Cine sunt si ce sa fac cu mine?

SkeTches, on 21st August 2010, 00:22, said:

Quote

Treaba e ca atunci cand ma aflu in golul mintii si am sesizat ceva, se cheama ca nu am mai fost in golul mintii in clipa cand sesizez ceva, senzatiile si perceptiile constiente scot mintea din starea de "gol" si o fac sa se identifice cu eul personalitatii, nu cu eul individualitatii sale de dincolo de senzitiv si perceptiv constient.
Scopul nu e sa sesizez ceva, (de fapt in contemplatie fiind tocmai asta faci, iesi din senzatii, si, tacut fiind, ai parte de intuitii, de inspiratie si de altele de care eu nu am masura ca sa pot vorbi) ci sa ma las sa fiu altceva decat ceea ce sunt atunci cand gandesc.
Reusind aceasta, identificarea cu contemplativul (incepand de la "golul mintii") omul poate sa se renaturalizeze, sa/si puna in valoare capacitati neevidentiate pana atunci.
Fiecare dintre noi ne/am identificat cu ganditorul si poate nici nu ne/a trecut prin minte ca suntem in primul rand fiinte contemplative.

Quote

Contemplatie naturala e o formulare preluata, nu se refera la a diferentia o contemplatie naturala de un artificiala ci ea vine sa defineasca faptul ca prin natura sa omul e contemplativ, gandirea se cuvenea sa fie un apendice, o anexa, ea e o optiune nu ceva definitoriu pt om, noi insa am ales gandirea si am ignorat contemplatia deschizatoare de orizonturi nebanuite (de fapt deductia nu cred ca e posibila fara ca aceasta sa se hraneasca din intuitie, numai ca nu ne dam seama de aceasta subtila trecere).

Quote

Multumesc frumos, ai raspuns singur la aceasta, chiar asa, la asta si trebuie sa ajungi la "paroxicul pasivitatii in gandire. Adica nu gandesti nimic ", cum zici tu.
Pai nici nu vreau frate in golul mintii sa adopt o postura analitica in legatura cu mine, ci vreau sa scap de ea, de ganditor, si sa ma confund cu mine contemplativul.

misery_helga, on 24th August 2010, 01:09, said:

Ba pentru inceput se cuvine sa inveti sa te uiti ca vitelul la poarta noua, pana ce te identifici cu tine cel altul decat ganditorul. Dupa ce iti dai seam ca poti fi altul decat cel care ai fost invatat sa fii, decat "zbuciumatul", dupa ce devii tot mai mult "linistitul", poti sa ai acces la un gen de "iluminare", pe nivelul tau de intelegere, la trairi mai deosebite etc. (cine nu a avut parte nu are cum sa inteleaga, dar poate avea activa deschiderea mintii ca sa nu ajunga un incuiat, sau poate sa aplice metoda golului minti spre a activa deschiderea mintii, dezmarginirea ei, iesirea din habotnicia de orice tip, inclusv stiintifica).

P.S. Va invit sa ma ajutati sa refolmulez cugetarea din semnatura mea, astfel incat ea sa devina mai profunda si sa aiba sens, asta daca e posibil sa ajungem la consens (poate daca vrem sa construim ceva si nu sa distrugem va fi posibil).
Eu nu consider ca ceea ce spun e adevarul, e numai exprimarea mea la nivelul pe care m/am aflat in acel moment, ca sa nu mai vorbesc ca e deficitara facandu/i pe ceilalti sa o interpreteze eronat fata de ce am gandit eu.

Edited by altnume, 25 August 2010 - 08:37.

altnume, on 25th August 2010, 09:07, said:

Ei da, am incercat mereu - dar nu reuseam - sa deslusesc rolul meu de user nevolnic pe plaiurile softpedia,
Acu e totu clar.

