Realitatea pe care omul o traieste e un fenomen strict informational?

1 / Exista ceva din realitatea pe care eu (noi oamenii) o traim, care sa nu fie de fapt receptionare de semnal informational?
2 / Pana unde putem merge pe aceasta supozitie, oare pana la a considera ca totul (inclusiv corpul meu si lumea) sunt informatie numita existentialitate fizica la care "eu cel ce sunt constient de mine" particip?
3 / Dar, ce ma impiedica sa consider ca insasi latura mea psihica (ramanand in suspans numai constienta de a fi), nu e altceva decat receptionare de informatie de la o sursa cu provenienta necunoscuta?
4 / Si atunci, pot considera ca realitate cunoscuta mie (oricine as fi) are numai doi participanti? Adica pe deoparte eu cel care sunt constient de a fi, si, pe de alta parte informatia,
(provenita de nu stiu unde dar pe care o consideram ca devenita accesibila datorita unei interfete fizice/existentiale, si pe care ne/am obisnuit sa o numim (informatia): senzatii si perceptii vizuale, auditive, cutanate, olfactive, gustative, proprioceptive, chinestezice, de echilibru, organice (foame, sete), de durere etc.; reprezentari (vederea cu ochii mintii); gandire, memorie, imaginatie; afectivitatea).

Acest topic se doreste a fi o discutie constructiva.

Edited by altnume, 25 November 2010 - 08:55.

Realitatea pe care omul o traieste nu este un fenomen strict informational. In primul rand realitatea este ceva, iar ce gandeste omul este altceva. Natura din jurul nostru este guvernata de niste legi pe care de obicei oamenii ignora sa le inteleaga, crezandu-se deasupra lor. Ceea ce gandeste un om se numeste fantezie, si are foarte putina legatura cu realitatea care functioneaza dupa legile naturii. Daca impartim drumul vietii in 2, putem sa ne gandim la 2 axe, una verticala si una orizontala. Aceasta intersectie de drumuri se afla in fiecare din noi, aici si acum. Drumul orizontal este cel pe care merge orice om care nu isi pune intrebari prea profunde. Drumul vertical, este drumul razvratitilor psihologici, si se numeste nivelul fiintei. Fiecare om se afla mai sus sau mai jos pe aceasta axa. Drumul vertical se refera la munca cu tine insuti; in momentul in care aceasta munca incepe sa dea roade, inconstientul devine constient (se spune ca 97 % este inconstient si 3 % constient) iar nivelul fiintei urca pe aceasta axa verticala, accesand nivele superioare de intelegere. Munca psihologica introspectiva ne ajuta sa scapam de fantezie si sa devenim constienti despre realitate. Adevarata alchimie care transforma plumbul in aur, se referea la transformarea din interiorul nostru. Daca te intereseaza mai mult, pot sa-ti ofer o carte audio, numita Psihologie Revolutionara, scrisa de Samael Aun Weor, intemeietorul curentului gnostic contemporan. Avand in vedere ca nu vreau sa fac propaganda aici pe site, nu o sa pun linkul catre audio book (care este gratuit, ptr. ca asociatia nu are scop lucrativ). Daca te intereseaza, da-mi un PM si iti trimit linkul.

O zi buna!

Edited by meanman, 25 November 2010 - 09:47.

O piatra sau un copac nu simt nimic si nu gandesc. Dar, exista.

A raporta realitatea numai la persoana ta proprie e o greseala, care duce la "buba la cap"

Edited by ear1976, 25 November 2010 - 09:57.

Toate interventiile mele se refera strict la tema topicului nu e nici cum aroganta ci dorinta de a clarifica, multumesc frumos.

meanman, on 25th November 2010, 09:42, said:

De unde stii ca exista o natura undeva in jurul nostru?
De unde stii ca ai un inconstient?
Multumesc frumos, vedem noi.

ear1976, on 25th November 2010, 09:55, said:

De unde stii ca exista pietre si copaci si ca nu gandesc.

Atata timp cat vad alti oameni, obiecte, plante, animale cu care eu interactionez, probabil ca exista o natura cu niste legi care o guverneaza. Faptul ca eu le percep prin filtrele propriilor fantezii, nu inseamna ca natura nu exista sau este asa cum o inteleg eu.

