Ă?nvățăturile greșite ale omenirii

Un nou concept corect și adevărat se va infiltra fără mare spontaneitate și va fi însușit ca ceva obișnuit și normal în viață. Pentru că odată văzut îndeaproape, nu pare mistic ci face parte din viața zilnică; o definește, lărgindu-i perspectiva.
Pe când un concept închipuit și greșit, restrânge perspectiva la mintea celui care l-a născocit. Fiind miraculos, fantastic, este aparent ușor de urmat și de înfăptuit fără a fi nevoie să depui efort suplimentar. Astfel el atrage la sine pe cei slabi, iar aceștia, văzând că e mai ușor ca în realitatea pe care ei o consideră „dură”, vor face din acesta o realitate a lor și vor trăi prin ea, dezvoltând-o după placul lor și simțind-o ca pe cea adevărată. Ajungându-se uneori la o întreagă elaborare complexă, putând fi inclusă în învățătura vieții zilnice, cum este religia. Aceste gânduri sunt fundamentul oricărei religii. Problema nu este ce religie e adevărată, problema este ce religie este mai aproape de realitate. Realitate însemnând nu fantezie, căci pentru cei ce cred în fantezii le par reale, ci realitate însemnând adevărul empiric. Pentru că nici o religie nu se compară cu trăirea realității pe cale empirică, afectivă, nemărginită de paradigme inoculate de societate în subconștient încă din stadiile infantile ale vieții.

Când ascult ce spun credincioșii imi pierd credinta in Dumnezeu, însă când ascult ce spun necredincioșii încep să cred în Dumnezeu. Iar când citesc din biblie nici o posibilitate nu se mai arată, de parcă a fi o altă lume; și este altă lume...dar o lume dispărută. și ceea ce mă frământă: de ce încerc din greu să-mi amintesc de ea? Oare nu e mai important prezentul; fiindcă eu nu mă pot întoarce în trecut dar înspre viitor mă înderpt sigur. Îmi amintesc ce zicea cineva: "Fii atent cu viitorul căci acolo îți vei petrece restul vieții". Însă eu iar mă întreb, dar mai mult mă tem: nu avem nici un viitor. și cine poate spune ce va fi mâine; când mulți nu știu ce va fi azi... Cine e acela între voi care știe acestea. și parcă iar îmi amintesc un citat celebru...
Oricum... oamenii nu gândesc cu propriile lor idei. Oamenii sunt tot timpul influețați de alte păreri, de presă, de prieteni, de cărți, de orice văd la televizor... nu sunt niciodată Ei. Un alt filosof zicea: "Poți să faci ceea ce vrei, dar nu poți să voiești ceea ce vrei", Schopenhauer parcă.
...și niciodată nu mă simt liber decât atunci când mă gândesc la vanitatea lumii, atunci când simt că pot să mă las consumat, neexistând lucru mai bun decât să-ți împlinești funcția și să uiți de cuvinte pentru un moment, să stai o clipă în afara sistemului. Parcă vezi cum totul capătă un sens, și dintr-o dată cunoști întreaga viață, și este atât de bine să te lași purtat de voința "divină" ce vine din exterior, dar atunci nu ți se pare deloc ciudat acest sentiment, foarte plăcut. Căci în acel moment constrângi toată energia din jur, dar nu îți dai seama ce este decât când o consumi, și ca orice sentiment frumos, durează prea puțin, pentru că o consumi prea repede. Omul este o fire lacomă, în această privință, cu fericirea, însă nu și cu tristețea sau durerea – acestea le consumă prea încet. De aceea zic: lasă-te consumat ! Consumă ! și vei avea și voință și putere și fericire și toate câte ceri.