----------

caroline_hi, on 23rd August 2010, 23:54, said:

Nu prea mai conteaza ce am inteles eu ca oricum nu se pupa cu ce voia sa spuna autoru... voiam poate sa sugerez ca in "trezire" atentia se poate fixa pe orice fara efortsau motiv aparent, fara atasament, pe perioada indefinita,  pe cand in mod "normal" e nevoie de un efort sustinut de un imbold motivational furnizat de... poate simpla ambitie sau "pasiune" sau... you name it. In functie de caz.  Prima mi s-a parut c-ar fi naturala in sensul ca se poate auto-mentine a doua e necesar a fi "intretinuta" de ceva extern relatiei  contemplator-contemplat. De fapt a doua nu poate fi considerata contemplare ci mai degraba scremere.

Edited by blimpyway, 26 August 2010 - 02:14.

blimpyway, on 26th August 2010, 03:08, said:

E optiunea ta, invitatia mea nu este ca sa ma umflu in pene cu o cugetare speciala in semnatura, ci sa intelegem mai bine, cu totii, cine suntem si ce putem face cu noi pt. a dobandi mai multa stapanire de sine.
Cred ca ai avea ceva de spus si despre acestea daca lasi deoparte ceea ce te opreste:

From 23rd August 2010, 03:20:

Edited by altnume, 27 August 2010 - 14:15.

Uite si relatarea unei experiente concrete http://www.ted.com/t...of_insight.html

Pentru cei ce nu inteleg engleza - are si subtitrare in romaneste, in partea de jos e un buton "subtitles" care deschide o lista din care alegeti "Romanian"

altnume, on 27th August 2010, 15:11, said:

O spui ca si cand asta ar fi scopul.  Cu ce-o sa te alegi daca-i altul?

Edited by blimpyway, 02 September 2010 - 11:39.

blimpyway, on 2nd September 2010, 12:39, said:

Multumesc, am revazuto acum, e foarte interesanta experienta ei.

Am spus cum m/am priceput. Nu sustin ca acesta e scopul, spun numai ca dezlegarea de "emotiile negative", de dependente, de dorinte in general, ne elibereaza.
Sigur ca cele sustinute in finalul alocutiunii persoanei din filmulet, sunt poate un scop inalt, dar, de ce crezi ca nivelul de constiinta al umanitatii evolueaza cu pasi de melc? De ce singurul pas facut de umanitate e ca nu ne mai mancam unii pe alti si la propriu, in rest nimic?
Deoarece, ne imbatam cu apa rece, (un comunism in adevaratul sens al cuvantului, nu caricatura sovietica de la noi) nu e posibil si nu va fi posibila o lume mai buna daca fiecare individ nu se straduieste sa ajunga intai stapan pe el.
Pai cum sa te iubesc pe tine, daca pe mine ma urasc? Cum sa imi pese de tine daca nici de mine nu imi pasa?
Si trecand la nivelul urmator:
Cum sa construiesc un inceput de lume mai buna, daca eu deabia am reusit sa fiu suficient de egoist incat sa ma iubesc in sfarsit pe mine? Natural ca trebuie sa fiu egoist pt. doi, adica sa largesc sfera mea de egoism si sa incep sa te iubesc si pe tine tot mai mult, tinzand sa te iubesc ca pe mine, e, si tot asa, pana ce o sa inteleg ca largind egoismul devin iubire, numai ca lucrarea incepe in mine, cum am zis.
Si, nu stiu sigur cum se face, caut, chiar si acum, chiar si aici.
Acesta e scopul postarilor mele.

Am o mare dilema azi.
Cum mama dracu/i se face ca ma autodistrug zi de zi?
Iata, de exemplu de cateva zile ma doare stomacul la fiecare masa, asta printre altele.
Cine e vinovatul?
Sa fie altcineva decat stimulul?
Daca stimulul provine din mine, inseamna ca tot eu sunt vinovat, imi produc singur suferinta si degradare, denaturalizare.
Daca stimulul provine din exterior, nu tot eu ii permit accesul in mine, il decodific si il transpun in fapta ca durere?
Ba da, eu singur imi produc mie durere si tot eu sufar din cauza acestei senzatii pe care ne/am obisnuit sa o numim si sa o suferim, "durerea".
E omul propriul sau ucigas?
Suntem fiecare dintre noi de fapt niste sinucigasi inconstienti?

e clar, esti vinovat. Ai fost un baiat rau, rau, rau!

blimpyway, on 27th September 2010, 22:44, said:

Daca tot mai esti pe aici, am aflat de curand ca de fapt senzatia de durere, durerea, nu se afla acolo unde ni se pare noua ca e ea localizata (in cazul de fata, in stomacul fizic), ci, ea, durerea, o traim in creier, unde este corespondenta neuronala a zonei de stomac afectate.
Tu ce zici?

