Exista alte filme cu profunzimea lui THE FOUNTAIN ?

 M0n0, on 22 decembrie 2013 - 22:45, said:

Care o singura scena? A furat idee, planuri, nume, chestia cu deciziile, REPLICI, tot mesajul, povestea cu parintii, cu iubitele. A schimbat finalul un pic.

 M0n0, on 22 decembrie 2013 - 22:45, said:

Nu, nu am zis asta

 HighHopes, on 22 decembrie 2013 - 23:26, said:

As vrea sa te cred dar nu pot. Am vazut ca atunci cand am vb despre Mr. Nobody (nu aici) nu m-am hazardat sa ii dau peste bot ca a furat tot de la amantii de la cercul polar...am vazut o singura asemanare.
Acum sunt sigur ca daca te chinui gasesti si imi arati tot ce zici tu acolo...dar din pacate nu am auzit de la nimeni sa tipe tare ca Mr. Nobody a plagiat tot filmul amantii.
Eu le-am vazut pe amandoua si tin minte ca nu am gasit asemanari asa frapante cum zici tu ca sunt.

Scrie asa pe imdb...
Connections:
Los amantes del Círculo Polar (1998)
The sequence of teen nemo and his step sister is a homage of Los amantes del Círculo Polar

Si atat despre amantes. Daca erau mai multe sunt sigur ca sarea cineva...eu cred ca exagerezi putin.

 M0n0, on 23 decembrie 2013 - 00:32, said:

Pentru ca nu prea a vazut nimeni filmul ala

Ideea e aceeasi, chiar daca modifica finalul sau faptul ca in Mr Nobody il prezinta pe el si la batranete. Numele lor sunt aceleasi (nu ale toturor, dar in general), problema de fond e identica, problema dintre el si ai lui e identica, problema dintre el si cele 3 iubite ale lui e tot identica...cu Ana ramane in ambele filme Modificarile sunt de umplutura, esenta filmului nu se modifica deloc, ramane aceeasi.

Asta nu inseamna ca Mr Nobody nu e un film bun. E foarte bun, extraordinar as putea spune, doar ca nu e original, atata tot. Si meritele pe care si le asuma regizorul lui nu ii revin decat intr-o masura infima.

Edited by HighHopes, 23 December 2013 - 00:45.

Profunzimea... înseamnă ceva atât de subiectiv, încât voi spune ce cred eu despre asta, în perioada aceasta. Am făcut, destul de recent, o pasiune pentru profunzimea realismului. Dupa Incendies, am descoperit A Separation, iranianul care a produs și The Past, care, prin ceea ce noi, restul numim exotism, descoperim că senzaționalul e doar posibilitatea ca realitatea să ni se întâmple în fiecare moment. Faptul că ți se induce ideea că nu există un vinovat clar, că ajungi să empatizezi cu fiecare personaj, pe care îl vezi în toate luminile posibile e ceva diferit de finalurile/situațiile/happy end-urile clare ale filmelor americane și că aceste filme se bucură de succes, totuși, la alte competiții decât Oscarurile, înseamnă că, cel puțin noi, europenii, vrem o alta perspectivă, o altă paradigmă. Chiar mulți americani, persoane publice sau nu, depășesc dualitatea bine/rău și studiază budismul. Cred că e un început. Pentru ce... nu știu. Probabil, sper, pentru toleranța.

Am vazut odata un film tradus la noi "Fluviul" era despre oamenii care mor si se trezesc intr-un ocean apoi trebuie sa ajunga la tarm.
Primele episoade din "Sliders" erau tot asa mai abstracte mai speculative. Majoritatea filmelor sf din anii 40-50 era de asemenea mai cerebrale, mai putin axate pe actiune, pe social si militienisme ca filmele de acum.