Ceea ce fac oamenii de acum este să ducă o luptă permanentă între ceea ce le dictează subconștientul și între cum e realitatea de fapt. Este vorba de educație. Cel mai bun educator e realitatea. Nimic nu se compară cu experiența trăită. Degeaba îi spui unui copil că trebuie să facă aia, aia, aia dacă nu face de fapt acel lucru. Într-o societate plină de tabuuri degeaba îi spui să iubească, el tot fără suflet va fi.
Unii spun că e imposibil să găsești sufletul pereche. Dar ce suflet să îți găsești dacă tu însuți nu ai suflet ? E o lume moartă asta. Nu știu ce mai așteaptă Dumnezeu, când până și El nu mai este înțeles. Dar poate că undeva departe mai există vreun pustnic pierdut care stând într-o mănăstire uitată de lume și rugându-se lui Dumnezeu îi atrage acum toată atenția.

Puțini încearcă să se elibereze, dar subconștientul e ca un elastic care când ei încearcă să se îndepărteze spre ceea ce văd că e bun, sunt trași înapoi și reținuți în elastic.
Trebuie găsită calea cea mai simplă de a te elibera total de restricțiile impuse de societate.
Omul își impune singur restricțiile, crezând că le poate controla, dă naștere la multe limitări,  dar odată întreprinse, el devine slujitorul acestora și încearcă să scape de ele dar nu poate.
Trebuie găsită cea mai bună metodă de a-ți depăși propriile restricții care la urma urmei aparțin de subconștient.
Trebuie să îți extinzi conștient aria de concretizare și astfel restricțiile se vor diminua. De ce nu ar fi posibile levitația, telekinezia, percepția extrazenzorială, dacă aceste lucruri există ?
Simplu: Pentru că societate nu a vrut să le folosească, inventând telefonul, mijlocul de transport în comun și multe alte mașini. Pe când omul, nu avea nevoie decât de el, dar pe el s-a pierdut; ceea ce a devenit el este un sclav al cesolului XXI. Privind în jur, tot ce se vede este construit de om. Imaginează-ți cum ar fi fără lucrurile din jur, utilaje, electricitate, haine, mobilă, case... deși poți să n-ai nevoie de ele, nu poți trăi fără ele, ți se impun, ești sclavul lor, iar natura este parcă neprimitoare. Așa e și cu restricțiile impuse de subconștient. Poți renunța la ele, dar pentru asta e nevoie de un alt suport, iar acel suport ești chiar tu. Regăsește-ți sufletul, chiar dacă nu ai nevoie de el în societate. Pune-ți ție însuți întrebarea: Cum este lumea ? Pentru că întocmai așa ești tu, te reflectă. De aceea dacă ești bun vezi lumea bună, și ești fericit cu ea și o iubești.

Laryyyy, on Jul 8 2005, 00:01, said:

Asta e o problema grava. Daca faci ce faci numai in opozitie cu ce vezi la un moment dat ca fac altii, e tragic.

laryyyy, un post deosebit, si foarte frumos...e al tau?   in parte sunt de acord cu ce spui...ma asteptam si sa scrii explicit ca religia e o vanitate nula si uneori daunatoare, la fel ca desertaciunea absoluta a vietii pe care o traim...
sa nu vina careva sa-mi spuna ca sensul existentei e sa ne mintuim sufletul, pentru ca e una din cele mai crincene aberatii...sau mai rau, perpetuarea speciei, asta se face din instinct....trebuie sa fim suficient de intelepti sa nu ne mai amagim cu probabilitatea utilitatii sau semnificatiei vietii noastre si sa acceptam ca existenta noastra nu are niciun scop, decit daca-i dam noi un scop anume prin ceea ce vrem sa facem

experience, on Jul 10 2005, 17:06, said:

Subscriu !

experience, on Jul 10 2005, 17:06, said:

Religia are un scop pe care nu toti il intelegem; nici nu s-ar putea sa-l intelegem toti; religia este la locul ei, la locul potrivit caci fara de ea spiritual am fi fost chiar un fiasco TOTAL ca civilizatie, cu siguranta eram de mult pur si simplu o parte din regnul animal reintregit.