Plantele si animalele simt, tematica care studiaza acest lucru se numeste ELEMENTALII NATURII. A se viziona desenele animate cu Alice in Tara minunilor si alte povestiri din copilarie, in care personajele sunt ajutate de plante si animale (simbolistica gnostica care arata ca acestea sunt mai mult decat credem noi acuma).

Ce inseamna ceea ce visezi noaptea? E greu de inteles. Eu am observat ca uneori visez chestii ce tin de friciile mele personale, lucruri pe care in mod constient nu vreau sa le accept; asta este un motiv personal care ma face sa cred ca subconstientul exista.

Bun. Da' la ce iti foloseste felul asta de a privi realitatea? Te ajuta sa explici mai bine ce? Si cum?

meanman, on 25th November 2010, 11:19, said:

-Nu asta e problema, ci, de unde stii tu ca exista plante si animale.
-Faptul ca tu, atunci cand devii constient de tine (te trezesti cum am ajuns dependenti sa consideram), ai acces la unele informatii care presupui ca ti/au parvenit in timp ce erai intr/o stare functionala numita somn, nu evidentiaza nicidecum existenta unui presupus subconstient, pur si simplu ai constatat ca ai acces la unele informatii, de care nu ai avut cunostinta pana atunci, anume informatia viselor tale, aceasta (informatia) poate proveni de habanavem unde.

caroline_hi, on 25th November 2010, 12:35, said:

-O privesc asa pur si simplu pt. ca la asta am ajuns acuma pe calea mea.
-Banuiesc ca acest fel de a privi, acest gen de cunoastere ma va conduce la urmatoarea parte, etapa, stare, nivel, asa cum au facut si cele dinainte, care m/au condus la acestea.
-Ma ajuta sa imi explic mai bine cine sunt si ce sa fac cu mine.
-Limitandu/ma strict la tema topicului si la experienta mea de viata, consider ca prin constientizarea cat mai profunda a faptului ca sunt altceva decat absolut tot ce m/a dus la patimi (lipsa unui egoism elementar care sa ma faca sa nu ma urasc pe mine, pe deoparte, un prea mare egoism provenit din lipsa primului, si care nu m/a lasat sa pot iubi aceasta lume informationala, orgoliul, vanitatea, aroganta, frustrarea, frica, invidia, ............., lista e uriasa, dorinte, pofte si placeri ce conduc la atasamente care m/au conditionat, am ajuns dependent, m/am autolegat.
Prin detasarea de informatia care e acest corp si acest psihic (exceptandu/ma pe mine cel ce sunt constient ca sunt), de informatia care e aceasta lume intrevad dobandirea libertatii mele, iesirea din dependente si conditionari, din orice forma conceptuala, si, trairea vieti nepatimas, adica particip la ea, la acest joc al meu dea existenta, dar nu ma identific cu nimic din ea si nu ma atasez de nimic intr/un mod vicios.

Edited by altnume, 25 November 2010 - 13:18.

Mintea umana este o multitudine de minti. Nu exista EGO, exista EGOURI. Aceste lucruri au fost studiate prin Tibet acum foarte mut timp si ei le numeau agregate psihologice. Fiecare agregat psihologic reprezinta un ganditor, care foloseste intelectul tau. Deci in interiorul nostru, purtam o armata de oameni care fiecare se lupta sa foloseasca intelectul. Invatand sa mori in tine, sa elimini acele agregate psihice, vei elibera constiinta, si vei deveni liber. Decapitarea lui Ioan botezatorul reprezinta decapitarea balaurului intern. Iniviere lui Isus reprezinta acea inviere in noi insine, dupa eliminarea tenebrelor din noi. Toate raspunsurile se afla in tine, doar tu trebuie sa le descoperi..cum vrei sa intelegi natura si fenomenele ei, cand nu te poti intelege pe tine? Lumea este plina de teorii, dar adevarul este unul singur: cel care il poti experimenta in mod direct.

altnume, on 25th November 2010, 13:14, said:

Ete na, din ciclul "de ce n-are ursul coada"! Pentru ca suntem inzestrati cu cele 5 simturi (si unii din noi si cu al saselea). Cand omul a evoluat si a inceput sa perceapa realitatea inconjuratoare, a denumit fiecare lucru, fiecare obiect, fiecare fapta sau vorba. E simplu, nu-i nicio filosofie.

meanman, on 25th November 2010, 14:50, said:

