verbul "a trebui"

http://dexonline.ro/...php?cuv=trebuie

De „musai” ați auzit?



Se pare că aveți, sau ați avut, profesori care nu cunosc limba română.

CBV, on Jul 1 2008, 16:56, said:

Daca pe tine te-a-nvatat profu' ca trebuie e adverb, e grav! Ma scuzi ca nu echivalez (cum scrie in link-u' dat de tine) musai cu trebuie. Incearca sa le-nlocuiesti si poate o sa-ti dai singur seama. (Iti pare ca suna corect propozitia "Musai sa merg."?!)
Nu-ti creste credibilitatea cu 2 link-uri pe care nici nu le-ai citit.  

Nu-si mai da nimeni cu parerea?!

noi da. tu?

CBV, on Jun 30 2008, 21:16, said:

inca mai astept exemple cu "noi trebuim"

Pentru „a vroi”:

http://www.pruteanu....um/admin-nr.php
Scrieți 22951 si căutare!

http://www.pruteanu....um/admin-nr.php
Scrieți 24384 si căutare!

Cât privește verbul „a trebui” și adverbul „trebuie”: popa nu toacă de două ori pentru o babă surdă.
trebuie să merg = e musai să merg etc.
noi trebuim înseamnă: noi suntem necesari
Încercați să distingeți între „eu trebui” (sunt necesar) și „eu trebuie”. Trebuie să ce? Trebuie ce? Cred că nu înțelegeți verbul „a trebui”.

Edited by CBV, 01 July 2008 - 17:01.

CBV, on Jul 1 2008, 17:57, said:

Am si eu o intrebare: cate ore de gramatica ai facut in scoala? Sa stiu daca ma mai chinuiesc sa-ti explic cum musai e adverb in predicatul "e musai" , iar daca vrei ca "trebuie" sa devina adverb (!) tre' sa mai pui pe langa el un verb, ceva. Adica in aceleasi conditii in care-l pui pe musai il pui si pe trebuie: "e trebuie"="e musai"
Asta cu trebuim e tare  

s3ction31, modul acesta de exprimare face parte din arsenalul dvs.? Credeam că vreți să știți cum e corect, nu cum vorbesc țațele. Uitați-vă prin cărți (prin DOOM 2), treceți pe la școală, gândiți-vă. La întrebări prostești nu mai răspund, așa că nu vă mai băgați singur în seamă. Credeam că nu mai e cazul să amintesc că sunt un om în vârstă, dar asta nu mă împiedică să dau o mână de ajutor celor care comunică civilizat, fie ei și la grădiniță. Spun asta în speranța că se vor mai tempera obrăzniciile.

CBV, on Jul 1 2008, 19:03, said:

Iti luam mana de ajutor cand ne dai niste explicatii credibile, nu cand postezi sec si superior 2 linkuri. Nu te sfii sa ne dai explicatii savante (daca poti), exista o sansa sa le-ntelegem si noi  

CBV, on Jul 1 2008, 19:03, said:

Eu zic sa-i ignoram pe cei care posteaza sa se afle in treaba. Probabil prea mult timp liber...

Incep incet sa cred ca forma corecta este "voiam", dar ca si "vroiam" este dupa cum spune Pruteanu "o forma tolerata"

2. Voiam și, mai puțin uzitată, vream (pronunțat într-o singură silabă, ca și "hrean"). Hibridul vroiam e "tolerat", nerecomandabil. GP, 22.07.05

CBV, on Jun 30 2008, 20:53, said:

Daca nu ne aduci carti de pe vremea boierilor, n-ai facut nicio treaba.

Oare, in atatia ani, nu s-o mai fi modificat nimic?

Am citit acest thread, si o mare parte din thread-ul anterior despre "a trebui". Acest thread a pornit pentru ca eu si prietenul meu, domnul Popovici (popovicias) ne contrazicem in mod activ pe aceasta tema.

De fapt e un pariu pe 3 beri. Dansul spune ca nu exista "ei/ele trebuiesc" la prezent, si ca "a trebui" este impersonal-unipersonal la fel cum spun majoritatea si in acest thread si in thread-ul anterior. Si ca "eu trebuie", "tu trebuie" etc.

Buun. Dar m-am uitat aseara in dex-ul printat, clasic, si asa cum e si in dexonline, la "a trebui" avem urmatoarea definitie:

"TREBUÍ, pers. 3 trebuie, vb. IV. 1. Intranz. A avea nevoie (de ceva); a fi nevoie (de ceva). ♢ Loc. adv. Cum trebuie = așa cum se cuvine, cum se cade; bine. ♢ Expr. Așa-ți trebuie! = așa ți se cuvine, așa meriți. Atâta i-a trebuit (ca să...) = asta a așteptat (ca să...) 2. Tranz. unipers. și impers. Este necesar să..., este obligatoriu să..., se cere (neapărat) să... 3. Tranz. unipers. și impers. A fi probabil sau posibil, a se putea presupune. [Prez. ind. pers. 1 sg.: (rar) trébui și trebuiésc] – Din sl. trĕbovati.  "

Buun. In definitie sunt 3 sensuri. In primul sens , cand inseamna "a avea nevoie (de ceva); a fi nevoie (de ceva) este verb intranzitiv. In celelate 2, scrie clar ca e Tranz. unipers. si impers. Adica Tranzitiv, unipersonal si impersonal.
Intrebarea mea este, daca si in primul sens, era unipersonal si impersonal, si daca la sensurile 2 si 3 s-a specificat acest lucru, nu este logic sa se fi specificat si la primul sens ?
Nu este foarte probabil sa nu se fi specificat pentru ca NU este ? La toate verbele care NU sunt unipers. si impers. NU se specifica.