Este o vanitate pentru foarte multi dar si o cale pe care chiar si daca doar unul dintre noi, acel singuratic si izolat pustnic, a pasit, este o mare victorie a omenrii.

experience, on Jul 10 2005, 17:06, said:

Ai ales intentionat termenul religios ("se ne mantuim") ca sa se potriveasca la ce urmeaza ... "crancene aberatii" dar cred ca nici tu nu esti chiar atat de sigur pe ce spui cand vorbesti despre suflet, daca este o aberatie sau o minune ...

experience, on Jul 10 2005, 17:06, said:

Asa-i ... esti si suntem cu totii liberi sa dam un scop vietii asteia, unii ii zic ... mantuirea sufletului, altii ... perpetuarea speciei, altii ... sa ne traim viata si sa avem toate placerile posibile, ALTII ... sa aflam DE CE SUNTEM AICI?!

Suportati-ma inca putin si va rog sa rumegati putin urmatoarea mica intamplare din viata mea proprie, traita de mine insumi. O povestesc pentru cei ce cred ca nu este nimic dincolo ... de cele vazute, de cele lumesti (si nu sunt un religios in sensul de mai sus); eram in Mexic si in prima luna acolo inca nu intelegeam si nu vorbeam spaniola; si impreuna cu un prieten care vorbea engleza m-am intalnit cu un om cu calitati speciale (si veti vedea la ce ma refer); citea in tarot, dar cartile nu erau decat un pretext de fapt pentru a citi in spiritul celui cu care se intalnea; era prima data cand ma intalneam cu el si pe timpul "citirii" mi-a cerut sa-i pun o intrebare la care el sa-mi dea raspuns; si i-am cerut sa-mi raspunda la urmatoarea intrebare: Why am I here? (De ce sunt aici), asta a fost singura parte rostita cu voce tare iar in gand am completat cu Here on Earth? (Aici pe Pamant). Spre surprinderea mea raspunsul primit a fost ... COMPLET, la TOATA intrebarea.

Sunt multe intamplari in jurul nostru, in viata noastra, pe care observandu-le atent ne dezvaluie fata adevarata a lumii. Odata intredeschisa aceasta fereastra catre partea nevazuta a lumii, credeti-ma, veti intrezarii si sensul existentei noastre aici.

Din pacate civilizatia pe care o construim cu inversunare nu ne ajuta deloc in acest sens, suntem tot mai exteriorizati si mai indepartati de noi insine si de aceasta fata ascunsa a lumii.

pe curand

experience, on Jul 10 2005, 17:06, said:

Pentru tine nu exista nici mantuirea sufletului, nici perpetuarea speciei ca scopuri ale existentei. Pentru tine existenta nu are nici un scop. Mie mi se pare cumplit sa traiesti cu astfel de convingeri.
Ce scop poti tu sa-i dai existentei prin ceea ce vrei sa faci? Ce poti tu sa vrei sa faci mai mult decat sa ai anumite actiuni printre ceilalti oameni? Poti sa vrei sa ajungi primul intr-un anumit domeniu, sa ai multi bani sau multe obiecte, sa ai cea mai frumoasa sotie si cei mai destepti copii, poti sa vrei sa iei premiul Nobel sau sa scrii cea mai buna carte. Toate astea sunt lucruri care nu dau scop existentei. Ele iti dau tie o directie si pot deveni scopurile tale personale. Existenta insa ramane existenta si daca tu nu mai esti. Scopul existentei este mult mai inalt decat scopurile tale personale, oricat de grozave ar fi ele.

sa inteleg ca mintuirea sufletului si perpetuarea propriilor gene nu sint scopuri personale , ci un fel de rahat extraordinar care ramine cind tu nu mai esti? care a fost scopul existentei lui ion pe aceasta planeta? o ho hooooooo, a avut un scop supermisto: si-a mintuit sufletul si a decartat doi puradei  :death:

Viața reală e mult mai frumoasă decât a noastră.