In creier da si cand te lovesti la deget durerea e tot in creier. Nici o problema cu durerea.

Problema e ca nu facem diferenta intre durere si suferinta a doua fiind o extrapolare mentala a durerii mentale sau imaginate. Ca si un vis ce e luat de real, suferinta e receptata ca durere.

Edited by blimpyway, 29 September 2010 - 14:56.

blimpyway, on 29th September 2010, 15:50, said:

scuze, m-am exprimat gresit...voiam sa zic

o extrapolare mentala a durerii reale sau imaginate.

o "inflorire" a realitatii, povestea cu drobul de sare e un exemplu. Sau autocompatimirea..

Edited by blimpyway, 29 September 2010 - 23:45.

Ba pt. mine e o mare problema, cum adica de fapt ma doare mintea, constienta, durerea e ceva virtual, traiesc durererea in creier desi creierul nu doare si tu zici ca e ok.?
La puntul doi, asa e, problema tine de educatie sau autoeducatie pe care nimeni nu ne/o face, deci nici noi insine.
Spre deosebire de animale, omul are minte (sa zicem asa), aceasta poate fi si inger si demon pt. om.
Cu cat omul isi foloseste mintea mai natural (in sensul naturii universale a lucrurilor), cu atat evolueaza, cu cat o foloseste nenatural cu atat se indobitoceste.
Lipirea mintii de senzatia de durere si amplificarea in acest fel a suferintei naturale, este o gresita folosire a mintii.
Dar ce sa zic, teoria ca teoria practica ma omoara.

si una si alta dor si sunt reale doar ca una e inutila si te poti debarasa de ea iar celeilalte n-ai ce sa-i faci... deci nu-i o problema.

Raspunzi din doi in doi?
Ce crezi, ceea ce ne doare e de fapt virtual? Cum de ne doare creierul daca acesta nu poate sa doara?

Ai reusit tu sa te debarasezi de suferinta si sa consumi numai durerea naturala careia nu avem cei face, sau o spui si tu mai mult filozofic, asa cum fac eu in "scrierile mele"?

Edited by altnume, 03 October 2010 - 13:04.

ar trebui sa intrebi unu (sau una) care a reusit sa se debaraseze intr-adevar de suferinta, parerea mea e nefolositoare. Eu discut sa ma aflu in treaba,  filosofic cum zici

deci ca sa raspund (cu avertizarea de mai sus) e irelevant daca ce te doare e virtual  sau real si nici daca durerea isi are "sediul" in inima, buric, creier sau in imaginatie. Relevant e ca durerea ce poate fi vindecata sa fie vindecata.

Edited by blimpyway, 05 October 2010 - 22:26.

blimpyway, on 5th October 2010, 23:18, said:

In practica, cam ai dreptate, s/a dovedit irelevant, ma agat insa de ideea ca prin constientizare cat mai in cunostinta de cauza si nu o constientizare de rutina nefocalizata de atentie, prin aprofundare, prin intelegerea a ceea ce suntem si cum functionam, prin evidentierea faptului ca "totul e in mintea noastra", poate, poate, vreodata, punem treptat stapanire pe domeniul fiintial care suntem, adica pe fizic (si nu numai la exterior ci si in interior), pe constient (in sensul ca dobandim controlul asupra gandurilor si emotiilor care ne "reguleaza" mintea fara aprobarea constienta a noastra), pe inconstient chiar (inclusiv subconstient), pe tot ceea ce suntem si stim ca suntem si pe ceea ce stiinta va descoperi in viitor ca suntem (noi traind acum si nepermitandu/ne sa asteptam sute de ani ca sa mai descopere stiinta cate ceva).
Aiaista/i trebsoara
Filozofez si eu, doar, doar, s/o lipi ceva si in practica.

faci cum crezi dar nu cred ca incercand sa "stapanim" sau sa "controlam"  ajungem undeva. Scuza-mi intrebarea, dar de ce crezi ca sunt asa importante chestiile astea?
Poate gandurile si emotiile care te reguleaza au deja aprobarea ta,

Edited by blimpyway, 06 October 2010 - 22:47.

