, in nici un caz eu nu ma refer la cele despre care tu spui ca m/as referi.
Am incercat concret, pas cu pas sa iti expun tema, dar tu in continuare vorbesti de altceva.
Chakrele ca orice altceva la care ne putem raporta sunt informatie, indiferent daca este sau nu o realitate existentiala in care ele chiar sa existe, indiferent daca tu ai aflat de la altii sau ai experimentat ceva care te/a facut sa crezi ca e vorba de numitele chakre.
A trai niciodata nu inseamna altceva decat a fi constient, trairea nu are loc decat in starea de constienta, in rest sunt fie amintiri, fie informatie pe care o afli de la alte semnale umane (oameni) despre ce ai fi facut tu cand chipurile nu ai fi fost constient (atentie eu nu desfiintez realitatea asa cum o intelegi tu sau altcineva, constat numai anumite anomalii la tipul vostru (nostru) de realitate.
Nici un moment pe acest topic nu am abordat (in mod intentionat, pt. a nu intra in confuzii de tot felul) problema constiintei, ci numai a constientei.

Probabil ai vazut filmul What the Bleep Do We Know?! Eu cred ca e aceeasi situatie ca si cea a existentei divinitatii. Daca tu esti cel care creaza lumea , pe tine cine te-a creat?

archaeus5, on 30th November 2010, 11:26, said:

Un utilizator (mork) mi/a spus ca teoria care afirma ca exista o singura constiinta (a mea) in rest e creatia ei (a mea) se numeste Solipsism.
Tema acestui topic nu este Solipsismul.
Tema este sa intelegem daca putem sa consideram ca eu cel ce am constienta de a fi, (cel ce ma constat a fi atunci cand nu gandesc si nu am parte de senzatii si perceptii nici dintr/un posibil interior uman, nici dintr/un posibil exterior, lumea, nu/mi imaginez nimic si "tac" pur si simplu) traiesc o realitate pur informationala
Eu, tu, sau oricine are constienta de a fi, dincolo de orice alta interpretare fizico/psihica, sau mai stiu eu in ce fel (spirituala).

Editat de altnume, 30 noiembrie 2010 - 14:13.

altnume, on 30th November 2010, 14:10, said:

Pai daca treci de fizica si psihica, ajungi in spiritual. Dar daca treci mai departe unde ajungi? In Matrix eventual. Mie demersul tau mi se pare o "instigare" la ideatie de dragul ei.

archaeus5, on 1st December 2010, 22:07, said:

Nu e ideatie de dragul ei, e ceva foarte simplu care te pune pe ganduri relativ la realitatea omului.
Esti de acord ca toata realitatea pe care o traiesti, este de fapt o decodificare de semnal informational care are loc in creierul tau, se pare ca stiinta a demonstrat/o.
Despre asta e vorba.
In plus m/am intrebat, OK.,dar cine imi confirma atunci ca am creier?
Poti zice, medicina, stiinta, faptele, orice om a vazut un creier.
Si ma intreb din nou, bine dar cum ajunge la mine informatia medicala, stiintifica, faptica (vizuala, auditiva etc.), referitor la existenta unui creier ?
Ajunge si ea tot ca informatie, asadar eu cred ca am creier deoarece stiinta spune ca, creierul produce reprezentarea, conceptul de creier decodificand informatia care ajunge la el (la mine de fapt)
Altfel zis eu cel ce sunt constient de a fi cred ca am creier (corp, psihic si orice altceva) deoarece asa decodific un semnal informational care ajunge la mine.

altnume, on 2nd December 2010, 16:58, said:

Adica lumea e doar rezultatul interferentei fluxului informational dintre oameni? Sau exista si o parte neinfluentata care nu e in "raza noastra de actiune? Daca e prima varianta atunci e Solopsism ori Matrix. Daca e a 2-a atunci e vorba de filozofia din What the Bleep Do We Know.

archaeus5, on 3rd December 2010, 00:04, said:

Sinetitizând și de fapt cristalizând toată cunoașterea mea de până acum vizavi de subiectul în discuție, rezultă că eu cel ce port denumirea de om constat că mă aflu într-o realitate informațională indiferent dacă există sau nu o lume fizică.
Dacă este o lumea fizică, existențialitatea aceasta, și dacă eu am un corp, dar mai ales dacă am un creier, toate trăirile mele de orice fel, toată realitatea materială, psihică și spirituală de care am parte, este format din senzații, percepții, reprezentării, concepte, și multe altele, în două cuvinte, semnal informațional.
Adică, analizatorii, senzorii mei (antenele), sesizează semnale, acestea sunt transmise la creier, unde, împreună cu semnalele deja conceptualizate, sunt decodificate în noi senzații, percepții, reprezentări, concepte, imaginație, gândire, emoții, sentimente, trăiri de tot felul inclusiv spirituale (asta spus simplist).
Nici un moment acest numit creier, nu e în contact cu o lume exterioară, nici un moment el nu vede, nu se duce sa palpeze ceva fie din afară, fie din corpul meu, nu, el numai primește semnal informațional (electrochimic, energetic), pe care îl decodifică în trăire de realitate.
Absolut tot ce constatăm: natura, orașul, pasărea, cățelul, merele, străzile, forfota, oamenii, cerul, cosmosul, luna, apa, aerul, vântul, scaunele, praful, telefoanele, insectele, mașinile, pielea, carnea, mâna, ochii, obiectele, corpul nostru exterior, organele interne, inima, țesuturile, celulele, atomii, comportamentul, afectivitatea, gândirea, gusturile și mirosurile, trăirile spirituale, toate trăirile psihice inferioare sau superioare, nu sunt altceva decât decodificare de semnal informațional electrochimic, energetic, pe care o face creierul nostru și poate nu numai el.
Dar, tot pe cale informațională aflăm și despre existența unui creier, ca dealtfel și despre existența corpului nostru în ansamblul său.
Tot ce știu eu (tu), tot ce am văzut, auzit, palpat, simțit, trăit, cunoscut vreodată, de orice natură, a ajuns la mine (orice și oricine aș fi eu) pe cale informațională, ca semnal; acuma însă nu mai pot să îl numesc semnal electrochimic și poate nici chiar energetic, deoarece constat că nu mai am nici certitudinea unui creier, cu atât mai puțin a unei electrochimii produse de un eventual corp fizic.
Toată această pledoarie este necesară pentru un motiv foarte simplu, anume, pentru a constata că nu e natural ca atunci când vizionez un film la televizor să îl consider realitate, tot așa cum nu e natural, ca eu cel ce sunt conștient de a fi, să mă identific cu acest ultracomplex semnal informațional pe care îl recepționez dintr-o sursă necunoscută cu certitudine.
Mă interesează mai puțin dacă acestă cunoaștere se aseamănă cu o alta și dacă s-a clădit pe temelia altor cunoștințe cât mă interesează dacă e așa sau nu, și de ce ar fi sau nu ar fi?
Și da, nu am și certitudinea unei surse de proveniență nici a informaționalului-existențial de orice fel (inclusiv fizic, psihic, spiritual sau științific), nici a conștienței mele de a fi (conștienței nu conștiinței), pur și simplu o numesc necunoscut.