Mosotti, on Jul 11 2005, 09:36, said:

Mintuirea si facerea de copii sunt scopurile existentei. Ele trebuie sa devina scopurile personale ale fiecaruia dintre noi. Toti ar trebui sa incercam sa traim avand aceste lucruri in minte si in inima.
Dar sunt, din pacate si oameni care nu vad nici un scop in viata. Prin asta, scopurile existentei nu inceteaza sa fie mantuirea sufletului si facerea de copii.

malko, on Jul 11 2005, 10:54, said:

Mă gândeam... după ce ne mântuim și facem copii, ce mai facem?

Mda, interesant...

Laryyyy, tu insuti spui de "Gandurile mele nu imi apartin", dar, paradoxal, tu esti cel care da citate. As vrea sa explici ce anume intelegi prin "Când ascult ce spun credincioșii imi pierd credinta in Dumnezeu, însă când ascult ce spun necredincioșii încep să cred în Dumnezeu.", mai precis a doua parte.

malko, oricat de mult mi-ar displacea sa te scot din sferele inaltei filozofii existentiale, din punct de vedere biologic, alt scop decat procreearea pur si simplu nu avem. Tii minte de replica din "Moartea lui fulger", de la sfarsit, "Din codru rupi o ramurea,/Ce-i pasa codrului de ea?/Ce-i pasa unei lumi intregi de moartea mea?" Si atunci te intreb: ce ii pasa unei lumi intregi de existenta ta, de scopurile tale marete, de "mantuirea" ta? Si ca veni vorba... odata ce esti mort, ce ai "mantuit" ? Trupul? Mintea? In nici un caz nu acestea doua... si atunci ce? Pentru ca din tine nu a mai ramas nimic altceva.

Scopul in viata nu este ceva generalizabil. Oamenii nu se pot imparti pe categorii in functie de scopul in viata. Nu exista "religii", "zodii" si alte astfel de lucruri cand vorbesti de scopul in viata, deoarece acesta este fara indoiala unic.

Billy - scuze ca trebuie sa spun, dar esti un mistic. Oricare om perspicace, citindu-te un om care e pregatit sa creada cu tarie, ar fi inteles ca tu nu te referi la "Why am I here in Mexico?" Prin ce ai zis aici incep sa inteleg ce voia sa spuna Laryyyy cu acel "Cand aud ce spun credinciosii..." Te lasi amagit de anumite lucruri pe care nu le intelegi pe deplin, lucruri care nu intelegi ca au o explicatie cat se poate de logica, doar ca unii nu au aflat-o inca. Scuze ca trebuie sa-ti spun, dar te-ai lasat pacalit de acel cititor in tarot, care nu degeaba s-a instruit sa "citeasca" oamenii, iar pregatirea lui ti se pare atat de uimitoare, incat o crezi "putere divina" aproape. Un citat pentru tine din ce a zis Laryyyy: "Pe când un concept închipuit și greșit, restrânge perspectiva la mintea celui care l-a născocit. Fiind miraculos, fantastic, este aparent ușor de urmat și de înfăptuit fără a fi nevoie să depui efort suplimentar. Astfel el atrage la sine pe cei slabi, iar aceștia, văzând că e mai ușor ca în realitatea pe care ei o consideră „dură”, vor face din acesta o realitate a lor și vor trăi prin ea, dezvoltând-o după placul lor și simțind-o ca pe cea adevărată."