Exact asta spun si eu ca, pt. a ma elibera pe mine se cuvine sa constientizez ca sunt altceva decat toata aceasta armata de senzatii, perceptii, reprezentarii, concepte, ganduri si afecte care imi dau aparenta unui fizic si a unui psihic (cu exceptia faptului ca sunt constient de a fi), poate agregate, cum le zici tu, nimic nu ajunge la mine cel ce sunt constient, decat informatia.
Asa e oarecum, adevarul meu e unul singur, cel pe care il pot experimenta direct, cu remarca, eu, sa nu ma confund cu acest experiment ci sa il traiesc dar detasat de el, altfel ma inlantuiesc din nou intr/o alta paradigma (concept).

duculeana, on 25th November 2010, 15:22, said:

Nu stiu exact la ce te referi.
Tema este, realitatea pe care omul o traieste e strict informationala?
Cele cinci, sase simturi cum zici tu, de unde ai ajuns la concluzia ca le/ai avea daca nu tot datorita unor informatii care au ajuns la "tine cel ce esti constient de tine"?

altnume, on 25th November 2010, 16:26, said:

Da.

altnume, on 25th November 2010, 08:30, said:

Nu. Tot ce exista in univers e informatie, de la atomi la cuante si orice vrei tu.

altnume, on 25th November 2010, 08:30, said:

Pana la infinit. Sau pana in panzele albe, ca sa nu exageram.

altnume, on 25th November 2010, 08:30, said:

Probabil ca daca am stii exact ce-i constiinta, nu ar mai exista astfel de intrebari. Constiinta ar putea fi o rezonanta a campurilor cerebrale cu ''universul exterior'', care ar putea fi chiar sursa... constiintei. De fapt noi acumulam energie joasa si inalta din cosmos, pe care o transformam si o prelucram pe mai multe nivele energetic -vibratorii, e destul de complicat. In afara de ce bem si mancam primim si energii subtile etc. Undele cerebrale din creier sint de fapt energii prelucrate de celule si aduse la un anumit nivel specific de vibratie care sa ne mentina activi intr-un anumit spectru de activitate mentala. Ce percepem noi e de fapt un pachet informatii care are mai multe frecvente, de la spectrul luminos la sunete, temperatura substantelor sau agitatia lor moleculara, noi percepem tot informatie. Parerea mea e ca fiecare informatie e o purtatoare de constiinta de o anumita ''culoare'' sau de un anumit ton ( in functie de frecventa ),iar miliardele de informatii care ne ajung in creier alcatuiesc melodia cum s-ar spune sau constiinta omului, conceptului de mental, un ocean agitat plin de senzatii, de frecvente si intensitati foarte variate, incepand cu simturile subtile astrale, coborand la vizualizarea senzatiilor luminoase si pana la senzatiile tactile, cele mai joase. Acuma sa presupunem ca dupa ce mori iti dispar toate simturile dense si ramai cu un singur simt subtil, eteric, astral, mai fin decit vazul sau privitul luminii de culoare mov sau albastru deschis spre exemplu,   asta ar putea fi constiinta unei informatii simple de vibratie inalta. Cand ne inchipuim ca obiectele pe care le vedem noaptea sint intunecate ne inselam, in realitate in interiorul atomilor lor exista spatii foarte largi, la fel si intre atomi, iar dupa moarte am putea vedea lumina, chiar materia fiind alcatuita din cuante de lumina, asta ca sa nu se mai zica ca dupa moarte ar trebui sa ''vedem'' obligatoriu doar negru ( unii chiar isi inchipuiesc diferite senzatii tactile mai neplacute sau mai placute, ele probabil ca dispar complet dupa moarte, deci devii usor si eteric ca un fulg de nea, ca un foton ). Deasemenea timpul nu dispare in singularitate. Ca asa s-a nimerit sa fim noi acum si aici si sa purtam aceasta discutie, sa avem anumite senzatii si simturi, asta e doar un moment intamplator.

altnume, on 25th November 2010, 08:30, said:

Nu exista decit un singur participant=universul. Al doilea participant e doar ego-ul, iluzia, separarea.  21.gif   646bytes   0 downloads

altnume, on 25th November 2010, 08:30, said:

Edited by laserdance, 25 November 2010 - 19:16.

