DE CE?

Dintotdeauna am știut că întrebarea asta e un pic ciudată. Simțeam asta, însă nu știam în ce constă ciudățenia ei.
Ieri am avut o revelație...
Mie, personal, îmi place foarte mult această întrebare. Sunt dependent de ea. Nu este, însă, cazul tuturor.
Practic, problema trebuie diesecată. Întrebarea "DE CE?" este acceptată în mod diferit de către copii, pe de-o parte, și de către adulți, pe de altă parte.

Copiii, ca și mine, iubesc această întrebare, au o grămadă de curiozități pe care numai așa ar putea să și le satisfacă. Problema lor este, însă, faptul că de cele mai multe ori, nu sunt suficient de maturi(copți) încât să-și însușească anumite fenomene. Din această cauză, uneori exagerând, adulții ignoră întrebările acestor curioși copii.
Rezultatul? Copiii își formează o educație mai puțin transparentă, ca mai târziu, când devin și ei adulți, să se găsească în situația în care fac o grămadă de lucruri ale căror înțelesuri, cauze, scopuri încă le scapă.

Adulții, pe lângă aspectul pe care îl explicam mai sus(ignoranța pe care o prezintă față de întrebările copiilor), mai au o problemă, una foarte mare: deși acum sunt capabili de a înțelege mai toate lucrurile(cele cotidine), nu fac nici un efort în acest sens. Nu își pun nici un fel de problemă. NU întreabă niciodată "DE CE?".
DE CE?
Ei bine, copilule, adulții trăiesc cu impresia că sunt într-o fază în care au probleme mult mai importante decât să se întrebe tot felul de "prostii". Mai mult, unii dinre ei sunt convinși că dețin deja toate răspunsurile...

Concluzia? Inutilitatea formulei interogative "DE CE?".

E o chestie mostenita....
Daca incerci sa pui intrebarea asta unui copil va fi in aceiasi dificultate ca si un adult. Mai mult, daca-l tot bati la cap cu intrebarea asta risti sa fi considerat pisalog. Trebuie sa existe un impuls pt a cerceta....chiar daca raspunsurile imediate pe care le cauti punand aceasta intrebare par machiavelice. Asta pentru ca raspunsurile imediate ar trebui sa genereze actiuni imediate.

intrebarea "dece" in sine nu poate exista singura. ea apare atunci cand in mintea cuiva apare o dilema fatza de o situatzie data. oricare ar fi ea, iar dilema este caracterizata de catziva factori... cel mai adesea o impotrivire/contradictzie a ceea ce stiu pana acum despre situatzia data.

Soarele e pe cer. DECE?
dilema e necunoscuta(de data asta in mintea unui copil). el se va multzumi cu orice explicatie suficienta pt capacitatea sa de intzelegere. o minte iscoditoare nu se va multzumi cu raspunsuri simple...DECE'ul va persista pana cand capacitatea de intzelegere va fi atinsa... ceva in genul principiului lui Peter.

o alta problema ce poate fi atinsa este cea a contradictziei cu experientza premergatoare dilemei. motivele nu cred ca merita discutate fiind multiple. as insista insa asupra contradictiei. fiecare individual este confruntat de cand se nashte si pana moare cu serii de probleme. fiecare le va mushca pe cele din liga sa iar in urma intregului proces, de'a lungul timpului se creaza experientza individuala, cultura bazata pe invatzare si/sau eshecurile din trecut.

cum o minte buna nu se plictiseshte niciodata, teme exista permanent. deceurile au sens sebastiane... si inca cum. cand "dece'urile" au disparut, te plictiseshti...cei care se plictisesc, AU AJUNS... in momentul in care te plictiseshti prima data potzi constientiza ca eshti atat de destept (sau prost, dar n'am vrut sa fiu rau), aia e masura.

---------
cum o minte buna nu se plictiseshte niciodata, teme exista permanent. deceurile au sens sebastiane... si inca cum. cand "dece'urile" au disparut, te plictiseshti...cei care se plictisesc, AU AJUNS... in momentul in care te plictiseshti prima data potzi constientiza ca eshti atat de destept (sau prost, dar n'am vrut sa fiu rau), aia e masura.
---------
Bătrîne mintea se plictisește și de ea însăși ca sa nu mai spun de lucruri exterioare ei..

Băieți ce spuneți de asta:
Cum v-ați simți dacă ați avea o mulțime de răspunsuri dar nici o întrebare?
Incercati sa va puneti problema asta si observati ce simtiti..

PS: Sa nu-mi spuneti ca daca n-ar mai fi nici o intrebare, raspunsurile nu s-ar putea defini/formula.. Ok? Era un mod de a formula lucrurile.. Sper ca intelegeti ce am vrut sa spun..