Acynonix, on Jul 11 2005, 10:10, said:

Dupa ce faci copii, trebuie sa ii cresti, sa ii inveti si sa-i ajuti sa devina oameni adevarati.
Dupa ce te mantuiesti nu stiu ce ar mai fi de facut. Mantuirea vine foarte tarziu, iar cand ai obtinut-o, nu cred ca iti mai pui problema ce ai de facut. E ca atunci cand ai dobandit intelepciunea. Atunci toate se schimba si incepi sa vezi lururile complet altfel.
De multe ori, mai important e sa mergi pe drumul corect decat sa ajungi la tinta propusa.

mintuirea sufletului are vreo noima in cazul in care ar exista ceva numit suflet care sa poate fi mintuit. dar cum sufletul si mintuirea nu sint decit bolboroseli filozofico-psihico-mistice, asta ...

malko, on Jul 11 2005, 11:20, said:

După ce ajung oameni adevărați și pleacă pe la casele lor, faci alții, că oricum altă treabă nu mai ai și oxigenul încă nu e raționalizat. OK.
Dacă nu știi ce mai ai de făcut după ce ești mântuit, de ce te-ai mai mântuit?
Înțelepciunea n-are nici o legătură cu salvarea, salvarea nu depinde tine.
Dacă nu știi încotre te îndrepți, evident n-ai cum să te rătăcești.
Cum rămâne cu ținta/scopul?

Laryyyy, ce suflet bre? care suflet? tu eshti credincios au ba? sa shtim cum discutam... sau mai bine zis DACA discutam :)

Gauldoth, on Jul 11 2005, 10:17, said:

Eu am vazut ca in lume sunt din ce in ce mai putini oameni care nu se ridica peste intelegerea directa, primara. Cei mai multi astazi vad doar materia, dincolo de care cred ca nu se mai afla nimic. Cred ca este o etapa oarecare in existenta omului pe pamant si mai cred ca ea va fi inlocuita cu un alt tip de intelegere, superioara. Este foarte greu sa discuti cu un om care spune ca materia este totul, care nu crede in nimic si care este convins ca existenta nu are nici un scop. Omul acela rade de tine atunci cand ii vorbesti de suflet, de mantuire, de viata dupa moarte, etc. Am vazut destui pe aici care nu numai ca rad, dar trec la exprimari violente si folosesc un limbaj execrabil. Dupa mine, asta nu conteaza prea mult. Si acesti oameni vor ajunge, candva, sa-si puna intrebari si sa isi nuanteze pozitiile. Poate ca de ei este chiar nevoie acum, cand nivelul credintei este atat de scazut, ca sa arate tuturor cat de urat arata omul atunci cand este lipsit de repere.
Tu ma intrebi ce ai mantuit odata ce esti mort si spui ca din tine nu mai ramane nimic. Te-as intreba: de unde stii asta? Eu cred ca sufletul este cel care ramane. Si daca o sa ma intrebi si tu de unde stiu, o sa-ti raspund: nu stiu, dar cred. Eu am credinta si asta inseamna foarte mult. A nu avea credinta este tragic. Diferenta intre cel ce crede si cel ce nu crede este ca intre cel ce vede si nevazator. Degeaba ii spui nevazatorului ce frumosi sunt muntii si cat de minunata este marea. El nu te poate intelege.

malko, on Jul 11 2005, 11:20, said:

Ce este mantuirea aceea de care tot vorbesti acolo? Ce inseamna ea?

Si daca tu ai luat-o pe drumul "corect" si ai pierdut tot ce aveai, ce faci? Ia zi-mi, ce preferi? Ai de ales intre a ucide un milion de oameni sau a-ti fi ucisi copiii. Care alegi?

Acynonix, on Jul 11 2005, 10:26, said:

Te-as putea intreba asa: tu stii ce o sa mai ai de facut dupa ce implinesti 50 de ani? Cred ca raspunsul este NU. Si atunci de ce sa mai ajungi la 50 de ani?
Intelepciunea are mare legatura cu salvarea. Omul intelept crede in mantuire si traieste in asa fel incat sa se mantuiasca.

Gauldoth, on Jul 11 2005, 10:35, said:

Alegerea asta nu iti poate apartine tie. Tu nu ai de facut decat sa accepti ca indiferent ce se va intampla in situatia data, a fost voia lui Dumnezeu.