654321, on 25th November 2010, 16:33, said:

Aduci si argumente sau ai zis doar asa?

laserdance, on 25th November 2010, 19:10, said:

Tocmai de aceea nu fac acum aluzie la constiinta, deoarece, nestiind ce e, sa nu trimit in confuzie (constiinta din puctul de vedere al psihologilor e ceva, religios si spiritual in functie de dogma e altceva, fiecare om si/a conceptualizat/o in felul sau etc.
Foarte interesanta expunerea ta si in unele privinte clarificatoare, totusi, am deschis acest topic pt. a intelege mai bine, ce anume nu este informatie din absolut tot ce stim noi, din tot ce consideram ca ar avea statutul de a exista, tu, vorbind despre creier deja ai iesit din topic, ca si vorbind despre un univers etc. De unde stii tot ce stii, daca nu din informatia care te acceseaza si careia i/ai dat credibilitatea existentiala si din care ti/ai conceptualizat un asanumit mental/afectiv, sau, ma rog, un fizico/psihic?

Edited by altnume, 26 November 2010 - 09:28.

UITI un lucru simplu, cand teoretizezi frumos:
- TU, cel care intrebi, ESTI din materie. In cateva kile de substanta, ai vrea sa poti sti ESENTE cu valoare definitiva.

Ai vrea.
Schepsisul este ca, de fapt, se si poate.
Toata CONSTRUCTIA e inrobita intelegerii.
Din pacate, in viata noastra, nu putem sti decat putin cate putin.

Dar, hei, sti mai mult decat unul din secolul 16.
Asa ca, te bucura ca sti mai mult ca o treapta mai veche. Plangi ca sti mai putin ca o treapta mai noua.

Si foloseste kilele astea de materie din tine in scopuri buuuune.
Nu ca ar conta, DAR DACA CONTEAZA?

Viseaza urat, dar fa frumos!!!    Mi-a spus un om cum nu am mai intalnit.

altnume, on 26th November 2010, 09:25, said:

Imaginea despre realitate pe care si-o creeaza fiecare se bazeaza pe informatii.

cuculili, on 26th November 2010, 09:49, said:

Pai vezi tu, tocmai acesta e scopul catre care trimite deschiderea acestui topic, anume:

Quote

anume, reasezarea valorilor.
De cand ma stiu, mi s/a spus ca sunt intrun corp fizico/psihic si intro lume materiala, nici religia si nici spiritualitatea nu mi/au oferit cele in care sa ma regasesc.
Ma straduiesc sa inteleg ca scara valorilor e alta, adica mai intai "eu cel care ma constat constient de mine atunci cand tac" si apoi, ea, informatia, pe care din rutina o consideram ca provenind  senzitiv si perceptiv, din reprezentari, din procese psihice cognitive superioare ale  unui creier.
Sunt doar eu si informatia, sursa e necunoscutul, in rest, corp, creier, lume fizica, psihica, spirituala=informatie (vizuala/auditiva/olfactiva/gustativa/cutanata/cognitiva/afectiva si ce/o mai fi) pe care eu o receptionez, de unde? nu stiu.
Apropo, de unde stii ca sunt din materie?

654321, on 26th November 2010, 14:59, said:

Corect.
Dar imaginea despre faptul ca as avea un corp fizic, si mai ales, un creier care primeste informatia de la niste analizatori, si, prin care (prin intermediul unui creier) traiesc realitatea, nu e tot informatie, pe care am receptionat/o "eu cel ce ma constat a fi"?
De ce sa consider neaparat existenta fizica altceva decat informatie?
Ca si trairile de altfel, informatie afectiva si atat.

altnume, on 26th November 2010, 17:35, said:

Pentru ca scri pe forum.

Insa ce este exact materia nu stie nimeni.

Tumultul curiozitatii nu este rau dar, in cele din urma, trebuie si el pacificat. Fie prin ancorarea la o dogma, la o filozofie, la un stil de existenta sau chiar la negarea lui.
Raspunsuri satisfacatoare si definitive nu exista. Inca.

Butada care spune ca pana si iubirea este o problema de dozaj corect a ciocolatei are un corolar mai abscons: cu un creier, ca aparat de analiza, bazat pe reactii chimice nu poti avea o arie mare a intelegerii.
Pasul inainte, probabil, va fi dat de aparitia si maturarea computerelor cuantice, mai apropiate prin natura lor de esenta subtila a ceea ce este.
Apoi ele vor inventa altceva si mai aproape de perfectiune.

duculeana, on 26th November 2010, 23:33, said:

Pai si anti-materia?