Daca tinem cont de faptul ca emotiile si gandurile ne apartin, indiferent daca apar cu voia constientului sau cu cea a inconstientului, se poate spune desigur ca sunt cu voia mea, eu fiind fiinta din care provin ele, dar si moartea vine tot din fiinta mea (de exemplu), gena sau (si) uzura organismului sunt si au loc in mine, asta nu inseamna ca e cu voia mea, deoarece eu (oricine as fi), nu prea vreau la nivel constient sa mor, la nivel inconstient insa m/a ucid treptat, treptat (cu trecerea anilor).

De ce sunt asa importante chestiile?
Eu cand scriu, o fac sub forma de dialog, acuma constat ca nu imi amintesc cand si daca m/am intrebat asta, si nici ce am raspuns, dar incerc acum sa zic de ce.

Uite una de actualitate: de felul meu sunt usor enervabil, desi cei din jur nu isi dau seama usor de asta decat daca locuiesc cu mine.
Ma enerveaza pana si cele cu care lucrez, motiv pt. care le arunc, obiectele din calea mea le lovesc cu piciorul deoarece sunt "vinovate" ca imi stau in drum, daca cineva zice ceva ce eu consider jignitor, ma enervez etc.
Eu consider ca mi/ar fi mai bine din toate punctele de vedere daca as putea sa/mi domin aceste porniri.

Iata una mai suprarealista.
Ce bine mi/ar prinde daca as avea cat decat control asupra unor organe si sisteme interne, deoarece mi/as rezolva unele probleme de sanatate.

Altele carora le/ar sta bine daca le/as domina: invidia, furia, ura, frustrarea, frica, lacomia, avaritia, pofta carnala si cea alimentara, lenea, orgoliul, vanitatea, aroganta, ura de sine, iubirea exacerbata de sine etc.

Quote

Nu e vorba de stapanire si control ci de revendicare a propriei fiinte, de a ne lua in primire pe noi insine la toate nivelurile.
Noi suntem o paiata, o umbra numai, a fiintei aceasta om, dar nu ne aflam in mod constient la bord, la pupitru de comanda, nici vorba, suntem cu matura pe undeva prin noi insine.
E ca si cand stii numai sa pornesti calculatorul si te uiti ca tampul la backgroundul afisat de display, il folosesti pe post de veioza, cam atata ne pricepem si la functionarea fiintei noastre, la cauzele efectelor, la menagementul fiintial.

Edited by altnume, 07 October 2010 - 10:12.

altnume, on 26th September 2010, 21:22, said:

Stimulul respectiv (durerea) te anunta ca ceva este in neregula cu corpul tau si trebuie sa iei masuri. El este pus acolo tocmai ca sa nu iti permita sa te autodistrugi. Ignorandu-l, te angajezi pe panta spre autodistrugere.

Ucigas este de obicei cel care te ucide in mod voluntar. Sau care te omoara in general. Ai de gand sa te sinucizi? Dupa ce o faci esti ucigasul tau; pana atunci nu. Iar sinucigasi inconstienti nu suntem; gandeste-te ca specia exista...

<quote>Daca tinem cont de faptul ca emotiile si gandurile ne apartin, indiferent daca apar cu voia constientului sau cu cea a inconstientului, se poate spune desigur ca sunt cu voia mea, eu fiind fiinta din care provin ele, dar si moartea vine tot din fiinta mea (de exemplu), gena sau (si) uzura organismului sunt si au loc in mine, asta nu inseamna ca e cu voia mea, deoarece eu (oricine as fi), nu prea vreau la nivel constient sa mor, la nivel inconstient insa m/a ucid treptat, treptat (cu trecerea anilor).</quote>
Nu te ucizi inconstient. Asta este ciclul natural al organismelor. Soarta, daca vrei...

Edited by mork, 07 October 2010 - 10:22.