Nefiind vreun expert in limba romana sau in gramatica eu ma gandesc asa:

1. "Cartile ii trebuiesc Mariei." - este primul sens (are nevoie de ceva), aici "a trebui" este intranzitiv si daca mergem pe logica de mai sus (si anume ca nu scrie in dex ca este impers si unipers pentru acest sens) se acorda cu subiectul care este "cartile". Cum am invatat prin clasa 8-a: Cine trebuiesc ? Cartile. subiect. Cui trebuiesc ? Mariei. Complement indirect.

2. "Cartile trebuie sterse de praf" - este al doilea sens, (este necesar sa, este obligatoriu sa)... adica "este necesar sa se stearga cartile de praf"... si este tranzitiv, ca introduce o completiva directa, raspunde la intrebarea "ce" ? ... daca-mi amintesc corect. Si bineinteles ca e impersonal, ca nu vrea nimeni sa stearga cartile de praf

3. aici e ceva gen.... "Trebuie ca au mult timp baietii astia de stau atat pe forumuri "... are sensul de "presupun".... si la fel cum e specificat e impers si unipers (pers 3).

Ramane sa argumenteze cineva PRO / CONTRA avand o gramatica a limbii romane, editata de academia romana in care se conjuga verbul "a trebui" la toate modurile si timpurile si in toate sensurile lui ... sa vedem daca intr-adevar exista "ei/ele trebuiesc".

Dar eu zic ca din DEX reiese ca in primul sens NU e impersonal si unipersonal.

ps: tocmai cand credeati ca s-a epuizat subiectul

diorama, on Jun 30 2008, 21:18, said:

softexp23, on Jul 1 2008, 20:27, said:

bun post...

deci dau 3 beri sau iau 3 beri?

am si eu o "disputa" cu cineva    si as vrea sa stiu si parerile voastre.

e corect sa spui: "mi-l trebuie, mi-o trebuie"  sau se foloseste doar "imi trebuie"?
(mentionez ca "disputa" este doar pentru verbul "a trebui")

Parerea mea este ca e corect "mi-l trebuie" (ex: "uite un papagal! (pe el) mi-l trebuie").

Merci.

Edited by gandra, 08 July 2008 - 11:49.

N-am mai auzit pana acum de formele astea.

Cred ca cel mai corect e imi trebuie   .

gandra, on Jul 8 2008, 12:44, said:

Nu spui "pe el mi-l trebuie", ci "el imi trebuie", dupa cum spui "imi trebuie bani", si nu "imi trebuie pe bani".

"Bani" e subiect, nu complement. Vezi si http://ebooks.unibuc...DGLR/trebui.htm.

LoveDemon, on Jul 10 2008, 17:35, said:

am inteles ce vrei sa zici
merci pentru lamuriri
daca ma gandeam sa inlocuiesc "trebuie" cu sensul de "a avea nevoie" nu mai postam intrebarea asta

softexp23, on Jul 1 2008, 20:27, said:

Există două topicuri dedicate verbului "a trebui", dar niciunul nu reușește să face lumină în acestă problemă. Haideți să încercăm să lămurim situația.
Știu că a trecut mult timp, dar comentariul lui softexp23 mi se pare cel mai relevant și care poate induce în eroare cel mai ușor.

Eu personal am ajuns la următoarele concluzii:
1. Există 3 sensuri: a ) a avea/fi nevoie (de ceva); b ) a fi necesar, obligatoriu; c ) a fi probabil/posibil, a se putea presupune
2. La indicativul prezent, forma trebuie rămâne invariabilă, indiferent dacă subiectul este la singular sau plural
3. La formele de trecut sau de viitor, a trebui se acordă formal cu subiectul
Exemplu: Mi-au trebuit două zile să rezolv problema asta, așa că va trebui să-ți găsești altă persoană de la care să o copiezi.
Exemplu: Tu trebuia să faci ca mine, iar voi trebuia să faceți ca el.
4. Singurele forme existente sunt următoarele:
            trebuie - indicativ prezent
            trebuia - indicativ imperfect
            trebuiau - indicativ imperfect (conform DOOM 2)
            trebuise - indicativ mai mult ca perfect
            trebuiască - conjunctiv
            trebui - infinitiv
            trebuit - participiu
            trebuid - gerunziu
            trebuidu - gerunziu
5. Celelalte moduri și timpuri nemențioante la punctul 4. se formează din formele de mai sus, adăugând eventual un verb ajutător ("a fi" sau "a avea")